Protecţia plantelor şi impact ecologic

Lucrarea nr. 1

CUNOAȘTEREA BOLILOR PLANTELOR AGRICOLE

1. Principalele simptome ale bolilor plantelor

Tulburările fiziologice, biochimice, citologice care au loc în plantele bolnave duc

prin acumularea lor treptată la apariţia unor modificări anatomo-morfologice evidente,
modificări ce constituie principalele elemente ale descrierii unei boli, respectiv
simptomele prin care se manifestă aceasta.
Bolile plantelor manifestă cel mai frecvent următoarele simptome: pătarea;
necroza; ciuruirea frunzelor; hipertrofiile; atrofiile; putregaiurile; nanismul; distrugerea
organelor; deformarea organelor; ofilirea, căderea florilor, frunzelor şi fructelor;
distrugerea organelor plantelor şi înlocuirea lor cu organe proprii parazitului;
producerea de exudat şi gome; asimetria organelor atacate; hidrozele.
Pătarea este simptomul cel mai des întâlnit la viroze, bacterioze şi îndeosebi la
micoze. Petele apar de regulă pe organele aeriene ale plantelor şi au culori, forme şi
dimensiuni diferite în funcţie de patogenul cauzator.
La majoritatea bolilor, în fază incipientă, petele au culoare verde-gălbuie iar mai
târziu aceasta devine gălbuie, apoi roşietică, brună, brună-negricioasă. De exemplu,
la mana viţei de vie produsă de ciuperca Plasmopara viticola, petele la început verzi-
gălbui, devin treptat gălbui apoi brune-roşietice. La pătarea albă a frunzelor de păr
produsă de ciuperca Mycosphaerella sentina petele, iniţial brune, devin
cenuşii-albicioase, iar la pătarea roşie a frunzelor de prun, boală cauzată de
patogenul Polystigma rubrum, petele de pe frunze sunt la început verzi-gălbui, devin
portocalii, apoi roşii, iar spre sfârşitul perioadei de vegetaţie brune-negricioase.
În cazul unui număr mare de viroze petele de decolorare rămân neschimbate.
Aşa de pildă se întâmplă la virusul mozaicului castraveţilor (Cucumber mosaic virus)
şi la virusul vărsatului prunului (Plum pox virus).
Există şi cazuri în care acelaşi patogen produce pete de diferite culori în funcţie
de organul atacat. Astfel, ciuperca Diplocarpon rosae determină apariţia pe frunze a
unor pete brune-negricioase iar pe lăstari pete violet-negricioase.
Mărimea petelor variază mult de la o boală la alta, de la un organ la altul. La
pătarea purpurie a frunzelor de cireş produsă de atacul ciupercii Blumeriella jaapi
dimensiunile petelor sunt mici fiind cuprinse între 0,5 - 2 mm diametru, iar la
antracnoza nucului, cauzată de ciuperca Gnomonia leptostyla petele sunt mari,
atingând 2 - 3 cm diametru pe frunze.
Forma petelor poate fi circulară (Polystigma rubrum), colţuroasă
(Pseudoperonospora cubensis), oval-alungită (Peronospora destructor) etc. Pot
exista cazuri în care petele nu prezintă un contur care să delimiteze ţesutul bolnav de
cel sănătos (Phytophthora infestans).
Necroza sau arsura este un stadiu avansat al pătării şi se manifestă prin
mortificarea ţesuturilor care de cele mai multe ori apar brunificate sau înnegrite.
Necrozele pot fi localizate când provin din pete de diferite forme ca la arsura comună
a fasolei produsă de bacteria Xanthomonas axonopodis pv. phaseoli sau
generalizate, caz în care este acoperit tot organul sau planta în întregime (foliolele de
cartofi atacate de una din tulpinile virusului Y al cartofului - Potato virus Y).

Ciuruirea frunzelor se datorează apariţiei unui strat de sciziune între zona

sănătoasă şi zona necrozată care determină desprinderea porţiunii atacate, frunza
rămânând perforată.
Se întâlneşte frecvent la frunzele speciilor sâmburoase (cireş, vişin, piersic etc.)
când sunt atacate de ciuperca Stigmina carpophila.
Hipertrofiile apar datorită acţiunii unor enzime secretate de patogeni ce
determină înmulţirea exagerată a celulelor şi proliferarea haotică a ţesuturilor. Se pot
întâlni pe toate organele plantelor. De exemplu ciuperca Plasmodiophora brassicae
produce o hipertrofie a rădăcinilor de varză, acestea fiind îngroşate fie pe toată
lungimea lor fie pe unele porţiuni. În cazul atacului bacteriei Agrobacterium vitis
există două tipuri de simptome, ambele pe părţile aeriene ale plantei, rar pe cele
subterane: tumori, care se dezvoltă pe scaunul butucului sau la materialul săditor şi
ariceala, o aglomerare de tomorete pe tulpini sau coarde, iar ciuperca Synchytrium
endobioticum atacă tuberculii fără a afecta însă şi rădăcinile. Rareori sunt infectate
frunzele din apropierea solului precum şi porţiunea bazală a tulpinii. Pe organele
atacate apar tumori care pot depăşi mărimea tuberculului ce au aspect buretos de
culoare brună-închisă.
Atrofiile sunt modificări contrare hipertrofiilor şi se manifestă prin incompleta
dezvoltare a unor organe sau chiar prin avortarea lor. Un exemplu îl constituie
plantele de tomate atacate de Cucumber mosaic virus in tomato la care suprafaţa
foliolelor este redusă astfel că, de multe ori rămâne doar nervura principală. Frunzele
sunt filiforme, asemănătoare frunzelor de ferigă. Fructele, în număr redus, rămân
mici, deformate.
Uneori atrofiile apar asociate cu hipertrofiile ca în cazul hurlupilor provocaţi de
Taphrina pruni la care mezocarpul este hipertrofiat iar endocarpul şi sămânţa sunt
atrofiate.
Putregaiurile apar datorită distrugerii lamelei pectice din pereţii celulari sub
acţiunea unor bacterii sau ciuperci. În funcţie de consistenţa organelor atacate
putregaiurile pot fi umede (putregaiul moale al bulbilor de ceapă şi al prazului produs
de bacteria Erwinia carotovora subsp. carotovora) sau uscate (putregaiul uscat al
tuberculilor de cartofi cauzat de ciuperca Fusarium solani var. coeruleum).
Nanismul sau piticirea este determinat de ritmul redus de creştere al plantelor
bolnave în comparaţie cu cele sănătoase. Astfel de simptom întâlnim la mălura pitică
a grâlui produsă de ciuperca Tilletia controversa care prezintă o piticire accentuată a
plantelor bolnave, acestea ajungând la 20-65% din înălţimea celor sănătoase. Un alt
exemplu este mana florii soarelui unde plantele infectate de ciuperca Plasmopara
halstedii ating cel mult 40-50 cm înălţime.
Distrugerea organelor este un simptom întâlnit la tăciunele comun al
porumbului, boală provocată de Ustilago maydis care determină formarea unor pungi
(tumori) pe toate organele aeriene ale plantei, uneori şi pe rădăcini. Acelaşi simptom
este determinat şi de tăciunele zburător al grâului produs de Ustilago tritici care duce
la distrugerea elementelor spicului cu excepţia rahisului.
Deformarea organelor este o modificare produsă de virusuri, bacterii şi
ciuperci. Un exemplu îl constituie fructele de păr infectate cu Venturia pirina, ciupercă
ce produce boala numită rapănul părului.
Ofilirea sau veştejirea poate fi de natură fiziologică, determinată de lipsa apei
sau parazitară produsă de diferiţi patogeni, care se pot dezvolta în interiorul vaselor,
pe care le astupă împiedicând circulaţia normală a apei în plantă. Acest fenomen se
numeşte tracheobacterioză când vasele sunt astuparte de bacterii şi tracheomicoză
când sunt astupate de miceliul unor ciuperci (Fusarium oxysporum f. sp. tuberosi).
Simptome de veştejire produc şi unii paraziţi care se dezvoltă pe rădăcini şi
care determină putrezirea acestora (Plasmodiophora brassicae).
Căderea florilor, frunzelor şi fructelor caracterizează atacul multor ciuperci.
Astfel, Taphrina deformans duce la defolierea piersicilor atacaţi, iar căderea fructelor
de măr şi păr este provocată de atacul ciupercii Monilinia fructigena.
 Distrugerea organelor plantelor şi înlocuirea lor cu organe proprii
parazitului este un simptom prezent de exemplu în spicele gramineelor atacate de
Claviceps purpurea, unde în locul cariopselor se dezvoltă scleroţii - organele de
rezistenţă ale ciupercii.
Producerea de exudat se întâlneşte la plantele infectate cu bacterii, exudatul
fiind un lichid eliminat sub formă de picături incolore sau gălbui (frunzele de fasole
atacate de Xanthomonas axonopodis pv. phaseoli pe vreme umedă).
Producerea de gome (clei) este întâlnită pe lăstarii speciilor sâmburoase în
cazul unui atac puternic al ciupercii Stigmina carpophila. Goma este o substanţă
mucilaginoasă care apare în vasele conducătoare ale plantelor, astupându-le.
Asimetria organelor atacate este un simptom care apare frecvent la plantele
virozate. Acestea prezintă frunze care au cele două jumătăţi inegale ca suprafaţă şi
lungime a marginii limbului. Se întâlneşte de exemplu la frunzele de prun atacate de
Plum pox virus.
Hidrozele se recunosc uşor deoarece frunzele atacate par a fi îmbibate cu apă
şi devin translucide. Apar mai ales în cazul bacteriozelor. Pe frunzele de castraveţi
atacate de bacteria Pseudomonas syringae pv. lachrymans se observă regiuni
hidrozate ce înconjoară zonele necrozate.

2. Recunoașterea macroscopică a atacului cauzat de viroze

Particulele virale, numite virioni, sunt sisteme acelulare nucleo-proteice care in

vitro se comportă ca nişte substanţe chimice, lipsite de viaţă, adică nu posedă un
metabolism propriu, dar care în interiorul celulelor parazitate posedă însuşiri
biologice, ca înmulţire, ereditate, variabilitate. Bolile produse de virusuri se numesc
viroze.
Acestea, în funcţie de circulaţia virusurilor în interiorul plantei, se pot generaliza
(datorită evoluţiei sistemice) sau se pot localiza la anumite organe şi chiar parţial, pe
organul virozat. Majoritatea virozelor plantelor evoluează sistemic.
Variabilitatea simptomelor prin care se manifestă virozele la plante este foarte
mare. Simptomele cele mai frecvente sunt: mozaicul comun (la frunze şi fructe),
cloroza, pătarea (foliară, florală), mozaicul galben, mozaicul nervurian (la frunze),
clarefierea nervurilor (nervurile devin translucide), epinastia (curbarea marginii
frunzei spre partea inferioară), deformarea (foliară, tulpinală), răsucirea, încreţirea
(foliară), nanismul, necroza (foliară, tulpinală, radiculară) etc.
 În unele cazuri, manifestarea virozei nu se produce, iar plantele respective se
numesc “purtătoare fără simptome”, ceea ce indică o toleranţă mare faţă de patogen.
La un număr apreciabil de viroze, simptomele dispar, mai ales la temperaturi
ridicate ale aerului (mascarea simptomelor), pentru ca după aceea să reapară.

2. Recunoașterea macroscopică a atacului cauzat de bacterioze

Bacteriozele plantelor sunt boli infecţioase produse de către bacterii. Ele sunt
organisme monocelulare, în formă de bastonaş, având lungimea de 0,6 - 4,0 μm,
frecvent 1 - 2 μm, şi lăţimea de 0,3 - 1,4 μm, frecvent 0,5 - 0,8 μm (Severin şi colab.,
2001). Spre deosebire de viroze aceste boli sunt localizate pe anumite organe, sau
chiar pe porţiuni dintr-un organ. Există şi bacterioze care se generalizează în
întreaga plantă, deoarece bacteriile se dezvoltă în vase (traheobacterioze).
Principalele simptome prin care se manifestă bacteriozele sunt: pătarea (pete
de decolorare care evoluează în pete brune), putregaiul (umed sau uscat), hipertrofia
(tumori numite bacteriocecidii), veştejirea, necroza etc.

Un caracter întâlnit la majoritatea bacteriozelor este prezenţa exsudatului

bacterian (apos sau lipicios, albicios, gălbui sau galben-limoniu) care se formează în
dreptul ţesuturilor afectate.

Mycoplasmoze

Mycoplasma sau MLO (sinonim Phytoplasma) cuprinde bacterii lipsite de perete

celular, din care cauză nu au o formă definită, celulele fiind sferice, ovoide,
amoeboidale ş.a. Se dezvoltă în floem, sunt vehiculate de insecte şi produc
simptome specifice: stolbur, filodie, proliferare (Severin şi colab., 2001).
În afară de aceste simptome principale, care apar de cele mai multe ori
asociate, se întâlnesc şi unele simptome secundare cum ar fi: cloroza (întâlnită şi la
viroze), virescenţa (înverzirea florilor), distorsiunea frunzelor, înroşirea vârfurilor,
formarea de tuberculi aerieni, necroze, hiperplazia floemului etc.
Cele mai multe boli ale plantelor sunt produse de ciuperci şi se numesc micoze.

3. Recunoașterea macroscopică a atacului cauzat de micoze

Cele mai multe boli ale plantelor sunt produse de ciuperci şi se numesc micoze.
 Ciupercile sunt plante inferioare, acidofile, lipsite de clorofilă, ducând o viaţă
heterotrofă, saprofită sau parazită. Ele constituie încrengătura Mycophyta, Fungi sau
Eumycetes. În prezent se cunosc peste 100.000 de specii din care 8.000 produc boli
ale plantelor. La noi în ţară s-au descris peste 8.700 specii de ciuperci saprofite şi
parazite, din care cele mai multe sunt patogene ale plantelor (după Severin şi colab.,
2001).
Principalele simptome prin care se manifestă micozele plantelor sunt: pătarea,
ciuruirea frunzelor, hipertrofie, atrofie, nanism, distrugerea organelor, deformarea
organelor, producerea de gome.

TIPURI DE VĂTĂMĂRI LA PLANTE CAUZATE DE

DĂUNĂTORII FITOFAGI

I. DĂUNĂRI PRODUSE DE INSECTE

Insectele au, în general, un regim de hrană fitofag şi produc pagube

considerabile în urma hrănirii lor cu organele plantelor atacate.
Pe lângă formele fitofage, insectele pot fi zoofage - prădătoare sau parazite -
(carabidele, unele coccinellide, ichneumonidele, braconidele). Alte insecte sunt
pantofage, consumă atât hrana vegetală cât şi animală (unele furnici).
În relaţiile lor cu plantele ca mijloc de hrană, deosebim insecte care atacă
numai părţile aeriene ale plantei (gândacul bălos al ovăzului - Lema melanopus, specii
de omizi defoliatoare), insecte care atacă numai părţile subterane (larvele speciilor de
Agriotes spp.) şi altele care atacă atât părţile subterane cât şi cele aeriene (cărăbuşul
de mai - Melolontha melolontha, unele specii de afide).
Dăunarea sau vătămarea este rezultatul acţiunii agresive a dăunătorului în
procesul de hrănire sau în urma altor activităţi cum sunt:
 construirea adăposturilor pentru hibernare (fluturele cu vârful abdomenului
auriu - Euproctis chrysorraea);
 formarea cuiburilor pentru depunerea ouălor (Byctiscus betulae);
 săparea unor galerii (incizii) în ţesuturile plantelor pentru pontă (unele lăcuste,
cicade),
 executarea unor galerii de trecere (coropişniţa - Gryllotalpa gryllotalpa, retează
tot ce întâlneşte în drumul ei);
 acoperirea ţesuturilor cu excrementele lor (specii de Psyllidae).
Atacul produs poate avea un aspect deschis sau închis, după cum insecta se
hrăneşte la suprafaţa sau în interiorul diferitelor organe ale plantei.
Vătămările produse sunt în directă legătură cu conformaţia aparatului bucal al
insectei, ceea ce permite de multe ori recunoaşterea speciei de dăunător după atacul
produs. Astfel, dăunările cauzate de insecte sugătoare sunt mai puţin vizibile ca cele
cauzate de insecte rozătoare.
În general, insectele dăunătoare culturilor agricole prezintă aparat bucal
adaptat pentru rupt şi masticat sau aparat bucal de înţepat şi supt, atacând astfel:
 insectele rozătoare (lăcuste, gândaci, omizi) prin hrănire rup adesea părţi mari
din diferite ţesuturi ale plantei, procesele fiziologice sunt reduse şi în cele din urmă
acestea pier;
 insectele sugătoare (tripşi, ploşniţe, afide) produc în locul unde înţeapă şi sug
pete albe, palide care cu timpul se brunifică sau se înroşesc, cantitatea de clorofilă şi
amidon scade, iar plantele pier;
 în urma înţepării şi sugerii hranei apar uneori hipertrofieri ale ţesutului
cunoscute sub numele de gale sau cecidii (Phylloxera vastatrix f. galicolă);
 alteori apar deformări şi răsuciri ale frunzelor (pseudocecidii) ca rezultat al opririi
creşterii ţesuturilor atacate prin înţepat şi supt (specii de afide);
 alte insecte sugătoare odată cu înţeparea şi luarea hranei introduc şi o cantitate
de salivă ce conţine substanţe toxice, determinând necroza ţesuturilor (păduchele
ţestos al prunului - Parthenolecanium corni);
 ploşniţele cerealelor (Euiygaster spp.) introduc în boabele de cereale substanţe
toxice care degradează glutenul, iar făina obţinută din astfel de boabe nu mai
panifică normal.
După organele plantelor atacate, cele mai importante tipuri de vătămări
produse de insecte sunt:

A. Vătămări la frunze
1) Roaderea neregulată sau totală a limbului (Leptinotarsa decemlineata, Locusta
migratoria, Melolontha melolontha).
2) Scheletuire, când este ros limbul foliar printre nervuri (larve tinere de Aporia
crataegi - nălbarul, Lytta vesicatoria - cățelul frasinului).
3) Roaderea frunzelor marginal sub formă de figuri (Sifona lineatus - gărgărița
frunzelor de mazăre).
4) Perforaţii, când limbul prezintă orificii de diferite mărimi şi forme (Mamestra
brassicae - buha verzei).
5) Ciuruiri, când limbul foliar prezintă orificii numeroase şi mici (Phyllotreta atra -
Puricele negru al rapitei, P. nemorum - puricele vărgat al rapiței)
6) Înţepături, când limbul foliar prezintă mici rozături (Anthonomus pomorum-
gărgărița florilor de măr, Rhynchites spp. - Rhynchites auratus - gărgărița aurie)
7) Răsuciri sau deformări ale frunzelor (pseudocecidii) (Myzus persicae - păduchele
verde al piersicului; Myzus cerasi - păduchele negru al cireșului , Aphis fabae -
păduchele negru al fasolei).
8) Minarea frunzelor (mine), când parenchimul este ros sub formă de galerii, lăsând
intacte cele două epiderme (Plutella xylostella - molia verzei, Liriomyza trifolii -
musca minieră).
9) Hipertrofieri ale ţesutului în urma cărora se formează gale (cecidii) (Phylloxera
vctstatrix - filoxera viței-de-vie) (fig. 1).

B. Vătămări la muguri (foliari şi florali) şi la flori

1. Roaderea mugurilor sau bobocilor florali (Anthonomus spp; Rhynchites spp.).
2. Roaderea organelor florale (Meligethes aeneus - gândacul lucios, Epicometis hirta
- gândacul păros).
3. Înţeparea şi sugerea sevei din muguri şi flori (Thysanoptera, Aphidoidea,
Psylloidea).
4. Transformarea organelor florale în gale (Contarinia medicaginis - țânțarul florilor de
lucernă).

C. Vătămări la fructe
1) Rozături externe sub formă de orificii (Rhynchites bacchus - gărgărița fructelor).
2) Galerii în interiorul fructelor sau seminţelor (Cydia pomonella - viermele merelor,
Bruchus pisorum - gărgărița mazării).
3) Deformări şi decolorări ale fructelor şi seminţelor produse în urma
înţepăturilor (Quadraspidiotus perniciosus - Păduchele din San-José ).
 Fig. 1 - Tipuri de vătămări la frunze:
a - roaderea totală a limbului foliar (Leptinotarsa decernlineata);
b - scheletuire (Gastroidea viridula),
c - sub formă de figuri (Sitona spp.); d - pseudocecidii (Aphis fabae);
e - sub formă de perforaţii (Mamestra brassicae);
f - ciuruire (Phyllotreta spp.);
g - sub formă de mine (Pegomyia betae);
h - gale (Tetraneura ulmi) (după diferiţi autori).

D. Vătămări la tulpini şi ramuri

1. Rozături externe (orificii) care se continuă în scoarţă şi lemn sub formă de galerii
(Ruguloscolytus rugulosus, Anisandrus dispar).
2. Galerii interne de diferite forme (Zeuzera pyrina, Cossus cossus).
3. Deformări cu aspect canceros (Eriosoma lanigerum, Epidiaspis betulae).
4. Roaderea la colet a bazei tulpinii (Scoţia segetum).
E. Vătămări la rădăcini şi alte organe subterane
1) Rozături externe de diferite forme (Gryllotalpa gryllotalpa, larve de Melolontha
melolontha, larve de Polyphylla fullo).
2) Galerii superficiale sau interne (larve de Agriotes spp., Capnodis tenebrionis).
3) Deformaţiuni sub formă de gale (Ceuthoirhynchus pleurostigma) (fig. 2).

Fig. 2 - Tipuri de vătămări la diferite organe ale plantelor:

a - la muguri (Anthonomus pomorum);
b - la seminţe (Cydia nigricand);
c - la fructe (Cydia pomonella);
d - la tulpini (Cossus cossus);
 e - la rădăcini - rozături (Melolontha melolontha);
f- la rădăcini - gale (Ceuthorrhynchus pleurostigma);
g - la tuberculi (Agriotes spp.);
h - la bulbi (Delia antiqua) (după diferiţi autori).

II. DĂUNĂRI PRODUSE DE NEMATOZI

(VIERMI PARAZIŢI LA PLANTE)

1. Decolorarea frunzelor din vârf (Ditylenchus dipsaci, Globodera rostochiensis).

2. Talie redusă (piticire), înfrăţire puternică şi dezvoltarea mugurilor laterali (Anguina
tritici, Ditylenchus dipsaci).
3. Desprinderea rădăcinilor de la baza tulpinei (Ditylenchus dipsaci)
4. Transformarea boabelor în gale (Anguina tritici).
5. Formarea galelor pe rădăcini (Meloidogyne spp.).

