CAP.

IV – BARAJE DIN PAMANT

 SEMNIFICAŢIA PICTOGRAMELOR

 = INFORMAŢII DE REFERINŢĂ/CUVINTE CHEIE

= TEST DE AUTOEVALUARE

= BIBLIOGRAFIE

= TEMĂ DE REFLECŢIE

= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNUI CAPITOL SAU

SECŢIUNE
 1. Cuprins
2. Obiectiv general
3. Obiective operaţionale
4. Timpul necesar studiului capitolului
5. Dezvoltarea temei
6. Bibliografie selectivă
7. Temă de reflecţie
8. Modele de teste
9. Răspunsuri şi comentarii la teste

Cuprins

 Definitie
 Clasificarea barajelor de pamant
 Protectia taluzului amonte
 Ecrane si nuclee
 Drenarea barajelor de pamant

 Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind rolul

acumularilor din pamant, la protectia impotriva inundatiilor, de producere
de energie curata si de gestionare corecta a resureselor de apa.

 Obiective operaţionale: Însuşirea elementelor constructive si

mataerialelor din care pot fi executate barajele de pamant. De asemenea se
vor cunoaste solitiile constructive ale barajelor de pamant si mai ales
solutiile de impermeabilizare a barajelor de pamant, corelata cu
impermaeabilizarea terenului de fundare

= 4 ore
 CAP. IV - Baraje de pământ

Barajele de pământ sunt baraje de greutate, executate din materiale locale. Ele se
 caracterizează prin simplitatea construcţiei şi costuri relativ reduse. Barajele de pământ de mică
Definitie
înălţime, ca şi digurile de apărare, constituie cele mai vechi tipuri de lucrări de retenţie. În
prezent însă, datorită dezvoltării mecanicii pământurilor, a hidraulicii subterane, a geologiei
inginereşti şi în special în urma mecanizării lucrărilor de terasamente, în toate ţările se execută
baraje de pământ de înălţime din ce în ce mai mare.

Generalităţi

În prezent, pe plan mondial, barajele de pământ se realizează la aceeaşi siguranţă ca şi

lucrările din beton. Cu metodele empirice din trecut, numărul de accidente survenite la asemenea
lucrări a fost ridicat, fapt pentru care şi astăzi mai persistă o neîncredere faţă de construcţiile
realizate din pământ. În tabelul de mai jos sunt sintetizate ruperile de baraje din S.U.A., din
secolul XIX şi primele decenii ale secolului XX, după tipul construcţiei şi cauza generatoare. Se
vede că două treimi dintre accidentele înregistrate s-au produs la barajele de pământ, iar în
privinţa cauzei, independent de tipul construcţiei, predomină procesele de filtraţie: curgere
subterană, presiunea apei din pori şi insuficienta dimensionare a evacuatorilor. Cu mijloacele
actuale aceste cauze pot fi cunoscute şi stăpânite, astfel că barajele de pământ nu prezintă riscuri
mai mari decât alte tipuri de lucrări.
Există două metode de execuţie: prin compactare mecanică şi prin hidromecanizare. În
prezent, din cauza dezvoltării rapide a utilajelor de excavat, transport şi compactare de mare
randament, tendinţa este de a părăsi metoda execuţiei prin hidromecanizare; ea este aplicată
 numai în situaţii particulare, care întrunesc o serie de condiţii specifice acestei metode.
Clasificarea
barajelor de Barajele de pământ (înţelegând prin aceasta cele executate prin compactare) se pot
pamant clasifica în trei categorii, fiecare fiind ilustrată prin câte un exemplu (fig. 1).
Barajele omogene (fig. 1 a) sunt cele la care toată secţiunea este constituită din acelaşi
material. În raport cu celelalte categorii, acestea au o pantă mai dulce, deci terasamente mai mari.
Din acest motiv soluţia nu este justificată decât atunci când nu se dispune de materiale diferite ca
granulozitate şi permeabilitate.
 Ruperi de baraje

