INSTRUCTIUNI TEHNICE PENTRU PROIECTAREA SI

EXECUTAREA LUCRARILOR DE CONSTRUCTII DIN BETON

APARENT CU PARAMENT NATURAL

indicativ C 122-89
înlocuieşte C 122-81

Cuprins

* PREVEDERI GENERALE
* COFRAJE SI TIPARE
* CONFECTIONAREA COFRAJELOR SPECIALE
* PRODUSE DE DECOFRARE, APLICAREA SUBSTANTELOR DECOFRANTE
* ETANSAREA COFRAJELOR, EXECUTAREA ROSTURILOR SI A MUCHIILOR TESITE
* MONTAREA SI RIGIDIZAREA COFRAJELOR
* ARMATURI
* BETONUL
* PUNEREA ÎN OPERA A BETONULUI
* BETONUL SI MORTARUL PENTRU TORCRETARE
* DECOFRAREA
* TRATAREA SUPRAFETELOR DUPA DECOFRARE
* TRANSPORTUL SI DEPOZITAREA ELEMENTELOR PREFABRICATE DIN BETON
APARENTE
* ANEXA 1
* ANEXA 2
* ANEXA 3

1. PREVEDERI GENERALE

Scopul instrucţiunilor tehnice

1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice se referă la proiectarea şi executarea construcţiilor din beton,
executate monolit sau din elemente prefabricate, betonul fiind realizat aparent cu parament
natural rezultat din decofrare.

1.2. Scopul prezentelor instrucţiuni tehnice este de a pune la dispoziţia proiectanţilor şi

executanţilor din construcţii, datele necesare pentru proiectarea şi executarea unor lucrări din
beton aparent cu parament natural.

Caracteristicile betobului aparent cu parament natural

1.3. Betonul aparent cu parament natural este betonul la care feţele văzute rămân nefinisate sau
neacoperite cu materiale străine după decofrare, aspectul acestora (testura) depinzând de
textura tăbliei cofrajului, iar calitatea acestora depinzând - în principal - de calitatea şi etanşarea
cofrajului, de compoziţia şi compactarea betonului, de modul şi atenţia executării cofrajelor şi
punerii în operă a betonului şi de întreţinerea după betoane, respectiv decofrare.

1.4. Culoarea betonului aparent cu parament natural este culoarea naturală a cimentului, putând
avea nuanţe diferite (de la gri alb), în funcţie de natura materialului din tăblia cofrajului, de
calitatea şi natura cimentului, precum şi de cantitatea şi natura părţilor fine utilizate.
Betonul aparent cu parament natural poate fi colorat în masă, prin introducerea la preparare de
oxizi coloranţi.

1.5. Orice lucrare ce urmează a fi executată din beton aparent cu parament natural trebuie
proiectată ca atare, avându-se în vedere încă din primele faze ale proiectării caracteristicile
specifice ale acestuia precum şi aspectul urmării.

1.6. La proiectarea conformării structurale a macro şi microgeometriei faţadelor, se va acorda o

atenţie deosebită scurgerii corecte a apei de toate elementele faţadei prin prevederea detaliilor
necesare (şorturi, solbancuri, lăcrimare etc.), evitând scurgerile din ploaie de pe un element de
altul sau şiroirea pe faţada elementelor.

1.7. La executarea construcţiilor din beton aparent, se va asigura realizarea unor betoane cu o
compactitate periferică deosebită pentru ca pelicula de suprafaţă să aibă o durabilitate cât mai
mare impotriva acţiunilor de eroziune datorate scurgerilor apelor de ploaie, particulelor solide
purtate de vânt şi a poluanţilor atmosferici ce formează compuşii chimici corozivi.

Clasificarea betoanelor aparente cu parament natural

1.8. Betonul aparent cu parament natural se clasifică în funcţie de textura feţei aparente, culoare
şi calitate, astfel:

a) După textură suprafeţele de beton aparent pot fi:

- netede (mate sau sticloase);

- rugoase (simple sau cu desene speciale);

- profilate;

- sculpturale.

b) Din punct de vedere al culorii, betonul aparent poate fi:

- beton gri - realizat cu agregate şi cimenturi obişnuite;

- beton alb - realizat cu agregat alb 0-3 mm, restul obişnuite, ciment alb şi obişnuit în diferite
proporţii;

- beton colorat - realizat cu agregate obişnuite sau combinate şi cimenturi colorate, sau ciment
obişnuit şi alb şi oxizi coloranţi, în diferite proporţii.

c) Din punct de vedere al calităţii, suprafeţele de beton aparent se clasifică în trei clase de calitate
notate cu I, II, III.

Caracterizarea fiecărei clase de calitate se face prin defecţiuni admisibile, exprimate - concret
sau indicat prin limite de distanţă la care sunt perceptibile - în tabelul 1.

TABELUL 1
 Calitatea suprafeţelor de beton
aparent
Nr.
Denumirea defectului
crt.
I II III

Exfolieri ale stratului superficial

produse la decofrare Nu se Max. 5 Max. 10
1
admit cmp/mp cmp/mp

Se admit dacă nu dăunează rolului

Pori vizibili, ştirbituri în lungul
muchiilor, defecte în geometria
desenului, rosturi de betonare
2 vizibile, diferenţa de nuanţă a
culorii.
funcţional şi aspectului estetic,
suprafaţa fiind privită cu ochiul
liber de la o distanţă de:

2m 4m 6m

Deformaţii maxime admisibile la

geometria elementului sau
suprafeţei şi a rosturilor:
- deformaţii generale
3
- deformaţii local

Domenii de utilizare

1.9. Betoanele aparente cu parament natural, executate monolit, prefabricat sau preturnat, pot fi
utilizate la clădiri civile, construcţii industriale sau lucrări inginereşti, clasa de calitate şi textura
urmând a fi hotărâte de proiectantul lucrării, corespunzător cu funcţionalitatea clădirii (lucrării) şi
cu scopul urmărit.

1.10. Executarea betoanelor aparente cu parament natural se admite numai la temperaturi mai
mari de +5oC.

1.11. La executarea betoanelor aparente cu parament natural în zona Mării Negre, pe lângă
prevederie din prezentele instrucţiuni tehnice, se vor respecta şi prevederile din Normativul C
140-86, anexa VII.3, privind grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturilor.

1.12. Nu se vor executa construcţii în beton aparent cu parament natural în zonele industriale cu
mediu agresiv (acid sulfuric, clor şi produse clorosodice, superfosfaţi etc.), unde betonul trebuie
protejat cu pelicule protectoare.

[top]

2. COFRAJE SI TIPARE
 Principii de bază

2.1. Cofrajele pentru betoane aparente turnate pe şantier şi tiparele pentru cele realizate în
ateliere şi poligoane de prefabricate trebuie să corespundă unor condiţii superioare de calitate
faţă de cofrajele şi tiparele obişnuite. Cofrajele şi tiparele trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii de bază:

a) să fie etanşe pentru a se evita scurgerea laptelui de ciment în timpul turnării şi vibrării
betonului;

b) să asigure forma şi stabilitatea elementului de beton până când acesta poate prelua singur
solicitările la care este supus;

c) să fie rigide, deformaţiile admisibile pe lungimea elementului şi local (în secţiune) să se înscrie
în condiţiile tabelului 1;

d) să asigure obţinerea testurii, culorii şi nuanţei dorite precum şi omogenitatea texturii şi

suprafeţei;

e) să se monteze şi demonteze uşor;

f) să se poată curăţa cu uşurinţă după fiecare utilizare;

g) să nu intre în rezonanţă în timpul compactării betonului prin vibrare;

h) să reziste la tratările termice ale elementelor (tiparele pentru elementele prefabricate);

i) să fie economice.

Clasificarea şi proiectarea cofrajelor

2.4. În tabelul 2 se prezintă domeniul de utilizare a diferitelor cofraje şi tipare ce se pot adopta
pentru realizarea elementelor cu feţe din beton aparent.

TABELUL 2

CLASIFICAREA COFRAJELOR PENTRU BETON APARENT

ALCĂTUIRE DOMENIU DE UTILIZARE

PANOURI TEXTURI Calit. de beton ELEMENTE

Netede Netede Profilate Sculptate Cal. I-a Cal. a II- Cal. a Pereţi Stâlpi Plăci Pliăci cu
      mate sticloase a III-a monoliţi monoliţi plane grinzi şi
Netede rugoase monolite nervuri
monolite
 cu desen
simple
special

din placaj
Confecţionate din rigle de tego de             *
în ateliere brad calitatea I-       
a

 
din placaje
tego de
calitatea I-
a
                *  
în ateliere şi elementele
asamblate setului şi
   
ângă locul de fururi de
utilizare lemn

 
din placaj
tego de
calitatea I
selecţionat

*               **  
    

 
confec-ţionat rame şi din placaj
în ateliere coaste din tego de
rigle de calitatea I
*            
lemn (sau selecţionat
din profile
      
metalice)
  
scânduri
geluite            
      

 
tablă                  
decapată    
 
scânduri            
negeluite       
 
scânduri                  
cu fibra    
reliefată

placaj tego covoare

sau din
astereală caucciuc,            
din răşini sau       
scânduri materiale
plastice

placaj tego elem. de

de cal. I relief din
selec- mat.
ţionat sau lemnos              
scânduri mase      
de lemn plastice
dure sau
răşini

tablă profile din

tablă

          *          
  

 
tablă                  
profilată    
 
plăci din
mase            
plastice       
dure răşini

 recomandabil

recomandabil în condiţiile prevăzute la coloana observaţii

 2.5. Realizarea elementelor din beton aparent comportă elaborarea în prealabil a unui proiect de
cofraj prin care se vor rezolva:

a) alegerea judicioasă a materialului în vederea asigurării unei anumite calităţi a betonului (I; II-a;
III-a) şi a unei anumite texturi a suprafeţei;
 b) stabilirea judicioasă a tipului de cofraje se va utiliza (vezi tabelul 2);

c) stabilirea dimensiunilor în plan şi a dispoziţiei panourilor;

d) modul de realizare a rosturilor marcate (profilate şi netede);

e) realizarea muchiilor la colţurile elementelor;

f) realizarea etanşării la rosturi, muchii, în dreptul distanţierilor, în general în orice punct unde
este posibilă scurgerea laptelui de ciment;

g) realizarea elementelor de rigidizare şi susţinere - în general a tuturor accesoriilor care au

incidenţă cu asigurarea aspectului suprafeţei şi rigidităţii cofrajului;

h) realizarea rosturilor de betonare cu precizarea poziţiei acestora.

Materializarea punctelor c-h se va face prin planşe şi detalii de execuţie.

2.6. Când pentru obţinerea unor efecte plastic-decorative deosebite se adoptă texturi profilate
sau sculpturale, pe lângă prevederile de la punctul anterior, se vor avea în vedere următoarele:

a) se va asigura stratul de acoperire al armăturilor prevăzute la cap. 7 acesta măsurându-se din

baza reliefului spre interiorul elementului;

b) se recomandă ca direcţia profilelor să fie verticală sau apropiată de aceasta; se vor evita
direcţiile orizontale;

c) dimensiunile reliefurilor în secţiune se stabilesc în funcţie de efectele estetice urmărite; se

recomandă respectarea următoarelor rapoarte între dimensiuni (fig. 1):

- când pentru crearea reliefurilor se folosesc materiale neabsorbante cu suprafaţa

lucioasă (mase plastice, metal, răşini etc.) şi în cazul materialelor cu o oarecare elasticitate;

- în cazul utilizării unor materiale absorbante şi cu suprafaţa rugoasă (lemn);

d) feţele laterale ale reliefurilor vor fi teşite (fig. 1), înclinarea acestora faţă de direcţia de
decofrare fiind:

15o...20o - când pentru realizarea reliefurilor se folosesc materiale neabsorbante cu suprafaţa

lucioasă şi a celora cu o oarecare elasticitate;

25o...30o - în cazul folosirii unor materiale absorbante sau cu suprafaţa rugoasă.

Valorile prezentate la punctele c şi d sunt valabile pentru adâncimi curente ale reliefurilor g =
10...50 mm, în alte condiţii valorile se determină experimental;

e) ori de câte ori este posibil - fără a afecta desenul texturii - se va asigura rotunjirea muchiilor din
vârfurile şi din rădăcina reliefurilor cu raze de racordare de 3...5 mm;
f) stabilirea desenului în zona colţurilor se va face astfel încât la colţurile exterioare să se asigure
o lăţime a profilului din colţ puţin egală cu lăţimea “a" precizată la punctul c, dar nu mai puţin de
2,5...3,0 cm;

g) amplasarea reliefurilor la colţurile interioare se va face astfel încât să se permită decofrarea

feţelor concurente în colţ, ţinând seama de grosimea panourior de cofraj (fig.2);

h) se pot realiza feţe din beton aparent cu textura profilată sau sculpurală şi în cazul unor
elemente curbe, cu condiţia respectării prevederilor de la punctele: a, b, c, d (vezi şi fig. 1).

2.7. Proiectul de cofraj va fi însoţit de o fişă tehnologică prin care se vor face precizări legate de
tehnologia de tratare a feţei cofrajului, montarea, etanşarea şi decofrarea.

Materiale

2.8. Materialele folosite pentru tăblia panourilor de cofraj trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:

- să fie inerte faţă de reacţiile de hidratare ale cimentului şi faţă de substanţele decofrante;

- să aibă o duritate corespunzătoare astfel încât să nu se degradeze în timpul turnării, asigurând

numărul de reutilizări preconizate;

- să prezinte suficientă rigiditate pentru a nu se deforma în timpul turnării betonului;

- să aibă o suprafaţă omogenă din punct de vedere al gradului de absorbţie al apei din beton.

2.9. Pentru tablia panourilor se pot folosi următoarele materiale: scândură din răşinoase, placaj
tego, foi de tablă decapantă, plăci de mase plastice dure sau răşini poliesterice armate cu fibră
de sticlă şi alte materiale;

a) scândura de răşinoase folosită pentru tăblia cofrajului va fi fără noduri căzătoare şi zone
putrede, bine uscată. Pe faţa de contact cu betonul nu se admit crăpături, ştirbituri, teşituri la
canturi, pungi de răşină sau coajă înfundată. Pentru betoanele de calitatea I şi a II-a se va folosi
scândură clasa C (STAS 1949-86), selectată pentru betoanele de calitatea I, pe criteriul
omogenităţii texturii şi compactităţii. Pentru betoanele de calitatea III-a se va folosi scândură
clasa D, selectată.

Scândura brută se va folosi pentru obţinerea unui beton aparent cu textura netedă rugoasă;
scândura geluită se va folosi pentru obţinerea unor texturi netede mate, iar scândura cu fibra
reliefată, prelucrată conform Anexei 4, se va folosi pentru obţinerea unei texturi rugoase cu
desene speciale;

b) placajul tego se va folosi numai pentru betoanele de calitatea II-a şi a III-a.