III. DĂUNĂRI PRODUSE DE ACARIENI

1. Decolorarea organelor, mai frecvent a frunzelor în jurul locului unde a fost înţepat.
2. Albirea sau înroşirea ţesuturilor înţepate, urmate de curbarea frunzelor
(Tetranychidae).
3. Formarea unor gale cu aspect pâslos pe partea inferioară a frunzelor şi umflături
cu aspect roşcat pe partea superioară a frunzelor (Eriophyes vitis).
4. Galerii în bulbi sau tuberculi , în care apoi se dezvoltă ciuperci sau bacterii
(acarianul bulbilor - Rhizoglyphus echinopus).
Gastroidea viridula - gândacul verde - crucifere

Sitona spp. - Sitona lineatus - gărgărița frunzelor de mazăre

Leptinotarsa decernlineata - gândacul din Colorado

Aphis fabae - păduchele negru al fasolei

Mamestra brassicae - buha verzei
Phyllotreta spp. - Phyllotreta atra - Puricele negru al rapitei, P. nemorum - puricele
vărgat al rapiței
Pegomyia betae - Musca sfeclei

Tetraneura ulmi - Păduchele galicol al ulmului

Anthonomus pomorum - gargărița bobocilor de măr/ Gărgărița florilor de măr

Cydia nigricand - molia mazării
Cydia pomonella - viermele merelor
Cossus cossus - Sfredelitorul tulpinilor

Melolontha melolontha - cărăbușul de mai

Ceuthorrhynchus pleurostigma - Gargarita galicola a verzei
Agriotes spp. - viermi sârmă
Delia antiqua - musca cepei

Ditylenchus dipsaci - Nematodul bulbilor și tulpinilor (ceapă, usturoi)

Globodera rostochiensis - nematod auriu (solanaceae)
Anguina tritici - nematodul grâului
Meloidogyne spp. - M. incognita - nematodul radăcinilor de bumbac
Tetranychidae - Tetranichus urticae - Păianjenul roșu comun

Eriophyes vitis - Acarianul galicol-eriofid al vitei-de-vie

Rhizoglyphus echinopus - acarianul bulbilor - ceapă, usturoi

 TIPURI DE VĂTĂMĂRI LA PLANTE CAUZATE DE
DĂUNĂTORII FITOFAGI

I. DĂUNĂRI PRODUSE DE INSECTE

Insectele au, în general, un regim de hrană fitofag şi produc pagube

considerabile în urma hrănirii lor cu organele plantelor atacate.
Pe lângă formele fitofage, insectele pot fi zoofage - prădătoare sau
parazite - (carabidele, unele coccinellide, ichneumonidele, braconidele). Alte
insecte sunt pantofage, consumă atât hrana vegetală cât şi animală (unele
furnici).
În relaţiile lor cu plantele ca mijloc de hrană, deosebim insecte care atacă
numai părţile aeriene ale plantei (gândacul bălos al ovăzului - Lema melanopus,
specii de omizi defoliatoare), insecte care atacă numai părţile subterane (larvele
speciilor de Agriotes spp.) şi altele care atacă atât părţile subterane cât şi cele
aeriene (cărăbuşul de mai - Melolontha melolontha, unele specii de afide).
Dăunarea sau vătămarea este rezultatul acţiunii agresive a dăunătorului în
procesul de hrănire sau în urma altor activităţi cum sunt:
 construirea adăposturilor pentru hibernare (fluturele cu vârful abdomenului
auriu - Euproctis chrysorraea);
 formarea cuiburilor pentru depunerea ouălor (Byctiscus betulae);
 săparea unor galerii (incizii) în ţesuturile plantelor pentru pontă (unele
lăcuste, cicade),
 executarea unor galerii de trecere (coropişniţa - Gryllotalpa gryllotalpa,
retează tot ce întâlneşte în drumul ei);
 acoperirea ţesuturilor cu excrementele lor (specii de Psyllidae).
Atacul produs poate avea un aspect deschis sau închis, după cum insecta
se hrăneşte la suprafaţa sau în interiorul diferitelor organe ale plantei.
 Vătămările produse sunt în directă legătură cu conformaţia aparatului
bucal al insectei, ceea ce permite de multe ori recunoaşterea speciei de dăunător
după atacul produs. Astfel, dăunările cauzate de insecte sugătoare sunt mai puţin
vizibile ca cele cauzate de insecte rozătoare.
În general, insectele dăunătoare culturilor agricole prezintă aparat bucal
adaptat pentru rupt şi masticat sau aparat bucal de înţepat şi supt, atacând astfel:
 insectele rozătoare (lăcuste, gândaci, omizi) prin hrănire rup adesea părţi
mari din diferite ţesuturi ale plantei, procesele fiziologice sunt reduse şi în cele
din urmă acestea pier;
 insectele sugătoare (tripşi, ploşniţe, afide) produc în locul unde înţeapă şi
sug pete albe, palide care cu timpul se brunifică sau se înroşesc, cantitatea de
clorofilă şi amidon scade, iar plantele pier;
 în urma înţepării şi sugerii hranei apar uneori hipertrofieri ale ţesutului
cunoscute sub numele de gale sau cecidii (Phylloxera vastatrix f. galicolă);
 alteori apar deformări şi răsuciri ale frunzelor (pseudocecidii) ca rezultat al
opririi creşterii ţesuturilor atacate prin înţepat şi supt (specii de afide);
 alte insecte sugătoare odată cu înţeparea şi luarea hranei introduc şi o
cantitate de salivă ce conţine substanţe toxice, determinând necroza ţesuturilor
(păduchele ţestos al prunului - Parthenolecanium corni);
 ploşniţele cerealelor (Euiygaster spp.) introduc în boabele de cereale
substanţe toxice care degradează glutenul, iar făina obţinută din astfel de boabe
nu mai panifică normal.
După organele plantelor atacate, cele mai importante tipuri de vătămări
produse de insecte sunt:

A. Vătămări la frunze
1) Roaderea neregulată sau totală a limbului (Leptinotarsa decemlineata,
Locusta migratoria, Melolontha melolontha).
2) Scheletuire, când este ros limbul foliar printre nervuri (larve tinere de
Aporia crataegi - nălbarul, Lytta vesicatoria - cățelul frasinului).

3) Roaderea frunzelor marginal sub formă de figuri (Sifona lineatus - gărgărița

frunzelor de mazăre).
4) Perforaţii, când limbul prezintă orificii de diferite mărimi şi forme
(Mamestra brassicae - buha verzei).
5) Ciuruiri, când limbul foliar prezintă orificii numeroase şi mici (Phyllotreta
atra - Puricele negru al rapitei, P. nemorum - puricele vărgat al rapiței)
6) Înţepături, când limbul foliar prezintă mici rozături (Anthonomus pomorum-
gărgărița florilor de măr, Rhynchites spp. - Rhynchites auratus - gărgărița aurie)
7) Răsuciri sau deformări ale frunzelor (pseudocecidii) (Myzus persicae -
păduchele verde al piersicului; Myzus cerasi - păduchele negru al cireșului ,
Aphis fabae - păduchele negru al fasolei).
8) Minarea frunzelor (mine), când parenchimul este ros sub formă de galerii,
lăsând intacte cele două epiderme (Plutella xylostella - molia verzei,
Liriomyza trifolii - musca minieră).
9) Hipertrofieri ale ţesutului în urma cărora se formează gale (cecidii)
(Phylloxera vctstatrix - filoxera viței-de-vie) (fig. 1).

B. Vătămări la muguri (foliari şi florali) şi la flori

1. Roaderea mugurilor sau bobocilor florali (Anthonomus spp; Rhynchites spp.).
2. Roaderea organelor florale (Meligethes aeneus - gândacul lucios, Epicometis
hirta - gândacul păros).
3. Înţeparea şi sugerea sevei din muguri şi flori (Thysanoptera, Aphidoidea,
Psylloidea).
4. Transformarea organelor florale în gale (Contarinia medicaginis - țânțarul
florilor de lucernă).

C. Vătămări la fructe
1) Rozături externe sub formă de orificii (Rhynchites bacchus - gărgărița
fructelor).
2) Galerii în interiorul fructelor sau seminţelor (Cydia pomonella - viermele
merelor, Bruchus pisorum - gărgărița mazării).
3) Deformări şi decolorări ale fructelor şi seminţelor produse în urma
înţepăturilor (Quadraspidiotus perniciosus - Păduchele din San-José ).

Fig. 1 - Tipuri de vătămări la frunze:

a - roaderea totală a limbului foliar (Leptinotarsa decernlineata);
b - scheletuire (Gastroidea viridula),
c - sub formă de figuri (Sitona spp.); d - pseudocecidii (Aphis fabae);
e - sub formă de perforaţii (Mamestra brassicae);
f - ciuruire (Phyllotreta spp.);
g - sub formă de mine (Pegomyia betae);
h - gale (Tetraneura ulmi) (după diferiţi autori).
D. Vătămări la tulpini şi ramuri
1. Rozături externe (orificii) care se continuă în scoarţă şi lemn sub formă de
galerii (Ruguloscolytus rugulosus, Anisandrus dispar).
2. Galerii interne de diferite forme (Zeuzera pyrina, Cossus cossus).
3. Deformări cu aspect canceros (Eriosoma lanigerum, Epidiaspis betulae).
4. Roaderea la colet a bazei tulpinii (Scoţia segetum).

E. Vătămări la rădăcini şi alte organe subterane

1) Rozături externe de diferite forme (Gryllotalpa gryllotalpa, larve de
Melolontha melolontha, larve de Polyphylla fullo).
2) Galerii superficiale sau interne (larve de Agriotes spp., Capnodis tenebrionis).
3) Deformaţiuni sub formă de gale (Ceuthoirhynchus pleurostigma) (fig. 2).
Fig. 2 - Tipuri de vătămări la diferite organe ale plantelor:
a - la muguri (Anthonomus pomorum);
b - la seminţe (Cydia nigricand);
c - la fructe (Cydia pomonella);
d - la tulpini (Cossus cossus);
e - la rădăcini - rozături (Melolontha melolontha);
f- la rădăcini - gale (Ceuthorrhynchus pleurostigma);
g - la tuberculi (Agriotes spp.);
h - la bulbi (Delia antiqua) (după diferiţi autori).
II. DĂUNĂRI PRODUSE DE NEMATOZI
(VIERMI PARAZIŢI LA PLANTE)

1. Decolorarea frunzelor din vârf (Ditylenchus dipsaci, Globodera rostochiensis).

2. Talie redusă (piticire), înfrăţire puternică şi dezvoltarea mugurilor laterali
(Anguina tritici, Ditylenchus dipsaci).
3. Desprinderea rădăcinilor de la baza tulpinei (Ditylenchus dipsaci)
4. Transformarea boabelor în gale (Anguina tritici).
5. Formarea galelor pe rădăcini (Meloidogyne spp.).

III. DĂUNĂRI PRODUSE DE ACARIENI

1. Decolorarea organelor, mai frecvent a frunzelor în jurul locului unde a fost
înţepat.
2. Albirea sau înroşirea ţesuturilor înţepate, urmate de curbarea frunzelor
(Tetranychidae).
3. Formarea unor gale cu aspect pâslos pe partea inferioară a frunzelor şi
umflături cu aspect roşcat pe partea superioară a frunzelor (Eriophyes vitis).
4. Galerii în bulbi sau tuberculi , în care apoi se dezvoltă ciuperci sau bacterii
(acarianul bulbilor - Rhizoglyphus echinopus).
Gastroidea viridula - gândacul verde - crucifere

Sitona spp. - Sitona lineatus - gărgărița frunzelor de mazăre

Leptinotarsa decernlineata - gândacul din Colorado

Aphis fabae - păduchele negru al fasolei

Mamestra brassicae - buha verzei
Phyllotreta spp. - Phyllotreta atra - Puricele negru al rapitei, P. nemorum -
puricele vărgat al rapiței
Pegomyia betae - Musca sfeclei

Tetraneura ulmi - Păduchele galicol al ulmului

Anthonomus pomorum - gargărița bobocilor de măr/ Gărgărița florilor de măr

Cydia nigricand - molia mazării
Cydia pomonella - viermele merelor
Cossus cossus - Sfredelitorul tulpinilor

Melolontha melolontha - cărăbușul de mai

Ceuthorrhynchus pleurostigma - Gargarita galicola a verzei
Agriotes spp. - viermi sârmă
Delia antiqua - musca cepei

Ditylenchus dipsaci - Nematodul bulbilor și tulpinilor (ceapă, usturoi)

Globodera rostochiensis - nematod auriu (solanaceae)
Anguina tritici - nematodul grâului
Meloidogyne spp. - M. incognita - nematodul radăcinilor de bumbac
Tetranychidae - Tetranichus urticae - Păianjenul roșu comun

Eriophyes vitis - Acarianul galicol-eriofid al vitei-de-vie

Rhizoglyphus echinopus - acarianul bulbilor - ceapă, usturoi

Protecţia plantelor şi impact ecologic
Lucrarea nr. 2

METODE DE ESTIMARE A ATACULUI AGENȚILOR FITOPATOGENI

ȘI DĂUNĂTORI. CONTROLUL FITOSANITAR AL CULTURILOR
EVIDENŢA DENSITĂŢII NUMERICE A DĂUNĂTORILOR ŞI
AGENŢILOR FITOPATOGENI ÎN CULTURILE AGRICOLE.
DETERMINAREA FRECVENŢEI, INTENSITĂŢII ATACULUI,
GRADULUI DE ATAC, PAGUBELOR PRODUSE DE PRINCIPALII
AGENŢI FITOPATOGENI.

Fazele combaterii raţionale a dăunătorilor şi bolilor plantelor de cultură sunt:

- evidenţa şi estimarea densităţii numerice (inclusiv prognoza apariţiei în masă);
- avertizarea;
- combaterea.
Prin evidenţă se urmăreşte stabilirea complexului de specii de dăunători şi
boli care intră în structura unui agroecosistem, iar prin estimare, stabilirea densităţii
numerice, a frecvenţei (F%), a intensităţii atacului (I%), a gradului de dăunare (GD), a
pagubelor etc. precum şi prelucrarea acestora cu ajutorul scărilor de stimare
numerică.
Evidenţa dăunătorilor şi agenţilor fitopatogeni dintr-un agroecosistem se
realizează prin control fitosanitar şi se exprimă prin limite de densitate numerică
(tabelele 1, 2, 3).
Metodele care stau la baza evidenţei densităţii numerice sunt:
- controlul vizual iarna;
- controlul vizual în timpul vegetaţiei;
- frapajul;
- cursele luminoase;
- cursele alimentare;
- inelele cleioase;
- diferite aparate electrice speciale pentru insecte.
Evidenţa dăunătorilor şi bolilor din culturile de câmp şi din grădinile de legume

În culturile de câmp şi grădinile de legume, evidenţa dăunătorilor şi bolilor se

realizează prin sondaje, adică prin probe recoltate din mediul lor de trai, care se
analizează, iar rezultatele determinării speciilor si a densităţii lor se trec în fişele de
sondaj.
Evidenţa dăunătorilor din sol prin sondaje. Sondajele în sol se fac
îndeosebi pentru stabilirea speciilor şi a densităţii numerice a acestora. Acestea se
fac după o anumită schemă: în şah, în zig-zag, diagonală sau la întâmplare, forma de
şah fiind cea mai indicată. În funcţie de sezon, sondajele pot fi: periodice şi de sezon.
Sondajele periodice se fac, fie în tot cursul perioadei active a dăunătorilor, fie
numai într-un anumit moment şi au ca scop stabilirea periodică a densităţii numerice,
pe când cele sezonale urmăresc stabilirea densităţii numerice toamna după
retragerea în sol pentru iernarea dăunătorilor şi primăvara după dezgheţarea solului.
În timp ce sondajele periodice din timpul perioadei de vegetaţie servesc la stabilirea
hărţilor de răspândire (a prognozelor probabile), cele sezoniere (de primăvară)
urmăresc stabilirea hărţilor de prognoză reală, în urma corecţiilor făcute datorită
mortalităţii prin îngheţ iarna.
Sondajele în sol constau din gropi de 0,10 x 0,70 m; 0,25 x 0,25 m; 0,50 x
0,50 m; 0,70 x 0,70 m, adâncimile variind între 0,10 şi 1,20 m, în funcţie de
adâncimea la care are loc transformarea în pupe a larvelor sau a iernării diferitelor
specii.
Când se fac gropi mici (în cazul identificării larvelor sau a adulţilor), numărul
lor pentru o specie trebuie să fie mai mare, iar când se fac gropi mari (în cazul
pontelor şi pupelor) numărul lor va fi mai mic.. În afară de acestea, numărul
sondajelor mai depinde şi de specie, de densitatea populaţiei în sol, de mărimea
parcelei şi de scopul urmărit.
În general, se va face un număr mai mic de sondaje când populaţia speciei
are o răspândire omogenă în sol şi dacă parcelele pe care se fac sondajele sunt mici
şi se urmăreşte studiul biologic al dăunătorilor.
Dacă sondajele urmăresc combaterea insectelor din sol, înainte de
însămânţare, la însămânţare sau în timpul vegetaţiei, acestea se vor face pe toate
parcelele, iar numărul lor va fi mai mare pentru a fi posibilă întocmirea hărţii
teritoriului analizat pe grade de infestare. Probele luate din gropi se pun în borcane
speciale din sticlă cu o soluţie concentrată de sare de bucătărie, care permite
păstrarea materialului biologic până la determinare. În cazul insectelor mici sau a
ouălor mici, pământul săpat se spală în găleţi cu apă, având grijă ca bulgării să se
sfărâme bine, iar ouăle, larvele, pupele şi adulţii să iasă la suprafaţă, de unde se iau
şi se pun în sticluţe cu 1% formol. Colectarea în sticluţe a materialului biologic se
face pe straturi, în cazul când se studiază biologia şi într-un singur borcan sau
sticluţă materialul biologic de la diferite adâncimi, când se urmăreşte numai
densitatea numerică.
Fiecare probă, pe borcane, va fi etichetată cu parcela, numărul de ordine al
sondajului, anul, luna, ziua, localitatea şi adâncimea stratului, pe baza cărora se
întocmeşte harta pe grade de infestare.
Evidenţa dăunătorilor la suprafaţa solului se urmăreşte numai în perioada
de dăunare, cu scopul de a-i combate.
Sondajele se fac, fie pe suprafeţe pătrate de 0,25 x 0,25m; 0,50 x 0,50m; 1,0 x
1,0m, fie pe suprafeţe ale căror laturi să fie jumătate din distanţa dintre rânduri (astfel
încât rândul de plante să cadă pe mijlocul suprafeţei sondajului).
Sondajele la suprafaţa solului urmăresc stabilirea densităţii numerice la
unitatea de suprafaţă (m2, ha), a frecvenţei atacului (F%), intensităţii atacului (I%), a
gradului de dăunare (GD).
Sondajele se fac cu rama metrică, construită din lemn sau metal, cu laturile
egale cu laturile suprafeţelor sondajelor.
În scopul stabilirii densităţii numerice, insectele din interiorul ramei se numără,
notând totodată şi următoarele date: stadiul, faza (dacă se află în împerechere,
depunerea ouălor), elemente de frecvenţă şi intensitate a atacului, pagube etc.
Fiecare sondaj făcut poartă un număr de ordine, astfel ca la sfârşit să poată fi
întocmită harta răspândirii însoţită de densitatea numerică. Densitatea numerică se
determină raportând numărul de indivizi notaţi în carnet, la numărul de sondaje.
Pentru determinarea speciilor, materialul biologic strâns cu prilejul sondajelor,
se pune mai întâi în borcane (după ce în prealabil se omoară cu acid cianhidric) care
se etichetează cu data, localitatea, parcele, numărul indivizilor găsiţi la fiecare sondaj
etc.
După determinarea speciilor şi a densităţii numerice/m 2, se face
caracterizarea atacului: zero, slab, mijlociu, puternic (indicând pentru fiecare interval
de clase densitatea numerică corespunzătoare).
 Evidenţa dăunătorilor şi agenţilor patogeni pe plante se referă la acele
specii care îşi desfăşoară ciclul biologic în mod obişnuit pe plante, rezultatele
sondajelor fiind redate ca frecvenţă (F%), intensitate (I%), densitate numerică (D/m 2)
sau D/10-20 cm lungime a lăstarului, pagube (P) etc.
În acest scop, pe lângă rama metrică care se foloseşte în cazul plantelor
semănate des, se mai utilizează si rigla gradată, în cazul culturilor în rânduri.
Atât în cazul culturilor dese, cât şi a celor în rânduri, densitatea numerică se
exprimă la m2 şi se calculează după rezultatele ramei metrice sau ale riglei gradate.
Dacă în cazul ramei metrice cu laturile de 0,25 m numărul de indivizi se multiplică cu
patru, pentru rigla gradată se iau în consideraţie: distanţa dintre rânduri, numărul de
sondaje (un sondaj = numărul de indivizi la 0,5 m liniari) şi numărul de larve. De
exemplu, în cazul gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides) densitatea numerică
pentru distanţa dintre rânduri de 12 cm, numărul de sondaje 40, numărul total de
larve 960 şi numărul de metri liniari ce intră la 1 m2 = 8,3 densitatea (D) va fi:

960 960
D= = = 398/m2
40 x0.5 2.41
8.3

Frecvenţa atacului (F%) se determină procentual, în funcţie de numărul de

plante la m2 şi de numărul de plante atacate.
Exemplu: într-o cultură de grâu de 1 ha s-au făcut 30 de sondaje de 0,25 m2,
pe care se află 100 plante de grâu, din care 40 plante sunt atacate. Să se calculeze
frecvenţa atacului.
La 400 plante/m2…………………………………..(40 x 4) plante atacate
La 100 plante…………………………………………….x

(40 x 4)100
X= = 40%
400

Intensitatea atacului (I%) se calculează în funcţie de cantitatea de recoltă

pierdută la m2. Dacă, de exemplu, la 0,5 kg boabe de grâu/m 2 sunt atacate 0,15%, la
100 kg pierderile vor fi I = 30%.
 Norme de notări a atacului de agenţi patogeni şi dăunători

Rezultatele activităţii biologice a dăunătorilor şi bolilor plantelor sunt:

- atacul;
- dauna;
- paguba.
Atacul oglindeşte gradul de agresivitate al agenţilor fitopatogeni şi a
dăunătorilor faţă de planta gazdă, în urma căruia planta atacată suferă daune
(vătămări) sau pagube.
Dauna (vătămarea) este rezultatul unui atac, mai mult sau mai puţin
pronunţat, în urma căruia planta atacată manifestă simptome de boală care se
soldează prin diminuarea recoltei deşi acesta nu se poate evalua în greutate.
Paguba (pierderea) este rezultatul unui atac puternic în urma căruia se
înregistrează pierderi evaluabile de recoltă.
Ca expresie matematică, dauna şi paguba reprezintă produsul dintre frecvenţa
(F%) şi intensitatea atacului (I%) raportat la 100. În timp ce dauna se exprimă prin
grad de dăunare (Gd) paguba se exprimă prin pierdere cantitativă de recoltă (P).
Gradul de dăunare reprezintă deci gradul de îmbolnăvire sau de suferinţă exprimat
procentual, al plantei, în funcţie de frecvenţa şi de intensitatea atacului, pe când
paguba reprezintă pierderea exprimată în greutate la unitatea de măsură (hectar,
plantă etc.)
Frecvenţa atacului (F%) reprezintă valoarea relativă a numărului de plante
sau de organe ale plantei atacate (n) raportat la numărul total de plante sau de
organe vegetative analizate (N):

nx100
F% =
N

Intensitatea atacului (I%) reprezintă procentul în care este atacată o plantă

sau un organ al ei şi pierderea de recoltă înregistrată de o plantă sau de o cultură de
pe unitatea de suprafaţă (ha, m2).
a) Expresia cantitativă a intensităţii atacului şi implicit a pierderii de recoltă
înregistrată de o plantă sau de o cultură este:
 ab b
I% = x100 = ( 1  ) x 100
a a
în care:
a = producţia plantei sau a culturii neatacate;
b = producţia plantei sau a culturii atacate.