Tipul barajului

Beton greutate

Beton greutate

Total (număr)
Anrocamente

Beton arc
Pământ

Alte
arc
Natura accidentului
1. Infiltraţii, eroziuni interne,
27 - 6 2 - 5 40
presiunea apei din pori
2. Deversare coronament 28 2 5 1 - 1 37
3. Alunecări, tasări 10 - - - - - 10
4. Defecte construcţie 5 - 6 - - 1 12
5. Deformaţia teren fundaţie - - 4 - - 1 5
6.Îmbrăcăminte taluz amonte 2 - - - - - 2
7.Gheţuri - - 2 - - - 2
Total 72 2 23 3 0 8 108

Barajele zonate (fig. 1 b) sunt formate dintr-un nucleu de pământ slab permeabil, care
constituie elementul de etanşare cuprins între alte zone permeabile care asigură stabilitatea
ansamblului. Numărul şi dispoziţia zonelor pot varia după scheme diferite, însă de cele mai
multe ori nu au mai mult de patru zone: zona impermeabilă, semipermeabilă, permeabilă şi o
zonă din anrocamente. Permeabilitatea creşte de la nucleu spre taluzuri. Soluţia este foarte
economică dacă se dispune de materiale corespunzătoare în cariere separate sau cel puţin
diferenţiate ca straturi în cariere comune, exploatabile direct, fără o sortare costisitoare. Uneori
materialul disponibil devine corespunzător după eliminarea elementelor grosiere.
 a
Protecţie anrocamente

Taluz înierbat
Filtru

Teren de fundaţie argilos Filtru

BARAJ OMOGEN
Nucleu impermeabil
b Protecţie anrocamente

 Filtru Puţ filtrant

Clasificarea
barajelor de Radier impermeabil
pamant

BARAJ ZONAT
c Anrocamente vărsate Nucleu impermeabil

Filtru

Rocă stîncoasă
BARAJ DE PĂMÎNT ŞI ANROCAMENTE

Fig. 43 Clasificarea barajelor de pământ:

a) baraje omogene; b) baraje de pământ şi anrocamente

Principalul avantaj al barajelor zonate este stabilitatea bună, asigurată de zonele

exterioare; ca urmare, taluzul poate fi mai accentuat şi volumul terasamentelor poate fi redus.
Barajele zonate sunt mai economice decât cele mai omogene.
În situaţiile în care nu se dispune de un pământ corespunzător pentru crearea nucleului
impermeabil, nucleul de pământ poate fi înlocuit printr-un perete de beton armat. Soluţia nu este
avantajoasă pentru că executarea terasamentelor este deranjată de execuţia peretelui; astfel, din
cauza tasării rableului, fisurarea peretelui este mai greu de evitat.
Barajele de pământ şi anrocamente (fig. 1 c) provin din categoriile anterioare, la care pe
unul sau pe ambele taluzuri se adaugă o zonă din anrocamente; acesta nu este un strat de
protecţie superficială, ci o zonă stabilizatoare şi drenantă, care permite realizarea unui taluz mai
înclinat. Soluţia este foarte economică dacă anrocamentele provin din cariere situate în
apropierea amplasamentului sau provin din excavaţiile lucrărilor anexe.
Dacă zona de anrocamente se găseşte lângă zona impermeabilă, între pământ şi
anrocamente trebuie interpus un filtru invers.
Barajele la care pământul argilos este greu de exploatat şi au un nucleu subţire, de forma
unui ecran într-un masiv de anrocamente, se bazează pe tehnica anrocamentelor şi nu sunt
considerate baraje de pământ.