Se va folosi placaj de clasa I (STAS7004-86), cu peliculă continuă şi omogenă fără smulgeri de

fibre, umflături, exfolieri sau denivelări. Se admit mici zgârieturi sau crăpături (2...3 buc/mp cu
lăţime sub un mm şi lungime sub 200 mm) şi neomoginităţi ale peliculei de film tego în proporţie
de până la 10%. Pentru betoane de calitatea II-a, placajul se va selecta după criteriul omogenităţii
suprafeţei;

c) foile de tablă decapată se vor folosi pentru obţinerea unor betoane de calitatea I şi a II-a. Ele
trebuie să îndeplinească condiţiile fixate prin STAS-urile în vigoare. Grosimea minimă va fi de 2
 mm când tablele se fixează pe un suport existent (scândură, placaj) şi de 3 mm când se fixează
direct pe ramă.

Tabla ondulată sau cutată se poate folosi pentru obţinerea unor texturi profilate de calitatea II-a şi
a III-a;

d) masele plastice dure obţinute din polietilenă deformată prin termovacuumare, sub forma unor
plăci de diferite dimensiuni, cu forme sculpurale şi profilate, pot fi utilizate pentru executarea
betoanelor aparente de calitatea I şi a II-a. Pentru a avea o rigiditate corespunzătoare, partea din
spate a plăcilor, în cazul reliefurilor mari, se va umple cu un beton uşor (din rumeguş, puzderie de
cânepă etc.), utilizând ca lianţi cimentul sau răşinile epoxidice;

e) mortarele cu răşini poliesterice şi epoxidice armate cu fibră de sticlă (anexa 1), sub forma unor
plăci de dimensiuni diferite cu forme sculpturale, pot fi utilizate ca tăblii la tipare pentru
executarea betoanelor aparente de calitatea I şi a IIa;

f) covoarele de cauciuc prezentând o faţă cu reliefuri şi covoarele din împletituri de fire de mase
plastice, aplicate peste tăblia panoului, se pot folosi la realizarea unor texturi sculpturale de
calitatea II-a;

g) se mai pot folosi şi alte materiale ca plăci de lemn de tipul PANEL cu feţe impermeabilizate cu
răşini, placaj melaminat etc.

2.10. Pentru scheletul panourilor de cofraj se vor folosi dulapi şi rigle din răşinoase sau profile
metalice.

Pentru betoanele de clasa I şi a II-a se vor folosi numai dulapi de clasa C, iar pentru calitatea a
III-a se vor folosi dulapi clasa D (STAS 1949-86).

Secţiunile ramelor panourilor vor fi în funcţie de rezistenţa materialului folosit în tăblie şi de

distanţele între rigidizările locale ale cofrajului.

Indiferent de calitatea betonului, materialul folosit la confecţionarea ramelor şi fururilor trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:

- să aibă cel puţin două feţe în unghi diedru, plane şi rectilinii;

- să aibă grosime constantă, cel puţin pe o direcţie şi anume în sensul grosimii panoului.

Dacă aceste condiţii nu pot fi îndeplinite în urma unei simple selectări, materialul se prelucrează
la maşină.

În cazul folosirii profilelor metalice se vor respecta condiţiile STAS-urilor în vigoare.

2.11. Pentru realizarea betoanelor profilate sau sculpturale (betoane în relief), elementele de
relief aplicate pe tăblia panoului pot fi realizate din: cherestea, profile metalice cu pereţi subţiri,
profile sau foi de tablă ambutisată, mase plastice dure sau răşini poliesterice sau epoxidice
armate cu fibre de sticlă.

Aceste materiale trebuie să satisfacă condiţiile de calitate prevăzute la punctul 2.9.

2.12. Etanşarea cofrajelor se poate face folosind unul din următoarele materiale: fâşii de carton
moale, baghete de diverse profiluri, benzi adezive, chituri, conuri şi rondele.

a) Fâşiile de carton moale (mucava) vor fi de 2...3 mm grosime cu margini drepte şi lăţimea
constantă, egală cu grosimea elementelor ce se asamblează. Ele se folosesc la betoane de
calitatea I, II-a şi a III-a.

b) baghetele de diverse profiluri (fig. 3), utilizate pentru rosturi marcate şi muchii teşite, pot fi din
lemn moale (plop, paltin, ulm, brad), cauciuc sau masă plastică.

dimensiunile din figura 3 se vor încadra în următoarele limite:

- “a" să fie egală cu grosimea panourilor;

- "b" să fie cuprinsă între 6...12 mm;

- “c" să fie maximum 10 mm pentru a se asigura acoperirea armăturii cu beton; pentru rosturi
profilate mai adânci, se va mări corespunzător grosimea stratului de acoperire cu beton;

- “d" se recomandă să nu depăşeaşcă 5 mm.

Materialele de etanşare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să nu fie atacate de substanţele decofrante şi să fie inerte la reacţiile de hidratare a cimentului;

- să aibă o oarecare elasticitate pentru a realiza prin strângere o bună etanşeitate;

- să-şi păstreze profilul în timpul turnării betonului;

- să aibă muchiile drepte, paralele şi fără ştirbituri;

- să aibă secţiune constantă şi feţe plane, fără defecte locale.

Baghetele de cauciuc sau masă plastică se vor folosi la betoane de calitatea I.

Baghetele din lemn se pot folosi pentru betoane de calitatea II-a şi a III-a.

Baghetele de lemn îmbrăcate în fâşii de cauciuc moale şi subţiri (grosimea 0,5 mm) se pot folosi
pentru betoane de calitatea I şi a II-a.

c) Benzile adezive pe suport plastic se pot folosi la betoanele de calitatea III-a (dau o nuanţă
diferită betonului). Se recomandă benzile de lăţime mică. Ele trebuie să adere perfect, fără
încreţire la suprafaţa cofrajului, să nu fie atacate de substanţele decofrante şi să fie inerte la
reacţiile de hidratare ale cimentului.

d) Chiturile au un domeniu de folosire foarte larg la cofrajele pentru betoane aparente, ele
folosindu-se ca material de etanşare pentru toate genurile de rosturi cât şi ca material pentru
rectificări locale ale suprafeţelor şi muchiilor tăbliei panourilor şi elementelor de relief. Tipurile de
chituri, domeniile şi modul de aplicare, sunt prezentate în Anexa 2.

2.13. Pentru asamblarea şi strângerea panourilor se vor folosi menghine cu strângere prin
înfiletare, curente şi de colţ şi cu strângere prin împănare şi dispozitive de strângere, prezentate
 orientativ în Anexa 3. Forma şi dimensiunile menghinelor de strângere trebuie să fie corelată cu
forma şi dimensiunile menghinelor de strângere trebuie să fie corelate cu forma şi dimensiunile
ramelor panourilor de cofraj. Menghinele şi dispozitivele de strângere trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:

- să asigure strângerea uniformă pe toată lăţimea ramelor pentru a asigura etanşarea la faţa
asterelei;

- să fie sigure, să nu cedeze în timpul punerii în operă a betonului sau ulterior;

- să fie cât mai uşoare;

- să permită o montare şi demontare rapidă în condiţii de siguranţă;

- să se poată reutiliza de cât mai multe ori.

Menghinele şi dispozitivele de strângere fac parte din prospectul de cofraje şi tipare pentru
betoane aparente şi trebuie să fie soluţionate de proiectantul de specialitate.

2.14. Pentru rigidizarea cofrajelor se recomandă folosirea elementelor de rigidizare tip CMU
(SECOM), specifice elementului care se cofrează (perete, planşeu, grindă, stâlp, beton masiv
etc.). Elementele tip CMU vor fi selecţionate, eliminându-se cele care prezintă deformaţii locale
sau abateri de la rectiliaritate.

Panourile de cofraj

2.15. Panourile de cofraj trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de bază:

a) să fie rigide, astfel încât deformaţiile să se înscrie în limitele date la punctul 2.3;

b) să aibă grosimea constantă;

c) să aibă rame de contur pentru a-şi menţine forma geometrică şi a se putea îmbina etanş cu
panourile adiacente;

d) să aibă canturile perfect plane, liniare, fără ştirbituri sau ale defecte locale; dacă nu se prevede
altfel, suprafeţele canturilor vor fi perfect perpendiculare pe suprafaţa tăbliei;

e) să respecte riguros diemnsiunile în plan prevăzute în proiect; toleranţele maxime admise, pe

clase de calitate, trebuie să se încadreze în prevederile STAS 10265/1-89;

f) să asigure cu rigurozitate unghiul de 90o la colţurile panourilor; se pot executa şi panouri de

late forme cu respectarea riguroasă a detaliilor din proiect, care vor trebui să precizeze unghiurile
fiecărui colţ;

g) să fie etanş;

h) suprafaţa de contact a panourilor cu betonul trebuie să fie omogenă, de aceeaşi nuanţă, fără
zgârieturi.

2.16. Tăblia (astereala) panourilor de cofraj va fi bine fixată pe rame; între astereală şi ramă nu
se admit spaţii.
 În cazul când tăblia panoului se realizează din mai multe foi de placaj tego, se va urmări ca
rosturile să se găsească dispuse deasupra elemetelor de rigidizare (coaste).

Aceste panouri se vor chitui şi etanşa conform tehnicii prevăzute în Anexa 2.

La astereala realizată din scânduri geluite sau brute, scândurile trebuie să se îmbine foarte strâns
între ele; îmbinarea scândurilor se va face cu lambă şi uluc, cu falţ şi în unghu la beton aparent
de calitatea I şi a II-a şi prin alăturare la betoanele de calitatea iii-a (fig. 4).

În toate cazurile îmbinările vor fi lipite şi cu aracet.

Dacă, în urma uscării, rosturile se deschid sau apar unele crăpături, ele se vor chitui.

La betoanele în relief, tăblia se poate realiza din plăci din mase plastice sau din răşini, fixate pe
scheletul panoului. În acest caz în proiectul cofrajului se vor preciza soluţia de fixare a plăcilor pe
schelet şi soluţia de etanşare a rosturilor dintre plăci.

2.17. Rama de contur a panourilor de cofraj trebuie să fie de secţiune constantă.

Îmbinarea ramei la colţurile panoului sae va face astfel încât să asigure o rigiditate maximă a
acesteia şi menţinerea unghiului de 90o la colţ. În cazul utilizării riglelor din lemn se recomandă
tipul de îmbinare la jumătatea lemnului.

În cazul panourilor mari din placaj tego şi elemente SICOM pentru pereţi, asigurarea continuităţii
ramei de contur se va face prin intercalarea, pe conturul inferior şi superior al panoului, a unei
fururi de lemn prelucrate la grosime, de secţiune egală cu cea a fururilor de fixare. Panourile
astfel realizate vor avea înălţimea egală cu a pereţilor (fig. 5)

2.18. Elementele de rigidizare din interiorul ramei panoului (coastele) vor avea înălţimea egală cu
cea a ramei exterioare.

Distanţa între aceste elemente se stabileşte din condiţia de rigiditate a asterelei panoului.

2.19. Când este posibil, se recomandă ca, după fixarea tăbliei, panourile să fie trase pe cant la
maşina de geluit, iar panourile ce cofrează aceeaşi faţă de beton aparent să fie de aceeaşi
grosime.

2.20. Panourile de dimensiuni tipizate, livrate de fabricile producătoare, vor putea fi utilizate la
betoane aparente de calitatea a III-a, dar numai după ce au fost în prealabil selectate şi rectificate
pentru a se încadra în condiţiile de calitate cerute panourilor pentru betoane aparente.

[top]

3. CONFECTIONAREA COFRAJELOR SPECIALE

3.1. La realizarea betoanelor aparente de calitate superioară la care nu se pot folosi panourile
tipizate precum şi la realizarea betoanelor aparente cu texturi deosebite se vor utiliza panouri de
cofraj (tipar) speciale, confecţionate în ateliere.
 Pentru a reduce la minimum numărul rosturilor între panouri este necesar ca dimensiunile
acestora să fie cât mai mari.

Panouri speciale pentru texturi netede

3.2. La confecţionarea acestor panouri se vor respecta următoarele condiţii, suplimentare faţă de
cele de la pct. 2.15:

- ramele şi coastele din lemn se vor confecţiona din rigle prelucrate la grosime pe ambele direcţii;

- ramele şi coastele din metal se vor confecţiona astfel ca înnădirea acestora pe faţa de contact
cu tăblia să fie perfect plană; sudurile de îmbinare a profilelor scheletului (rame şi coaste), de pe
faţa în contact cu tăblia, se vor prelucra prin polizare;

- tăierea foilor din placaj tego se va face astfel încât rostul de îmbinare între ele să fie cât mai
mic; chituirea acestor rosturi se va face în condiţii de calitate superioară, aplicându-se tehnica
prevăzută în Anexa 2;

- la tăbliile din scândur se va acorda o atenţie deosebită realizării acestora la aceeaşi grosime;

- în cazul betoanelor aparente având textura rugoasă cu fibre reliefate se vor utiliza scânduri
tratate chimic şi prin ardere după tehnica prezentată în Anexa 4;

- în cazul tăbliilor realizate din foi de tablă decapată, foile utilizate vor fi fără cute şi defecte; foile
vor fi tăiate astfel ca prin alăturare rostul dintre ele să fie minim (sub 0,5 mm); dacă este necesar
se va asigura o prelucrare a marginii foii în contact;

- se va acorda o atenţie deosebită la fixarea tăbliilor pe rame şi coaste, asigurându-se totodată

etanşarea rostului;

- fixarea tăbliilor metalice pe coaste şi rame metalice se va realiza cu şuruburi cu cap înecat sau
prin cordoane şi puncte de sudură; după fixare, îmbinările se vor prelucra şi finisa.

Panouri speciale pentru texturi profilate

3.3. Betoanele aparente cu texturi în relief - profilate sau sculpturale - se realizează în confraje
sau tipare la care pentru faţa aparentă în relief se pot utiliza:

- panouri speciale alcătuite în condiţiile precizate la punctul 3.2 pe faţa cărora se aplică elemete
de relief (plăci, profile, covoare etc.), din diferite materiale (lemn, răşini şi mortare cu răşini
armate cu fibră de sticlă, mase plastice, covoare din cauciuc dur, metal etc.);

- panouri speciale având scheletul din rame şi coaste din lemn sau metal pe care se fixează tăblii
din plăci rigide - din răşini şi mortare cu răşini armate cu fibră de sticlă, din mase plastice, din
profile metalice subţiri, din tablă ondulată sau cutată etc. - având imprimat negativul texturii
(numite în continuare plăci cu relief).