Exemplu: Dacă un măr produce în condiţii de neatac a= 95 kg fructe, iar unul

cu aceeaşi dezvoltare şi acelaşi soi produce b= 50 kg fructe, care va fi I% ?

95  50
I% = x100
95

b) Expresia calitativă , relativă a intensităţii atacului este dată de relaţia:

I=
 ixf 
n
în care i, f şi n sunt elemente rezultate din notări.
Notările sunt aprecieri ale frecvenţei şi intensităţii atacului, exprimate în valori
relative, cuprinse între 0,1 şi 100%. Pentru a avea un criteriu unitar de apreciere a
intensităţii atacului, s-au adoptat în mod convenţional 6 clase de intensităţi de atac,
corespunzătoare unor anumite intervale de procente ale intensităţii atacului
(tabelul1). Notele se dau pe baza aprecierii procentului intensităţii atacului plantei
sau al organelor sale.
Intensitatea atacului se exprimă în procente faţă de numărul de plante sau de
organe ale plantei atacate (n).
Atacul de Septoria helianthi exprimat la procente de diferite intensități

Atacul de Venturia inaequalis exprimat la procente de diferite intensități

 Tabelul 1
Corespondenţa dintre procentul de atac şi nota echivalentă intensităţii atacului
Număr de cazuri % de atac al plantei sau al
Nota
înregistrate (f) unui organ al său (i)
25 0 0
1 1–3 1
4 4 – 10 2
11 11 – 25 3
26 26 – 50 4
20 20 – 75 5
13 13 - 100 6
Total 100=N

Exemplu:

S-au efectuat observaţii într-o livadă de măr pentru aprecierea atacului de

rapăn (Venturia inequalis) pe frunze.
Numărul frunzelor observate (N) a fost 100, iar cel al celor găsite atacate (n) a
fost 75, cu intensitate de atac diferită de la 3 – 100% suprafaţă de limb ocupată cu
pete cafenii (tabelul 1).
Intensitatea atacului (I%) se calculează după formula:

I=
 ixf  =
1  3  4  10  11  25  20  75  13  100
n 75
Frecvenţa atacului (F%) se calculează după formula:

nx100 75x100
F% = = = 75%
N 100
Gradul de dăunare sau atac (Gd) reprezintă atacul raportat la numărul total
(N) al plantelor analizate şi exprimă gradul de îmbolnăvire sau de suferinţă al plantei
şi de scădere a recoltei. Gradul de atac se calculează după formula:

GD% =
 i  f 
N
 Tabelul 2

Intervalele de clase (limite critice) sau clase de infestare la câteva specii de

dăunători ce produc pagube plantelor de cultură

Specia Densitatea numerică (interval de clase) Observaţii

mică mijlocie mare
2 2 2
Zabrus Sub 2 larve/m 2 larve/m Peste 2 larve/m
tenebrioides
2 2 2
Tanymecus Sub 3 larve/m . 3 larve/m . 1 Peste 3 larve/m .
gărgăriţă/m Peste 1 gărgăriţă/m
2 2
dilaticolis Sub 0,5
gărgăriţe/m
2

Pyrausta nubilalis Sub 1 larvă 1 – 2 larve pe Peste 1 – 2 larve pe La porumb

/plantă plantă plantă
2 2 2
Leptinotarsa Sub 1 gândaci-m 1–2 gândaci/m Peste 2 gândaci/m La cartof
decemlineata
2 2 2
Agriotes cimosis Sub 2 larve/m 2 larve/m Peste 2 larve/m
Apion apricans Sub 5 capitole 5-10 capitole Peste 10 capitole La trifoi
2 2 2
atacate la m atacate la m atacate la m
Mamestra Sub 1 larvă 3-5 larve /plantă Peste 5 larve /plantă La varză
brasicae /plantă
0,1 păduche/ cm 0,5 păduchi/ cm Peste 0,5 păduchi/
2 2
Quadraspidiotus La
seminţoase
2
perniciosus cm
Hoplocampa Sub 5% fructe 5-10% fructe Peste 10% fructe La prun
minuta atacate atacate atacate
Anthonoumus Sub 20% flori 20-30% flori Peste 30% flori
pomorum antonomate. Sub antonomate. 10 - antonomate. Peste
10 gărgăriţe/pom 20gărgăriţe/pom 20gărgăriţe/pom
Lasperyresia Sub 5% fructe 5-10% fructe Peste 110% fructe La măr
pomonella atacate atacate atacate
Rhagoletis cerasi Sub 5% fructe 5-10% fructe Peste 110% fructe La cireş
atacate atacate atacate
Tetranychus sp. Sub 3 3 -10 Peste10 La viţa de
păienjeni/frunză păienjeni/frunză păienjeni/frunză vie
Lobesia botrana Sub 1% boabe 1-2% boabe Peste 2% boabe La viţa de
atacate. Sub 5% atacate. 5-10% atacate. Peste 10% vie
ciorchini atacaţi circhini atacaţi circhini atacaţi

Tabelul 3

Pragurile economice de dăunare la principalii dăunători şi agenţi patogeni

pentru care se aplică tratamente de combatere în culturi
Dăunătorul Fenologia plantei atacată sau Valoarea pragului economic
perioada în care se stabileşte de la care se aplică
pragul economic de dăunare tratamentul
1 2 3
Cereale păioase
Toamna după răsărire şi
2
Zabrus tenebrioides 5 lare/ m sau la un procent de
primăvara după pornirea peste 5% plante atacate
vegetaţiei
Primăvara în luna aprilie. Vara 3 adulţi/m
2
Eurigaster integriceps,
2
E. austriaca, E. maura, în luna iunie, formare boabe 3 larve/m
pentru adulţi hibernanţi
Vara, în timpul formării boabelor
2
Anisoplia sp. 5 exemplare/m
Înainte de semănat
2
Anoxia villosa 3 exemplare/m
Înainte de semănat
2
Scotia segetum 5 larve/m
 Înainte de semănat
2
Agriotes sp. 5 larve/m
Schizaphis graminum Toamna după răsărire. Vara la 5 exemplare/plantă
formarea spicului 25 exemplate/plantă
Porumb
După răsărire 10 exemplare/m când sămânţa
2
Tanymecus dilaticollis
a fost tratată
5 exemplare/m când sămânţa
2

nu a fost tratată
Înainte de semănat
2
Anoxia villosa 3 larve/m
Înainte de semănat
2
Scotia segetum 5 larve/m
Sfecla de zahăr
Primăvara la pregătirea
2
Botynoderes punctiventris 3 larve/m
terenului pentru semănat
După răsărirea plantelor 0,5 gărgăriţe/ m
2
Tanymecus dilaticollis, T.
palliatus
Aphis fabae , Myzus persicae Apariţia primelor colonii 15-20% plante cu atac
Pegomya betae 5 ouă/frunză, iar la a doua
În timpul vegetaţiei pereche de frunze o galerie
mică cu larvă în ea
Cartof
În timpul vegetaţiei
2
Leptinotarsa decemliniata 1 gîndac /m
Myzus persicae, Aphis nasturtiii,
Aphis frangulae, Aulacorthum În timpul vegetaţiei 20 afide /100 frunze
solani
Varză
Mamestra brasicae În perioada formării frunzelor, a 3 omizi/plantă
căpăţânii de varză
10 adulţi/m
2
Phyllotreta atra, P. nemorum, P. Formarea frunzelor
nigripes
Chorthopila brassicae În timpul vegetaţiei 8-15% plante atacate
Mazăre
Formarea păstăilor 2 gărgăriţr/m
2
Bruchus pisorum
Cînepă
La apariţia larvelor 4 larve/m la cea pentru fibre şi
2
Grapholita delineana
2
0,2 larve/m pentru cânepa de
sămânţă
Pomi fructiferi
Anthonomus pomorum Început dezmugurit meri 10 gărgăriţe/pom
Laspeyresia pomonella În perioada formării fructelor. 1 ou la 100 frunze
Pentru supravegherea 2 fluturi la capcană pe
populaţiei 4 capcane cu săptămână
feromoni la 10 ha
Hoplocampa testudinea Scuturarea plantelor florale 5% flori cu pontă
Quadraspidiotus perniciosus Perioada de repaus şi vegetaţie Tratament obligatoriu în zona în
care este răspândit
Panonychus ulmi În perioada de vegetaţie 3-5 acarieni /frunză
Bryobia rubrioculus În perioada de vegetaţie 3-5 acarieni /frunză
Laspeyresia funebrana În perioada formării fructelor 2 ouă la 100 fructe de prun sau
5 masculi la o capcană cu
feromoni/zi
Hoplocampa minuta Început scuturare petale prun 3-4% flori cu pontă
Rhagoletis cerasi Intrarea în pârgă a soiurilor 1 ou la 100 fructe
timpurii
Grapholitha molesta Perioada formării lăstarilor şi a 1-2% lăstari sau fructe atacate
fructelor
În livadă pentru larve sau adulţi
2
Melolontha melolontha 0,5-1 exemplare/m
2
Melolontha melolontha În pepiniere 0,2 exemplare/m
0,5 gândaci/m ramură cu flori
2
Epicometes hirta Început înflorire
Cheimatobia brumata După înflorire 2 larve/m liniar ramură de 1-3
ani
Hyalopterus prunii După înfrunzire 10% lăstari infestaţi
Aphis pomii După înfrunzire 10% lăstari infestaţi
Myzus persicae După înfrunzire 10% lăstari infestaţi
Viţa de vie
Tetranychus urticae În faza dezmuguririi 15 acarieni/1 lăstaraş
Înainte de înfrunzit 2-3 acarieni pe frunză
După înflorit 4-6 acarieni pe frunză
Anomala solida În timpul vegetaţiei 2-4 adulţi/1 butuc
Polyphylla fullo Înainte de plantare 0,2 larve/1 butuc
Phylloxera vastatrix Dezmuguritul viţei portaltoi 5% frunze cu gale
( forma galicolă)
Grâu
Agentul patogen Faza de vegetaţie F% I%
Puccinia recondita Coacerea în lapte - 30
Puccinia striiformis Înflorire - 25
Puccinia graminis f. sp. tritici Maturitate completă - 10
Gaeumanomyces graminis Înainte de recoltare 30 -
Helminthosporium sp. Înflorire - 30
Erysiphe graminis f.sp. tritici Înainte de înflorire până după 100 25 pete
înflorit pe ultima frunză
Pseudocercosporella Înfrăţire 25 slabă
herpotrichoides
Septoria sp. Înflrire - 15-20
Orz
Blumeria graminis f. sp. hordei Înainte de înflorit până după - 25 pete
înflorit pe ultima frunză
Fusarium nivale Primăvara la înflorire 15 30
Puccinia hordei Înflorire - 30
Secară
Puccinia graminis secalis - -
Orez
Piricularia oryzae Maturitate completă 1-2 -
Porumb
Ustilago zeae Formarea bobului pe tulpini 10 -
pe ştiuleţi 5 -
Helminthosporium turcicum Apariţia mătăsii - -
Mei
Sorosporium pancici-miliacei Inflorire 10 -

Floarea-soarelui
Sclerotinia sclerotiorum Înflorire 10 -
In
Fusarium lini Înainte de recoltare 5-10 -
Melampsora lini La recoltare - 5-10
Bumbac
Verticillium albo-atrum Începutul deschiderii capsulelor - 20
Mazăre
Putregaiul rădăcinilor (diverse Înflorire - 25
specii)
Sfeclă
Cercospora beticola Perioada acumulării în greutate 35 10
a rădăcinilor
Protecţia plantelor şi impact ecologic
Lucrarea nr. 3

CUNOAȘTEREA PRINCIPALELOR SUBSTANȚE

FITOFARMACEUTICE FOLOSITE ÎN COMBATEREA
BOLILOR ȘI DĂUNĂTORILOR PLANTELOR DE CULTURĂ.
CALCULUL DOZELOR ȘI PREGĂTIREA SOLUȚIILOR DE
STROPIT

Cunoaşterea principalelor fungicide și insecticide

Fungicidele sunt produse fitosanitare de natură chimică, biologică sau
biotehnică, destinate prevenirii sau combaterii bolilor provocate de ciuperci.
Insecticidele sunt produse fitosanitare de natură chimică, biologică sau biotehnică,
destinate prevenirii sau combaterii insectelor.
Fungicidele și insecticidele pot fi clasificate după mai multe criterii:
- după gradul de toxicitate se grupează în funcţie de doza letală 50% (DL 50). Prin
DL50 se înţelege doza unică de substanţă activă (s.a.) exprimată în mg/kg corp, care,
administrată oral şobolanilor albi – masculi şi femele – supuşi în prealabil la un post
timp de 24 ore, provoacă moartea la 50% din lotul experimental, în cursul perioadei
de observaţie de 14 zile (la 3 ore de la administrarea produsului animalele sunt
hrănite normal).
Grupele de toxicitate sunt:
Grupa I – fungicide extrem de toxice, cu DL50 până la 50 mg/kg corp; culoarea
etichetei este roşie – au fost interzise;
Grupa a II-a – fungicide puternic toxice, cu DL50 între 50 şi inclusiv 200 mg/kg
corp; culoarea etichetei este verde;
Grupa a III-a – fungicide moderat toxice, cu DL50 peste 200 şi inclusiv 1000
mg/kg corp, culoarea etichetei este albastră;
Grupa a IV-a – fungicide cu toxicitate redusă, cu DL50 peste 1000 mg/kg corp,
culoarea etichetei este neagră.
- după modul de acţiune, fungicidele și inssecticidele pot fi de contact, sistemice
(pătrund în plantă) şi endoterapeutice (modifică metabolismul plantei în sensul
creşterii rezistenţei la boli).
- după forma de condiţionare, fungicidele și insecticidelele se găsesc sub formă de
pulbere muiabilă (PU = WP), concentrat emulsionabil (CE = EC), suspensie
concentrată (SC), pulbere de prăfuit (PP = DP), pulbere pentru tratarea seminţelor
(PTS = SD), pastă (PA), granule (G), granule dispersabile (GD = WG; DG; WDG),
lichid pentru aplicare cu volum redus (VUR), suspensie pentru aplicare cu volum
ultraredus (SVUR), etc.
- după natura lor chimică, fungicidele și insecticidele pot fi: anorganice, organo-
minerale, organice.
Fungicidele anorganice se prezintă sub două forme: fungicide pe bază de
sulf şi fungicide pe bază de cupru.
Fungicidele pe bază de sulf se aplică în special împotriva ciupercilor care
produc făinări. Sulful poate fi condiţionat sub formă de pulbere de prăfuit, sulf
umectabil şi sulf coloidal. Produse avizate: Heliosulf, Microthiol, Microthiol special,
Thiovit, Kumulus, Sulfomat 80 PU. Dintre compuşii sulfului, frecvent se foloseşte
polisulfura de bariu (Polibar) şi polisulfura de calciu (zeama sulfocalcică).
Fungicidele pe bază de cupru combat mănările şi pătările foliare. Nu combat
făinările. De asemenea, cuprul are şi efect bactericid sulfatul de cupru se foloseşte în
soluţie neutralizată cu lapte de var, ca „zeamă bordeleză” (0,5 – 1%, 2% la pomii
fructiferi în perioada de repaus). Pe bază de oxiclorură de cupru (cupru verde) cele
mai uzitate produse sunt Champ 77 WG, şi Cobox 50 WP, Cuproxat flowable,
Fungicidele Kocide 2000, Champion WP şi Funguran OH WP sunt pe bază de
hidroxid de cupru (cupru albastru).

Fungicide organice de sinteză

Au eficacitate ridicată în combaterea agenţilor patogeni, sunt suportate bine
de plante şi au o toxicitate scăzută pentru om şi animale. Natura chimică a acestor
fungicide este extrem de variată.

Tabelul 1
Fungicide organice

Substanţa Produsul Boala/Patogenul Conc.

planta gazdă
activă comercial combătut Doza
mana (Phytophtora
ceapă destructor)
0,04 %
fluazinam BANJO 500 alternarioza (Alternaria
500 g/l SC pori)
mana (Phytophtora 0,03 -
cartof
infestans) 0,04%
 Puccinia hordei -
Rugina orzului
Pirenophora teres -
Pătarea reticulară
ciprodinil Helmintosporium
187,5 g/l + sativum -
BONTIMA orz
izopirazam Helmintosporioza
62,5 g/l Rhyncosporium secalis
- Arsura frunzelor de
orz,, Blumeria
graminis - fainarea

Insecticide organice de sinteză

Tabelul 2
Insecticide organice

Substanţa Produsul Conc.

planta gazdă Dăunătorul combătut
activă comercial Doza
Afide (Aphis spp.), Tripși
(Haplothrips tritici),
Gândacul ovăzului (Lema
grâu, orz
melanopa), Viermele roșu 0,3 l/ha
al paiului (Haplodiplosis
marginata), Musca suedeză
(Oscinella frit)
Gărgărita frunzelor
(Tanymecus dilaticollis),
floarea soarelui 0,3 l/ha
Musca suedeză (Oscinella
frit)
lambda - Viespea rapiței (Athalia
LAMDEX
cihalotrin rosae), Fluturele alb al
EXTRA
25g/kg verzei (Pieris brassicae),
Gărgărița tulpinilor
(Ceuthorhynchus spp.),
Gândacul lucios
(Meligethes aeneus), Buha
rapiță 0,3l/ha
verzei (Mamestra
brassicae), Țânțarul
silicvelor (Dasineura
brassicae), Puricii
cruciferelor (Psylliodes
chrysocephala/Phyllotetra
spp.)
 Calculul dozelor şi pregătirea zemurilor de stropit
Calculul dozelor
Fungicidele și insecticidele se aplică în anumite doze şi concentraţii. Doza
reprezintă cantitatea de substanţă (sau preparat) aplicată pe unitatea de suprafaţă
(ha) sau volum (tonă).
Concentraţia reprezintă cantitatea de substanţă activă (sau de produs)
conţinută într-o unitate de volum sau de masă a unei soluţii şi poate fi exprimată în
kg, litri sau, cel mai frecvent, în procente.
La stropirile în câmp, produsele fitosanitare se aplică prin pulverizare. Capul
pulverizatorului se va ţine la 40-60 cm de plante, iar la maşini, bara de pulverizat se
reglează în aşa fel încât să aibă o înclinaţie de 300 faţă de suprafaţa de acoperire.
Necesarul de produse fungicide pentru un hectar se calculează după formula:
da  100
CH =
c

CH = necesarul de produs comercial la ha;

Da = doza la hectar în substanţă activă;
c = concentraţia în produs comercial recomandată.

Necesarul de introdus într-o maşină de stropit (produs comercial) se

calculează după formula:

CH  V
N=
d

CH = cantitatea la hectar de produs comercial;

V = volumul rezervorului maşinii de stropit;
d = debitul la hectar al pulverizatorului.
 Cantitatea de lichid necesară unui hectar se calculează după formula

q  600
Q=
vb

Q = necesarul (l/ha);
q = cantitatea care se scurge prin toate duzele (l/minut), dată de notaţia tehnică a
maşinii;
v = viteza de deplasare a maşinii (km/h);
b = lăţimea de lucru a maşinii.
Când nu se cunoaşte q, se calculează după cum urmează: se cântăreşte
rezervorul gol şi rezervorul plin (se goleşte o parte din rezervor timp de 5 minute,
apoi se recântăreşte) şi se stabileşte diferenţa de greutate care se împarte la timpul
scurs (5 minute).
La culturile horticole (legume, pomi, viţă de vie), tratamentele în timpul
perioadei de vegetaţie au o pondere cu mult mai mare decât în cazul culturilor de
câmp (grâu, porumb, orz, floarea-soarelui, sfeclă) la care suprafeţele foarte mari
cultivate justifică folosirea avioanelor sau a elicopterelor care asigură eficienţă
economică şi o eficacitate maximă a tratamentului.

Prepararea zemurilor de stropit

Soluţiile se prepară prin simpla amestecare a fungicidului cu apa rece. În cazul
produselor solide se poate folosi şi apa caldă. Zeama sulfo-calcică, care este o
soluţie apoasă, se diluează cu apă. Tot o soluţie apoasă este şi polisulfura de bariu,
acre este un produs de reacţie (reziduul care rămâne este inactiv).
Suspensiile se prepară astfel: pulberea umectabilă, după ce este cântărită, se
introduce într-un vas smălţuit, iar peste ea se toarnă 3-4 volume de apă (fiecare
volum egal cu al pulberii), se amestecă bine până la obţinerea unei paste omogene,
la care se adaugă 5-10 l apă. Ceea ce rezultă se toarnă în vasul de preparat sau în
rezervorul maşinii, după care se face plinul cu apă. Cantitatea de pulbere se va
calcula în funcţie de volumul rezervorului, respectându-se concentraţia indicată.
Ex: în cazul folosirii unui fungicid în concentraţie de 0,8%, într-un rezervor de 100 l
capacitate vor fi necesare 800 g produs. Concentraţia unei suspensii nu trebuie să
depăşească 5%. La o concentraţie mai mare au loc depuneri masive, ceea ce duce
la înfundarea utilajelor. Emulgatorii şi adezivii se adaugă ulterior, după ce în prealabil
s-au amestecat cu o cantitate mică de apă. Aceştia se introdus cu grijă, agitându-se
în timpul amestecului.
Emulsiile se pregătesc ca şi suspensiile. În prezent fungicidele conţin
emulgatori de calitate superioară, ceea ce face posibilă turnarea direct în rezervor,
amestecând energic.