Principalele dimensiuni ale profilului

Forma profilului transversal al unui baraj de pământ este de regulă cea a unui trapez cu
laturile, adică taluzurile, drepte sau frânte, cu o pantă mai mică în partea de jos.
Pantele şi forma taluzurilor se stabilesc în funcţie de înălţimea barajului, de natura
pământului de construcţie şi din terenul de fundare, pe baza condiţiilor de infiltraţie şi se verifică
prin calculul de stabilitate. Într-o primă etapă, pantele taluzurilor se acceptă pe baza unor valori
verificate în practica curentă. Pantele taluzurilor barajelor omogene, executate din pământuri
argiloase, fundate pe pământuri compacte sunt date orientativ de Grişin, aşa cum urmează (a se
vedea tabelul de mai jos).

Valorile m (panta 1 : m)
Panta taluzului
Înălţimea barajului
Aval
în metri Amonte
Fără drenaj Cu drenaj

0 1 2 3
5 2,0 1,5 1,5
5 – 10 2,5 2,0 1,5 – 2,0
12 – 15 2,5 – 3,0 2,5 2,0 – 2,5
20 – 30 3,0 – 3,5 2,5 – 3,0 2,0 – 2,5
 La barajele din pământuri argiloase sau cele care au un ecran argilos în amonte, taluzul
amonte se face de obicei de pantă mai mică (mai dulce) decât cel aval, datorită faptului că prin
saturarea cu apă aceste pământuri au rezistenţe sensibil mai reduse decât în stare uscată. Barajele
din pământuri nisipoase se fac de pantă mai mare decât cele argiloase. Panta taluzurilor se ia cu
atât mai mică (mai dulce) cu cât înălţimea barajului este mai mare. La barajele înalte, acest
principiu se aplică preconizându-se taluzuri frânte, panta fiind mai mare sus şi micşorându-se în
partea inferioară a barajului.
De regulă, pe taluzuri (în special pe cel aval) se prevăd berme, care micşorează panta
generală a taluzului (fig. 2 ). Bermele influenţează favorabil stabilitatea taluzului de deasupra lor,
stabilitatea îmbrăcăminţii taluzului, evacuarea apei din precipitaţii, controlul lucrării în timpul
exploatării şi efectuarea reparaţiilor. Bermele se amplasează cu predilecţie în punctele de
frângere a pantei. De obicei bermele se amplasează la diferenţe de înălţime de 7 – 10 m; barajele
de înălţime mică (< 10m) se fac fără berme. Lăţimea bermelor este aproximativ de 1,50-2,00 , în
cazuri deosebite ea poate atinge şi 6m. Marginea exterioară a bermei se face mult mai ridicată,
pentru a opri scurgerea apei de şiroire, iar la amrginea interioară se prevede o rigolă de colectare
căptuşită, cu scurgere spre sistemul de drenaj sau spre maluri.

1.0 7.3 20.1 4.9 4.6

1: 2 10.1

1.8
20.1


1: 3
1:0

28.6

7.3
Baraj de
pamant taluz
aval
60.1
29.6

Fig. 2 Baraj de pământ cu berme pe taluzul aval

Coronamentul barajului trebuie să asigure circulaţia, ca atare este determinat de natura

drumului sau a şoselei care trece peste baraj. De obicei, lăţimea minimă se consideră de 3…4m,
însă ea poate depăşi şi 10 m.
 Înălţimea coronamentului provine din cota de calcul (nivel maxim), la care se adaugă
supraînălţarea totală:
- supraînălţarea nivelului maxim în zona barajului (similară cu mareea), care este o funcţie de
viteza vântului, lungimea retenţiei în linie dreaptă (feţei), adâncimea medie a lacului, unghiul
liniei drepte cu direcţia vântului;
- înălţimea valurilor, faţă de nivelul static al apei, care este o funcţie de fetch, viteza vântului,
înclinarea taluzului, rugozitatea taluzului;
- înălţimea de siguranţă, care ţine seama de incertitudinile metodelor folosite;
- consolidarea pământului, incluzând tasarea terenului de fundare şi defomaţiile pământului din
corpul barajului. În general, supraînălţarea totală, dacă nu rezultă altfel din calcul, se ia cel puţin
2…3 m şi la baraje mari până la 5…6 m.