3.4. La proiectarea cofrajelor pentru betoane aparente profilate sau sculpturale, pe lângă
condiţiile de proiectare de la punctele 2.5 şi 2.6, se vor avea în vedere şi următoarele:

- concepţia desenului texturii se stabileşte de proiectantul de specialitate (arhitect), care va

preciza în detaliu:
* toate elementele geometrice ale texturii, cu precizarea că în cazul texturilor sculpturale înălţimile
maxime de relief nu vor depăşi 35...45 mm;

* la poziţionarea rosturilor între panouri (când acestea sunt necesare) şi între plăcile cu relief se
va asigura integrarea amprentei rostului în desenul general al texturii;

* desenul va fi astfel conceput încât să se asigure continuitatea acestuia în dreptul rosturilor

dintre plăcile cu relief (fig. 6);

* natura materialelor ce se vor utiliza pentru elementele de relief, ţinând seama de posibilitatea
realizării unor nuanţe diferite folosind materiale cu grad de absorbţie diferit;

- pentru a se putea realiza înnădirea panourilor la colţul elementelor, desenul texturii va fi

întrerupt la o distanţă “d" faţă de colţ (fig. 7.a) sau se va realiza teşirea colţului folosind şipci de
lemn (fig. 7.b);

- în cazul când într-un colţ exterior se întâlnesc o suprafaţă netedă cu o suprafaţă având textura
în relief, la îmbinarea panourilor se va adopta soluţia din fig. 8 a şi b, evitându-se soluţia fin fig.
8.c;

- proiectul de cofraj va conţine desenul elementelor de relief sau se va anexa proiectul matriţei
pentru confecţionarea elementelor de relief sau a plăcilor cu relief.

3.5. La confecţionarea elementelor de relief vor trebui asigurate următoarele condiţii:

- se vor respecta forma geometrică şi dimensiunile stabilite în proiect, astfel încât să se asigure
imprimarea exactă în beton a texturii prevăzute. Toleranţele admise se vor încadra în prevederile
STAS 10265/1-89;

- calitatea feţei în contact cu betonul va fi cea prevăzută în proiectul cofrajului;

- în cazul texturilor profilate, elementele de relief şi muchiile acestora vor fi perfect liniare şi nu vor
prezenta ştirbituri mai mari sau mai multe decât cele prevăzute în tabelul 1;

- să nu fie deformate sau fisurate.

Se recomandă ca elementele de relief din mase plastice, din răşini sau din cauciuc dur să fie
executate pe aceeaşi matriţă.

3.6. Fixarea elementelor de relief pe panoul de cofraj constituie o condiţie esenţială în obţinerea
unor betoane aparente cu texturi profilate de calitate corespunzătoare. În acest scop se vor
asigura următoarele condiţii:

- fixarea se va face în poziţia prevăzută în proiect;

- fixarea va fi corespunzătoare pe întreaga suprafaţă şi pe tot conturul lor, astfel încât să nu

existe rosturi deschise între panou şi elementul de relief; această condiţie se va urmări pe toată
durata de utilizare a cofrajului;

- soluţia de fixare şi de înnădire a elementelor de relief să fie astfel aleasă încât să nu se producă
amprente inestetice pe suprafaţa elementului;
 - în cazul că se impune fixarea suprapusă a mai multor elemente de relief se va asigura o bună
fixare şi etanşare a fiecăruia în parte.

3.7. Soluţiile curente de fixare ce se pot utiliza sunt:

- fixarea şurubului pentru lemn cu cap îngropat, în cazul fixării pe tăblii din lemn sau din produse
din lemn;

- fixarea prin şuruburi sau prin cordoane de sudură, în cazul elementelor de relief metalice fixate
pe tăblii metalice;

- fixarea prin lipire.

În cazul fixării cu şuruburi pentru lemn pe panouri având tăblia din placaj tego sau din scânduri cu
grosime mai mică de 15 mm, în spatele tăbliei se vor prevedea rigle din lemn (fig. 9). Distanţa
între şuruburile de fixare se stabileşte în funcţie de dimensiunile elementelor de relief şi a tăbliei,
fără a depăşi 200 mm.

În cazul fixării elementelor de relief metalice prin cordoane de sudură, după fixare se procedează
la curăţirea acestora prin polizare şi şlefuire, asigurându-se un grad de finisare corespunzător
calităţii de beton cerut.

Fixarea prin lipire se va face cu adezivi compatibili cu materialul tăbliei şi a elementelor de relief,
care asigură o aderenţă de cel puţin 4...5 N/mmp (în cazul unor reliefuri curente) şi care nu intră
în reacţie cu produşii din reacţia de hidratare a cimentului, cu oxizii utilizaţi pentru betoanele
colorate şi nu se dizolvă în prezenţa acestora.

La lipire se va asigura poziţionarea corectă şi presarea elementului de relief pe tăblie până la

întărirea adezivului. Tehnica de lipire şi durata de întărire vor fi cele prevăzute în instrucţiunile de
utilizare a adezivului folosit.

3.8. În vederea unei etanşări corespunzătoare a rostului între elementele de relief şi tăblie, şi în
dreptul şuruburilor de fixare, se recomandă folosirea unor chituri de etanşare aplicate pe dosul
elementelor de relief (fig. 10) şi în găurile practicate pentru fixare, respectându-se tehnica
prezentată în Anexa 2.

3.9. La îmbinarea cap la cap a elementelor de relief, dimensiunile şi forma capetelor ce vin în
contact vor fi identice şi prelucrate astfel încât să se realizeze un contact perfect, pe toată
secţiunea lor. Rosturile între capete în contact se vor chitui.

După aplicarea elementelor de relief se procedează la matarea şuruburilor cu chit.

3.10. În cazul când se produc desprinderi locale ale elementelor de relief, înaintea unei noi
reutilizări se procedează la refacerea locală a fixării şi la închiderea rosturilor prin chituire.

3.11. Plăcile cu relief vor trebui să satisfacă condiţiile de calitate prevăzute la pct. 2.9.
Suplimentar se va ţine seama de următoarele:

- grosimea lor se stabileşte corelat cu distanţa între coastele panoului, respectându-se condiţia
de rezistenţă şi respectiv limitele de deformaţii precizate în tabelul 1; se recomandă ca distanţa
între coastele panoului să nu depăşească 400 mm;

- dimensiunile în plan se vor stabili astfel încât îmbinarea între plăci să se facă pe axul coastelor;
 - din confecţionare se va asigura aceeaşi grosime pentru toate plăcile;

- faţa în contact cu scheletul (rame şi coaste) va fi perfect plană şi va asigura un contact continuu
pe tot conturul coastelor şi ramelor.

3.12. Ramele şi coastele, pe care se fixează plăcile cu relief, trebuie să îndeplinească condiţiile
de calitate precizate la punctele 2.17 şi 2.18. De asemenea, se va ţine seama de următoarele:

- lăţimea coastelor se va stabili astfel încât să permită fixarea celor două plăci care se îmbină;
distanţa de la marginea plăcii până la şuruburile de fixare “a" se stabileşte în funcţie de materialul
şi grosimea plăcii, dar nu va fi mai mică de 10 mm, iar distanţa de la şuruburi până la marginea
coastei “b" va fi de minimum 15 mm (fig. 11.a);

- lăţimea ramelor în cazul când cantul plăcii este retras faţă de cantul panoului se va stabili astfel
să se realizeze o petrecere a plăcii peste ramă de cel puţin 40 mm (fig. 11.b).

3.13. La fixarea plăcilor pe schelet se vor avea în vedere următoarele:

- rostul între plăci va fi de maximum 0,5 mm în cazul betoanelor de calitatea I şi maximum 1 mm

la betoanele de calitatea a II-a;

- cantul plăcilor va coincide perfect cu cantul perimetral al scheletului când aceasta se impune;

- se va avea grijă să nu se distrugă plăcile în dreptul elementelor de fixare;

- se va asigura o perfectă etanşare a rosturilor între plăci şi a elementelor de fixare, utilizând

chiturile şi tehnica precizate în Anexa 2.

3.14. Fixarea plăcilor pe rame şi coaste din lemn se face cu şuruburi pentru lemn, cu cap
îngropat, iar în cazul fixării pe coaste şi rame metalice - cu şuruburi cu cap îngropat cu şaibe
elastice şi piuliţe; distanţa maximă între ele va fi de 200 mm.

Lungimea şuruburilor pentru lemn se va stabili astfel încât să se asigure o încastrare a acestora
în coaste şi rame de cel puţin d = 40 mm (fig. 11).

Se va asigura fixarea plăcilor pe tot conturul, iar când acestea sunt mai mari de 400 x 400 mm se
va asigura şi fixarea în câmp.

3.15. Înainte de fixare, se va face pregătirea plăcilor cu relief constând din:

- curăţirea eventualelor bavuri;

- îndreptarea canturilor prin polizare dacă este necesar;

- eventuale curăţiri de bavuri pe spatele tăbliei şi eventualele îndreptări ale spatelui tăbliei;

- realizarea găurilor pentru şuruburile de fixare şi tencuirea acestora.

Se recomandă ca operaţiile să se facă mecanizat cu maşini portabile. Se va evita pe cât posibil

prelucrarea feţei tăbliilor în contact cu betonul, deoarece duce la diferenţe de textură şi nuanţă.
 Etanşarea rosturilor între tăblii şi etanşarea şuruburilor de fixare se va realiza prin chituire
conform tehnicii prezentate în Anexa 2.

3.16. Pentru realizarea panourilor speciale cu plăci cu relief se pot adopta şi alte soluţii de fixare
a plăcilor cu respectarea condiţiilor prevăzute la punctul 3.13.

În cazul plăcilor din răşini şi din mortare cu răşini armate cu fibre de sticlă şi în cazul plăcilor din
mase plastice dure, se recomandă soluţia de fixare a plăcilor cu relief pe schelet cu şuruburi
înglobate în masa plăcilor, la execuţia acestora (fig. 12).

3.17. După confecţionare, cofrajele speciale se vor depozita şi manipula astfel încât să fie ferite
de loviri, zgârieturi sau de agenţii atmosferici excesivi (raze solare, precipitaţii etc.).

[top]

4. PRODUSE DE DECOFRARE, APLICAREA SUBSTANTELOR DECOFRANTE

4.1. Substanţele decofrante folosite în cazul betoanelor aparente trebuie ca, pe lângă reducerea
la minim a aderenţei la interfaţa beton-cofraj, să asigure reducerea fenomenului de tensiune
superficială care favorizează reţinerea bulelor de aer pe suprafaţa cofrajului şi deci producerea
de pori pe suprafaţa elementului de beton.

4.2. Substanţele decofrante utilizate pentru betoane aparente trebuie să îndeplinească

următarele condiţii:

- să fie inerte faţă de ciment şi faţă de reacţiile de hidratare a acestuia; eventualele reacţii ce se
pot produce să fie în favoarea obţinerii unei calităţi superioare a feţei de beton aparent;

- să fie curate, să nu murdărească suprafaţa cofrajului, şi să contribuie la obţinerea unei

suprafeţe de beton omogene şi fără pete;

- să nu atace faţa cofrajului şi să o protejeze împotriva alterării;

- să favorizeze umezirea feţei cofrajului şi să menţină o umiditate constantă a cofrajului în cazul

cofrajelor din lemn;

- să permită aplicarea tratamentelor termice când este cazul.

4.3. Produsele de decofrare se vor alege în funcţie de natura feţei cofrajului, de textura şi
calitatea suprafeţei de beton ce se urmăreşte a se realiza.

4.4. Substanţele decofrante pot fi:

- substanţele decofrante curente, fără adausuri;

- substanţe decofrante cu adaosuri.

4.5. Substanţele decofrante curente recomandate la betoane aparente sunt:

 - motorinele, recomandabile fiind motorinele naftenice care asigură o reducere a tensiunii
superficiale;

- ceara sub formă de pastă; se recomandă în cazul betoanelor cu textură netedă, lucioasă sau
netedă sticloasă, cu condiţia să fie aplicată foarte uniform;

- ceara lichidă, obţinută prin dizolvarea pastei în terpinol; se recomandă în cazul cofrajelor cu
tăblii din materiale neabsorbante (metal, mase plastice, răşini poliesterice).

4.6. În vederea reducerii tensiunii superficiale, se recomandă substanţe decofrante cu adaosuri

tensioactive (acizi graşi, săpunuri sau detergenţi).

Dintre substanţele decofrante cu adaosuri se recomandă soluţia de motorină cu adaos de

6...10% parafină sau stearină preparată la cald, se poate utiliza la toate tipurile de cofraje.

La prepararea la cald a acestei soluţii se vor respecta următoarele măsuri PSI:

- prepararea se va face în vase metalice perfect etanşe;

- încălzirea se va face pe reşouri electrice cu rezistenţe înglobate, aşezate pe un postament

orizontal;

- parafina sau stearina se introduce de la început în motorină, apoi se procedează la încălzire

până la temperatura de 40...50oC, amestecându-se continuu până la topirea completă a parafinei
sau stearinei; în timpul amestecării se va avea grijă să nu se producă sau să nu se răstoarne
vasul.

Emulsia de motorină, cu adaos de până la 30% din soluţia de săpun, este recomandată în cazul
tăbliilor absorbante.

4.7. Motorina şi ceilalţi componenţi folosiţi la prepararea substanţelor decofrante vor fi de calitate
superioară, fără murdării sau impurităţi. Livrarea acestora va fi Însoţită de certificatele de calitate
ale producătorilor. Înainte de utilizare se vor efectua probe preliminare.

4.8. Aplicarea substanţelor decofrante se va face numai pe suprafeţele curate.

Aplicarea se poate face prin pulverizarea sau cu pensula, astfel încât:

- să se realizeze o peliculă subţire şi continuă a substanţei decofrante pe suprafaţa cofrajului;

- să nu se formeze aglomerări locale sau în rădăcina reliefurilor care pot diminua efectul estetic al
suprafeţei.

4.9. În timpul pulverizării, jetul se dirijează perpendicular pe suprafaţa cofrajului, potrivind distanţa
dintre duză şi panou, astfel încât să se obţină o aplicare uniformă şi în straturi subţiri ale
substanţei decofrante.

Substanţa decofrantă nu se va aplica pe timp de ploaie.

4.10. Aplicarea substanţei decofrante s eva face în două straturi foarte subţiri, la intervale de cel
puţin 1/2 oră.
 În cazul cofrajelor cu reliefuri, aplicarea substanţelor decofrante se va face cu cel mult 1 oră
înaintea turnării betonului pentru a se evita adunarea substanţei în rădăcina reliefurilor.

4.11. În timpul aplicării substanţelor decofrante se interzice prezenţa de flăcări deschise sau
surse de scântei la o distanţă mai mică de 5 m de locul aplicării.