Prepararea zemei bordeleze (cuprocalcică)

Zeama bordeleză este o suspensie albăstruie, inodoră, la prepararea

căreia se foloseşte sulfat de cupru şi var. Acţiunea fungicidă şi bactericidă este dată
de ionii de cupru sau de moleculele de sulfat de cupru nedisociate, acre sunt
absorbite de membrana celulei, după care pătrund în celule, unde declanşează
reacţii diverse. Zeama bordeleză este netoxică iar concentraţia este dată de
cantitatea de sulfat de cupru.
Pentru a prepara 100 litri de zeamă bordeleză de concentraţie 1% sunt
necesare următoarele: 1 kg sulfat de cupru bine mărunţit sau măcinat, 0,5 kg
(jumătate din cantitatea de sulfat de cupru) de var nestins, sau 2 kg var stins (pastă
de var), 100 litri apă, două vase de lemn (butoaie) sau de beton, unul de 60 I
capacitate şi altul de 120 l.
Într-o găleată de plastic se stinge varul cu puţină apă, apoi varul stins se
introduce în vasul cel mare şi se toarnă 50 litri apă; se amesteci bine, fiind. Obţinut
astfel laptele de var (hidroxidul de Ca).
În vasul cel mic (60 I capacitate) se toarnă restul de apă (50 l), de preferinţă
călduţă şi se dizolvă sulfatul de cupru, care se pune într-un săculeţ din pânză mai
rară (de sac). După dizolvarea sulfatului de cupru se toarnă, încet, peste laptele de
var. Se amestecă bine cu o lopăţică de lemn sau cu un băţ, care are la un capăt o
scândură cu orificiu.
Suspensia obţinută în urma turnării sulfatului de cupru peste laptele de var,
este formată din particule mult mai fine, decât în cazul când se toarnă laptele de var
peste sulfatul de cupru. În ambele cazuri se formează aceiaşi compuşi chimici, însă
depunerea este mult mai lentă când se toarnă sulfatul de cupru peste var, ceea ce
face ca zeama bordeleză, preparată în acest mod să fie mai eficace.
O zeamă bine preparată trebuie să aibă o reacţie slab alcalină. În acest scop
se verifică cu hârtie de fenolftaleină (care se colorează uşor în roz), sau hârtia de
turnesol (aceasta se albăstreşte). Dacă nu s-a neutralizat bine şi soluţia este acidă,
aceasta produce arsuri pe frunze. În lipsa acestor hârtii indicatoare, calitatea zemei
bordeleze se poate aprecia după culoare; o suspensie bine preparată are culoarea
albastră a cerului senin de vară (culoarea albăstrui-verzuie indică o aciditate mare,
iar cea albastră-deschis, o alcalinitate mare).
Pentru ca zeama bordeleză să adere mai bine de organele tratate (frunze,
lăstari, struguri), se adaugă un adeziv. Rezultate bune se obţin folosind aracet (0,15 -
0,2%). Pentru cantităţi mici se poate folosi şi melasa, laptele dulce sau albuşul de ou.
Zeama bordeleză se foloseşte numai în ziua în care a fost pregătită, nu se
poate păstra; în timpul administrării se agită.
Zeama bordeleză este deosebit de eficace împotriva mănărilor iar acţiunea
bactericidă se datorează mai ales formării de fitoalexine în plantă. La piersic, prun şi
unele legume provoacă fitotoxicitate iar la unele soiuri de măr (Jonathan, Delicios
auriu) produce suberificări puternice pe fructe. Este foarte selectivă pentru fauna
utilă, putând fi introdusă în schemele de combatere integrată. Este incompatibilă cu
majoritatea pesticidelor, însă este compatibilă cu sulful umectabil.

Zeama sulfocalcică (polisulfura de calciu)

Se prepară din sulf şi var. Pentru prepararea a l0 litri zeamă sulfocalcică se

folosesc 2,8 kg sulf măcinat şi 1.5 kg var nestins, fără piatră, sfărâmat în bucăţi de
mărimea unei nuci.
Cantitatea mai sus menţionată se pregăteşte într-un vas smălţuit cu o
capacitate de 15 litri. Sulful şi varul se amestecă bine cu 3 litri de apă fierbinte, până
se stinge varul, obţinându-se o pastă galbenă, peste care se toarnă 7 litri de apă
fierbinte. Se fierbe 45 minute, la foc iute, timp în care se amestecă continuu cu o
lopăţică de lemn şi se completează cu apă fierbinte până la semnul care marchează
10 litri. Pe măsură ce soluţia fierbe îşi schimbă culoarea, trecând din galben în
portocaliu şi apoi în roşu-carmin. În timpul fierberii se degajă un miros de hidrogen
sulfurat. După răcire, lichidul se separă de resturile de sulf şi var prin strecurare sau
decantare. O zeamă sulfocalcică bine pregătită are un miros de ouă clocite şi o
concentraţie de 28 – 300 Baume. Concentraţia poate fi determinată cu densimetrul
Baume sau în lipsa acestuia, prin cântărirea unui litru de soluţie. Între greutatea unui
litru de soluţie şi concentraţia în grade Baume există un anumit raport (tabelul 18 ).
 Eficacitatea zemei sulfocalcice depinde de conţinutul în polisulfură de calciu.
În timpul preparării mai rezuItă sulfat, tiosulfat, sulfit şi sulfură de calciu.
Zeama sulfocalcică se poate păstra un timp îndelungat, în vase complet
umplute, ermetic închise, ţinute la întuneric şi la temperatură nu prea ridicată.
Înaintea folosirii este obligatoriu să se determine gradele Baume. Dacă
concentraţia soluţiei este sub 280 Be, se va mări cantitatea de soluţie concentrată,
conform tabelului 9.
În stropirile de iarnă (la pomi) concentraţia lichidului de stropit este 20%,
înainte de dezmugurire 10%, iar după căderea petalelor şi în timpul verii, 2%.
Zeama sulfocalcică este puţin toxică şi, uneori fitotoxică. Se foloseşte, mai
ales, la combaterea făinărilor, dar şi a altor boli. Are şi proprietăţi acaricide.
Protecţia plantelor şi impact ecologic
Lucrarea nr. 4

PATOLOGIA SEMINŢEI ŞI COMBATEREA PATOGENILOR

TRANSMISIBILI PRIN SĂMÂNŢĂ

Analiza stării de sănătate a seminţelor. Sămânţa reprezintă principalul

mijloc de transmitere pentru un număr important de agenţi patogeni.
Starea de sănătate a seminţei (alături de însuşirile de puritate fizică şi
facultate germinativă) intervine în obţinerea de recolte mari, sănătoase şi în procesul
de certificare a loturilor semincere.
Seminţele plantelor pot fi colonizate de un număr mare de ciuperci parazite
sau saprofite, de bacterii şi, rareori de virusuri.
Stabilirea stării sanitare a seminţelor se poate efectua pe mai multe căi şi
anume:
- prin determinarea independentă pe întreaga probă de laborator sau pe
subprobe extrase special din aceasta;
- prin determinarea concomitentă cu analiza de puritate – prin separarea
corpurilor străine ca scleroţi, larve sau adulţi de insecte sau fragmente de
seminţe atacate de mălură, tăciune sau de nematozi;
- prin determinarea concomitentă cu germinaţia a unor agenţi patogeni când
condiţiile pentru determinarea stării sanitare sunt aceleaşi cu cele pentru
determinarea germinaţiei.
Formarea probelor de seminţe constă în stabilirea numărului de seminţe
(400, 200 în 2 – 4 repetiţii) făcându-se şi unele precizări cu privire la unele situaţii
speciale. De exemplu: în cazul că proba a fost prelevată din loturi de seminţe tratate
se menţionează produsul chimic utilizat; dacă în depozitele din care s-au ridicat
probe există dăunători de depozite se menţionează acest fapt în procesul verbal de
luare a probelor.
Până în momentul prelucrării probele se ţin în camere uscate la temperatura
de aproximativ 100C în pungi de hârtie uscate, curate şi bine închise.
Determinarea infestării seminţelor. Seminţele atacate de dăunători se pot
prezenta sub două aspecte:
 - cu infestare vizibilă în care dăunătorii aflaţi în diferite stadii de dezvoltare se
pot descoperi cu ochiul liber sau seminţele prezintă urme de atac vizibile
(înţepături, rosături, orificii);
- cu infestare ascunsă – în care dăunătorii sunt localizaţi în interiorul seminţelor
şi este nevoie ca acestea să fie secţionate sau tratate cu diferiţi reactivi sau
radiografiate.
Tratarea prealabilă a seminţelor. Prin tratarea prealabilă a seminţelor se
urmăreşte o dezinfectare superficială a acestora, care să nu împiedice dezvoltarea
agentului patogen studiat. Dezinfectarea superficială a seminţelor este o necesitate
mai ales în analizele care folosesc ca mediu de incubare mediile nutritive agarizate.
Ca dezinfectanţi superficiali ai seminţei se recomandă: hipermanganat de
potasiu 1%, clorură de sodiu în concentraţie de 0,5 – 1% în care seminţele se
păstrează 5 – 10 minute, soluţie de formalină 0,25% (32% formaldehidă) timp de 10
minute, apoi se spală cu apă distilată.
Condiţii de analiză
Materiale folosite: hârtia sugativă, medii de cultură (cartof, glucoză, agar –
fiind cel mai utilizat), vase Petri, apă distilată, ace spatulate, bisturie, termostat, lupe,
microscop.
Metode de analiză
Metoda sugativei – seminţele se aşează în vase Petri cu hârtie de sugativă
timp de 7 zile la 200C ± 20C. Această metodă oferă condiţii pentru depistarea
genurilor: Alternaria, Stemphylium, Ascochyta, Drechslera, Fusarium, Cladosporium,
Colletotrichum.
Metoda plăcilor cu agar – seminţele dezinfectate în prealabil sunt plasate în
vase Petri pe mediu cu agar şi incubate 5 – 8 zile la 200C. Se pot depista astfel
ciupercile şi bacteriile.
Metoda congelării – seminţele plasate pe hârtia de sugativă în case Petri se
menţin la 200C sau la 100C. Germenii sunt apoi congelaţi la -200C timp de o noapte,
după care sunt transferaţi la 200C şi lumină UV timp de 5 – 7 zile.
Combaterea agenţilor patogeni transmisibili prin sămânţă
Fiecare cultură prezintă riscul de a se infecta cu numeroase boli transmisibile
prin materialul destinat semănatului (seminţe, tuberculi, bulbi, rizomi etc.), care
determină frecvent mari pierderi calitative dar şi de producţie, motiv pentru care se
impune tratamentul cu produse chimice specifice. Alegerea produsului specific,
respectarea dozei recomandate şi aplicarea corectă a tehnologiei de tratare a
seminţelor reprezintă principalii factori de care depinde reuşita tratamentului.
Calitatea executării tratamentului condiţionează în mare măsură eficacitatea
produsului utilizat la tratarea seminţelor.
Înainte de a fi tratat, materialul destinat semănatului va fi bine condiţionat,
acesta trebuie să aibă o germinaţie şi o umiditate normală. Tratarea seminţelor se
poate face pe cale uscată, umedă sau semi-umedă (prin mocirlire).
Tratarea pe cale uscată (prăfuire) se realizează cu ajutorul fungicidelor
condiţionate sub formă de pulberi pentru tratarea seminţelor sau pulberi de prăfuit.
Tratamentul uscat se poate face mecanic (cu MTS), sau manual, cu porzolatorul.
Porzolatorul are formă cilindrică, fiind prins oblic pe un ax şi acţionat de o manivelă
exterioară. Se introduce sămânţa, apoi se adaugă cantitatea respectivă de fungicid.
Sămânţa trebuie să ocupe ¾ din capacitatea cilindrului. Se închide bine capacul şi se
învârteşte la manivelă 5-10 minute (circa 50 rotaţii/minut). După tratare sămânţa este
turnată în saci curaţi care se etichetează şi se păstrează în magazie, sub cheie. La
semănat se vor respecta normele de protecţia muncii în cazul lucrărilor cu pesticide.
Sămânţa tratată nu trebuie să ajungă în hrana animalelor sub nici o formă.
Tratarea pe cale umedă se aplică atât la seminţe (grâu, orz, ovăz, iarbă de
Sudan) cât şi la tuberculi, bulbi, rizomi etc. Tehnica tratamentului constă în
introducerea materialului în suspensia sau soluţia chimică, un anumit timp, cu sau
fără sudaţie. După tratament sămânţa trebuie uscată. Tratamentul umed este mai
puţin răspândit decât cel uscat, utilizându-se mai mult la tuberculii de cartof.
Formalina este cel mai frecvent produs utilizat la dezinfectarea tuberculilor. În acest
scop, tuberculii se spală şi apoi se aşează în coşuri, iar acestea se introduc în vasele
cu soluţie, unde se ţin un anumit timp, în funcţie de concentraţie (la o concentraţie de
1,5% se ţin 15 minute, la 2% - 5 minute, la 3% - 1 minut). Formalina se mai poate
aplica numai timp de 3 – 5 minute, după care tuberculii se ţin la sudaţie 3 ore.
Tratarea prin mocirlire (de tip „slurry”). Fungicidul aplicat astfel se
amestecă cu o cantitate mică de apă, rezultând o suspensie foarte densă. Aceasta
este introdusă în maşina destinată acestui tratament. Seminţele sunt acoperite cu un
strat gros de suspensie, protejându-se şi de atacul unor ciuperci de sol. Cantitatea
mică de apă folosită (3-8 l/t) înlătură uscarea seminţei.
 Tabelul 1
Produse de uz fitosanitar utilizate la tratarea seminţelor

Agenţii
Produsul Doza
Cultura Substanţa activă fitopatogeni
comercial kg (l)/t
controlaţi
Cereale Bayleton 25 WP triadimefon 25% 2 Tilletia sp.
păioase Baytan triadimenol 15% 2 Ustilago nuda,
universal 19,5 + fuberidazol Pyrenophora
DS 12% + imazalil graminea
2,5%
Benit universal propiconazol 2 Tilletia sp,
4,75 DS 1,25% + Ustilago nuda,
tiabendazol 2,5% Pyrenophora
+ imazalil 1% graminea
Benit universal propiconazol 1 Tilletia sp,
9,5 WS 2,5% + Ustilago nuda,
tiabendazol 5% + Pyrenophora
imazalil 2% graminea
Beret universal fenpiclonil 10% + 2 Ustilago nuda,
57 WS carboxină 45% + Pyrenophora
imazalil 2% graminea
Chinodintox 55 oxichinoleat de 2,5 Tilletia sp.
PTS cupru 15% +
lindan 40%
Caroben T carboxină 37,5% 2,5 Tilletia sp, Ustilago tritici,
+ tiuram 37,5% Ustilago nuda,
Pyrenophora graminea
Divident 030 FS difenoconazol 30 2,5 Tilletia sp.
g/l
Divident star difenoconazol 30 1 Tilletia sp., Fusarium sp.
036 FS g/l + ciproconazol 1,5 Ustilago nuda,
6,25 g/l Pyrenophora
graminea
Dithane M 45, mancozeb 80% 2,5 Tilletia sp.
Nemispor 80
WP, Vondozeb
Formalina 40 formaldehidă 1 Ustilago avenae
CS
Maxim star 3,5 fludioxinil 25 g/l 1 Tilletia sp.
DS, + epoxiconazol 1,5 Pyrenophora sp.,
Maxim star 035 10 g/l Ustilago nuda
FS
Masterlin tebuconayol 1,5% 2 Tilletia sp., Fusarium
+ lindan 50% sp., Ustilago nuda,
Pyrenophora
graminea
Metiram 60 PTS tiuram 40% + 3 Tilletia sp.
metiltiofanat 20%
Miclobor 70 miclobutanil 10% 2 Tilletia sp.,
 Agenţii
Produsul Doza
Cultura Substanţa activă fitopatogeni
comercial kg (l)/t
controlaţi
PTS, Miclobor + tiuram 60% Ustilago nuda,
extra 65 PUS Pyrenophora
graminea, Fusarium sp.
Miclodan extra miclobutanil 5% + 2,5 idem Tilletia sp.,
45 PUS lindan 40% Ustilago nuda,
Orius ST 2 WS tebuconazol 2% 1,5 Pyrenophora graminea,
Fusarium sp.
Panoctine 35 LS guazatine acetat 2 Tilletia sp., Fusarium sp.
35%
Protiline AL81 procloraz 6% + 3 Tilletia sp., Ustilago
PUS tiuram 40% + nuda, Fusarium sp.,
lindan 35% Pyrenophora graminea
Procarb L procloraz 6% + 3 Tilletia tritici, Fusarium
carbendazim sp.
26% + lindan
33%
Prelude SP procloraz 10,8% 1,5 Tilletia sp., Ustilago
+ carbendazim tritici, Fusarium sp.
40% 2 Ustilago nuda,
Pyrenophora graminea
Premis jeta triticonazol 12,5 4 Tilletia sp.
g/l + quazatin
acexat
Raxil 060 FS tebuconazol 60 0,5 Tilletia sp., Ustilago
g/l nuda, Pyrenophora
graminea
Raxil 2 WS tebuconazol 2% 1,5 Tilletia sp.
Raxil T 515 FS tebuconazol 15 2 Tilletia sp., Fusarium sp.
g/l + tiuram 500
g/l
Royal Flo 42 S tiuram 480 g/l 2,5 Tilletia sp.
Real 200 FS triticonazol 200 0,2 Tilletia sp., Fusarium sp.
g/l
Rovral TS iprodione 35% + 1 Pyrenophora graminea
carbendazim 17,5
Systhane 40 W miclobutanil 40% 0,3 Ustilago nuda,
Pyrenophora graminea
Sumi-8 2 WP. diniconazol 2% 1 Ustilago nuda,
Sumi-8 2 PU, Pyrenophora graminea
Sumi-8 2 FL
Sumi 8 gold diniconazol 15 g/l 2 Ustilago nuda,
+ imazalil 15 g/l Pyrenophora graminea
Sumidan diniconazol 10 g/l 1,8 Tilletia sp., Fusarium sp,
+ gama HCH Ustilago nuda.
500a/1 Pyrenophora graminea
Sumi 8 plus diniconazol 1,5% 2 Tilletia sp.
+ carbendazim
15%
 Agenţii
Produsul Doza
Cultura Substanţa activă fitopatogeni
comercial kg (l)/t
controlaţi
Supercarb T 80 tiuram 300 g/kg + 3 Tilletia sp., Fusarium sp.
lindan 350 g/kg +
carbendazim 150
g/kg
Tiramet 60 PTS tiofanat metil 20% 3 Tilletia sp., Fusarium sp.
+ tiuram 40%
Tiramet 600 SC tiofanat metil 200 3 Tilletia sp., Fusarium sp.
g/l + tiuram 400
g/l
Tirametox 90 lindan 35% + 3 Tilletia sp., Fusarium sp.
PTS tiuram 35% +
tiofanat metil 20%
Tiradin 500 SC tiuram 500 g/l 2,5 Tilletia sp., Fusarium sp.
Tiradin 70 PUS tiuram 70% 2 Tilletia sp., Fusarium sp.
Tirametox 625 tiuram 225 g/l + 3.75 Tilletia sp., Fusarium sp.
SC tiofanat metil 150
g/l + gama HCH
250 g/l
Trimidal 80 WP nuarimol 8% 2 Tilletia sp.
Trialin triadimenol 10% 2,5 Ustilago nuda, Tilletia
+ lindan 40% sp.
Vincit P flutriazol 25 g/kg 1,5 Tilletia sp., Ustilago
+ tiabendazol 25 nuda, Pyrenophora
g/kg graminea
Vitavax 75 WP carboxină 75% 2 Tilletia sp., Ustilago
tritici, Ustilago nuda
Vitavax 200 FF carboxina 200 g/l 2 Tilletia sp., Septoria
+ TMTD 37,5% tritici, Fusarium sp.,
Ustilago nuda,
Pyrenophora graminea
Vitavax 200 carboxină 37, 5% 2 Tilletia tritici,
PUS + TMTD 37,5% Fusarium sp., Septoria
tritici, Ustilago tritici,
Ustilago nuda,
Pyrenophora graminea
Vitavax 201 carboxină 37,5% 2 Ustilago nuda,
+ TMTD 37,5% + Pyrenophora
imazalil 1% graminea
Porumb Beret MLX 360 metalaxil 200 g/l 1,25 Pythium sp.. Fusarium
FS + fenpiclonil 160 sp.
g/l
Caroben T carboxină 37,5% 2,5 Sphacelotheca reiliana
+ tiuram 37,5% g/kg
Metoben 70 PU tiofanat metil 70% 2 Sphacelotheca reiliana
Tiradin 70 PUS tiuram 70% 3,5 Ustilago zeae,
Sphacelotheca reiliana,
Fusarium sp.
Tiradin 500 SC tiuram 500 g/l 3,5 Fusarium sp., Pythium
 Agenţii
Produsul Doza
Cultura Substanţa activă fitopatogeni
comercial kg (l)/t
controlaţi
sp.
Tiramet 60 PTS tiofanat metil 20% 3 Sphacelotheca reiliana,
+ tiuram 40% Fusarium sp., Pythium
sp.