Protecţia taluzului amonte

Taluzul amonte se consolidează pentru a-l apăra de acţiunea valurilor, al şiroirilor şi
animalelor. Consolidarea se face în raport cu cotele extreme ale nivelului apei din bieful amonte
şi cu 2-5 m mai sus sau mai jos. În cele ce urmează se expun principalele tipuri de consolidări.
Anrocamentele vărsate constituie o soluţie foarte eficientă, care permite o mecanizare
avansată. Uneori anrocamentele se pot aşeza direct pe materialul de construcţie al digului, însă
dacă acesta este de granulaţie mică, pentru evitarea riscului de a fi antrenate prin goluile
anrocamentelor, se interpune un strat filtrant de 20-30 cm, uneori chiar şi un filtru invers din
două straturi.
Dimensiunile elementelor de piatră şi grosimea stratului se determină în funcţie de
înălţimea valurilor, pe baza tabelului de mai jos:

Înălţime val (m) Grosime strat (m) Diametru mediu (m)

0,00-0,30 0,30 0,20
0,30-0,60 0,40 0,25
0,60-1,20 0,45 0,30
1,20-1,80 0,55 0,44
1,80-2,40 0,70 0,45
2,40-3,00 0,80 0,55
 Respectarea diametrului mediu este suficient de anevoioasă şi de aceea de cele mai multe
ori, sortarea se rezumă la eliminarea elementelor sub 0,10 – 0,15m.

 Anrocamentele trebuie să fie formate din roci dure şi negelive; din aceste considerente se
Baraj de elimină şisturile ţi unele categorii de gresii.
pamant taluz
amonte Pereele uscate sunt formate din elemente de rocă de dimensiuni relativ mici (spre a fi
manipulate de om), care sunt puse în operă manual, pe un strat filtrant. Stratul fiind filtrant se
poate elimina numai dacă materialul de construcţie este pietriş, balast sau un material de
granulaţie mare.
Pereele uscate de grosime relativ mică se pot utiliza numai la taluzuri cu solicitări relativ
reduse. Pereul trebie sprijinit la partea inferioară pe un pinten masiv sau pe o bermă, care elimină
orice posibilitate de lunecare pe taluz.
Îmbrăcămintea din beton se aplică în măsura în care anrocamentele sunt prea
costisitoare. De regulă, ea se concepe ca o protecţie permeabilă şi pentru a nu fi solicitată de
subpresiunea apei, se aşază pe un pat filtrant şi cu rosturi deschise. Există posibilitatea realizării
ei din dale prefabricate sau din plăci turnate pe loc, prevăzute şi ele cu rosturi deschise. Atunci
când plăcile sunt de dimensiuni mari, ele se armează constructiv cu 0,2 – 0,5%. În orice caz,
îmbrăcămintea trebuie rezemată pe un pinten masiv şi o bermă.
La baraje de dimesiuni mici, îmbrăcăminţile din beton armat pot avea şi funcţie de
etanşare; în acest caz rosturile sunt tratate în mod special, prevăzându-se închideri etanşe,
nerigide (forma cea mai simplă este montarea cu masticuri bituminoase).
Îmbrăcăminţile bituminoase constituie soluţii moderne, din mai multe straturi, care
îmbină funcţia de impermeabilizare cu cea de protecţie.