[top]

5. ETANSAREA COFRAJELOR, EXECUTAREA ROSTURILOR SI A MUCHIILOR TESITE

5.1. Etanşarea între panourile alăturate la acelaşi element se asigură prin aşezarea între panouri
a unor materiale de etanşare sau prin lipirea de-a lungul rostului a unei benzi adezive.

5.2. Rosturile dintre panourile de cofraj pot fi realizate sub forma unor rosturi netede sau a unor
rosturi marcate (profilate, fig. 13), utilizând materialele prevăzute la punctul 2.12 şi ţinând seama
de prevederile de la pct. 5.3...5.5.

Realizarea rosturilor netede

5.3. Rosturile netede sunt vizibile şi trebuie să se prezinte ca o linie curată, de nuanţă puţin
diferită, datorită diferenţei de absorbţie a apei, sau sub forma unei fâşii mai deschise la culoare şi
lucioasă în cazul benzilor adezive.

La realizarea acestor rosturi se vor asigura următoarele:

- tăblia a două panouri adiacente să fie în acelaşi plan;

- materialul de etanşare să se găsească în planul feţei cofrajului pentru a nu lăsa amprente sau
bavuri pe faţa betonului;

- rosturile să fie coliniare, dacă în proiect nu se prevede altfel;

- strângerea cu menghine a panourilor în rost să se facă cât mai aproape de faţa betonului şi la
maximum 50 cm distanţă în lungul rostului.

5.4. Tehnica de realizare a rosturilor netede depinde de natura materialelor utilizate, astfel:

- la rosturile realizate cu fâşii din carton, mucava sau din alte materiale, acestea se vor fixa cu
cuie mici pe unul din canturile panourilor adiacente rostului, astfel încât să fie aliniate perfect cu
faţa panoului; după montarea panourilor se procedează la strângerea cu menghine şi rectificarea
rosturilor;

- la rosturile realizate cu benzi adezive, lipirea acestora pe rost se va face simetric faţă de axa
rostului, liniar şi fără încreţituri; aplicarea benzilor adezive se va face după montarea şi
strângerea panourilor adiacente; rosturile cu deschidere de 2 mm şi mai mari, trebuie chituite
înainte de aplicarea benzilor adezive pentru a nu fi străpunse în procesul de punere în operă a
betonului; utilizarea benzilor adezive se poate face numai când se asigură accesul la faţa
cofragului ale cărui rosturi se etanşează; se recomandă totodată ca din considerente estetice
banda adezivă să nu fie mai lată de 2 cm;
 - la rosturile realizate cu chit se vor respecta condiţiile şi tehnica de lucru prevăzute în Anexa 2.

La terminarea operaţii, rostul şi suprafeţele alăturate trebuie să rămână curate.

Realizarea rosturilor marcate

5.5. Forma rosturilor marcate este funcţie de profilul baghetei utilizate. La realizarea acestora se
vor respecta în general condiţiile de bază impuse rosturilor netede, iar suplimentar se vor asigura
următoarele:

- feţele baghetelor în contact cu panourile se vor aşeza continuu pe cantul panoului fără rosturi
deschise; această condiţie poate fi asigurată folosind baghete elastice (cauciuc sau lemn
îmbrăcat în fâşii de cauciuc), sau prin chiturile în cazul unor baghete mai rigide;

- de regulă, baghetele se vor realiza dintr-o singură bucată, pe lungimea sau lăţimea unui
element cofrat; dacă înnădirea nu poate fi evitată, aceasta se va face cu multă atenţie,
asigurându-se continuitatea prin lipire sau chituire;

- muchiile baghetei se vor menţine în coincidenţă cu muchiile panourilor de cofraj (fig. 14); la
betoanele de calit. III-a se admit abateri care vor trebui remediate prin chituri;

- baghetele de lemn se vor fixa pe cantul panoului montat anterior cu cuie mici, apoi se va monta
panoul următor şi se vor strânge panourile cu menghine; bagheta trebuie să închidă bine rostul
între panouri, în caz contrar, înainte de fixarea baghetei, se va introduce un strat subţire de chit
între feţele baghetei şi cantul panourilor. Se recomandă ca baghetele din lemn să fie păstrate
înainte de montare cca. 24 ore, în apă;

- la realizarea rosturilor cu baghete din mase plastice sau cauciuc, fixarea baghetelor pe cantul
panoului montat anterior se va face prin lipire sau prin cuie mici;

- la realizarea rosturilor din baghete de lemn îmbrăcate în fâşii subţiri de cauciuc, se vor utiliza
profile cu secţiuni simple fără întrânduri; îmbrăcarea prealabilă a baghetei se va face prin lipire cu
Prenadez.

5.6. Realizarea rosturilor de betonare s eva face numai în dreptul muchiilor intrânde a rosturilor
marcate conform fig. 15.

Alte etanşări

5.7. Etanşarea panourilor de cofraj adiacente de la elemente diferite se realizează sub forma
unor rosturi netede sau marcate.

5.8. Tăblia cofrajului se va continua pe cantul unuia din panouri, iar pentru strângere se va utiliza
menghina de colţ.

Aşezarea panourilor s epoate face în două variante (fig. 16, a şi b).

Varianta “a" se recomandă pentru calitatea I şi II de beton, iar varianta “b" pentru calităţile II şi III
de beton.
 5.9. Etanşarea găurilor de trecere a tiranţilor de strângere se va face cu conuri de capăt din
material plastic (tip CMU) în cazul betoanelor de calitatea II-a şi a IIIa şi cu rondele din cauciuc cu
guler pentru betoanele d ecalitatea i (fig. 17).

Realizarea muchiilor teşite la stâlpi şi grinzi

5.10. Muchiile stâlpilor şi grinzilor se recomandă a se realiza teşite. În acest scop, se recomandă
montarea la colţuri a unor baghete de lemn, masă plastică sau cauciuc de diferite forme (fig. 18).
Dimensiunile “a" trebuie să fie egală grosimea panoului.

Realizarea muchiilor teşite se face respectând detaliile de montaj din fig. 19 şi precizările de la
punctul 5.5.

[top]

6. MONTAREA SI RIGIDIZAREA COFRAJELOR

6.1. Montarea cofrajelor se face astfel încât să se asigure respectarea întocmai a proiectului, a
detaliilor acestuia şi a succesiunii de montaj.

6.2. La pereţii de beton la care numai una din feţe este aparentă, montajul va începe cu panourile
de pe această faţă pentru a putea efectua conturul şi rectificarea cofrajului. În cazul în care
ambele feţe sunt aparente, se va monta în prealabil cofrajul de pe faţa de calitate superioară,
făcându-se controlul şi rectificarea acestuia şi se va încheia cu cofrajul pentru faţa de calitate
inferioară.

6.3. La betoanele de calitatea I şi a II-a se impune condiţia suplimentară ca faţa opusă celei de
calitate superioară să se cofreze în registre orizontale de maximum 1,5 m, pentru a se putea
controla introducerea betonului în cofraj şi respectarea programului de vibrare (fig. 20).

6.4. Operaţia de montaj trebuie să fie precedată de aducerea la faţa locului a tuturor panourilor, a
materialelor de etanşare, a pieselor auxiliare de strângere şi rigidizare (menghine, tiranţi, bare,
şpraiţuri etc.).

6.5. Montajul trebuie făcut cu multă grijă pentru a evita deteriorarea panourilor. Succesiunea
operaţiilor de montaj este specifică naturii elementelor ce se cofrează (pereţi, stâlpi, plăci, grinzi
etc.).

Se vor respecta următoarele reguli de bază:

a) panourile se vor monta după elementele de aliniere fixate în prealabil;

b) panourile adiacente vor fi aşezate în acelaşi plan şi vor fi dispuse în poziţie orizontală sau
verticală după caz, efectuându-se un control permanent al acestora cu firul cu plumb şi cu nivela
cu bulă de aer;

c) odată cu montarea, se execută etanşarea între două panouri şi realizarea etanşă a muchiilor şi
colţurilor, conform prevederilor de la cap. 5.
 Menghinele folosite pentru strângere vor fi acţionate progresiv în sistem iterativ, astfel încât
strângerea finală se realizează după montarea elementelor de rigidizare orizontale şi verticale;

d) pentru rigidizarea şi spraiţuire se folosesc elementele SECOM (bare B1-B5, menghine M!, M2,
plăcuţe, şpraiţuri S1-S3).

La montaj se va consulta fişa de utilizare pentru cofrajul mixt uşor (CMU);

e) aplicarea substanţei decofrante se face cu cât mai puţin timp înainte de montare a armăturii şi
de betonare;

f) în cazul în care se folosesc tiranţii cu zăvor pentru strângere, aceştia vor fi introduşi în tuburi de
masă plastică tăiate la lungimea prevăzută în proiect, iar capetele acestora vor fi bine etanşate;

g) înainte de montarea panourilor pe ultima faţă a elementului, se verifică poziţia distanţierilor

destinaţi asigurării stratului de acoperire cu beton şi se rectifică poziţia acestora dacă este cazul;

h) nu se permite sprijinirea unor părţi din schela de turnare pe cofraj.

6.6. La montarea şi rigidizarea cofrajelor se vor urmări condiţiile de calitate ce se cer betoanelor
aparente pe clase de calitate (tabelul 1) şi în special următoarele condiţii în directă legătură cu
tehnologia montajului:

- asigurarea unor rosturi şi muchii de lăţimi şi adâncimi constante şi liniare;

- asigurarea condiţiilor de rigiditate impuse calităţilor de beton;

- asigurarea unei etanşări cât mai bune.

6.7. La faţadele clădirilor cu mai multe nivele executate din beton aparent cu parament natural,
panourile de cofraj se vor îmbina etanş cu panourile nivelului inferior, în cazul în care etanşarea
nu se asigură prin alte soluţii tehnice.

6.8. În timpul betonării, se va asigura un control permanent al cofrajului remediindu-se pe loc

eventualele defecţiuni.

[top]

7. ARMATURI

Armarea cu armături obişnuite (OB, PC, STNB, STPB).

7.1. La armarea elementelor din beton aparent se vor respecta prevederile din Normativul C 140-
86, precum şi următoarele precizări suplimentare:

a) acoperirea cu beton a armăturilor se va majora cu 0,5 cm (pentru betoane de calitatea I şi a II-

a), faţă de cazul betoanelor armate obişnuite;

b) pentru poziţionarea armăturilor şi menţinerea lor la distanţa prescrisă de la faţa interioară a

cofrajelor se vor folosi distanţieri din mase plastice de culoare apropiată cu cea a betonului. Se
pot confecţiona distanţieri şi din alte materiale dacă acestea sunt inerte la reacţiile de hdratare a
cimentului, au o culoare apropiată de cea a betonului şi nu produc pete în timp.

Se interzice utilizarea distanţierilor din oţel-beton;

c) se va urmări ca disanţierii să aibă o suprafaţă de contact cu cofrajul cât mai mică, de preferinţă
punctiformă. Se acceptă distanţieri cu suprafeţe de contact relativ mari de ordinul a 1 cm, doar
pentru betoane de calitatea a II-a şi a III-a;

d) în ce priveşte armăturile, se impune o fasonare atentă cu respectarea riguroasă a

dimensiunilor barelor şi a carcaselor;

e) legarea armăturilor cu sârmă se va face întotdeauna cu capetele spre interiorul elementelor şi

dublând secţiunea de sârmă;

f) înaintea turnării se va verifica dacă armăturile sunt la distanţa prescrisă faţă de suprafaţa
interioară a cofrajului;

g) în cazul prefabricatelor de beton având una sau mai multe feţe realizate în beton aparent cu
parament natural, dacă pentru manipulare se adoptă sistemul cu urechi de agăţare din oţel-
beton, acestea se vor trata contra ruginei pe porţiunea barei care este în exterior.

Acolo unde situaţia o permite, se recomandă ca pentru manipulare să se adopte sistemul cu

găuri în elementul prefabricat, găuri prin care se trec dornuri ale dispozitivului de manipulare.

Armarea cu fibre de stică

7.2. Armarea elementelor de grosime redusă 10-15 mm, se va face cu fibre de sticlă disperse,
rezistente la alcali tip RA, cu lungimi între 30-50 mm.

[top]

8. BETONUL

8.1. Betonul proaspăt utilizat pentru executarea betoanelor aparente trebuie să aibă o lucrabilitate
ridicată (L2-L3) şi o coeziune internă sporită care să reducă tendinţa de segregare a agregatelor
în timpul vibrării betonului.

Aceste calităţi se vor asigura printr-un conţinut de părţi fine sporit faţă de cel folosit la betoanele
obişnuite şi prin adaosuri de substanţe plastifiante sau superplastifiante.

Materiale

8.2. Agregatele utilizate pentru beton aparent trebuie să fie curate, să nu conţină resturi
organice, săruri solubile, sulfaţi etc. peste limitele admise de STAS 1667-76, fapt pentru care
acestea trebuie spălate integral sau cel puţin sortul 0...7 mm. Se recomandă utilizarea cu
precădere a agregatelor de râu care asigură o lucrabilitate mai bună (cel puţin sorturile 0-3 şi 3-7
mm).
Pentru obţinerea betoanelor aparente de culoare alb cu o tentă uşoară spre gri sau crem, partea
de agregat 0...3 mm trebuie să fie alb, provenind din roci sănătoase cristaline (calcar, marmoră
etc.).

Agregatele trebuie să prezinte uniformitate şi stabilitate a nuanţei pe toată durata lucrării,

recomandându-se ca la acelaşi obiectiv calitatea agregatelor să fie aceiaşi.

Cantitatea totală de părţi fine 0...0,2 mm, pe care trebuie să o conţină betonul proaspăt, se
limitează între 400...450 kg/mc. În această cantitate se cuprinde cimentul, partea fină din nisip şi
adaosul de părţi fine.

Se recomandă a se folosi ca adaos de părţi fine (0...0,2 mm) cenuşă de centrale termoelectrice,
filerul de calcar şi praful de tuf vulcanic.

8.3. Stabilirea granulometriei agregatului, inclusiv adaosul de părţi fine, se va face conform
prevederilor Normativului C 140-86 (anexa V.2), respectând următoarele granulozităţi:

- pentru betoane calitatea I zona I de granulozitate;

- pentru betoane calitatea II de granulozitate;

- pentru betoane calitatea III zona II de granulozitate.

8.4. Cimenturile recomandate a fi utilizate la prepararea betoanelor aparente sunt:

- Pa 35 ............................................. STAS 1500-78;

- Pa 40 ............................................. STAS 388-80;

- PA 35 ............................................. STAS 7055-80.