Floarea- Apron 35 SD, metalaxil 35% 4 Plasmopara helianthi

soarelui Galben 35 SD
Apron FL 225 metalaxil 175 g/l 10 Plasmopara helianthi,
FS + fenpiclonil 50 Sclerotinia sclerotiorum
g/l
Bavistin 50 WP carbendazim 2 Sclerotinia sclerotiorum,
50% Botrytis fuckeliana
Benlate 50 WP benomil 50% 2 Sclerotinia sclerotiorum,
Botrytis fuckeliana
Mancoben 60 mancozeb 40% 2 Sclerotinia sclerotiorum,
PTS + tiofanat meti Botrytis fuckeliana
20%
Metoben 70 PU tiofanat metil 70% 2 Sclerotinia sclerotiorum,
Botrytis fuckeliana
Ostenal MT oxadixil 28% + 4 Plasmopara helianthi
tiofanat metil 47% Sclerotinia sclerotiorum,
Botrytis fuckeliana
Rovral 50 PU iprodion 50% 2 Sclerotinia sclerotiorum,
Botrytis fuckeliana
Rovral TS iprodion 35% + 2 Sclerotinia sclerotiorum,
carbendazim Botrytis fuckeliana
17,5%
Serinal PU clozolinat 2 Sclerotinia sclerotiorum
Sumilex 50 FL procimidon 50% 2 Sclerotinia sclerotiorum,
Botrytis fuckeliana
1 Sclerotinia sclerotiorum,
Alternaria sp.
Tiramet 60 PTS tiofanat metil 20% 2,5 Sclerotinia sclerotiorum,
+ tiuram 40% Botrytis fuckeliana
Trichosemin 25 tricoderma viride 4 g/kg Sclerotinia sclerotiorum,
PTS Trichoderma Botrytis fuckeliana,
Fusarium sp.
Soia Beret MLX FS metalaxil 200 g/l 1,25 Pythium sp., Fusarium
+ fenpiclonil 160 sp.
g/l
Sfeclă de Dithane M 45, mancozeb 80% 8 Pleospora bjoerlingii
zahăr Nemispor 80 Fusarium sp.
WP, Vondozeb
Tachigaren 70 himexazol 70% 6 Pythium sp., Pleospora
WP bjoerlingii Rhizoctonia
sp., Fusarium sp.
Tiradin 70 PUS tiuram 70% 8 idem
Validacin 3 S validamicin 3% 3 Pythium sp., Pleospora
 Agenţii
Produsul Doza
Cultura Substanţa activă fitopatogeni
comercial kg (l)/t
controlaţi
bjoerlingii Rhizoctoni
sp.,
Vitavax 75 WP carboxină 37,5% 3 Pythium sp., Pleospora
+ TMTD 37,5% bjoerlingii
Fasole, Benlate 50 WP benomil 50% 0,5 Colletotrichum
Mazăre lindemuthianum,
Mycosphaerella pinodes
Captan 50 WP, captan 50% 0,3 Colletotrichum
Merpan 50 WP, lindemuthianum,
Captadin 50 PU Mycosphaerella pinodes
Dithane M 45, mancozeb 80% 0,3 Colletotrichum
Nemispor 80 lindemuthianum,
WP, Mycosphaerella pinodes
Vondozeb
Caroben T Carboxină 37,5% 2,5 g/t Rhizoctonia solani,
+ tiuram 37,5% Fusarium sp.
Mancoben 60 mancozeb 40% 4 Xanthomonas pha-seoli,
PTS + tiofanat metil Fusarium sp.
20%
Tiramet 60 PTS tiofanat metil 20% 2 Rhizoctonia solani,
+ tiuram 40% Pythium sp., Fusarium
sp.
Apron 35 SD metalaxil 35% 2 Peronospora pişi
Apron FL 225 metalaxil 175 g/l 4 Pythium sp., Ascocyta
FS + fenpiclonil 50 sp.
g/l
Cartof Derosal 50 WP carbendazim 0,2 Fusarium sp.,
depozit şi 50% Sclerotinia sclerotiorum
de Dithane M 45, mancozeb 80% 0,5 Rhizoctonia solani
sămânţă Nemispor 80 fludioxonil 50 ml/t Fusarium spp. (cartof de
WP, 100 sămânţă) Rhizoctonia
Vondozeb ml/t solani (cartof pentru
Maxim 100 FS sămânţă – categorii
biologice superioare)
Protecţia plantelor şi impact ecologic

BOLI PRODUSE DE CIUPERCI DIN CLASA

ASCOMYCETES - FĂINĂRI

Ciupercile care produc făinări fac parte din ordinul Erysiphales și sunt parazite
obligate.
Ciupercile erisifacee sunt ciuperci parazit obligate care produc boli numite
fainări. Făinările se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor, dar
caracteristic este atacul pe frunze. Pe ambele feţe ale frunzelor apar pete albe,
pâsloase care se extind rapid, pe tot limbul. Petele devin prăfoase (când se
formează conidioforii cu conidiile iar, mai târziu, în pâslă miceliană apar
cleistoteciile, sub forma unor puncte mici, negre. Ţesuturile atacate se usucă.
Înmulţirea asexuată se face prin conidii formate pe conidiofori.
Înmulţirea sexuată - În urma procesului sexuat rezultă asce cu ascospori în
cieistotecii.
Criterii de recunoaştere a ciupercilor Erysiphaceae
1. numărul de asce în cleistotecie:
a) monoasce (o singură ască în cleistotecie);
b) poliasce (mai multe asce în cleistotecie).
2. forma şi dispoziţia apendicilor (fulcre) de la suprafaţa cleistoteciei
3. forma conidiană
Genuri monoasce
Genul Sphaerotheca. Cieistotecii brune, globuloase. monoasce, cu apendici
pe toată suprafaţa. F.c. - Oidium - Ex. Sphaerotheca pannosa var. persicae - fainarea
piersicului, Sph. fuliginea - fainarea castraveţilor.
Genul Podosphaera - Cieistotecii brune, globuloase, monoasce cu apendici
dispuşi la un singur pol. F.c. - Oidium - Ex. Podosphaera leiicotricha - fainarea
mărului
Genuri poliasce
Genul Erysiphe - Cieistotecii brune, globuloase, poliasce cu apendici
filamentoşi pe toată suprafaţa. F.c. - Oidium - Ex. Erysiphe graminis - fainarea
cerealelor, E. commiinis - fainarea cruciferelor.
 Genul Uncinula - Cieistotecii brune, globuloase, poliasce, cu apendici dispuşi
ecuatorial, lungi şi răsuciţi la vârf în spirală. F.c. - Oidium - Ex. Uncinula necator -
fainarea viţei de vie.
Genul Microsphaera - Cieistotecii brune, globuloase, poliasce, cu apendici
dispuşi ecuatorial, scurţi şi ramificaţi dicotomie la vârf. F.c - Oidium - Ex.
Microsphaera ahbreviata - făinarea stejarului.
Genul Phyllactinia ~ Cieistotecii brune, globuloase, poliasce cu apendicii
dispuşi ecuatorial, rigizi, ascuţiţi la vârf şi prinşi de cieistotecii prin vezicule. F.c.
Ovulariopsis - Ex. Phyllactinia corylea - făinarea alunului.

Făinarea cucurbitaceelor - Sphaerotheca fuliginea (Schlecht.) Pollich

Executând un preparat din pâsla prăfoasă de pe suprafaţa frunzelor, se

observă miceliul incolor, septat, din care se diferenţiază conidioforii cu lanţurile de
conidii de tip Oidium. Conidiile sunt unicelulare, de formă elipsoidală, trunchiate la
capete, incolore (Fig. 2, b).
Cleistotecile sunt globuloase, brune-negricioase, prevăzute cu apendici simpli,
filamentoşi. Cleistotecile conţin o singură ască ovoidă, hialină ce are în interior 8
ascospori unicelulari, elipsoidali (Fig. 2, c). Asca iese în afară dacă se sparge
cleistotecia, apăsând uşor cu lanţul bisturiului pe suprafaţa lamelei.

Fig. 2 - Făinarea cucurbitaceelor - Sphaerotheca fuliginea:

a - frunză atacată; b - conidii; c - cleistotecie cu ască şi ascospori

Făinarea mărului - Podosphaera leucotricha (Ell. et Ev.) Salmon, f. c.

Oidium farinosum Cooke
 În preparatul executat din pâslă miceliană, prăfoasă, de pe suprafaţa organelor
atacate se vor observa conidiile de tip Oidium - unicelulare, incolore, de formă
elipsoidală şi trunchiate la capete, formate pe conidioforii simpli, lungi (Fig. 3, b).
Cleistoteiciile sunt brune negricioase, sferice, cu diametrul de 80 - 100 µm şi
prevăzute cu 3 - 11 apendici simpli sau dicotomic ramificaţi la vârf.
Apendicii sunt de 3 - 6 ori mai lungi decât diametrul cleistotecilor, bruni la bază
şi dispuşi numai la un pol (Fig. 3, c). În cleistotecie se află o singură ască ovală, cu 8
ascospori.

a b c d

Fig. 3 - Făinarea mărului - Podosphaera leucotricha:

a - frunze şi flori atacate; b - conidii; c - cleistotecie cu ască şi ascospori
(după Gheorghieş şi colab., 1984)

Făinarea grâului - Blumeria graminis (DC.) Speer (sin. Erysiphe graminis

DC. f. sp. tritici March.), f. c. Oidium monilioides (Nees.) Link
 c

b d

Fig. 5 - Făinarea grâului - Blumeria graminis:

a - frunză atacată; b - conidii; c - cleistotecie cu asce şi ascospori; d - asce izolate
(după Gheorghieş şi colab., 1984)

În preparatul executat din pâsla albicioasă-cenuşie cu puncte negricioase, se

observă miceliul alcătuit din hife ramificate, lanţuri de conidii de tip Oidium (Fig. 5, b).
Cleistoteciile sunt sferice cu peretele reticulat, de culoare brun negricioasă şi prevăzut
pe toată suprafaţa cu apendici simpli, scurţi, flexuoşi, de culoare brună (Fig. 5, c).
Cleistoteciile conţin mai multe asce (8 - 25), ovoid-alungite, hialine, scurt-
pedunculate, fiecare având 4 - 8 ascospori unicelulari, elipsoidali, hialini (Fig. 5, d).
Ascele ies din cleistotecii prin ruperea peridiei.

Făinarea viţei de vie - Uncinula necator (Schw.) Burrill., f.c. Oidium

tuckeri Berk.
 b

a
c
Fig. 6 - Făinarea viţei de vie - Uncinula necator:
a - ciorchine cu boabe atacate; b - lanţuri de conidii; c -
cleistotecie cu asce şi ascospori
(după Gheorghieş şi colab., 1984)

Conidiile unicelulare, hialine, sunt dispuse în lanţuri scurte, simple - conidii de

tip Oidium (Fig. 6, b).
Cleistoteciile sunt sferice, brune-negricioase, poliasce, cu apendici numeroşi,
dispuşi ecuatorial. Apendicii, foarte lungi, bruni la bază şi incolori spre vârf, sunt
răsuciţi la vârf sub formă de spirală.

Făinarea stejarului – Microsphaera abbreviata Peck (sin. Erysiphe

abbreviata Peck., Microsphaera alphitoides Peck., Erysiphe alphitoides Peck)
f.c. Oidium quercinum

a b
 Fig. 7 - Făinarea stejarului - Microsphaera abbreviata:
a - atac pe frunză; b - cleistotecie cu asce şi ascospori
(după Gheorghieş şi colab., 1984)

Miceliul ciupercii este alcatuit din hife incolore, care adera pe epiderma
organelor atacate. La extrmitatea hifelor se dezvoltă conidiofori incolori, simpli,
constituiti din trei celule. Conidiile se formează în vârful conidioforilor, în lanțuri
scurte. Acestea sunt eliptice și incolore.
Către toamnă se formează cleistotecile, car sunt sferice, brune, cu 15-20
fulcre incolore, rigide, cu vârf ramificat dicotomic, dispuse ecuatorial. În interiorul
cleistotecilor , se află 6-15 asce eliptice, incolore. În interiorul ascelor se găsesc 4-8
asospori eliptici, incolori.
Făinarea alunului – Phyllactinia corylea (Pers.) Karst (sin. Phyllactinia
guttata Wallr., Fr., Lév.)

Cleistoteciile sunt mari (100-400 μm în diametru), sferice, brune şi au peretele

pluristratificat (Fig. 8, c). Pe suprafaţa lor, cleistoteciile prezintă 5-30 apendici
ecuatoriali, drepţi, rigizi, prevăzuţi cu veziculă la bază şi ascuţiţi la vârf. În partea
superioară a cleistoteciului se găsesc alţi apendici scurţi, hialini, ramificaţi digitiform la
vârf. Aceştia se transformă într-o substanţă gelatinoasă ce serveşte la o mai bună
aderenţă a sporilor. În cleistotecie se formează numeroase (5-25) asce pedicelate, de
60-100 x 24-40 μm. Ascele conţin câte 2-4 ascospori elipsoidali-ovoizi, de 25-45 x 14-
25 μm (Fig. 8, c).
 Fig. 8 - Făinarea alunului - Phyllactinia corylea:
a –atac pe frunză; b – conidiofori cu conidii; c - cleistotecie cu asce şi ascospori
Protecţia plantelor şi impact ecologic
Lucrarea nr. 7

BOLI PRODUSE DE CIUPERCI DIN CLASA

PHYCOMYCETES - MĂNĂRI

Ciupercile din clasa Phycomycetes, cu importanță fitopatologică, sunt cuprinse

în ordinul Oomycetales, familia Peronosporaceae și produc boli numite, în general
mănări. Aceste ciuperci sunt parazite obligate, cu excepția genurilor Phythium și
Phytophtora care pot fi facultativ saprofite. Mănările se manifestă pe toate organele
plantelor, atacul caracteristic fiind pe frunze, unde pe fața superioară apar pete de
decolorare care evoluează în arsuri, iar în dreptul lor pe fața inferioară se formează
fructificațiile asexuate ale ciupercii – conidiofori cu conidii.
Criteriile de recunoaștere a ciupercilor din familia Peronosporaceae sunt:
tipul de ramificare al conidioforilor (monopodial, dicotomic);
aspectul sterigmelor (lungimea, arcuirea);
modul de germinare a conidiilor (prin zoospori, prin filament);
culoarea conidiilor mature (incolore, galbene, brunii).
Mănările se manifestă pe toate organele plantelor. Atacul caracteristic pe
frunze: pe faţa superioară apar pete de decolorare care evoluează în arsuri iar în
dreptul lor pe faţa inferioară se formează fructificaţiile asexuate ale ciupercii -
conidiofori cu conidii.
Genul Pythium - Formează un sifonoplast pe care se dezvoltă zoospori in
zoosporangi dar şi anteridii şi oogoane. Ex. Pythium ultimum - căderea plăntuţelor.
Genul Phytophthora - Conidioforii sunt incolori, neseptaţi, cu creştere
continuă, monopodial ramificaţi, cu ramificaţiile în unghi ascuţit şi cu umflături
piriforme pe traiectul lor (locul de formare a conidiilor). Conidiile sunt unicelulare,
incolore, cu papilă, limoniforme; germinează prin zoospori şi filamente de infecţie.
Ex. Phytophthora infestam - mana cartofului, tomatelor.
Genul Plasmopara - Conidioforii sunt incolori, neseptaţi, cu creştere
determinată, ramificaţi monopodial în unghi drept şi terminaţi cu 2-4 sterigme.
Conidiile sunt incolore, limoniforme, unicelulare, cu papilă şi germinează prin
zoospori. Ex. Plasmopara viticola - mana viţei de vie.
 Genul Peronospora - Conidioforii sunt incolori, neseptaţi, dicotomie
ramificaţi, cu ramificaţiile divergente sau convergente. Conidiile sunt limoniforme,
unicelulare, fără papilă, gălbui şi germinează prin filamente. Ex. Peronospora
manshurica - mana soiei; P. destructor - mana cepei.
Genul Pseudoperonospora (Peronoplasmopora) - Conidioforii sunt incolori,
neseptaţi, dicotomic ramificaţi, cu creştere determinată. Conidiile sunt limoniforme
unicelulare, gălbui şi germinează prin zoospori. Ex. Pseudoperonospora cubensis -
mana castraveţilor.
Genul Bremia - Conidioforii sunt incolori, dicotomie ramificaţi şi terminaţi cu
prelungiri în formă de cupă, prevăzută cu sterigme pe care apar conidii sferice sau
ovoide, incolore, care germinează prin filamente. Ex. Bremia lactucae - mana salatei.
Genul Albugo (Cystopus) - Conidioforii sunt aşezaţi în palisadă, lăţiţi la
partea superioară. Prin strangulare formează conidii unicelulare, sferice unite între
ele prin disjunctori (discuri gelatinoase). Ex. Albugo candida - albumeala
cruciferelor.

Căderea plăntuţelor - Pythium ultimum Hesse

Examinând la microscop un preparat executat din miceliul albicios se observă

că este alcătuit din filamente puternic ramificate, neseptate (cel puţin în faza iniţială),
hialine, cu un conţinut granulos. La extremitatea hifelor miceliene se formează
zoosporangi globuloşi, hialini sau uşor gălbui. Pe alte hife se formează şi organele de
înmulţire sexuată, oogoane sferice, gălbui, cu membrana dublă şi anteridii alungite.

a
b

Fig. 1- Căderea plăntuţelor - Pythium ultimum: a - plăntuţe atacate; b - miceliu cu

zoosporangi, anteridii şi oogoane (după Hesse)
 Mana cartofului - Phytophthora infestans ( Mont.) de Bary
.
Într-un preparat microscopic executat din eflorescenţa albicioasă de pe partea
inferioară a frunzelor atacate se observă conidioforii monopodial ramificaţi în partea
superioară (1 - 4 ramuri), neseptaţi, hialini, cu creştere nedefinită. Terminal, pe
conidiofori, se formează conidii unicelulare, ovoidale, mai rotunjite la bază, prevăzute
cu papilă la vârf, cu membrană dublă, incoloră. Pe traiectul ramificaţiilor conidioforului
se constată prezenţa unor umflături piriforme care reprezintă locul de formare al
vechilor conidii (fig. 2, c).

a b c

Fig. 2 - Mana cartofului - Phytophthora infestans: a - frunză atacată; b - conidiofor şi

conidie; c - tubercul atacat (după Gheorghieş şi colab., 1984)

Mana viţei de vie - Plasmopara viticola (Berk. et Curtis ) Berl. et de Toni

În preparatul microscopic care trebuie corect executat (materialul luat din puful
alb de pe faţa inferioară a frunzei să fie bine răsfirat) se observă conidiofori hialini,
ramificaţi monopodial în treimea superioară, cu 4 - 6 ramuri, dispuse în unghi drept.
Aceşti conidiofori au creştere limitată, spre deosebire de cei întâlniţi la Phytophthora.
La extremitatea ramificaţiilor se găsesc 2 - 4 sterigme, scurte şi ascutiţe pe care se
prind conidiile (fig. 3, e). Conidiile (microconidii sau conidii de vară) sunt de formă
ovală sau elipsoidală, hialine şi au membrană dublă. Pentru a observa oosporii
ciupercii se va examina la microscop o secţiune transversală executată prin frunzele
cu pete mozaicate.
 e

b
a

Fig. 3 - Mana viţei de vie - Plasmopara viticola: a - pete untdelemnii; b - puf alb pe
faţa inferioară; c - frunză cu arsuri; d - frunză mozaicată; e - conidiofor cu conidie; f -
oospori (în secţiune prin frunză) (după Gheorghieş şi colab., 1984)

Oospori sunt sferici, galbeni-brunii, cu un perete gros format din 4 învelişuri (fig.
3, f), un endospor subţire, brun, un exospor îngroşat neuniform, galben-bruniu, la
care se adaugă cele 2 membrane ale oogonului.

Mana la sfecla de zahăr - Peronospora farinosa (Fr.) Fr., f. sp. betae Byford
(sin. P. schachtii Fuckel)
 b

c
a

Fig. 4 - Mana la sfecla de zahăr - Peronospora farinosa: a - frunză atacată; b -

detaliu; c - conidiofori cu conidii (după Bobeş, 1983)

Conidioforii sunt lungi, dicotomic ramificaţi, mai îngroşaţi la bază şi subţiaţi către
vârf, hialini. Ramificaţiile se termină cu 2 sterigme drepte sau uşor curbate, inegale.
Conidiile sunt ovoidale, gălbui sau cu o nuanţă slab violacee (fig. 4, c).

Mana cucurbitaceelor - Pseudoperonospora cubensis (Berk. et Curt.)