Ecrane şi nuclee

Materialul din corpul barajului de pământ este întotdeauna permeabil la apă. Infiltraţiile
prin corpul barajului sunt delimitate de curba de filtraţie (de depresie), sub care pământul este
saturat cu apă; deasupra curbei de depresie, pe o înălţime de 5-15 cm, în pământuri nisipoase, de
 0,50-1,50 m, în pământuri argiloase, se găseşte zona de ascensiune capilară, parţial saturată.
Ecrane si nuclee
În zona saturată, pământul este suspus la:
 - subpresiunea apei, de natură hidrostatică;
- forţe de filtraţie, hidrodinamice;
- deformaţii hidrodinamice (sufozie şi eroziune) şi are o rezistenţă mai redusă decât în stare
uscată.
Acestea sunt motivele pentru care se recurge la elemente speciale de impermeabilizare,
care au rolul de a coborî curba de infiltraţie şi de a micşora debitul pierdut prin corpul barajului
de pământ.
Dat fiind caracterul deformabil al barajului şi al terenului de fundare, de regulă se preferă
materialele plastice (argilă, betoane argiloase şi alte pământuri îmbunătăţite), evitându-se
elementele rigide (beton, beton armat etc.) care nu se adaptează bine la deformaţii. Elementele de
impermeabilizare plastice (de pământ) sunt ecranele şi nucleele.
Ecranele (fig. 3 ) sunt situate în apropierea taluzului amonte şi uneori sunt prelungite
spre lac, formând un anteradier. În partea superioară ele au grosimea cea mai mică, care nu
trebuie să fie sub 0,75 – 1,00 m, iar în jos devin mult lăţite. Panta lor aval, spre baraj, nu trebuie
să fie mai abruptă de 1:3 şi se verifică printr-un calcul de stabilitate la lunecare. Faţa lor spre lac
trebuie să fie protejată împotriva eroziunii valurilor şi îngheţului, dar în special împotriva
înmuierii, ceea ce presupune o lestare cu un material granular. Racordarea ecran – anteradier este
zona cea mai solicitată, atât la infiltraţii, cât şi la deformaţii, motiv pentru care ea se face mult
mai îngroşată.
Dale de beton Pamânt vegetal
0.30m
Nisip cu pietriş 1:4
1:2
1 : 2.5

 Nisip 1:5 1:3

Ecrane si nuclee Nisip argilos Nisip

Saltea de drenaj Prism de

dremaj

Fig. 3 Baraj de pământ cu ecran din argilă

 Nucleele (fig. 4) se amplasează în partea centrală a barajului şi reprezintă cele mai
răspândite dispozitive de etanşare.

a.
Nucleu argilos
Pământ argilos
Anrocamente 1:3 1 :1 Pământ argilos- nisipos

1 : 0,025
Zidăria 1 :1 1 :2,3 Brăzduire

33,0
piatră Zidăria
piatră


15,0
Ecrane si nuclee Nucleu beton
b. Diafragmă beton

Talpă beton

Injectii cu ciment

Fig. 4 Baraj de pământ cu nucleu de argilă (a) şi detaliu de racordare nucleu-voal de injecţii (b)

În partea superioară, grosimea minimă este de 1,0 – 1,5 m care apoi se îngroaşă spre
bază.
Avantajul nucleului faţă de ecran constă din:
- existenţa protecţiei împotriva eroziunii, valurilor, îngheţului şi înmuierii;
- deformaţii mai reduse;
- volum mai mic de material.
În schimb, dacă elementul de impermeabilizare trebuie racordat cu un anteradier, ecranul
constituie o soluţie mai raţională.
În general, forma elementului de impermeabilizare trebuie gândită împreună cu modul de
impermeabilizare a terenului de fundare, întrucât cele două categorii de elemente conlucrează. În
acest sens, în (fig. 5 ) sunt prezentate principalele tipuri de racordare ale elementelor de
impermeabilizare.
 a b
Diafragmă rigidă
Ecran
Argilă

Stâncă Perdea de injectii Stâncă

c d

Ecran
Argilă
Ecran
Argilă

Perete de parplanşe

Stâncă Argilă

e f Diafragmă
rigidă

Nucleu
argilos


Impermeabilizarea
barajelor de pamant
Argilă Stâncă

g h Nucleu
argilos

Ecran rigid
Avantradier

Foarte permeabil

Diafragmă rigidă

Stâncă

Fig. 5 Impermeabilizarea barajelor de pământ corelată cu impermeabilizarea terenului de fundare