La prepararea betonului se va utiliza aceeaşi calitate de ciment şi de aceeaşi provenienţă; se

recomandă ca, cantitatea de ciment să fie asigurată de la început pentru întreaga cantitate de
beton ce se realizează aparent la acelaşi obiect.

Dozajul de ciment trebuie să asigure clasa de beton prescrisă de proiectant, cantitatea orientativă
fiind cea indicată în tabelul 3.

În cazul când se utilizează ca adaos de parte fină cenuşa de centrale termoelectrice, se poate
reduce cantităţile de ciment cu respectarea condiţiei de clasă.

Executantul are obligaţia de a verifica în prealabil reţeta de beton pentru a asigura clasa
prescrisă.

8.5. Apa trebuie să îndeplinească prevederile din STAS 790-84, privind condiţiile tehnice şi
metodele de încercare a apei pentru mortare şi betoane.

Cantitatea de apă utilizată trebuie să fie cea corespunzătoare lucrabilităţii betonului L2, L3 -
indicată orientativ în tabelul 3.
8.6. Cenuşa de centrale termoelectrice, utilizată ca adaos la prepararea betoanelor, trebuie să
îndeplinească condiţiile prevăzute în STAS 8819/1-88. Folosirea cenuşii de centrale
termoelectrice se va face conform Instrucţiuilor tehnice C 189-88.

8.7. Filerul de calcar, utilizat ca adaos la prepararea betoanelor aparente, trebuie să

îndeplinească condiţiile prevăzute în STAS 539-79.

8.8. Tuful vulcanic, sort 0...1 mm, trebuie să provină din rocă sănătoasă, nealterată. Folosirea
lui se va putea face în baza normei interne elaborată de producător.

8.9. Aditivul superplastifiant FLUBET trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în

NTR-MICh Nr. 10663-82, prepararea soluţiei de aditivi, dozarea în beton, stabilirea compoziţiei şi
controlul calităţii betonului se vor face conform Normativului C 140-86 (anexa V.3.2.).

Aditivul superplastifiant FLUBET se poate utiliza numai la prepararea betoanelor aparente

calitatea II şi III.

8.10. Oxizii coloranţi, utilizaţi la obţinerea betoanelor aparente colorate în masă, vor fi exclusiv
de origine minerală. Oxizii coloranţi trebuie să prezinte stabilitate de nuanţă în timp şi să nu intre
în reacţie în timpul hidratării cimentului.

Se pot utiliza oxizii: galben, roşu, verde, negru şi combinaţii între aceştia pentru obţinerea unor
nuanţe intermediarePentru ca nuanţele de culoare să fie mai accentuate şi mai omogene, se
recomandă ca la executarea betoanelor aparente colorate să se utilizeze în proporţie de până la
60% ciment alb Pa 35, diferenţa de 40% rămânând ciment obişnuit Pa 35.

Din motive tehnico-economice, se recomandă ca dozajul de oxid colorant să nu depăşească 6%

din greutatea cimentului.

Pentru obţinerea nuanţei dorite, se vor efectua încercări de probă cu materialele componente
existente, variind procentul de oxid, respectiv proporţia între aceştia la nuanţe intermediare.

8.11. Adaosurile stabilizatoare, adăugate în masa betonului în procent de 0,5% din cantitatea
de ciment, în vederea menţinerii nuanţei de culoare în timp la betoanele aparente, pot fi, în
ordinea de calitate:

- policlorura de vinil - latex (produs de I.Ch. Turda);

- polimer 1712 şi SBR60 (produse de C.Ch. Borzeşti);

- romacril ER (produs de I.Ch. Râşnov).

Compoziţia betonului, calitatea betonului proaspăt

8.12. Compoziţia betonului se va stabili conform metodologiei din Normativul C 140-86. În tabelul
3 se prezintă unele compoziţii orientative pentru diferite clase d ebeton aparent pe trepte de
calitate.

Calitatea betonului proaspăt se apreciază prin indicii de lucrabilitate: tasare con etalon şi grad de
compactare, răspândire şi separare apă.
 Nu se recomandă ca în amestecul de beton să se introducă adaosuri contra îngheţului (ca de
exemplu clorura de calciu).

8.13. Pentru fiecare lucrare, reţeta va fi stabilită prin încercări preliminare respectând următorii
indici de lucrabilitate:

- tasare con 2,5...7,5 cm; Gc = 1,18...1,07;

- răspândire 34...42%;

- separare apă max. 3%.

La prepararea betonului se va respecta cu stricteţe dozarea conform reţetei verificate prin

încercări preliminare.

 TABELUL 3

COMPOZIŢII ORIENTATIVE PENTRU DIFERITE CLASE DE BETOANE APARENTE

Adaos Agregate de balastieră

Calit. Tasarea
Clasa Lucrabilitate Dozaj
feţei con Apă
beto- Domeniul de utilizare conf. C140/ cim. super 7-16
apa- etalon părţi l/mc
nului 86 kg/mc plastif. sau 16-31 sau
rente cm fine 0-3 mm 3-7 mm
FLUBET 7-20 16-40 mm
kg/mc
l/mc mm

Bc10 III Ziduri de sprijin, soluri şi ziduri de L2 2,5 250 - 3,5 665 371 412 534 165
Bc 15 III elevaţie (Bc 10), clădiri industriale şi L2 2,5 325 - 5,0 930 470 455 - 165
Bc 15 III agrozootehnice (Bc15) L2 2,5 325 - - 925 465 450 - 185

Bc10 II Ziduri de sprijin, soluri şi ziduri de L3 5,0 250 150 - 493 356 526 542 183
Bc 15 II elevaţie (Bc 10), clădiri civile, L3 7,0 325 – 5,0 930 465 450 - 175
Bc 15 II inginereşti şi industriale (Bc15) L3 4,0 325 100 - 822 463 455 - 185

I
Bc 15 Clădiri social-culturale de artă şi L3 7,0 325 100 - 814 456 455 - 200
I
Bc 25 clădiri monumentale L3 7,0 140 - - 830 455 455 - 200
I

*) Calitatea feţelor aparente este funcţie de durata vibrării şi de caracteristicile vibratorului

conform tabelului 4.

NOTĂ: Cantitatea de oxid colorant ce se va adăuga în compoziţia betonului, se va scădea din

adaosul de părţi fine sau din sortul de nisip 0-3 mm, astfel ca densitatea betonului proaspăt să
rămână 2350 kg/mc.

Când din motive tehnice sau organizatorice s eva utiliza beton pompabil, se recomandă ca
tasarea să nu depăşească 12 cm, sporul de lucrabilitate obţinându-se în special prin adaosul de
substanţe superplastifiante.

Prepararea şi transportul betonului

8.14. În ce priveşte depozitarea şi dozarea materialelor componente se vor respecta prevederile
Normativului C 140-86 şi următoarele precizări suplimentare: oxizii coloranţi se vor păstra în saci
în locuri uscate, dozarea făcându-se cu o parte din apa de amestecare având grijă să nu se
formeze cocoloşi.

8.15. Ca mijloc de amestecare se recomandă utilizarea betonierelor cu ax vertical care asigură o

omogenizare mai bună a amestecului.

Când se introduc adaosuri de părţi fine sau oxizi coloranţi în compoziţia betonului, timpul de
malaxare se va majora cu 25...50% faţă de cel obişnuit, până se obţine o omogenizare complectă
a amestecului (cca. 4 minute).

8.16. Asupra betonului proaspăt s evor efectua probe pentru stabilirea consistenţei şi lucrabilităţii
conform Normativului C 140-86, determinând suplimentar răspândirea şi separarea apei.

8.17. Transportul betonului, de la locul de preparare la cel de punere în operă, se va efectua

numai cu autoagitatoare.

Transportul loco-obiect al betonului este recomandabil a fi efectuat cu macarale, în bene

prevăzute cu furtun, ori de câte ori înălţimea elementului depăşeşte 1 metru.

[top]

9. PUNEREA ÎN OPERA A BETONULUI

Turnarea betonului

9.1. La turnarea betonului se vor respecta prevederile Normativului C 140-86 şi următoarele

precizări: punerea în lucrare a betonului s eva face fără întreruperi, iar dacă nu pot fi evitate se
vor crea rosturi de lucru conform pct. 5.7-5.8.

9.2. Turnarea betonului în cofraje se va efectua cu bene cu furtun şi burlane de tablă. Pentru
betoanele de calitatea II-a şi a III-a turnarea se poate efectua şi cu pompe de beton. Straturile vor
fi orizontale sau cât mai apropiate d eorizontală.

9.3. Înălţimea maximă de la care se poate turna betonul este de 0,5 m pentru calitatea I-a, 1,0 m
pentru calitatea II-a şi de 1,5 m pentru calitatea III-a.

Stratul următor de beton, în cazul când turnarea se face succesiv, se va turna cel mai târziu după
30 de minute de la turnarea stratului precedent, în funcţie de timpul de priză al cimentului, de
condiţiile atmosferice la turnare etc.

9.4. La grinzi, aticuri şi la ultimul strat al stâlpilor şi pereţilor sau rosturi de betonare, betonul se va
introduce în exces astfel ca, după tasarea ce se produce în urma vibrării, să se realizeze nivelul
superior al elementului conform proiectului, fără cpmplectări de beton. În acest scop se vor
efectua mai multe probe de tasare a betonului prin vibrare.

Eventualele complectări de beton se vor introduce în cofraj în timpul vibrării betonului şi în nici un
caz după extragerea tijei vibratorului din beton.
 9.5. Când betonarea se întrerupe din condiţii tehnologice sau accidentale şi cimentul începe
priza, reluarea betonării se va face numai după terminarea prizei cimentului (cel puţin 12 ore) şi
printr-un strat de amorsare de 2-3 cm grosime, cel puţin la betoanele de calitatea I.

Betonul de amorsare va fi mai bogat în sortul 0...7 mm, indicându-se următoarea compoziţie
granulometrică privind trecerile prin ciur, în procente din greutate:

- ciur de 4 mm 51...58%;

- ciur de 7 mm 75...81%;

- ciur de 16 mm 100%.

Dozajul de ciment se va păstra acelaşi cu cel al betonului iniţial.

9.6. Rosturile de turnare se vor realiza ca poziţie conform Normativului C 140-86. Rosturile de
turnare trebuie să coincidă cu muchia intrândă a unui rost aparent, profilat în adâncime care
maschează mai uşor rostul dintre două straturi de turnare.

În general, rosturile de turnare trebuie să corespundă ca poziţie cu rosturile dintre două panouri,
sau dintre două foi de placaj tego, respectiv două scânduri, pentru ca pe suprafaţa betonului să
nu apară rosturi suplimentare.

9.7. După terminarea vibrării, suprafaţa rosturilor de betonare se finisează cu un şpaclu purtat de-
a lungul şipcii la nivelul muchiei, având grijă să nu se afâneze betonul, iar partea din şipcă
rămasă deasupra rostului se curăţă cu şpaclu şi se şterge cu o cârpă aspră.

9.8. În cazul rosturilor de turnare verticale, pentru ca aceste rosturi să se afle exact în dreptul
muchiei şipcii, se va monta în interiorul elementului respectiv un perete despărţitor provizoriu din
scânduri, bine etanşat la îmbinarea cu şipcile, pentru a evita desnisiparea betonului în dreptul
muchiilor rostului profilat.

9.9. Compactarea betonului aparent cu parament natural trebuie să asigure, pe lângă îndeplinirea
condiţiilor de rezistenţe mecanice, şi obţinerea unei compactităţi periferice superioare şi a unor
texturi omogene fără pori, segregări sau defecte vizibile de suprafaţă. Pentru îndeplinirea acestor
condiţii, compactarea trebuie efectuată cu anumite tipuri de vibratoare, cu performanţe tehnice
superioare şi după anumite programe de vibrare, funcţie de lucrabilitatea betonului şi calitatea
feţei aparente proiectată a se obţine.

Este necesar ca pentru fiecare lucrare de beton aparent să se întocmească programe de vibrare,
în special pentru betoane de calitatea I şi a II-a, care să fie verificate în prealabil în condiţii loco-
obiect.

9.10. La compactarea betonului se vor respecta prevederile din Normativul C 140-86; înainte de
începerea operaţiilor de vibrare se va asigura la punctul de lucru două vibratoare cu aceleaşi
caracteristici, pentru a avea în permanenţă unul în rezervă.

Vibrarea betonului cu vibratoare de interior

9.11. La betonul aparent se vor utiliza vibratoare cu o frecvenţă de 12000...20000 vibraţii/minut;

Timpii de vibrare pentru un ciclu al elementelor din beton aparent, funcţie de calitatea urmărită a
se obţine, se vor lua conform tabelului 4.
TABELUL 4

TIMPII DE VIBRARE PENTRU UN CICLU LA TURNAREA SUCCESIVĂ

Vibrator Timp de
Calitatea Tasarea 6 Martie
Beton de vibrare
feţei conului Adaos Timişoara
clasa "t"
aparente cm
secunde

cenuşă
5 Bc10 71 120

cenuşă
7,5 Bc15 58 150
I
5 - Bc25 58 150

5 - Bc25 71 120

cenuşă
4 Bc10 71 90

FLUBET
5 Bc15 71 90

FLUBET
3 Bc15 58 120

cenuşă
7,5 Bc15 58 90
II
cenuşă
3 Bc15 58 120

FLUBET
3 Bc25 58 120

FLUBET
5 Bc25 71 90

FLUBET
7,5 Bc25 58 90

FLUBET
III 4 Bc10 71 60
 FLUBET
7,5 Bc15 58 45

FLUBET
5 Bc15 58 60

FLUBET
5 Bc15 71 45

FLUBET
3 Bc15 58 75

cenuşă
7,5 Bc15 58 45

cenuşă
3 Bc15 58 60

FLUBET
5 Bc25 58 60

FLUBET
3 Bc25 58 75

FLUBET
5 Bc25 171 45

cenuşă
7,5 Bc25 38 120

FLUBET
7,5 Bc25 38 120

Beton pompat

FLUBET
II-III 12 Bc20 58 20

Mărimea duratei de vibrare peste aceste limite nu este urmată de o creştere sensibilă a calităţii
suprafeţei de beton aparent.

9.12. Stratul supus vibrării trebuie să aibă o suprasarcină de beton. Astfel stratul turnat, în
grosime de 25...35 cm se va vibra întotdeauna împreună cu jumătatea superioară a stratului
turnat anterior pentru a nu apărea urme de separare între straturile de betonare şi pentru a
asigura condiţii corespunzătoare cu suprasarcină pentru întreaga înălţime a fiecărui strat. Primul
strat de beton va avea grosimea de 40...50 cm.
 9.13. Durata unui ciclu de vibrare “t" pentru un strat de 40...50 cm înălţime se stabileşte la 45
secunde ... 150 secunde, funcţie de calitatea suprafeţei aparente, caracteristicile reologice ale
betonului proaspăt şi caracteristicile vibratorului (tabelul 4). Acest timp se repartizează după cum
urmează:

- imersia tijei, foarte rapidă: 1" max. 2";

- staţionarea la partea inferioară a stratului pe o durată de 1/4t-2";

- extragerea din jumătatea inferioară a stratului de beton cu durata de 2/4t;

- extragerea din jumătatea superioară a stratului de beton cu durata de 1/4t.