Rostowzew

Într-un preparat microscopic se observă conidioforii lungi, mai groşi la bază,

dicotomic ramificaţi la extremitatea superioară. Ultimele ramificaţii se termină cu
sterigme arcuite, divergente fig. 5, b). Conidiile sunt unicelulare, ovoidale sau
elipsoidale, prevăzute la vârf cu o papilă fină (fig. 5, c). Conidiile au culoarea
violacee spre brună.

b
c
a
 Fig. 5 - Mana cucurbitaceelor - Pseudoperonospora cubensis:
a - simptome pe frunze; b - conidiofori; c - conidii
(din Şesan, după Olga Săvulescu, 1967)

Mana salatei - Bremia lactucae Regel

Conidioforii sunt incolori, lungi, ramificaţi dicotomic în partea superioară, cu

extremităţile lăţite în formă de palmă sau cupă, pe marginea cărora se găsesc 3 - 8
sterigme scurte şi subţiri la vârf (Fig. 6, b).

a
b c

Fig. 6 - Mana salatei - Bremia lactucae: a - frunză bolnavă;

b - conidiofor; c - conidii (după Docea şi Severin)

Conidiile sunt sferice sau ovale, incolore, unicelulare, de 16 - 27 x 13 - 21 µm,

cu o papilă în partea superioară. În ţesuturile infectate se formează oospori sferici,
galben-brunii, cu ajutorul cărora ciuperca se transmite (fig. 6, c).
 Albumeala cruciferelor sau rugina albă - Albugo candida (Pers.) Kunze sin.
Cystopus candidus (Pers. Lev.)

a
b

Fig. 7 - Albumeala cruciferelor sau rugina albă - Albugo candida:

a - frunză atacată; b - conidiofor; c - conidie
(după Gheorghieş şi colab., 1984)

La microscop se observă conidiofori hialini, scurţi, simpli, măciucaţi, cu

membrana mai îngroşată la bază (fig. 7, b). Conidiile se formează la vârful
conidioforilor prin creşterea şi strangularea succesivă a acestora. Conidiile sunt
unicelulare, hialine, sferice, uşor turtite la capete, dispuse în lanţ. Între conidii se
găsesc discuri mici gelatinoase, numite disjunctori (fig. 7, c).
Protecţia plantelor şi impact ecologic
Lucrarea nr. 9

BOLI PRODUSE DE CIUPERCI DIN CLASA

BASIDIOMYCETES - TĂCIUNI, RUGINI

Cele mai importante boli sub aspect economic, produse de ciuperci din clasa
Basidiomycetes sunt: tăciunii, mălurile și ruginile. Basidiomycetele care produc
aceste boli au basidia septată și fac parte din Ordinul Ustilaginales și Ordinul
Uredinales.
Familia Ustilaginaceae cuprinde ciuperci cu basidii dimere. Hipobasidia se
sclerifică şi formează clamidosporul (teliosporul), iar epibasidia este un promiceliu
septat. Clamidosporii servesc atât pentru propagare cât şi ca spori de rezistenţă, şi
sunt prevăzuţi cu o membrană dublă: endospor la interior (subţire, neted, incolor,
susţine protoplasma) şi exospor (epispor) la exterior (mai gros, colorat în brun sau
negricios, cu suprafaţa netedă sau echinulată).
Ciupercile din această familie produc boli numite tăciuni. Tăciunii afectează
cariopsele gramineelor pe care le distrug şi le transformă într-o masă negricioasă,
prăfoasă de clamidospori.
Genul Ustilago - Clamidosporii sunt unicelulari, sferici sau de formă
neregulată, bruni, cu episporul echinulat la Ustilago tritici, U. nuda, U. avenae (tăciuni
zburători) sau neted la 17. hordei, U. levis (tăciuni îmbrăcaţi). Ustilago maydis -
tăciunele cu pungi al porumbului prezintă clamidospori cu echinulaţii mari, uşor de
observat la microscop.
Genul Sphacelotheca (Sorosporium) - Clamidosporii sunt bruni, echinulaţi,
aglutinaţi (adunaţi în grămezi). Ex. Sphacelotheca reiliana - tăciunele inflorescenţelor
la porumb.
Familia Tilletiaceae cuprinde ciuperci cu basidii dimere la care hipobasidia se
sclerifică formând clamidosporul, iar epibasidia este neseptată, continuă.
Clamidosporii prezintă episporul reticulat sau neted.
Ciupercile din această familie produc boli numite măluri. Mălurile afectează
endospermul cariopselor, pe care îl distruge şi îl înlocuieşte cu masa negricioasă de
clamidospori cu miros de trimetilamină (peşte alterat).
 Genul Tilletia - Clamidosporii sunt solitari, bruni, cu suprafaţe reticulată (T.
caries, T. intermedia, T. triticoides - mălura comună a grâului) şi netedă şi cu vacuole
(T. foetida - mălura pitică a grâului, Tilletia pancicii - mălura orzului).
Genul Urocystis - Clamidosporii sunt asociaţi în glomerule de 1- 3 spori fertili,
ovoizi sau elipsoidali, bruni şi înconjuraţi de un strat de celule sterile, incolore, mici.
Ex. U. cepulae - tăciunele cepei.
Caracterizarea ciupercilor din ordinul Uredinales
Ordinul Uredinales cuprinde ciuperci cu basidii dimere la care hipobasidia se
sclerifică formând teleutosporul, iar epibasidia este septată. Ciupercile din acest ordin
prezintă cinci tipuri de spori:
1. basidiospori - globuloşi, unicelulari, haploidali din germinarea cărora rezultă
miceliul haploidal.
2. picnospori - se formează în picnidii; sunt elipsoidali, piriformi, uninucleaţi,
incolori; din germinarea lor rezultă micelii primare. Au rol de gameţi în cadrul înmulţirii
sexuate (plasmogamia).
3. ecidiospori - se formează în ecidii; sunt globuloşi, unicelulari, binucleaţi,
gălbui, cu suprafaţa netedă sau echinulată; din germinarea lor rezultă miceliul
secundar.
4. uredospori - se formează în sori sau pustiile (uredosori, uredopustule), sunt
sferici, elipsoidali, unicelulari, binucleaţi, gălbui, echinulaţi, din germinarea lor rezultă
miceliul secundar.
5. teleutospori - se formează în teleutosori sau teleutopustule; sunt uni-, bi-,
multicelulari, cu suprafaţa netedă sau echinulată, bruni, pedunculaţi sau sesili; din
germinarea lor rezultă epibasidii septate, cu 4 basidiospori.
După numărul de spori pe care îl formează, uredinalele se împart în:
- macrociclice sau cu ciclu complet - care formează toate tipurile de spori;
- microciclice sau cu ciclu incomplet - la care lipsesc unele forme de spori.
Picnosporii şi ecidiospori alcătuiesc faza ecidiană iar uredosporii şi teleutosporii
constituie faza cu uredo- şi teleutospori. Ciupercile macrociclice pot forma ambele
faze pe o plantă gazdă şi în acest caz se numesc autoice sau pe plante diferite din
punct de vedere botanic, şi în această situaţie se numesc heteroice.
Ciupercile uredinale sunt parazite obligate şi produc boli numite rugini.
Diferenţierea genurilor se face după caracteristicile teleutosporilor.
 Familia Pucciniaceae
Genul Uromyces - Teleutosporii sunt unicelulari, galbeni-bruni, cu peduncul şi
papilă incolore. Ex. Uromyces phaseoli - rugina fasolei; U. pişi - rugina mazării; U.
striatus - rugina lucernei; U. trifolii - rugina trifoiului.
Genul Puccinia - Teleutosporii sunt bicelulari, bruni, pedunculaţi cu câte un
por de germinaţie pentru fiecare celulă. Ex. Puccinia graminis - rugina neagră a
gramineelor, P. recondita - rugina brună, P. stiiiformis - rugina galbenă a grâului,
Puccinia malvacearum - rugina nalbei, Puccinia coronifera.
Genul Tranzschelia - Teleutosporii sunt bicelulari, cu celule sferice şi
strangulate în dreptul septei, bruni, pedunculati. echinulaţi. Ex. Tranzschelia pruni-
spinosae - rugina prunului.
Genul Phragmidium - Teleutosporii sunt multicelulari, bruni, cu peduncul lung
şi lăţit la bază în formă de paletă şi o papilă incoloră în vârf. Ex. Ph. mucronatum -
rugina trandafirului.
Genul Cumminsiella - Teleutosporii sunt bicelulari cu suprafaţa verucoasă, cu
câte doi pori de germinaţie dispuşi faţă în faţă pentru fiecare celulă. Ex. C. sanguinea -
rugina mahoniei.
Genul Gymnosporangium - Teleutosporii sunt bicelulari, alungiţi, fusiformi
sau elipsoidali, lung pedunculati şi gelatinoşi. Ex. G. jimiperinum - rugina mărului; G.
sabinae - rugina părului.
Familia Melampsoraceae - Teleutosporii sunt sesili, unicelulari, dispuşi în
lagăre subepidermale în palisadă, formând cruste. Ex. Melampsora lini - rugina inului.

Tăciunele zburător al grâului - Ustilago tritici (Pers.) Jensen

Simptome. Spicele tăciunate au culoarea neagră datorită înlocuirii boabelor cu

o masă pulverulentă, formată din clamidospori (Fig. 1, a).
Treptat sunt distruse şi paleele şi aristele, iar după diseminarea
clamidosporilor se observă rahisul, singura parte a spicului care rămâne intactă,
uneori cu o cantitate foarte mică de clamidospori la călcâie. Spicele tăciunate, ca de
altfel şi rahisul golaş au o poziţie erectă.
Clamidosporii sunt de culoare galbenă-brună, au formă sferică, elipsoidală sau
ovală, sunt unicelulari, fin echinulaţi (Fig. 1, c) şi de regulă nu dau naştere la
basidiospori (Fig. 1, d). Aceştia se pot forma numai când se întrunesc anumite
condiţii.
 a b c d

Fig.1 - Tăciunele zburător al grâului - Ustilago tritici:

a şi b - spice atacate; c - clamidospori negerminaţi; d - clamidospori germinaţi
(după Gheorghieş şi colab., 1984)

Tăciunele zburător comun al orzului - Ustilago nuda (Jensen) Rostrup

Simptome. Boala este vizibilă după înspicare. Spicele tăciunate au culoarea

neagră deoarece în locul boabelor se găseşte o masă brună-negricioasă, prăfoasă,
formată din clamidospori. Membrana, extrem de subţire, care acoperă masa de
clamidospori, se rupe în 1 - 3 zile, iar clamidosporii sunt împrăştiaţi de vânt, de
curenţii de aer, de apă, rămânând din spicul bolnav numai rahisul (Fig. 2, a).

Fig. 2 - Tăciunele zburător comun al orzului -

b
Ustilago nuda:
a - spic atacat; b - clamidospori; c -
clamidospori germinaţi
a c
(după Gheorghieş şi colab., 1984)
 Clamidosporii au culoare brună, sunt unicelulari, au formă sferică, elipsoidală
sau unghiulară şi suprafaţa fin echinulată (Fig.2, b). Clamidosporii, prin germinaţie nu
formează basidiospori, ci filamente (Fig. 100, 2).

Tăciunele îmbrăcat al orzului - Ustilago hordei (Pers.) Lagerh.

Simptome. Spicele tăciunate au culoarea cenuşie sau cenuşie-închisă,

deoarece masa de clamidospori, care este de culoare neagră şi mult mai puţin
pulverulentă decât la tăciunii zburători este acoperită (îmbrăcată) cu o membrană
rezistentă. Din această cauză spicul îşi păstrează forma (Fig. 3, a).

Fig. 3 - Tăciunele îmbrăcat al orzului - Ustilago hordei:

a - spic atacat ; b - clamidospori
a (după Gheorghieş şi colab., 1984)

Datorită compactităţii masei de clamidospori, spicul tăciunat este tare şi se

rupe în fragmente. Aristele nu sunt distruse. Ele sunt fragile şi îngrămădite. Masa de
clamidospori este pusă în libertate la recoltare şi numai cu totul accidental în timpul
perioadei de vegetaţie.
Clamidosporii sunt bruni, sferici sau ovali, unicelulari, cu suprafaţa netedă
(Fig. 3, b).

Tăciunele zburător al ovăzului - Ustilago avenae (Pers.) Jens

Simptome. Paniculele sunt de culoare neagră. Organele florale sunt înlocuite

cu masă brună-negricioasă, pulverulentă - clamidosporii ciupercii. După diseminarea
clamidosporilor, în lanul de ovăz se găsesc, printre plantele sănătoase, ramificaţiile
paniculelor tăciunate (Fig. 4, a).
Clamidosporii sunt bruni, sferici sau elipsoidali, unicelulari, fin echinulaţi (Fig.
4, b).
 b

Fig. 4 - Tăciunele zburător al ovăzului - Ustilago avenae:

a a - panicul atacat; b – clamidospori
(după Gheorghieş şi colab., 1984)

Tăciunele îmbrăcat al ovăzului - Ustilago hordei ( Pers.) Lagerh. ( sin. U.

levis (Kell. et Sw.) Magn.; U. kolleri Wille)

Simptome. Paniculele tăciunate îşi menţin forma deoarece masa de

clamidospori ce se formează în locul boabelor este acoperită cu o membrană
albicioasă rezistentă, protejată şi de palei şi glume (Fig. 5, a). Din această cauză
clamidosporii sunt puşi în libetate la recoltat. Diseminarea acestora în timpul
perioadei de vegetaţie este cu totul întâmplătoare şi în cantitate extrem de mică,
practic neglijabilă.
Clamidosporii sunt bruni, sferici sau elipsoidali, unicelulari, cu suprafaţa netedă
(Fig.5, b).

Fig. 5 - Tăciunele îmbrăcat al ovăzului - Ustilago hordei:

a - panicul atacat; b – clamidospori
(după Gheorghieş şi colab., 1984)
a

Tăciunele comun al porumbului - Ustilago maydis ( DC.) Corda

 Simptome. Boala este cunoscută şi sub denumirea de ”tăciunele cu pungi” şi
se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei, chiar şi pe rădăcinile adventive.
Pe tulpini, ştiuleţi (organe frecvent atacate), panicule şi frunze apar pungi de diferite
forme (sferice, ovale, alungite sau alte forme) şi mărimi, în funcţie de organul pe care
s-au format. Cele mai mari pungi apar pe tulpină şi ştiulete (ajung la 20 cm), iar cele
mai mici pe frunze (1 cm). De regulă, pungile de pe frunze se formează în şiruri de-a
lungul nervurii principale, pe 20 - 30 cm lungime. Pungile ce se formează în locul
inflorescenţelor mascule sunt de 2 - 4 cm în diametru. În faza incipientă a bolii
pungile au culoare verzuie şi sunt cărnoase, iar conţinutul acestora este format din
hifele ciupercii. Treptat membrana pungilor se decolorează şi se subţiază, pungile în
final având o culoare albicioasă-cenuşie sau cenuşie, datorită formării
clamidosporilor, care în masă au culoarea neagră. Membrana pungilor se usucă şi se
rupe, iar masa prăfoasă de clamidospori este împrăştiată de vânt, curenţi de aer etc.
Ştiuleţii sunt distruşi parţial, mai rar total. Uneori pungile apar datorită infectării
ştiuletelui la vârf (rahisul), caz în care boabele nu sunt distruse, pungile atârnând
deasupra acestora.
Clamidosporii sunt gălbui, sferici, echinulaţi, unicelulari.

Fig. 6 - Tăciunele comun al porumbului - Ustilago maydis: teliospori

(după Docea şi Severin)

Tăciunele prăfos la porumb - Sphacelotheca reiliana ( Kuhn ) Clinton

(sin. Sorosporium holci-sorghi (Riv.) Moesz)

Simptome. Acest tăciune, cunoscut şi sub numele de ”tăciune inflorescenţelor

la porumb” se manifestă la ştiulete şi panicul, extrem de rar la mugurii axilari.
Inflorescenţele pot fi transformate total (ştiuleţii) sau parţial (panicule şi mai rar
ştiuleţii) într-o masă de culoare neagră, prăfoasă, formată din clamidospori.
Ştiuleţii sunt de regulă complet distruşi. Ei se recunosc în perioada de coacere
în lapte, deoarece au formă conică şi adesea sunt lipsiţi de mătase. În această
fenofază pănuşile acoperă complet aşa-zisul ştiulete, care de fapt este un corp
tăciunat, de culoare neagră. Treptat pănuşile se usucă, începând de la vârf şi se
îndepartează, permiţând diseminarea clamidosporilor (Fig.7, a).
În cazul paniculului membrana care acoperă iniţial masa de clamidospori este
extrem de subţire, deci la foarte puţin timp de la apariţia acestuia masa de
clamidospori este liberă şi foarte prăfoasă, de unde denumirea de tăciune prăfos
(Fig. 7, b).
Clamidosporii au de regulă formă poligonală (datorită aglutinării), sunt
echinulaţi, de culoare brună (Fig. 7, c).

Fig. 7 - Tăciunele prăfos la porumb - Sphacelotheca reiliana:

Sphacelotheca reiliana: a - ştiulete şi panicul cu simptome; b - teliospori
(după Docea şi Severin)

Mălura comună a grâului - Tilletia caries (DC.) Tul. (sin. T. tritici (Bjerk.)
Wint.); T. foetida (Wallr.) Liro (sin. T. laevis Kuhn)

Simptome. Plantele mălurate sunt cu 10 - 15 % mai mici decât cele

sănătoase. Simptomele sunt evidente în perioada înspicării. Spicele mălurate au o
poziţie erectă (spice ţanţoşe) deoarece sunt uşoare, în comparaţie cu spicele
sănătoase. Aristele spicelor bolnave sunt puternic răsfirate (spice zbârlite) (Fig. 8, a)
şi fragile. Spicele atacate au culoarea verde-albăstruie. Boabele mălurate sunt de
culoare cenuşie şi au şantul ventral mai puţin pronţat. Ele sunt mai scurte şi mai
groase decât cele sănătoase şi din această cauză se văd glumele şi paleele, fiind
mult desfăcute, de unde şi aspectul răsfirat al spicului. Boabele mălurate se sparg
foarte uşor, iar conţinutul lor este negru, prăfos, deoarece în locul endospermului se
formează masa de clamidospori. Aceasta emană un miros de peşte stricat, datorită
conţinutului sporilor în trimetilamină. De regulă spicele sunt total mălurate. Spice şi
boabe parţial mălurate apar rar.
 Simptome asemănătoare mălurii, produce viermişorul grâului (Tylenchus
tritici). În acest caz, bobul se sparge foarte greu, are conţinutul albicios şi conţine
larvele nematodului.
Clamidosporii speciei T. foetida sunt gălbui, sferici, ovali, oval-alungiţi,
unicelulari, cu suprafaţa netedă. Ei au mai multe vacuole mici sau o singură vacuolă
mare (Fig. 8, b).
Clamidosporii ciupercii T. caries sunt de culoare galbenă-brună şi au suprafaţa
reticulată (36 - 60 de ochiuri, înălţimea crestelor 1 - 1,5 µm). De regulă au formă
sferică şi sunt unicelulari (Fig. 8, c).

3
a b
1 2 3 4 5 6 7

Fig. 8 - Mălura comună a grâului - Tilletia caries: a - mălura grâului şi tăciunii

cerealelor: 1- spic de grâu atacat de Tilletia sp.; 2 - spic de grâu distrus de Ustilago
tritici; 3 - 4 spice de orz distruse de Ustilago nuda; 5 - spic de orz atacat de Ustilago
hordei; 6 - panicul de ovăz atacat de Ustilago avenae; 7 - panicul de ovăz atacat de
Ustilago hordei; b - teliospori de: Tilletia: 1 - Tilletia caries ; 2 - T. foetida; 3 - T.
controversa (după Docea şi Severin)

Mălura pitică a grâului - Tilletia controversa Kuhn (sin. T. nanifica

Wagner)

Simptome. Mălura pitică se manifestă, în general, prin aceleaşi simptome ca şi

mălura comună, existând câteva deosebiri şi anume: la mălura pitică, inhibarea
creşterii plantei este atât de puternică, încât acestea manifestă un nanism (piticire)
pronunţat. Plantele mălurate sunt cu 30 - 80% mai scurte decât cele sănătoase,
simptom caracteristic pentru aceasta boală (Fig. 8, a1). O altă deosebire constă în
faptul că masa de clamidospori este compactă şi nu prăfoasă ca la speciile ce produc
mălura comună.
 Clamidosporii sunt reticulaţi (35 - 65 ochiuri, înălţimea crestelor 1,5 - 2,5 µm),
sunt unicelulari, au formă sferică şi culoarea galbenă-brună. Clamidosporii acestei
specii au la suprafaţă o peliculă gelatinoasă, germinaţia, din această cauză, fiind mai
lentă decât la speciile ce produc mălura comună (Fig. 8, b3).

Rugina fasolei - Uromyces appendiculatus (Pers.) Unger

Simptome. Boala se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei, frecvent

la frunze.
Pe frunzele primare apar pete de culoare galbenă, mai mult sau mai puţin
circulare, în dreptul cărora apar, pe partea superioară a limbului, punctişoare
albicioase-gălbui, sferice, izolate sau grupate - picnidiile ciupercii. Pe partea
inferioară, în dreptul aceloraşi pete se formează ecidiile, marginea (peridia) acestora
formând cerculeţe de culoare gălbuie.
Pe frunzele trifoliate (în timpul verii) apar pete gălbui, circulare sau ovale, de 2
- 3 mm în diametru, vizibile pe ambele părţi ale foliolei, în dreptul cărora se formează
pustule de culoare cafenie-ruginie, sferice, de 0,5 - 1,5 mm în diametru, pulverulente,
constituite din uredospori. Mai către sfârşitul perioadei de vegetaţie se formează
pustule brune-negricioase, pulverulente, constituite din teleutospori (Fig. 9, a). Atât
uredopustulele cât şi teleutopustulele, se formează pe ambele părţi ale frunzelor,
frecvenţa acestora fiind însă mai mare pe partea inferioară. Deoarece pustulele sunt
mai mici decât petele de decolorare, sunt puse foarte bine în evidenţă de aureola
galbenă care le înconjoară.

a c

Fig. 9 - Rugina fasolei - Uromyces appendiculatus:

a - frunză cu simptome; b - uredospori; c - teliospori
(după Docea şi Severin)

Specie macrociclică autoică. Uredosporii sunt gălbui, globuloşi sau ovali,

unicelulari, cu suprafaţa echinulată (Fig. 9, b). Teleutosporii sunt unicelulari, la
maturitate de culoare brună, globuloşi sau elipsoidali, cu o papilă apicală incoloră
sau uşor gălbuie şi cu un peduncul bazal incolor, scurt şi fragil (Fig. 9, c).

Rugina mazării - Uromyces pisi ( DC.) Otth

Simptome. Boala apare frecvent pe frunze şi mai rar pe celelalte organe

aeriene ale plantei. Pe frunzele de mazăre infectate apar pete gălbui, circulare sau
ovale, de dimensiuni mici (2 - 3 mm în diametru), purtătoare de pustule de culoare
brună-deschisă, sferice sau lenticulare, prăfoase (după sfâşierea epidermei), formate
din uredospori. Treptat apar pustule brune-negricioase, de asemenea pulverulente,
constituite din teleutospori. Pustulele (uredosporii şi teleutosporii) sunt mai
numeroase pe partea inferioară a frunzelor (Fig. 10). Planta de mazăre este aşadar
gazdă a fazei de uredo şi teleutospori.
Faza ecidiană se formează pe planta laptele câinelui (Euphorbia cyparissias).
Plantele infectate au frunzele îngălbenite, mai late şi mai groase decât cele
sănătoase. Pe partea inferioară a acestora, mai rar pe cea superioară, se deschid
ecidiile (cerculeţe gălbui) şi picnidiile. Acestea din urmă se formează printre ecidii.

a b d

Fig. 10 - Rugina mazării - Uromyces pisi: a - plantă de Euphorbia sp.; b -

uredopustule şi teleutopustule pe mazăre; c - detaliu; d - uredospori şi teleutospori
(după Bobeş, 1983)

Ciuperca este macrociclică heteroică. Uredosporii au culoarea gălbuie, forma

sferică sau ovoidală, sunt unicelulari, fin şi distanţat echinulaţi. Teleutosporii sunt
unicelulari, ovoidali sau elipsoidali, la maturitate de culoare brună-negricioasă,
prevăzuţi la partea superioară cu o papilă conică, incoloră, iar la bază cu un
peduncul incolor, scurt şi fragil. Membrana teleutosporilor prezintă verucozităţi fine şi
dese (Fig.10, d).

Rugina brună a grâului - Puccinia recondita Rob. ex Desm. f. sp. tritici

Erikss. (sin. P. triticina Erikss.)