(exemple)

Drenarea barajelor de pământ este o soluţie care, împreună cu elementul de

impermeabilizare, contribuie la soluţionarea efectelor negative ale infiltraţiilor. Dacă în corpul
barajului se include zone de materiale puternic permeabile, sub formă de saltele sau tuburi de
drenaj (fig 48a şi b) curba de infiltraţie este coborâtă şi se realizează un baraj drenat.
 b)
a)

 c) d)
Drenarea
barajelor de
pamant

Fig. 6 Drenarea barajelor de pământ:

Baraj drenat (a şi b); Dren aplicat (c şi d)

În cazul în care curba de infiltraţie iese pe taluzul aval, forţa de infiltraţie este îndreptată
după panta taluzului, înrăutăţind mult condiţiile de stabilitate în cuprinsul zonei de izvorâre de la
piciorul taluzului. Aici există pericolul antrenării particulelor fine, dar şi al alunecării locale. Din
acest motiv, intersectarea curbei de infiltraţie cu taluzul aval este admisă numai în condiţiile
protejării zonei de izvorâre cu un dren aplicat (fig.6 c şi d). Independent de forma drenului,
acesta trebuie să fie format dintr-un masiv de anrocamente, cu funcţia de sprijin şi de un filtru
invers, la contactul pământ – anrocamente, care reţine particulele fine expuse la antrenare.
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. Tratate şi monografii.
1. CARACOSTEA A. s.a – Manual pentru calcului constructiilor vol I
– Ed. Tehnica – 1977 Bucuresti;
2. MAIOR N s.a – Geotehnica si fundatii – Ed. Didactica si Pedagogica
– 1977 – Bucuresti;
3. PESTISANU C. s.a – Constructii civile, industriale si agricole –
Ed Didactica si Pedagogica - 1981 – Bucuresti;
4. Petrescu N. – Constructii pentru lucr.de.IM – vol.I– Ed. Valahia
University Press – 2007 – Targoviste;
5. Petrescu N. – Constructii pentru lucr.de.IM – vol.II – Ed Valahia
University Press – 2007 – Targoviste.
6. Petrescu N. Podani M. – Amenajarea bazinelor hidrografice – Ed.
CERES – 2004, Bucuresti.

TEST DE AUTOEVALUARE
1. Precizați care este rolul barajelor de pamant pentru protectia teritoriului la
inundatii?
2. Precizati care sunt avantajele barajelor de pamant, in raport cu barajele de
greutate din beton si care sunt functiunile multiple ale barajelor de pamant, in
contextul general de amenajare a bazinelor hidrografice ?
 TEMĂ = Referat ( minim 10 pagini)

Reflectați asupra faptului ca, avem un studiu de caz cu un baraj de

pamant, care la un fenomen climatic extrem de viitura, apare o ruptura in
corpul barajului de pamant ? Studiu de caz se va face pentru ruperea
acumularii de apa Pucioasa.

MODELE DE ÎNTREBĂRI

Întrebările vor fi tip grilă, cu cel puţin un răspuns pentru fiecare întrebare.
1. Barajele de pamant sunt :

a. Baraje de greutate ;
b. Executate din beton;
c. Executate din materiale locale;
2. Barajele din pamant,sunt:

a. De inaltime mare;
b. De inaltime mica;
c. De inaltime medie.

3. Barajele de pamant,sunt:

a. Baraj din beton;

b. Baraj omogen;
c. Baraj zonat;
d. Baraj din pamant si anrocamente.

4. Protectia taluzului amonte, poate fi din :

a. Imbracamnite din beton;

b. Inerbat;
c. Din anrocamente;
d. Imbracaminte bituminoasa

5 Impermeabilizarea barajelor din pamant, poate fi:

a. Cu ecran de argila;
b. Cu nucelu de argila;
c. Cu diafragma;
d. Cu ecran avant-radier.

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI

1.
2.
3.
4.
5.