Pentru o înălţime mai mică sau mai mare a stratului de beton se păstrează aceeaşi timpi de
imersie şi staţionare ca mai sus, micşorând respectiv mărind proporţional timpul de extragere.

9.14. Tija vibratorului trebuie introdusă vertical şi cât mai repede în masa betonului pentru ca
compactarea să înceapă de jos în sus. Agitarea tijei se va face uşor pentru a nu introduce aer în
masa betonului, iar extragerea ei se va face cât mai uniform pentru a nu rămâne bule de aer în
urma ei în beton.

9.15. Compactarea ultimului strat de beton, care nu mai are suprasarcină, trebuie tratată distinct.

Pentru a realiza şi la acest strat aproximativ acelaşi nivel de calitate, se va proceda la o revibrare
a acestuia cu o durată de 15...20 sec. pe ciclu, în intervalul 30 minute, la maximum 2 ore.
Revibrarea se va efectua cu un vibrator de suprafaţă adaptat dimensiunilor elementului.

Vibrarea betonului cu vibratoare de suprafaţă (placă)

9.16. Durata unui ciclu de vibrare se stabileşte la 30...45 secunde pentru un strat de 10 cm
grosime.

În timpul vibrării se recomandă ca vibratorul placă să fie uşor mişcat pentru a permite evacuarea
bulelor de aer din beton.

Vibrarea betonului cu vibratoare de cofraj

9.17. Nu se recomandă utilizarea vibratoarelor de cofraj la executarea lucrărilor de beton aparent,

iar în cazurile când acest lucru nu se poate evita se vor lua măsuri speciale de consolidare şi
etanşare a cofrajului prin îndesirea rigidizărilor şi a pieselor metalice de strângere.

Vibrarea betonului pe mese vibrante

9.18. Elementele din beton aparent executate uzinat se pot compacta pe mese vibrante. Tiparele
vor fi fixate de masa vibrantă. Durata de vibrare variază funcţie de lucrabilitatea betonului şi
grosimea stratului de beton între 60"...120".

Puterea mesei vibrante va fi corelată cu greutatea ansamblului tipar - element.

Aplicând şi o revibrare a betonului cu o durată de 15-30" în intervalul de la compactare până

înaintea începerii prizei cimentului, se obţin betoane de calitate mai bună şi cu o compactitate
periferică superioară.
 Turnarea şi compactarea laminară a betonului

9.19. Turnarea şi compactarea laminară pe verticală necesită o organizare tehnologică mai

complexă a procesului de betonare. Procedeul constă în turnarea continuă a betonului prin tuburi
PVC, tablă etc. racordate la un buncăr şi vibrarea concomitentă cu vibratoare de interior fixate de
buncărul de turnare. Ridicarea ansamblului se va face mecanic sau hidraulic. Tuburile de turnare
vor rămâne circa 10 cm înglobate în stratul de beton pentru ca turnarea să se facă fără impact.

Procedeul necesită utilizarea concomitentă a mai multor vibratoare de interior, dar durata totală
de vibrare se micşorează corespunzător cu numărul vibratoarelor, iar calitatea betonului rezultă
mai bună decât în cazul turnării şi compactării succesive.

Viteza de turnare laminară pe înălţime este de 1 m în 4,5...7,5 minute (un cm în 3...4,5 sec.),
funcţie de calitatea feţei aparente, limita superioară corespunzând calităţii I-II.

9.20. Turnarea şi compactarea laminară pe orizontală se aplică la executarea uzinată a

elementelor de închidere, parapeţi de balcoane, cu faţa aparentă în jos, compactate pe mese
vibrante sau cu vibratoare de suprafaţă. Turnarea betonului se poate face cu un buncăr mobil
începând de la o margine, sau de la mijloc spre margini cu două buncăre mobile la elemente de
suprafaţă mai mare, fără impact, pentru a îngloba cât mai puţine bule de aer.

Întărirea betonului

9.21. În primele zile este necesară menţinerea unei umidităţi ridicate pentru a asigura hidratarea
cimentului şi o dezvoltare redusă a contracţiilor, până la obţinerea rezistenţelor mecanice
corespunzătoare pentru a prelua eforturile din contracţii, în vederea evitării formării microfisurilor.

9.22. După turnare, betonul proaspăt trebuie protejat împotriva intemperiiilor (efectele soarelui,
vântului care usucă, ale ploii care spală, îngheţului etc.).

Protejarea se va face conform capitolului 12.

9.23. În cazul aplicării tratamentului termic, ciclul este determinat respectând un timp suficient de
prepriză, cu urcarea progresivă a temperaturii şi răcire lentă pentru a evita şocurile termice.
Temperatura maximă a betonului nu va depăşi 70oC, iar temperatura tiparelor încălzitoare 65oC.
De asemenea, trebuie luate măsuri pentru a evita uscarea feţei libere a betonului.

Pentru a accelera întărirea betonului în faza iniţială, betonul se poate prepara din componenţi
încălziţi, astfel ca betonul să aibă o temperatură nu mai mare de 35 oC pentru a evita apariţia unei
întăriri premature care prejudiciază buna punere în operă.

[top]

10. BETONUL SI MORTARUL PENTRU TORCRETARE

10.1. Pentru realizarea elementelor de grosime redusă (10...15 cm), folosite ca placaje sau ca şi
cofraje înglobate, se va utiliza mortarul armat cu fibră de sticlă dispersă.

La executarea betoanelor armate cu fibră de sticlă dispersă se vor utiliza următoarele materiale:
 - ciment Pa 35 sau P 40;

- nisip de râu sort 0...1 mm;

- fibra de sticlă rezistentă la alcali (RA) , sub formă de rolă;

- apa.

Pentru obţinerea betoanelor colorate armate cu fibră de sticlă dispersă, se vor folosi cimenturile
albe Pa 35 în proporţie de până la 60% şi oxizii coloranţi în proporţie de maximum 6% din
greutatea cimentului.

10.2. Pentru obţinerea mortarului (betonului) armat cu fibră de sticlă, raportul ciment - nisip va fi
de 1 : 1 pentru marca M 200 şi de 2 : 1 pentru marca M 300.

Dozarea materialelor se va face gravimetric sau volumetric, apa necesară stabilindu-se prin
încercări preliminare funcţie de lucrabilitatea dorită, conform Normativului C 21-85. Cantitatea de
fibră de sticlă necesară, de 5...6% din masa betonului, este asigurată de dispozitivul automat de
tăiat şi pulverizat fibra de sticlă concomitent cu pulverizarea mortarului.

10.3. Prepararea betonului (mortarului) armat cu fibră de sticlă dispersă se va face astfel:

Se prepară mortarul în malaxoare cu palete sau elice având minimum 1500 rotaţii/minut sau în
malaxoare utilizate la prepararea mortarului, pentru injectarea canalelor elementelor post-
comprimate. Pomparea mortarului se va face cu pompe cu şnec tip INCERC, care au un debit de
1000 l/oră, asigurând astfel proporţia corespunzătoare cu debitul şi viteza de dispersie a fibrelor
de sticlă.

La prepararea mortarului se va introduce în malaxor întreaga cantitate de apă, după care se pune
în funcţiune agitatorul şi se adaugă cca, 1/2 din cantitatea de ciment, după care se adaugă
alternativ nisipul şi diferenţa de ciment. Amestecul trebuie să aibă o consistenţă de 28"-34"
determinată cu pâlnia etalon conform Normativului C 21-85.

10.4. Punerea în operă a mortarelor (betoanelor) armate cu fibră de sticlă dispersă se va face cu
ajutorul unui dispozitiv automat de tăiat şi pulverizat fibră de sticlă concomitent cu mortarul.

Pentru acesta se prepară mortarul de fluiditatea dorită în malaxor, după care acesta se introduce
în pâlnia (rezervor) pompei de injectat. Se pornesc concomitent pompa şi aerul comprimat şi se
aplică în tipar prin pulverizare un strat subţire de mortar (cca. 2 mm). Se porneşte apoi
dispozitivul de tăiat şi pulverizat fibra de sticlă şi se aplică concomitent cu mortarul în tipar până
la obţinerea grosimii necesare. Intradosul elementului se netezeşte cu mistria sau cu rola, astfel
încât suprafaţa să rămână rugoasă pentru a avea o aderenţă sporită la stratul suport.

10.5. Pentru realizarea elementelor cu grosime de 3...8 cm sau a elementelor copozite din mai
multe straturi, la care stratul exterior urmează să fie realizat din beton aparent obişnuit sau
colorat armat cu armătură obişnuită, se poate utiliza betonul torcretat. Stabilirea compoziţiei,
prepararea şi punerea în operă a betonului prin torcretare se va face conform Instrucţiunilor
tehnice C 130-78.

[top]

11. DECOFRAREA
 

11.1. La decofrare se vor respecta prevederile din Normativul C 140-86, privind timpul de
menţinere în cofraj şi modul de decofrare. În plus se vor respecta prevederile de la pct.
11.2...11.12.

11.2. Decofrarea betonului aparent trebuie efectuată cu mare grijă, pentru a evita exfolierea feţei
aparente a betonului, ruperea muchiilor şi deteriorarea cofrajelor.

11.3. La demontarea cofrajelor este strict interzis să se folosească răngi sau alte mijloace care ar
putea deteriora betonul. Decofrarea se va efectua cât mai uşor, urmărindu-se desprinderea
corectă atât a cofrajelor şi elementelor de relief aplicate cât şi a baghetelor de la muchii şi rosturi,
pentru a nu se degrada faţa aparentă a betonului sau a elementelor sculpturale.

Manipularea panourilor de cofraj se va face cu multă atenţie pentru a nu se degrada suprafaţa

sau muchiile panoului.

11.4. Decofrarea trebuie să se facă concomitent pe întreaga suprafaţă a elementului pentru ca

betonul să aibă aceeşi vârstă. Nuanţa la decofrare este funcţie de timpul cât stă betonul în cofraj;
diferenţa de nuanţă nu se estompează cu timpul.

11.5. Decofrarea betonului poate avea loc la 3...5 zile de la turnare dacă betonul s-a confecţionat
cu ciment cu întărire normală (Pa 35) şi la 1...3 zile dacă se utilizează ciment cu întărire rapidă (P
40).

Prima cifră se referă la temperatura de peste 18oC, iar următoarea la temperaturi cuprinse între
5...18oC.

Este interzis ca decofrarea să înceapă mai devreme de termenele minime, riscând astfel ca
muchiile să se rupă, iar suprafaţa betonului să se deterioreze.

Este interzisă rezemarea materialelor de orice fel, a utilajelor etc. pe betonul aparent pentru că
acestea pot produce deteriorarea lui, iar prin umbrirea parţială în timpul întăririi betonului capătă
nuanţe diferite.

Decofrarea se face în ordinea inversă cofrării.

11.6. Indiferent de natura materialului folosit pentru astereală, faţa cofrajului trebuie curăţită şi
spălată cu mare atenţie după decofrare şi înainte de betonare, pentru a evita apariţia petelor.
Acest lucru are o importanţă deosebită, deoarece orice semn, defect sau murdărie de pe
astereala cofrajului apare pe faţa aparentă a betonului.

Curăţirea panourilor de cofraj se va face cu şpaclu, perii şi cârpe, după care se spală foarte atent
cu apă.

La curăţarea cofrajelor se va avea grijă ca astereala să nu fie zgâriată.

11.7. După curăţirea completă a cofrajelor se va proceda la o revizuire atentă a acestora pentru a
depista eventualele defecţiuni produse în timpul decofrării, luându-se măsuri de reparare a
defecţiunilor mai mari şi de rectificare a celor mici, cu pastă de ciment-aracet.
 Dacă la cofrajele din scânduri se observă, după câteva reutilizări, că rosturile dintre scândurile
asterilei s-au lărgit, periclitând calitatea feţei betonului, rosturile vor fi curăţate de materialele
străine şi chituite cu pastă de ciment-aracet.

11.8. Este interzis să se utilizeze simultan cofraje care prezintă grade de uzură sau de folosire
diferite.

Scândurile degradate din astereală se vor înlocui cu alte scânduri, care prezintă acelaşi grad de
uzură, pentru ca absorbţia de apă la suprafaţa betonului să fie uniformă.

Când rosturile s-au deschis prea mult, este recomandabil a se demonta toate scândurile panoului
şi a se rebate corect, adăugând pentru completare o şipcă sau scândură cu acelaşi grad de
uzură.

Ori de câte ori astereala panoului nu mai corespunde condiţiilor betonului aparent, se va proceda
la înlocuirea ei totală.

11.9. Eventualele ştirbituri ale muchiilor tăbliilor şi reliefurilor utilizate ca negative la betoanele
sculpturale şi în relief se prelucrează cu pila, polizorul de mână şi hârtie sticlată. Rosturile create
între reliefuri şi astereală se vor chitui cu chit de ciment-aracet-apă (3 : 1 : 1).

11.10. Manipularea cofrajelor se va face fie manual, fie cu macaraua, funcţie de greutatea lor.

11.11. Depozitarea cofrajelor curăţate se va face în perechi de panouri cu astereală aşezate faţă
în faţă, stivuindu-le în mod obişnuit (cele de tego). Atât cofrajele noi cât şi cele curăţate pentru
reutilizare vor fi păstrate în locuri ferite de soare, ploi şi vânturi, pentru a nu se deforma.

11.12. Depozitarea şi manipularea cofrajelor utilizate la betonul cu texturi profilate sau sculpturale
se va face în poziţia verticală. Nu este permisă aşezarea suprapusă a panourilor. Manipularea şi
depozitarea lor se va face cu o deosebită grijă întrucât sunt casante.

[top]

12. TRATAREA SUPRAFETELOR DUPA DECOFRARE

12.1. În ce priveşte întreţinerea betonului după decofrare se vor respecta prevederile

Normativului C 140-86 şi următoarele precizări suplimentare:

- umiditatea permanentă a betonului se va menţine timp de 7 zile pentru betonul de calitatea III-a
şi 14 zile pentru betoanele de calitatea II-a şi I-a colorate.