Simptome. Sunt atacate organele aeriene ale plantei, frecvent frunzele, pe

care apar pete gălbui, circulare sau ovale, mici (1 - 3 mm în diametru), în dreptul
cărora se formează, mai ales pe partea superioară a acestora, pustule cafenii-ruginii,
sferice, ovale sau eliptice, de 1 - 2 x 0,5 - 0,8 mm sau 1 - 2 mm în diametru,
pulverulente, constituite din uredospori.
În perioada dintre înspicare şi maturarea boabelor, se formează teleutospori
de culoare brună-negricioasă, care nu sunt pulverulenţi. Numărul acestora este mai
mare pe partea inferioară a limbului. Epiderma sub care se găsesc teleutopustulele
nu se rupe în timpul perioadei de vegetaţie, decât cu totul întâmplător, din această
cauză teleutopustulele au un uşor luciu. Atât uredopustulele cât şi teleutopustulele se
formează în mod dezordonat, pe întregul limb (Fig. 11, a).

a c

Fig. 11 - Rugina brună a grâului - Puccinia recondita:

a - frunză atacată; b - uredospori; c - secţiune prin teleutosor
(după Gheorghieş şi colab., 1984)
 În condiţiile climatice din ţara noastră ciuperca formează numai uredospori şi
teleutospori (specie, în aparenţă microciclică). Uredosporii sunt gălbui, sferici sau
subsferici, unicelulari, echinulaţi (Fig. 11, b).
Teleutosporii sunt bicelulari, alungiţi, uşor strangulaţi în dreptul septei, bruni, la
bază cu un peduncul foarte scurt (Fig. 11, c).

Rugina galbenă a grâului - Puccinia striiformis West. f. sp. tritici Erikss.

Simptome. Boala se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei. Rugina

galbenă se manifestă, pe frunze, ca şi rugina brună, prin pete gălbui, care se
deosebesc, însă ca formă şi dimensiune. La această rugină petele sunt lungi, uneori
cât frunza, şi înguste, asemănătoare unor dungi. Pustulele constituite din uredospori
sunt de culoare galbenă-portocalie, mai mici decât cele produse de P. recondita (0,5
- 1 x 0,3 - 0,5 mm), pulverulente, iar cele rezultate din teleutospori, sunt brune-
negricioase, de aceeaşi dimensiune cu uredopustulele, acoperite de epidermă tot
timpul perioadei de vegetaţie. O altă caracteristică a ruginii galbene care o
deosebeşte de rugina brună, o constituie formarea uredopustulelor şi
teleutopustulelor în şiruri (striuri) paralele (urmăresc nervurile), ceea ce a sugerat şi
denumirea de „striiformis” (Fig. 12, a).

c
Fig. 12 - Rugina galbenă a grâului -
Puccinia striiformis:
a - frunză atacată; b - uredospori; c -
a teleutospori
(după Gheorghieş şi colab., 1984)

Ciuperca este microciclică (formează numai uredospori şi teleutospori).

Uredosporii sunt gălbui, sferici, subsferici sau scurt-eliptici (Fig. 12, b), unicelulari, cu
suprafaţa des echinulată (Fig. 12, b). Teleutosporii, uşor îngustaţi la mijloc, sunt
bicelulari, bruni, alungit-măciucaţi, uneori asimetrici, la vârf plan-turtiţi, iar la bază cu
un peduncul scurt, gălbui (Fig. 12, c).

Rugina neagră a grâului - Puccinia graminis Pers. f. sp. tritici Erikss. et

Henn.

Simptome. Este rugina tuturor organelor aeriene. Tulpina (paiul) este partea
plantei frecvent atacată, motiv pentru care i se mai spune „rugina paiului”. Pe pai, ca
de altfel şi pe celelalte organe, apar pustule de culoare brună-ruginie, pulverulente,
constituite din uredospori şi pustule negre, de asemenea pulverulente, formate din
teleutospori. Pe măsură ce boala evoluează, uredosporii şi teleutosporii care iniţial
sunt mici cresc în lungim, putând să ajungă la 12 mm, (pustule lineare), de unde a
treia denumire a bolii, cea de „rugină lineară” (Fig. 13, a).
Puccinia graminis infectează şi dracila (Berberis vulgaris), plantă-gazdă fără de
care nu şi-ar putea încheia ciclul şi deci infecta grâul şi alte graminee. Pe frunzele de
dracilă infectate apar pete de culoare portocalie-roşietică, de formă circulară (5 mm
în diametru), în dreptul cărora ţesutul este uşor îngroşat. Petele găzduiesc picnidiile,
deschiderile acestora observându-se pe partea superioară a limbului, sub forma unor
punctişoare negricioase şi grupuri de ecidii ce se deschid pe partea inferioară,
marginile (peridiile) formând numeroase cerculeţe gălbui (Fig. 13).

Fig. 13 - Rugina neagră a grâului - Puccinia graminis:

a - pai atacat; b - uredospori; c - teleutospori
(după Gheorghieş şi colab., 1984)

a c
 Uredosporii sunt gălbui, ovali-alungiţi sau elipsoidali, unicelulari, distanţat
echinulaţi (Fig. 13, b). Teleutosporii sunt bicelulari, alungiţi sau fuziformi, îngustaţi
spre bază, cu vârful ascuţit, rotunjit, mai rar teşit, uşor strangulaţi la septă. Bazal,
prezintă un peduncul lung (poate depăşi lungimea teleutosporilor), persistent, gălbui-
bruniu (Fig. 13, c).

Rugina florii-soarelui - Puccinia helianthi Schwein.

Simptome. Boala poate să apară din faza cotiledonară. Pe cotiledoane şi pe

frunzele bazale apar pete gălbui, circulare, de 3 - 4 mm în diametru, în dreptul cărora
se formează ecidiile, ce se deschid pe partea inferioară (cerculeţe gălbui) şi picnidiile.
Acestea se deschid către partea superioară a frunzei (punctişoare gălbui).
Faza ecidiană are frecvenţă mare pe samulastra de floarea-soarelui. În
perioada înfloritului, uneori mai devreme apar pe partea inferioară a frunzei şi
sporadic pe cea superioară, pustule cafenii-ruginii, pulverulente, constituite din
uredospori, apoi pustule brune-negricioase, de asemenea pulverulente, alcătuite din
teleutospori. Rugina poate să apară şi pe peţioli şi tulpini (Fig. 13, a).

Fig. 13 - Rugina florii-soarelui - Puccinia helianthi: a - frunză atacată; b - uredospori;

c - teleutospori (după Gheorghieş şi colab., 1984)

Ciuperca are ciclul complet pe floarea-soarelui (specie autoică). Uredosporii

sunt sferici sau ovali, gălbui, echinulaţi (Fig. 13, b). Teleutosporii sunt bicelulari, cu
celulele aproape sferice şi egale, brune, la bază cu un peduncul lung, rigid, persistent
(Fig. 13, c).
 Rugina frunzelor de prun - Tranzschelia pruni-spinosae

Simptome. Atacul agentului patogen se manifestă pe frunzele de prun (Prunus

domestica), de la începutul verii. Pe faţa superioară a frunzelor apar pete mici (de 1-2
mm în diametru), de culoare galbenă. Pe faţa inferioară a frunzelor, în dreptul petelor
galbene, se formează uredosori de culoare brună şi teleutosori de culoare neagră.
Uredosorii şi teleutosorii au aspect pulverulent şi sunt dispuşi în mod neregulat (Fig.
14, a). Atacurile puternice de rugină determină defolierea prematură, obţinerea unor
recolte mici şi de calitate inferioară, scăderea rezistenţei la ger a pomilor (prun, cais,
piersic, migdal).
Patogenul este o ciupercă macrociclică şi heteroică. Plante gazdă intermediare
sunt specii de Anemone (A. ranunculoides, A. coronaria) pe care se formează picnidii
cu picnospori şi ecidii cu ecidiospori. Ecidiosporii se formează în lanţuri, sunt sferici
sau alungit sferici, de 16-26 x 15-24 μm. Ecidiosporii produc infecţii pe frunzele de
prun, iar după perioada de incubaţie (50-70 de zile) apar uredosorii. Aceştia conţin
uredospori care sunt unicelulari, ovali sau piriformi, de 12-25 μm (Fig. 14, b).
Uredosporii răspândesc masiv boala pe alţi pomi fructiferi, în timpul lunilor de vară.
Teleutosporii apar mai târziu. Aceştia sunt bicelulari, de 30-45 x 19-24 μm, cu celule
verucoase şi inegale, care se desprind uşor una de alta (Fig. b).
Ciuperca iernează sub formă de teleutospori sau ca miceliu de rezistenţă în
rizomii speciilor de Anemone parazitate. Pe faţa superioară a frunzelor de Anemone
se deschid picnidiile în care se formează picnospori, iar pe faţa inferioară se
formează ecidii cu ecidiospori.

Fig. 14 - Rugina frunzelor de prun - Tranzschelia pruni-spinosae:

a - frunză atacată; b – uredospori și teleutospori
 Rugina trandafirului - Phragmidium mucronatum (Pers.) Schlecht (sin. Ph.
disciflorum (Tode) James)

Simptome. Sunt atacate toate organele aeriene ale plantei. Pe partea

superioară a frunzelor, încă din primăvară, apar pete galbene, înconjurate de o zonă
de culoare mai deschisă, în dreptul cărora, ceva mai târziu se formează pe partea
inferioară pustule portocalii, circulare, de cca. 5 mm în diametru - ecidiile ciupercii. În
lunile iunie-iulie, apar pete de decolorare, bine delimitate, unghiulare, la început
izolate, apoi confluente.
Pe partea inferioară a frunzelor în dreptul petelor apar pustule mici,
pulverulente, de culoare galbenă-deschis, care sunt uredosorii. La sfârşitul verii, pe
faţa inferioară a frunzelor, apar pustule pulverulente, brune-negricioase, teliosporii
(Fig. 15). Când infecţia este puternică, frunzele bolnave cad prematur.
Ciuperca este macrociclică, autoică. Ecidiosporii sunt înlănţuiţi, sferici,
elipsoidali sau poliedrici, de 19 - 28 x 16,8 - 21,6 µm, cu episporul echinulat, gălbui.
Uredosporii sunt sferici sau elipsoidali, de 14 - 30 x 13 - 24 µm, cu membrana fin
verucoasă, gălbuie-portocalie. Spre deosebire de ecidiospori ei nu sunt înlănţuiţi (Fig.
15, b). Teliosporii sunt elipsoidali, alungiţi sau fusiformi, de 53 - 120 x 25 - 45 µm,
multicelulari (5 - 9 celule), cu episporul gros, echinulat, brun-negricios, cu un
peduncul incolor, aproape de lungimea teliosporului, umflat la bază, iar apical are o
papilă incoloră, proeminentă (Fig. 15, c).
Ciuperca se transmite prin teleutosporii de pe frunzele căzute precum şi prin
miceliul din lăstarii bolnavi.

b c

Fig. 15 - Rugina trandafirului - Phragmidium mucronatum: a - frunze bolnave; b -

uredospori; c - teliospori (după Docea şi Severin)
Protecţia plantelor şi impact ecologic
Lucrarea nr. 6

ORGANIZAREA ŞI PLANIFICAREA ACŢIUNILOR DE PROTECŢIA

PLANTELOR LA CULTURILE DE CÂMP, LA CULTURILE DE
LEGUME ŞI FLORI, ÎN POMICULTURĂ ŞI VITICULTURĂ

Una dintre condiţiile obţinerii de recolte mari cantitativ şi de bună calitate este
ca plantele să fie libere de boli, dăunători şi buruieni. Scopul Protecţiei plantelor (ca
disciplină) este eliminarea sau limitarea pierderilor de recoltă produse de boli şi
dăunători, în condiţiile unei protejări tot mai accentuate a mediului înconjurător. O
importanţă deosebită în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor o prezintă măsurile
preventive.
Acţiunile de protecţia plantelor încep cu controlul fitosanitar al culturilor şi
produselor depozitate. Prima etapă este deci cunoaşterea inamicului, în cazul
nostru fitopatogenul şi dăunătorul. Aceste controale se fac diferenţiat în funcţie de
cultură, de faza de vegetaţie, de specificul bolilor şi de condiţiile climatice.
Produsele agricole depozitate, îndeosebi cele suculente (fructe, tuberculi,
rădăcinoase etc.) vor fi controlate săptămânal, iar toate focarele de infecţie vor fi
îndepărtate.

Cutivarea soiurilor şi hibrizilor de plante rezistente sau tolerante faţă de

patogeni şi dăunători
Este metoda cea mai eficientă şi nepoluantă de prevenire a bolilor şi
dăunătorilor. Exemplul clasic de rezistenţă este cel al soiurilor americane de viţă de
vie, care sunt rezistente la atacul de filoxeră, în comparaţie cu soiurile sensibile
europene. Astfel, altoirea viţei europene pe cele americane reprezintă cea mai
importantă metodă pentru combaterea filoxerei.
În România s-au creat soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi pentru
majoritatea plantelor cultivate (cereale, plante furajere, legume, pomi fructiferi etc.).
Rezistenţa unei plante însă, nu este de lungă durată, deoarece în populaţiile
dăunătoare în multe cazuri, apar rase noi, ceea ce face ca munca de ameliorare să
fie continuă.
 2. Metode culturale sau agrofitotehnice
Aceste măsuri au ca scop crearea de condiţii nefavorabile dezvoltării
patogenilor şi dăunătorilor şi favorabile dezvoltării plantelor. O plantă bine dezvoltată
este mai rezistentă.
 Alegerea terenului de cultură

Există unele specii de insecte care pentru dezvoltarea lor preferă anumite
terenuri. Viermii sârmă (larvele gadacilor pocnitori - Agriotes spp.) preferă soluri cu
umiditate excesivă şi uşor acide, iar filoxera (Phylloxera vastatrix) terenurile grele,
luto-argiloase (se recomandă solurile nisipoase, uşoare).
La sfecla de zahăr se vor evita terenurile alcaline, cartoful se va cultiva în
soluri uşoare deoarece în cele grele, cu exces de umiditate, va fi expus multor
patogeni.
 Lucările solului

Arăturile de vară şi toamnă conduc la distrugerea buruienilor care sunt gazdă

pentru diferiţi patogeni sau la îngroparea resturilor plantelor infectate. Mulţi patogeni
nu rezistă în sol, decât dacă sunt protejate de ţesuturile plantei gazdă.
Descompunerea acestor ţesuturi contribuie implicit la distrugerea patogenilor.
Dăunătorii sunt distruşi fie direct, prin acţiunea pieselor active, fie prin
modificarea microclimei şi vegetaţiei, care influenţează în mod nefavorabil
dezvoltarea acestora.
Arăturile efectuate imediat după recoltare determină distrugerea tripşilor
cerealelor (până la 70-80%), cărăbuşeilor cerealelor (până la 60-70%), viespii grâului
etc.
Prin lucrările solului se diminuează rezerva biologică a diferiţilor dăunători ce
trăiesc în sol (viermii sârmă, viermii albi, coropişniţa, unele rozătoare etc.).

 Rotaţia culturilor, adică modul în care se succed în timp culturile pe

aceeaşi solă, contribuie la diminuarea rezervei biologice a dăunătorilor şi patogenilor,
împiedicând permanentizarea acestora.
În funcţie de patogen, rotaţia poate fi efectuată la mai mulţi sau la mai puţini
ani. De exemplu, akinetosporangii ciupercii Synchytricum endobioticum îşi menţin
viabilitatea în sol 8-10 ani, iar Blumeria graminis doar 1 an. De asemenea nu pot fi
cultivate una după alta plantele care pot fi gazdă pentru acelaşi patogen. De
exemplu, Sclerotinia sclerotiorum atacă floarea-soarelui, inul, cartoful, prazul şi
morcovul.
În cazul dăunătorilor, prin monocultură se favorizează înmulţirea unor
dăunători cum ar fi: la grâu - gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides), tripsul grâului
(Haplotrips tritici), viermele roşu al paiului (Haplodiplosis marginata), viespea grâului
(Cephus pygmaeus), muştele cerealelor (Oscinella frit, Phorbia spp., Mayetiola
destructor, Opomyza florum etc.), cărăbuşeii cerelelor (Anisoplia spp.), la porumb şi
la floarea - soarelui, gărgăriţa porumbului (Tanimecus dilaticolis); la grâu, ovăz,
sfeclă, cartof, usturoi, ceapă etc. - diferite specii de nematozi.

 Folosirea de sămânţă şi material săditor sănătos

Mulţi patogeni şi dăunători se transmit prin sămânţă sau prin materialul săditor
de aceea acestea trebuie să provină din loturi semincere sau pepiniere care
garantează sănătatea materialului livrat. De exemplu, utilizarea unui material săditor
sănătos contribuie la evitarea infestării pepinierelor şi a noilor plantaţii cu păduchele
din San José (Quadraspidiotus perniciosus), păduchele lânos (Eriosoma lanigerum)
etc.
La plantarea cartofilor, cepei etc., precum şi a pomilor fructiferi vor fi eliminate
toate exemplarele suspecte.
În cazul în care nu există certificarea sănătăţii seminţelor sau a materialului
săditor se va trece la dezinfectarea prin metode specifice sau la sortarea acestora.

 Epoca de semănat
Are importanţă mare în ceea ce priveşte prevenirea sau reducerea atacului
unor patogeni sau dăunători. De exemplu, grâul semănat la timp, ajunge la
maturitate înainte de a fi atacat de rugina neagră, iar dacă este semănat la începutul
epocii optime se evită infecţiile cu mălură pitică, într-un teren contaminat. Semănatul
prea de timpuriu favorizează apariţia şi înmulţirea afidelor şi a muştelor la grâu, orz şi
orzoaică. Prin însămânţarea timpurie se poate reduce atacul gărgăriţelor frunzelor de
mazăre, puricelui inului etc.

 Adâncimea de semănat şi plantat

Este stabilită în funcţie de biologia patogenilor. De exemplu, în zonele unde se

manifestă frecvent mana cartofului, plantarea tuberculilor se va face la adâncimi mai
mari de 10 cm deoarece numai până la această adâncime sunt conidiile ciupercii.
 Pentru prevenirea mălurii comune a grâului, semănatul se va face la adâncimi
mai mari de 5-7 cm, împiedică germinarea clamidosporilor datorită gradului mare de
aerisire şi luminii difuze din sol.

 Întreţinerea culturilor

Existenţa unor culturi curate de buruieni, prin aplicarea lucrărilor de plivit,

prăşit, are o deosebită importanţă în reducerea atacului unor patogeni şi dăunători.
Buruienile constituie gazde intermediare pentru numeroase specii de
dăunători cum ar fi buha semănăturilor, omida de câmp etc. De asemenea lucrările
de întreţinere efectuate necorespunzător pot favoriza atacul unor dăunători. De
exemplu, VMT (virusul mozaicului tutunului) la tomate, în seră, este răspândit de
mâinile muncitorilor care efectuează lucrările în verde, iar rănirea tulpinilor de porumb
favorizează infecţiile cu tăciunele comun.
Intrarea când este rouă sau imediat după ploaie în culturile semincere de
fasole, facilitează infecţia cu bacteria ce produce arsura comună.

 Drenarea terenurilor

Multe boli şi un număr mare de dăunători sunt favorizaţi de excesul mare de

umiditate din sol. Astfel sunt bolile telurice. Excesul îndelungat de umiditate,
sensibilizează planta care poate fi infectată cu uşurinţă. De asemenea, prin drenare
se modifică mult microclimatul terenului, care influenţează nefavorabil dezvoltarea
unor dăunători ca viermii sârmă, al căror mediu de dezvoltare îl constituie solurile cu
exces de umiditate.

 Irigarea culturilor

Se cunosc puţine boli ale plantelor care se manifestă în condiţii de secetă, iar
din acest punct de vedere, irigarea prin picătură sau prin brazdă este preferabilă
celei prin aspersiune. Şi gradul de dăunare al unor insecte poate fi mai mare în
condiţii de irigare. De exemplu, prin aspersiune se relizează o umiditate relativ
ridicată în interorul culturilor de porumb care favorizează înmulţirea şi atacul
sfrederitorului porumbului (Ostrinia nubilalis).

 Igiena culturală

Are ca scop întreţinerea culturilor şi înlăturarea posibilelor focare de infecţie.

Măsurile de igienă culturală sunt următoarele: strângerea resturilor de plante rămase
după recoltare şi distrugerea lor prin ardere sau îngropare; dezinfectarea uneltelor, a
serelor, a ramelor, a ambalajelor, a locului unde urmează a fi depozitate; curăţirea
pomilor de uscături, muşchi, licheni.

 Recoltarea la timp a culturilor contribuie la prevenirea apariţiei unor boli

şi dăunători. De exemplu, la cereale, se evită scuturarea seminţelor, deci apariţia
samulastrei care facilitează transmiterea unor fitopatogeni si dezvoltarea unor
dăunători ca: musca neagră a cerealelor (Oscinella frit), musca de Hessa (Mayetiola
destructor), păduchele verde al cerealelor (Schizophis graminum). La grâu se reduce
posibilitatea atacului la boabe de către ploşniţele cerealelor şi viermele roşu al
paielor.

 Îngrăşămintele şi amendamentele

Fertilizarea culturilor, pe lângă rolul în nutriţie, influenţează comportamentul

plantei faţă de patogeni şi dăunători. Astfel, excesul de îngrăşăminte azotoase
sensibilizează planta la infecţii, iar insectele reacţionează printr-o supravieţuire
sporită şi o dezvoltare mai rapidă. Îngrăşămintele fosforice şi potasice, ajută la
dezvoltarea ţesuturilor mecanice de protecţie sporind rezistenţa la patogeni şi
dăunători. De exemplu, afidele reacţionează pozitiv faţă de azotul din plantă, dar
negativ faţă de potasiu chiar în condiţiile unor doze mari de azot.
Amendamentele duc la corectarea reacţiei solului, reprezentând în unele
cazuri o măsură importantă. Astfel, în terenurile acide sunt favorizate hernia verzei
(Plasmodiophora brassicae) sau ciupercile Fusarium la cartof şi tomate, viermii
sârmă etc.

Metode mecanice de combatere

În cadrul sistemului de combatere integrată un loc aparte îl au metodele
mecanice. Acestea includ: curăţarea trunchiurilor pomilor de muşchi, frucificaţiile unor
ciuperci; îndepărtarea ramurilor bolnave precum şi a tufelor de vâsc; vânturarea
seminţelor pentru îndepărtarea scleroţilor, a boabelor mălurate, şiştave;
decuscutarea (separarea seminţelor de lucernă de cele de cuscută); colectarea
insectelor cu diferite dispozitive şi aparate, utilizarea inelelor cu clei, scuturatul
pomilor etc.