12.2. În cazul când, cu toate măsurile şi precauţiunile luate, se observă multe microfisuri, este
recomandabil ca pe suprafaţa betonului aparent să se aplice o peliculă de adeziv incolor din
copolimeri ternari sau răşini epoxidice. Se poate utiliza cu bune rezultate "Romacrilul ER", produs
de Întreprinderea Chimică Râşnov N.I. 4663/1973.

Remedierea micilor defecţiuni datorate turnării betonului sau produse la decofrare

12.3. De regulă, nu se vor executa reparaţii în cazul în care defecţiunile sunt mici şi nu strică
aspectul de piatră naturală al suprafeţei betonului.
 Scurgerile de lapte de ciment de pe suprafaţa aparentă a betonului se vor înlătura cu şpaclul şi
cârpa uscată, după completa lor uscare.

12.4. Repararea porţiunilor exfoliate, desnisipate, a ştirbiturilor, bavurilor etc. se va face cu mortar
alcătuit din nisip 0...1 mm ciment şi părţi fine (aceleaşi utilizate la betoane), ciment alb, în
proporţie ce se vor stabili prin încercări pe şantier. În apa de amestecare se recomandă
introducerea a cca. 20% din greutatea acesteia Aracet E 50.

În acest scop, se vor realiza un număr de 10...12 reţete diferite de mortar cu care se vor executa
probe de tencuială de maximum 1 cm grosime şi care se vor compara după completa uscare cu
faţa aparentă a betonului, alegând în final reţeta care realizează nuanţa cea mai apropiată d ecea
a suprafeţei betonului. Reparaţiile nu trebuie însă să aibă aspect de tencuială, ele se vor limita
strict la defecţiunile locale, iar aspectul ulterior să fie cât mai apropiat de cel al feţei betonului.

Înainte de executarea remedierilor cu mortar se va uda cu apă locul care se repară.

12.5. Înlăturarea eflorescenţelor de var şi a eventualelor pete de rugină sau de altă natură se face
prin perierea cu peria de sârmă a suprafeţei de beton complet întărit, sau prin spălarea cu soluţie
de acid clorhidric în concentraţie de 1...3% după care se va spăla cu apă în exces, până la
dispariţia totală a urmelor de acid.

12.6. Petele provocate de substanţele decofrante se vor înlătura prin spălare cu apă şi detergenţi,
spălându-se apoi locul cu exces de apă.

Tratarea specială a suprafeţelor de beton aparent

12.7. În funcţie de aspectul final dorit, poate apărea necesară prelucrarea locală a suprafeţelor
aparente. Acestea se pot prelucra imediat după decofrare pentru evidenţierea granulelor de
agregat prin: spălare, periere, buciardare, şpriţuire, sablare, decapare cu acizi. Prin aceste
tratamente de suprafaţă se îndepărtează o parte din grosimea stratului de acoperire cu beton a
armăturilor.

12.8. Înainte de turnarea betonului s eva face ungerea cofrajelor cu soluţii întârzietoare de priză,
care acţionează la suprafaţa betonului; după decofrare, suprafaţa betonului se spală cu apă sub
presiune; la nevoie se poate ajuta şi cu peria de sârmă. Perierea şi spălarea suprafeţei aparente
se va efectua înainte de sfârşitul prizei cimentului.

12.9. Buciardarea sau şpriţuirea suprafeţei aparente se execută cu ciocanul de buciardă,

respectiv cu şpiţul, după întărirea betonului. La elementele subţiri există riscul de a se produce
fisuri fapt pentru care se recomandă aplicarea procedeului numai la elementele masive şi
elementele cu grosime mai mare.

12.10. Sablarea suprafeţei aparente se va executa cu un jet de nisip, până apar granulele de
agregat. Acest procedeu poate disloca granulele de agregat sau sfărâma dacă sunt slabe.

12.11. Decaparea cu acizi a suprafeţei aparente se va efectua prin ungerea cu soluţia de acid
clorhidric diluat (1 : 5), evidenţierea granulelor fiind în funcţie de durata tratamentului.

Acest tratament nu se poate aplica în cazul granulelor care dau reacţii chimice cu soluţia acidă.

După tratarea cu soluţia acidă, suprafaţa tratată se va spăla cu apă din abundenţă până la
înlăturarea oricăror urme de acid.
 [top]

13. TRANSPORTUL SI DEPOZITAREA ELEMENTELOR PREFABRICATE DIN BETON

APARENTE

13.1. Pe timpul transportului şi depozitării elementelor prefabricate din beton aparent se vor lua
următoarele măsuri cu caracter general:

- feţele de beton aparent se vor proteja împotriva murdărirei şi a prafului, folosind în acest scop
folii de polietilenă sau prelate;

- la rezemare se va evita, pe cât posibil, contactul feţelor de beton aparent cu standul şi în mod
deosebit al muchiilor şi profilelor.

13.2. Depozitarea elementelor în poligon şi pe şantier se face în poziţie verticală, în standuri

special amenajate. Rezemarea se va face pe un material elastic. Părţile standului care vin în
contact direct cu feţele de beton aparent se vor proteja cu un material moale care să nu păteze
betonul.

13.3. Se va evita depozitarea suprapusă a elementelor. Când aceasta se face, în cazuri cu totul
excepţionale, între elemente se va lăsa un spaţiu de ventilare şi se vor lua măsuri ca apa să nu
se scurgă de pe un element pe altul. Ca piese de distanţare se recomandă şipcile din lemn de
esenţă moale. Se interzic materialele care lasă urme vizibile (amprente sau pete). Pentru
betoane de calitatea I şi a II-a se interzice depozitarea suprapusă.

13.4. Montarea elementelor prefabricate se va face de regulă direct din mijlocul de transport. În
cazul când nu este posibil se va reduce la minimum intervalul între sosirea la şantier a
elementului prefabricat şi montarea acestuia.

13.5. Transportul se va face bucată cu bucată sau în pachete cu mijloace special echipate,
adaptate tipului fiecărui element prefabricat. Ca şi în depozit, poziţia elementelor va fi verticală iar
rezemarea pe platforma mijlocului de transport se va face prin intermediul unui material elastic.

13.6. În timpul transportului, elementele sau pachetul de elemente prefabricate vor fi bine fixate
pe standul de rezemare. Fixarea se va face cu dispozitive prevăzute cu materiale moi, elastice, în
punctele de contact cu elementul prefabricat.

13.7. În cazul pachetelor de mai multe elemente, între acestea se vor interpune materiale elastice
având o grosime care să elimine posibilitatea atingerii între suprafeţele învecinate.

[top]

14. ANEXA 1

CONFECŢIONAREA PLĂCILOR CU RELIEF ŞI A ELEMENTELOR DE RELIEF

DIN RĂŞINI ŞI MORTARE CU RĂŞINI POLIESTERICE ŞI EPOXIDICE
ARMATE CU FIBRE DE STICLĂ
Plăcile cu relief şi elementele de relief din mortare cu răşini poliestere şi epoxidice armate cu fibre
de sticlă se pot realiza în ateliere de şantier cu dotări şi amenajări minime, necesitând o tehnică
relativ simplă de confecţionare.

Prin folosirea mortarelor cu răşini poliesterice de NESTRAPOL, armate cu fibre de sticlă, se

asigură:

- copierea întocmai a negativului desenului texturii de matriţă şi redarea fidelă a acestuia pe faţa
elementului de beton;

- realizarea unor plăci şi elemente de relief rezistente la uzură şi la tratamente termice, putând fi
folosite de 400-600 ori şi chiar de 800 ori după recondiţionare;

- proprietăţile mecanice şi elastice corespunzătoare realizării unor tăblii care preiau singure
împingerea betonului.

Mortarele (chiturile) pe bază de răşini epoxidice pot fi utilizate la confecţionarea elementelor de

relief de diferite dimensiuni, chiar sub forţa unor covoare de dimensiuni mari. Rezistă în condiţii
bune la tratamentele termice în diferite regimuri curente aplicate la executarea elementelor
prefabricate.

Elementele de relief din răşini epoxidice se caracterizează prin:

- o bună copiere a desenului de pe matriţă şi o bună imprimare a acestuia în beton;

- rezistă la 300-400 refolosiri şi chiar mai multe după recondiţionare;

- o rigiditate mai mică, ceea ce prezintă un avantaj pentru decofrare însă, în cazul când se
doreşte confecţionarea unor plăci cu relief capabile să preia singure împingerea betonului, impun
rigidizarea lor cu miezuri din lemn sau metal;

- datorită rigidităţii relativ reduse pot fi aplicate pe tăblii curbe;

- prezintă deformaţii şi contracţii mult mai mici decât cele din răşini poliesterice;

- prezintă avantajul că nu conţin componenţi din import.

1. Materiale

Pentru prepararea mortarelor din răşini poliesterice necesare confecţionării tăbliilor şi elementelor
de relief, se recomandă folosirea următorilor componenţi:

 nisip cuarţos de Făget sort, conform STAS 8511-76, 30-50% din cantitatea de răşină;
 răşini poliesterice nesaturate tip NESTRAPOL 220 sau 450 H - produse de Întreprinderea
“Policolor" Bucureşti iar ca adaosuri pentru întărire;

 iniţiator - PEROXID DE METILETILCETONĂ - produs de Întreprinderea chimică

“Dudeşti" Bucureşti;

 accelerator - NAFTENAT DE COBALT - soluţie cu 2% cobalt (preparat conf. STAS 1203-

87 şi STAS 5549-81), produs de Întreprinderea de detergenţi “Dero" Ploieşti.
 În cazul când naftenatul de cobalt se procură în alte diluţii, acesta se poate duce la diluaţia
necesară (conţinutul 2% cobalt) folosind următorii solvenţi:

- white spirt tehnic;

- toluen;

- xilen.

Aceşti solvenţi se vor folosi şi pentru diluarea răşinii până la consistenţa necesară.

Întrucât proporţia optimă în care trebuie introduşi în amestec componenţii de mai sus este
influenţată de o serie de factori ca: tipul şi vârsta răşinii poliesterice, concentraţia peroxidului de
metiletilcetonă, tipul şi puritatea solventului cu care s-a preparat soluţia de naftenat de cobalt,
variaţia dimensiunilor plăcilor sau a elementelor de relief, reţeta se va stabili pe bază de probe,
folosind diferite proporţii de întăritor şi accelerator cuprinse între limitele:

* iniţiator între 0,1...0,8% din cantitatea de răşină;

* accelerator între 0,8...4% din cantitatea de răşină.

Se va considera optimă reţeta care pentru probe de 70x70x40 milimetri, păstrate la temperatură
constantă (16...18oC), conduc la un timp de întărire de 24...30 ore.

Pentru armare se recomandă fibre de sticlă sub formă de ROVING produse de Întreprinderea de
fibre şi ţesături din fibre de sticlă Bucureşti, dispersă, realizată prin tăierea rovingului la lungimi de
20...40 mm.

Procentul de armare se va stabili în funcţie de domeniul de folosire şi de rezistenţa necesară,

cantitatea de fibră (în kg stabilindu-se între 2...20% din greutatea răşinii).

În cazul plăcilor cu relief fixate direct pe schelet (rame şi coaste), se recomandă realizarea unui
strat de 3...5 mm grosime (grosime minimă) cu procent redus de armare 2...5%, iar după întărire
un al doilea strat cu procent ridicat de armare de 15...20%.

Elementele de relief se pot realiza cu procent redus de armare, de 2...10%.

În tabelul de mai sus se prezintă rezistenţele la rupere şi modulii de elasticitate informativi pentru
diferite procente de armare:

Rezistenţe la rupere N/mmp

Modul de
Procent de
elasticitate
armare
N/mmp
Tracţiune Compresiune Încovoiere

2...5% 40...50 700...80 550...60 3000...4500

 15...20% 50...60 1000...110 800...90 4000...6000

2. Matriţe

Pentru turnarea pieselor din răşini poliesterice armate cu fibră de sticlă se pot folosi matriţe din
diferite materiale.

Având în vedere condiţiile de şantier în care trebuie executate şi calitatea lor bună, pentru
confecţionarea tăbliilor şi a elementelor de relief se recomandă folosirea matriţelor din lemn, din
ipsos, din mortar cu ciment sau din piatră sculptată.

2.1. Alcătuire

matriţele au următoarea alcătuire (fig. 1.1):

1. suport - realizat din rigle de lemn sau metalice, dispuse pe două direcţii;

2. fund - realizat din lemn, ipsos, mortar de ciment, piatră sculptată etc. care prezintă pe faţă
pozitivul texturii şi e prevăzut la partea inferioară cu sisteme de fixare pe suport;

3. laterale demontabile - realizate din dulapi finisaţi prin rindeluire, având un sistem demontabil de
strângere pe cantul tăbliei.

2.2. Condiţii de calitate

Matriţele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie perfect etanşe;

- să fie executate la dimensiunile şi forma prevăzute în proiect (admiţându-se abateri de maxim

0,5 mm);

- să fie suficient de rigide (atenţie mare la laterale);

- unghiurile de 90o între laterale să fie respectate cu stricteţe;

- lateralele să fie perfect liniare;

- unghiul între laterale şi fundul matriţei să fie strict de 90o;

- să permită decofrarea prin demontarea lateralelor;

- înălţimea feţei superioare a lateralelor faţă de fund să fie aceeaşi pentru a asigura grosimea
constantă a elementului turnat;

- reliefurile să fie executate întocmai după desenul texturii;

- suprafeţele netede să fie bine finisate şi să nu prezinte nici un fel de denivelări sau zgârieturi.
 3. Confecţionarea plăcilor cu relief şi a elementelor de relief.

3.1. Pregătirea matriţei

Înainte de utilizare, matriţa confecţionată în condiţiile de la punctul 2.1 din prezenta anexă,
trebuie pregătită astfel:

- matriţa se curăţă foarte bine de orice impurităţi sau orice urmă de praf, cu o perie moale sau cu
o cârpă uscată;

- faţa fundului matriţei se chituieşte dacă prezintă pori, ciobituri sau alte defecte, cu pastă de
ciment aracet. După uscarea perfectă a chitului se finisează cu hârtie sticlată fină, apoi se aplică
în 2-3 straturi uniforme şi subţiri o peliculă de izolare de sticlă solubilă;

- după uscare se aplică decofrantul realizat din ceară de parchet dizolvată în diluant prin
pensulare în două straturi foarte subţiri, astfel încât să se acopere perfect întreaga suprafaţă
interioară a matriţei.

3.2. Pregătirea componenţilor

Reţeta se stabileşte în condiţiile precizate la punctul 1 din prezenta anexă, cu următoarele

precizări:

- mortarul din săşini, utilizate la turnarea elementelor de relief şi a plăcilor cu relief, trebuie să
aibă fluiditatea necesară pentru a umple bine reliefurile; în caz contrar apar defecte diferite
(neregularităţi, pori, caverne etc.). În acest scop răşina poliesterică se diluează cu diluant D 005
până se obţine vâscozitatea optimă de lucru (aceea a unor vopsele mai groase) - timpul de
scurgere la 20oc pe cupa 8 de 10-20 sec. Cantitatea de diluant nu va depăşi însă 10-15% din
cantitatea de răşină. În cazul răşinilor poliesterice, prepararea se face cu maximum 15-20 minute
înainte de turnare în ordinea:

- se diluează răşina;

- se adaugă nisipul amestecându-se pe parcurs şi în continuare până la obţinerea unui amestec

omogen;

- se adaugă acceleratorul şi se amestecă până la omogenizarea completă;

- se adaugă iniţiatorul şi se amestecă până la omogenizarea totală.

Amestecarea se face cu o baghetă de lemn.

3.3. Turnarea

Pentru turnare se fixează matriţa în poziţie perfect orizontală. Se toarnă amestecul în straturi
succesive subţiri, alternând un strat de răşină cu un strat de fibră de sticlă presărat uniform pe
suprafaţa răşinei, operaţia repetându-se până la umplerea completă a matriţei.

În cazul realizării plăcilor cu un strat superior cu procent mai ridicat de armare, după realizarea
primului strat se lasă un timp de 24 ore pentru întărirea parţială, după care se continuă turnarea,
asigurându-se un procent mai ridicat de armare.
 Pentru curăţirea mâinilor şi a sculelor, se pot folosi dizolvanţii arătaţi mai sus.

3.4. Păstrarea în vederea întăririi.

După turnare, matriţa se păstrează până la întărirea completă pe o suprafaţă perfect orizontală,
într-o încăpere bine aerisită, la temperatura minimă de 16...18 oC şi maximă de 22...30oC.

3.5. Decofrarea

În caz că s-au respectat întocmai condiţiile de la pct. 2.2 privind confecţionarea matriţelor şi
respectiv de la pct. 3.1 privind pregătirea matriţelor, decofrarea se face foarte uşor prin
îndepărtarea lateralelor şi ridicarea elementului de relief sau a plăcii din matriţă.

Întotdeauna se face mai întâi o verificare a reţetei stabilite prin turnarea unui element de probă. În
caz că se asigură o întărire în timp de 24...48 ore şi nu se produc degajări excesive de căldură,
sau defecte se poate continua şi turnarea celorlalte piese. În caz că nu se realizează aceste
condiţii, este necesară corectarea reţetei.

4. Măsuri de prevenire a incendiilor şi tehnica securităţii muncii

La confecţionarea şi utilizarea matriţelor, plăcilor cu relief şi a elementelor de relief din răşini

poliesterice armate cu fibre de sticlă, se vor respecta:

- normele de protecţie contra incendiilor, în vigoare;

- normele de prevenire şi stingere a incendiilor emise de M.C.Ind.;

- normele republicane şi departamentale de protecţie a muncii în vigoare;

- prevederile NTS şi PSI, specifice lucrărilor cu răşini poliesterice şi epoxidice şi respectiv cu fibre
de sticlă.

Întrucât răşinile, materialul lemnos pentru matriţă, plăcile şi elementele de relief realizate din
răşini cu fibră de sticlă sunt combustibile, solvenţii sunt inflamabili, iar peroxidul de metiletilcetonă
respectiv componenta C.I. este explozibilă, se va acorda o atenţie sporită următoarelor:

* încăperea se va amenaja în mod special, fiind în permanenţă bine aerisită, dotată cu mijloace
adecvate de prevenire şi stingere a incendiilor şi amplasată departe de surse de foc deschise sau
de scântei;

* în încăperea respectivă nu sunt permise procese sau operaţii care folosesc foc deschis sau
care produc scântei;

* manipularea, transportul şi depozitarea componenţilor se va face în condiţiile specifice

prevăzute expres în prospectul fiecărui produs în parte.

Muncitorii vor lucra cu echipament de protecţie adecvat pentru operaţiile de turnare a răşinilor şi
de pregătire a armăturii din fibre de sticlă.

[top]

15. ANEXA 2
UTILIZAREA CHITURILOR ÎN OPERAŢIILE DE ETANŞARE ŞI RECTIFICARE

Chiturile utilizate ca material de etanşare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să adere la suprafeţele cu care vin în contact;

- să fie inerte faţă de ciment şi faţă de reacţiile de hidratare a cimentului;

- să nu producă reacţii cu substanţele decofrante, reacţii care să păteze betonul;

- să se aplice uşor şi să se întărească în următoarele 4...24 ore suficient pentru a nu refula în

timpul vibrării;

- să aibă o oarecare elasticitate după întărire, pentru a nu fisura În timpul vibrării;

- să se îndepărteze (curăţe) cu uşurinţă după decofrare, în vederea unui nou ciclu de cofrare.

Se pot utiliza următoarele tipuri de chituri:

- chit tiocolic ALUTCHIT, conform NTR 7398-78, produs de Centrala Industrială de Produse
Anorganice - Râmnicu Vâlcea, este plastic în momentul aplicării, rămâne elastic după întărire, nu
refulează în timpul vibrării, aderă bine la suprafeţe curăţate şi nu este atacat de apă, ciment sau
substanţe decofrante;

- chitul ROMTIX 85, conform NTR 4337-75, produs de CUPSIC Bucureşti, este plastic, aderă
bine la suprafeţe, păstrează o oarecare elasticitate după întărire, are dezavantajul că este solubil
în substanţele decofrante pe bază de motorină, dând pete care însă se pot îndepărta prin răzuire
cu hârtie sticlată;

- chitul ROMALCHID, conform NTR 9409-75, produs de CUPSIC Bucureşti, este plastic, aderă
bine la suprafeţe, nu se întăreşte în timp, are dezavantajul că refulează în timpul vibrării şi se
înmoaie în oarecare măsură în prezenţa motorinei. Trebuie aplicat în straturi cât mai subţiri;

- chitul ciment-aracet-apă (proporţie 3:1:1), precum şi chitul preparat cu răşini poliesterice şi

epoxidice, după preparare este plastic şi aderă bine la suprafeţe şi se întăreşte devenind dur; se
folosesc în special la rectificări ale suprafeţelor şi muchiilor tăbliei panourilor, elementelor de relief
şi baghetelor.

În tabelul de mai jos se prezintă domeniul de folosire a chiturilor de diferite categorii din
prezentele instrucţiuni, la diferitele operaţii în funcţie de calitatea de beton aparent ce se
urmăreşte a se realiza.

Calitatea betonului

Operaţia
Romtix cim. Chit
Alutchit Romalchid
85 aracet răşini
 Etanşarea rosturilor între
tăbliile din placaj tego ale
panourilor mari - II III III II

Etanşarea rosturilor între

tăbliile din mase plastice
dure sau din răşini I, II II - - I, II

Etanşarea rosturilor între

elemente de relief şi tăblia
panourilor I II - II I, II

Etanşarea fixărilor cu
şuruburi şi ştemuirea
capului şuruburilor I II III - I, II

Etanşarea rosturilor
netede sau marcate între
panouri I II III - -

Rectificări ale suprafeţei

tăbliilor sau elementelor
de relief din materiale
 
- - II I
lemnoase

Rectificări ale suprafeţei

tăbliilor sau elementelor
de relief din mase plastice
dure sau din răşini II - - - -
poliesterice

NOTĂ: I, II şi III reprezintă calitatea de beton aparent ce trebuie realizată.

2. Pregătirea şi prepararea chiturilor

În principiu chiturile se prepară conform prospectelor care le însoţesc.

Pentru chiturile nominalizate mai sus prepararea şi pregătirea se face astfel:

- chitul tiocolic ALUTCHIT se prepară cu maxim 1 oră înainte de întrebuinţare prin amestecarea
componenţilor A şi B în proporţie de 1 parte din componentul B (întăritor) la 8 părţi din
componentul A. Se prepară numai cantitatea necesară. La prepararea şi aplicarea acestui chit se
vor avea în vedere şi prevederile din Instrucţiunile tehnice C 197-89;

- chitul ROMTIX 05 - după scoaterea cantităţii necesare din bidon se păstrează cufundat într-un
vas cu apă. În vederea aplicării, se pregăteşte înainte cu maximum 1 oră sub forma unor şnururi
de 10...14 mm - când se folosesc pentru etanşarea între panouri şi respectiv de 4...8 mm
pentru alte etanşări. Şnurul se realizează prin rularea chitului între palmele umezite;
 - chitul ROMALCHID - se păstrează în bidoane şi înainte de aplicare se amestecă cu praf de
ipsos prin frământare în palmă (ca un aluat), până la obţinerea consistenţei necesare după care
se realizează şnurul ca mai sus fără a umezi palmele.

Consistenţa optimă a chiturilor ROMTIX 05 şi ROMALCHID este cea a plastilinei, aceasta

asigurându-se prin întărirea în aer liber, respectiv prin amestecarea cu ipsos.

Pasta de ciment-aracet se prepară din 1 parte aracet, 1 parte apă şi 3 părţi praf de ciment
amestecate cu şpaclul până la omogenizare.

Pentru a evita formarea grunzurilor se recomandă adăugarea pe rând a prafului de ciment pe

măsură ce compoziţia este amestecată.

Chitul cu răşini poliesterice se prepară similar mortarului pentru plăci cu relief şi elemente de
relief cu următoarele precizări:

- în locul nisipului se utilizează praf de talc;

- cantitatea de peroxid de metiletilcetonă va fi mai mare (0,8...1,5%), asigurându-se astfel o

întărire în timp de 1...2 ore de la preparare.

3. Tehnica de aplicare a chiturilor

Tehnica de aplicare a chiturilor depinde de natura acestuia şi de operaţia care se execută.

a) Etanşarea rosturilor între tăblii şi între plăcile cu relief.

Orice etanşare începe prin curăţirea şi decaparea suprafeţelor pe care se aplică chitul.

În cazul chitului sub formă de pastă, acesta se aplică cu şpaclul pe spatele tăbliilor sub forma
unei benzi de 10...15 mm lăţime şi 2...3 mm grosime, pe marginea suprafeţei care se etanşează
şi pe cantul acestora.

Apoi se realizează fixarea pe rând a tăbliilor. La fixarea celei de a doua tăblii se presează lateral
până când cele două tăblii sunt bine alăturate. Chitul refulat din rost se curăţă cu şpaclul. După
aceea se procedează la curăţirea rostului prin ştergere cu o cârpă înmuiată în terpinol - în cazul
Alutchitului sau cu o cârpă uscată în cazul pastei de ciment-aracet (figura 2.1).

În cazul chiturilor pregătite sub formă de şnururi (ROMTIX), operaţiile sunt aceleaşi, cu
deosebirea că banda aplicată pe spatele şi cantul tăbliei se obţine prin întinderea cu mâna
umedă a şnurului. Chitul refulat se îndepărtează cu şpaclul (umezit în cazul Romtixului), iar
curăţirea se face cu o cârpă înmuiată în petrosin.

b) Etanşarea rosturilor între elementele de relief şi tăblie.

Modul de etanşare este identic cu cel prezentat mai sus, cu deosebirea că banda de chit se
realizează pe spatele elementului de relief (fig. 2.2). Îndepărtarea chitului refulat după fixarea
elementului de relief pe tăblie se face prin aceleaşi procedee ca mai sus.

c) Etanşarea fixărilor cu şuruburi şi ştemuirea capului şurubului. Operaţia se execută prin

umplerea cu chit a găurilor realizate pentru introducerea şuruburilor de fixare. După fixare, chitul
refulat pe lângă capul şurubului:
 - se îndepărtează şi se şterge apoi cu cârpa - în cazul când se doreşte ca şi capul şurubului să
rămână aparent;

- se acoperă capul şurubului (care este înecat cu 2...3 mm faţă de planul tăbliei sau a reliefului)
prin ştemuire cu şpaclul sau cu spatula (umezită în cazul Romtixului), după care se procedează
la finisarea suprafeţei cu o racletă de cauciuc înmuiată în substanţă diluantă.

d) Etanşarea rosturilor între panouri

Înainte de montare se aplică pe cantul panourilor şnururile din ROMTIX sau ROMALCHID astfel
încât să se formeze benzi de chit de 20...50 mm lăţime şi de 2...3 mm grosime (fig. 2.3).

După montarea şi strângerea panourilor cu menghine, se procedează la îndepărtarea şi curăţirea

chitului refulat din rosturi în modul prezentat la punctul a.

În cazul Alutchitului aplicat la etanşarea panourilor cu schelet din lemn înainte de aplicarea benzii
de chit, suprafaţa se amorsează cu prenadez; amorsa se lasă să se usuce timp de 15...20 min.
Apoi se aplică chitul cu şpaclul în benzi de 40-50 mm lăţime şi 2-3 mm grosime pe unul din
panourile ce vin în contact. După întărire se montează şi se strâng panourile, se taie cu cuţitul şi
se îndepărtează cu şpaclul chitul în exces.

e) În cazul în care la aplicarea baghetelor pentru realizarea de rosturi profilate este necesară o
etanşare cu chit a rosturilor dintre baghetă şi canturile panourilor, chiturile şi tehnica de aplicare
sunt aceleaşi cu cele precizate la pct. d.

O condiţie importantă în obţinerea unei chituiri corespunzătoare este curăţirea perfectă a

suprafeţelor, astfel încât după curăţire să existe chit numai în rosturi, fără să fie deloc murdărite
suprafeţele alăturate.

Chituirea nu se va realiza la temperaturi mai mici de + 10oC...+15oC.

În cazul Romalchidului, care se deformează în timp, se recomandă ca îndepărtarea chitului şi

curăţirea să se facă după 1/2...1 oră de la strângere.

După decofrare, în cazul folosirii chitului Romtix şi Romalchid este necesară verificarea suprafeţei
betonului în dreptul rosturilor şi eventuala curăţire sau repararea acesteia dacă este necesar.

f) Rectificarea suprafeţei tăbliilor sau a elementelor de relief.

Operaţia se poate executa, când este strict necesară, cu pastă de ciment-aracet, în cazul
suprafeţelor din lemn sau cu chit Alutchit ori cu chit din răşini în cazul suprafeţelor din mase
plastice sau din răşini.

Mai întâi se procedează la curăţirea perfectă şi decaparea suprafeţei pe care se aplică chitul, cu
o cârpă înmuiată în apă respectiv în terpinol (în cazul folosirii chitului alutchid) sau diluant (la
celelalte chituri).

Se procedează apoi la aplicarea chitului cu şpaclul sau cu spatula, completându-se golurile şi

finisând suprafaţa până când se obţine calitatea dorită. În continuare, suprafaţa se va feri de
atingeri de orice fel până la întărirea chitului.

[top]
16. ANEXA 3

[top]