Metode fizice de combatere

Se realizează prin utilizarea temperaturii, luminii, radiaţiilor etc.
 De exemplu căldura este folosită la dezinfectarea solului, tratarea seminţelor,
devirozarea unor plante, dezinfetarea unor depozite etc. Prin expunerea unor
produse atacate de dăunători la temperaturi cuprinse între 50 - 550C pot fi combătute
specii ca gărgăriţa grâului, molia fructelor uscate, molia cerealelor, diferite specii de
acarieni. La -100C gărgăriţa fasolei se combate expunân-o timp de 12 ore.
Lumina. Expunerea la soare a unor seminţe distruge patogenii purtaţi de
acestea. Tuberculii de cartof pentru sămânţă, expuşi la soare timp de 3-4 zile se
înverzesc şi devin rezistenţi faţă de patogenii care produc putregai moale sau uscat.
Lumina (provenită de la o sursă) se foloseşte ca mijloc de capturare a unor specii
fototropic pozitive.
Radiaţiile gamma se pot folosi la distrugerea directă prin sterilizarea
masculilor.

Metode chimice de prevenire şi combatere

Se realizează prin tratamente ale plantelor sau a materialului săditor cu
pesticide destinate distrugerii patogenilor şi dăunătorilor sau a sporirii rezistenţei
plantelor. Aceste măsuri se aplică atunci când celelalte metode nu reuşesc să
prevină boala sau apariţia unui dăunător.

Metode şi mijloace de luptă biologică

Combaterea biologică a fost definită de Organizaţia Internaţională de Luptă
Biologică (O. I. L. B.) ca o metodă de luptă cu organismele dăunătoare culturilor
agricole şi silvice cu ajutorul altor organisme vii sau cu produse ale activităţii lor
metabolice. Dintre acestea amintim: bacteriofagii; folosirea paraziţilor naturali ai
ciupercilor fitopatogene (hiperparazitismul); folosirea microorganismelor antagoniste
ciupercilor fitopatogene (cea mai mare parte a lor populează solul); antibioticele,
fitoncidele (substanţe volatile cu acţiune antibiotică produse de plantele superioare:
ceapă, usturoi, nuc etc.); premunizarea (inocularea în plantă de virusuri hipovirulente
sau avirulente contribuie la inducerea rezistenţei sistemice); utilizarea solurilor
represive. Unele soluri posedă proprietate fungistatică, inhibând dezvoltarea
ciupercilor fitopatogene din sol. Represivitatea este rezultatul interacţiunii populaţiei
microbiene cu calităţile fizico-chimice ale solului.
De exemplu, bacteria Pseudomonas fluorescens acţionează prin mai multe
mecanisme: produce siderofori (agenţi de transport cu mare afinitate pentru fier, ce
chelatează fierul feric din atmosferă, inhibând astfel microorganismele, inclusiv
patogenii plantelor); produce antibiotice toxice pentru patogenii din sol; duce la
creşterea preluării fosforului de către plante; produce metaboliţi toxici ca cianura,
pioluterin, pirolnitrin.
În ceea ce priveşte dăunătorii combaterea biologică include:
 combaterea biologică prin intermediul speciilor de animale (zoofagi)
Această metodă include:
1. introducerea şi aclimatizarea de paraziţi şi prădători;
2.combaterea naturală şi stimularea ei (crearea de condiţii favorabile înmulţirii
prădătorilor şi paraziţilor);
3.creşterea zoofagilor şi lansarea în culturi
 combaterea biologică prin utilizarea microorganismelor: bacterii, ciuperci,
virusuri entomopatogene
De exemplu, Bacillus thuringiensis este o bacterie entomopatogenă care se
poate cultiva pe medii nutritive în instalaţii speciale pentru obţinera de
preparate cu acţiune puternică faţă de insecte.
 combaterea biologică prin autocidie, metodă bazată pe ideea autodistrugerii
speciei dăunătoare (sterilitate cu radiaţii)
 combaterea biologică prin utilizarea substanţelor biologic active (a feromonilor
sexuali de exemplu)

Protecţia integrată
Prin combatere integrată se înţelege sistemul de reglare a populaţiei de
patogeni sau dăunători, care ţinând seama de dinamica speciilor (zoofagi,
patogeni, dăunători) foloseşte în mod armonios toate metodele de combatere
(agrofitotehnice, fizico-mecanice, biologice şi chimice) pentru a menţine
densitatea dăunătorilor sau atacul lor sub un nivel care să nu producă pierderi
de recoltă.
 SCHEME DE TRATAMENT
Schemă tratamente cartof

Nr. Fenofaza/ Produse recomandate

crt. Momentul aplicării Boala/Dăunător pentru protectia plantelor
produselor Doza/Concentrația
1. Plantare Nematozi + Viermi sârmă Nemathorin 10-15 kg/ha
2. Lăstari bazali 1-9 vizibili Mană Ridomil Gold 2,5 kg/ha
3. Faza de rozetă Mană Ridomil Gold 2,5 kg/ha
sau
Bravo 1,5 - 2 l/ha
Mană + Alternaroză Coprantol Duo 3 kh/ha
Alternarioză Bravo 1,5 l/ha
4. Încheierea rândurilor Mană Ridomil Gold 2,5 kg/ha
sau
Bravo 1,5 - 2 l/ha
Mană + Alternaroză Coprantol Duo 3kg/ha
Alternarioză Bravo 1,5 l/ha
5. Înflorit Mană Revus 0,6 l/ha
sau
Carial Star 0,6 l/ha
Alternarioză Amistar 0,5-1 l/ha
Gândacul din Colorado, Karate Zeon 0,2 l/ha
Afide sau
Bisaya 240 OD 0,2 l/ha
sau
Calipso 480 SC 80 ml/ha
sau
Decis 25 WG 30-40 g/ha
6. Dezvoltarea completă a Mană Revus 0,6 l/ha
tufei sau
Carial Star 0,6 l/ha
Mană + Alternaroză Coprantol Duo 3kg/ha
Alternarioză Amistar 0,5-1 l/ha
Gândacul din Colorado, Karate Zeon 0,2 l/ha
Afide sau
Bisaya 240 OD 0,2 l/ha
sau
Calipso 480 SC 80 ml/ha
sau
Decis 25 WG 30-40 g/ha
Schemă tratamente la tomate

Nr. Fenofaza/ Boala/Dăunător Produse recomandate pentru

crt. momentul aplicării protectia plantelor
tratamentelor Doza/Concentrația
1. la 7-10 zile de la Mana Acrobat MZ 0,2 %
plantare (T1) sau Cabria Tap 0,15 - 0,2%
Alternarioza, Fainare, Cabria Tap 0,15 - 0,2%
Patarea cafenie
Musculita alba de sera, Movento 100 SC 0,0075%
Afide

Tripși, Omida fructelor Match 050 EC 0,2%

2. după 7-10 zile de la Putregai cenușiu Switch 62,5 WG 0,1%

efectuarea T1 (T2) Musculita alba de sera, Euforia 45 ZC 0,1%
Afide, Omida fructelor

3. după 7-10 zile de la Paianjenul comun, Voliam Targo 0,08%

efectuarea T2 (T3) Musculița minieră,
Molia tomatelor,

Tripși, Omida fructelor Match 050 EC 0,2%

Mană, Pătarea și bășicarea Melody Compact 49 WG 0,2%
fructelor
4. după 7-10 zile de la Acarieni, Musculița albă de Sanmite 10 EC 0,15%
efectuarea T3 (T4) seră
Molia minieră, Omida Affirm 0,15%
fructelor
5. după 7-10 zile de la Mană, Făinare, Ortiva 250 SC 0,075%
efectuarea T4 (T5) Alternarioză, Pătarea
cafenie
Acarianul rosu comun Floramite 240 SC 0,04-0,06%
6. după 7-10 zile de la Fainare Cydeli Top, 0,1%
efectuarea T5 (T6) Molia minieră, Omida Alverde 0,3 %
fructelor
7. după 7-10 zile de la Alternarioză, Mana, Ortiva Top 0,1%
efectuarea T6 (T7) Putrgaiul cenușiu, Pătarea
cafenie
 Schemă tratament la vița-de-vie
Nr.
Fenofaza Boli / Dăunatori
crt.
1 Lastar 5-7 cm Boli: fainarea.
Daunatori: acarieni.
2 Lastar 20-25 cm Boli: fainare, mana.
Daunatori: acarieni.
3 Inainte de inflorit Boli: fainare, mana.
Daunatori: molia strugurilor.
4 Inflorit Boli: fainare, mana.
5 Scuturat Boli: fainare, mana, putregaiul
cenusiu.
Daunatori: molia strugurilor.
6 Creșterea Boli: fainare, mana, putregaiul
boabelor cenusiu.
Daunatori: acarieni, molia
strugurilor.
7 Compactare Boli: fainare, putregaiul cenusiu. Thiovit Jet (40g/10 L apa)
Produse recomandate pentru protectia
plantelor
doză/concentrație
Thiovit Jet (40g/10 L apa)
Vertimec (10 ml/10 L apa)
Thiovit Jet (40g/10 L apa)
sau
Systhane Forte (1-2 ml/10 L apa)
sau
Ridomil Gold (25 g/10 L apa)
Vertimec (10 ml/10 L apa)
Thiovit Jet (40g/10 L apa)
sau
Systhane Forte (1-2 ml/10 L apa)
sau
Ridomil Gold (25 g/10 L apa)
Karate Zeon (2 ml/13 L apa)
Thiovit Jet (40g/10 L apa)
sau
Cabrio Top (15-20 g/10 L apa)
sau
Systhane Forte (1-2 ml/10 L apa)
Thiovit Jet (40g/10 L apa)
sau
Cabrio Top (15-20 g/10 L apa)
sau
Universalis (20 ml/10 L apa)
sau
Teldor (10 ml/10 L apa)
Laser (6 ml/10 L apa)
Thiovit Jet (40g/10 L apa)
sau
Cabrio Top (15-20 g/10 L apa)
sau
Universalis (20 ml/10 L apa)
sau
Teldor (10 ml/10 L apa)
Vertimec (10 ml/10 L apa)
sau
Laser (6 ml/10 L apa)
sau
Teldor (10 ml/10 L apa)
 sau
Switch (10 g/10 L apa)
Daunatori: acarieni, molia Vertimec (10 ml/10 L apa)
strugurilor. sau
Laser (6 ml/10 L apa)
8 Pârgă Boli: putregaiul cenusiu. Switch (10 g/10 L apa)
sau
Teldor (10 ml/10 L apa)
 Schemă tratamente la măr
Nr. Fenofaza Daunatori/Boli
Ctr.
1 Repaus vegetativ – al doilea tratament Boli: monilioza, bacterioze, boli ale Varianta I
scoartei.
Daunatori: paduchele din San-
Jose, afide, acarieni (forme
hibernante).
2 Urechiuse Boli: rapan, fainare.
3 Infrunzit – Buton roz Boli: rapan, cancerul deschis al
ramurilor, focul bacterian,
ulceratia bacteriana, fainare.
Produse recomandate pentru protectia plantelor
doza/concentrația
– primul tratament (un fungicid cupric):
Coppermax (30 g/15 L apa) sau
Zeama bordeleza (50 g/10 L apa) sau
Funguran (30 g/10 L apa)
– al doilea tratament (ulei horticol) la 7-10 zile dupa
primul tratament:
Ovipron Top (250 ml/10 L apa)
sau
Ovipron Top (150 ml/10 L apa)
+
Mospilan Oil (pachet pentru 10 L apa)
Varianta II
– un singur tratament cu
Zeama bordeleza (50 g/10 L apa)
+
Ovipron Top (150 ml/10 L apa)
aplicate impreuna, in amestec
Chorus (4,5 g/10 L apa)
sau
Thiovit Jet (40 g/10 L apa)
Chorus (4,5 g/10 L apa)
sau
Sercadis (2,5 ml/10 L apa)

Daunatori: insecte minatoare,
molii.
4 Inflorit Boli: rapan, cancerul deschis al
ramurilor, focul bacterian,
ulceratia bacteriana, fainare.
Daunatori: afide, paduchele lanos. Mavrik (5 ml/10 L apa)
5 Scuturarea petalelor Boli: rapan, cancerul deschis al
ramurilor, focul bacterian,
ulceratia bacteriana, fainare.
sau
Aliette (20 g/7 L apa)
sau
Merpan (15 g/10 L apa)
sau
Thiovit Jet (40 g/10 L apa)
sau
Topas (3 ml/10 L apa)
sau
Luna Experience (5-10 ml/10 L apa)
Karate Zeon (2 ml/13 L apa)
Sercadis (2,5 ml/10 L apa)
sau
Aliette (20 g/7 L apa)
sau
Merpan (15 g/10 L apa)
sau
Topas (3 ml/10 L apa)
sau
Luna Experience (5-10 ml/10 L apa)
Sercadis (2,5 ml/10 L apa)
sau
Aliette (20 g/7 L apa)
sau
Merpan (15 g/10 L apa)

Daunatori: acarieni, viermele
fructelor, paduchele din San Jose
Daunatori: insecte minatoare,
molii, viermele fructelor,
paduchele din San Jose
8 Maturitatea fructelor Boli: rapan, fainare
Daunatori: insecte minatoare,
molii, viermele fructelor,
paduchele din San Jose
9 Repaus vegetativ – primul tratament Boli: monilioza, bacterioze, boli ale
(octombrie-decembrie) scoartei.
In repausul vegetativ se efectueaza 2 Daunatori: paduchele din San-
tratamente ce constau in aplicarea unui Jose, afide, acarieni (forme
fungicid cupric iar dupa 7-10 zile se aplica un hibernante).
ulei horticol.
Un tratament se efectueaza in perioada
octombrie-decembrie dupa caderea tuturor
sau
Topas (3 ml/10 L apa)
sau
Luna Experience (5-10 ml/10 L apa)
Vertimec (10 ml/10 L apa)
sau
Calypso (1,8 ml/9 L apa)
sau
Movento (7,5 ml/6 L apa)
Coragen (1,5 ml/10 L apa)
sau
Movento (7,5 ml/6 L apa)
Sercadis (2,5 ml/10 L apa)
sau
Luna Experience (5-10 ml/10 L apa)
Coragen (1,5 ml/10 L apa)
sau
Movento (7,5 ml/6 L apa)
Varianta I
– primul tratament (un fungicid cupric):
Coppermax (30 g/15 L apa) sau
Zeama bordeleza (50 g/10 L apa) sau
Funguran (30 g/10 L apa)
– al doilea tratament (ulei horticol) la 7-10 zile dupa
primul tratament:
Ovipron Top (250 ml/10 L apa)
frunzelor iar celalalt se efectueaza inainte de sau
umflarea mugurilor, in februarie-martie. Ovipron Top (150 ml/10 L apa)
+
Mospilan Oil (pachet pentru 10 L apa)
sau
Varianta II
– un singur tratament cu
Zeama bordeleza (50 g/10 L apa)
+
Ovipron Top (150 ml/10 L apa)
aplicate impreuna, in amestec.
cireș

FENOFAZA

Concentrația %
Tratament

Doza l/ha,

Produsul Agentul patogen

Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie

Monilioze (Monilinia spp.),

boala petelor roșii
Bouillie
3% (Mycosphaerella cerasella), Repaus
T1 Bordelaise,
1,5 % păduchele din San-Jose, vegetativ
Ovipron Top
Myzus cerasi, Agryresthia
pruniella, Acarieni
Monilioze (Monilinia spp.),
Dithane M- 0,2% Ciuruire (Stigmina Apariția
T2 45, Avaunt 333 carpophila), Agryresthia primelor
150 EC ml/ha pruniella (molia florilor de frunze
cireș)
Muguri
Monilioze, antracnoza
florali
T3 Morpheus SR 5l/ha (Blumeriella jappii),
individual
minatoarele, defoliatoare
vizibili
Păduchele negru al cireșului
Movento 100 1,875 (Myzus cerasi), păduchele din
T4 SC + Folicur l/ha, San-Jose (Quadraspidiotus Buton alb
Solo 250 EW 0,1% perniciosus), Monilioze
(Monilinia spp.)
Monilioze (Monilinia spp.), Începutul
T5 Defense 3 1,0 l/ha boala petelor roșii creșterii
(Mycosphaerella cerasella) fructului
Musca cireșelor (Rhagoletis
T6 Laser 240 EC 0,06% Intrarea în pârgă
cerasi)
Afide, Musca cireșelor Coacerea
T7 Naturalis-L 0,015%
(Rhagoletis cerasi) fructelor
Păduchele lânos (Eriosoma
Movento 100 1,875 lanigerum), păduchele din
T8 După recoltat
SC l/ha San-Jose (Quadraspidiotus
perniciosus)
Monilioze (Monilinia spp.),
2
Merpan 80 antracnoză (Blumeriella 75% din frunze
T9 lg/1000
WDG jappii), ciuruire (Stigmina tăiate
l apă
carpophila)
măr

FENOFAZA

Concentrația %
Tratament

Doza l/ha,
Produsul Agentul patogen
Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie

ÎNCEPUT
T1 Polyram DF 0,25% Venturia inaequalis DEZMUGURIRE

Venturia inaequalis ÎNCEPUT

T2 Defense 3 1,0 l/ha ÎNFRUNZIRE
Erwinia amylovora
Flint plus 64 Venturia inaequalis
T3 0,04% BUTON ROZ
WG Podosphaera leuctricha
Panonychus ulmi, Cydia 10-15%
0,25 -
T4 Voliam Targo pomonella, Phyllonorycter PETALE
0,3% SCUTURATE
spp.
0,025-
Quadraspidiotus perniciosus
0,03% LA 8-12
T5 Mospilan 20 SG ZILE
Eriosoma lanigerum, Aphis
0,02%
pomi
15 LA 8-12
T6 atrPOM Cydia pomonella ZILE
capcane/ha
Venturia inaequalis LA 8-
T7 Defense 3 1,0 l/ha 12
Podosphaera leucotricha ZILE
LA 8-
T8 Defense 3 1,0 l/ha Podosphaera leucotricha 12
ZILE
Merpan 80 LA 8-
T9 0,15% Venturia inaequalis 12
WDG ZILE
Cydia pomonella, insecte LA 8-
T10 DIPEL WP 1,5 kg/ha 12
minatoare, insecte defoliatoare ZILE
Rapănul, moniloze, afide, LA 8-12
T11 Morpheus SR 5,0 l/ha ZILE
larve Lepidoptera, viespi
Eriosoma lanigerum LA 8-12
T12 Movento 100 SC 1,875 l/ha ZILE
Quadraspidiotus perniciosus

50%
T13 Cosavet 80 DF 4,5 kg/ha Podosphaera leucotricha FRUNZE
CĂZUTE
prun

FENOFAZA

Concentrația %
Tratament

Doza l/ha,
Produsul Agentul patogen
Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Octombrie

Păduchele din San Jose UMFLAREA

Mospilan 20
T1 0,03% (Quadraspidiotus MUGURILOR
SG
perniciosus), Afide
Bacterioze si micoze
Cuproxat
0.35 %
(monilioze, ciuruirea BUTON
T2
Flowable frunzelor, pătarea roșie a VERDE
frunzelor)
Viespi (Hoplocampa spp.), 10-15%
T3 Morpheus SR 5,0 l/ha Ciuruirea frunzelor PETALE
(Stigmina carpophylla) SCUTURATE
0.015% Viermele prunelor (Cydia
T4 Karate Zeon
(0.15 l/ha funebrana), Viespea LA 6-8
în 1000 l semințelor (Eurytoma ZILE
apă) schreineri)
Pătarea roșie (Polystigma
T5 Defense 3 1,0 l/ha rubrum), Monilioze LA 6-8 ZILE
(Monilinia spp.)
30
capcane/ha Viermele prunelor - Cydia
atraFUN
funebrana, Păduchele din FRUCTE ÎN
T6 Movento 100 1,875 San Jose (Quadraspidiotus CREȘTERE
SC l/ha, perniciosus)

T7 Chorus 50
0,45-0,75
Monilioze FRUCTE IN
kg/ha PÂRGĂ

T8 Cuprantol Duo 3,9 kg/ha

Boli - ciuperci forme CĂDEREA
hibernante FRUNZELOR
păr

FENOFAZA

Concentrația %
Tratament

Doza l/ha,
Produsul Agentul patogen
Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Octombrie

Quadraspiditiotus ÎNCEPUT
Mospilan 20 SG 0,0025%
T1 perniciosus, Aphids, Erwinia DEZMUGURI
Serenade Aso 4,0 - 8,0 l/ha RE
amylovora
Poleci 0,05% Aphids, Anthonomus RĂSFIRAREA
T2 Alliete 80 WG 3,75 kg/ha pomorum, Erwinia amylovora, INFLORESCEN
Chorus 50 0,45- 0,75kg/ha Venturia inaequalis ȚELOR

Venturia inaequalis, 10-15%

T3 Morpheus SR 5,0 l/ha Leaf-Eating pests, PETALE
Psylla spp., Aphids, Wasps SCUTURATE

Leafminers, Leaf-Eating pests,

Affirm Opti/ 2,0 kg/ha
Leaf-Eating pests, Psylla spp., FRUCTE 0,5-2
Movento 100 SC 1,875 l/ha
T4 Aphids, Dasyneura spp., CM
Flanco 10 WP 50 g/hl (100/l) DIAMETRU
Quadraspidiotus perniciosus,
Ksar Max 0,3 kg/ha
mites, Venturia inaequalis,
Venturia inaequalis, FRUCTE 2,5-3
Chorus 50 0,45- 0,75 kg/ha
T5 Quadraspiditiotus CM
Mospilan 20 SG 0,0025% DIAMETRU
perniciosus, Psylla spp.
Venturia inaequalis, FRUCTE 4
T6 Morpheus SR 5,0 l/ha CM
Cydia pomonella, mites DIAMETRU
Scala 0,75 - 1,0 l/ha Venturia inaequalis, FRUCTE ÎN
T7 CREȘTERE
Movento 100 SC 1,875 l/ha Quadraspidiotus perniciosus
Venturia inaequalis, storage PRE-
T8 Defense 3 1,0 l/ha RECOLTARE
diseases
0,2% Venturia inaequalis, CĂDEREA
T9 Champ 77 WG FRUNZELOR
Erwinia amylovora