Normele

Desenului Tehnic

Desenul tehnic poate fi considerat și învățat ca o limbă străină.

O limbă pe care o înțelege oricine vrea să construiască lucruri noi
indiferent din ce parte a globului ar fi.
Ca și orice limbă străină și desenul tehnic are mai multe dialecte, apărute
din cauze de tradiție și obiceiuri.
Dacă doriți să înțelegeți și să fiți înțeleși oriunde în lume, ca ingineri,
cunoașterea acestei limbi este mai mult decât necesară.
 NORMELE DESENULUI TEHNIC

DESENUL TEHNIC – REGULI DE BAZĂ

FORMATELE ŞI PREZENTAREA ELEMENTELOR GRAFICE ALE PLANŞELOR DE

DESEN (SR ISO 5457) 16B

Desenul original trebuie executat pe un suport având cel mai mic format care
permite claritatea şi precizia dorite. Formatul desenelor originale şi al reproducerilor
sale trebuie ales din seriile prezentate mai jos.
Planşele de desen pot fi folosite cu dimensiunea lor cea mai mare dispusă fie în
lungime, fie în lăţime.
FORMATE SERIA A, ISO (PRIMA OPŢIUNE)
Formatele preferenţiale ale planşelor finite, alese din seria principală A, ISO, conform
ISO 216, sunt date în tabelul de mai jos.

FORMAT DIMENSINI, [mm]

A0 841 x 1189
A1 594 x 841
A2 420 x 594
A3 297 x 420
A4 210 x 297
FORMATE ALUNGITE SPECIALE (A DOUA OPŢIUNE)
În cazul în care este necesar un format mai alungit, se foloseşte unul din formatele
date în tabelul de mai jos

DIMENSINI, [mm]
FORMAT
A3 x 3 420 x 891
A3 x 4 420 x 1189
A4 x 3 297 x 630
A4 x 4 297 x 841
A4 x 5 297 x 1051

Aceste formate sunt obţinute prin modificarea dimensiunii mici a unui format
din seria A, ISO, şi au lungimea egală cu un multiplu al dimensiunii mici a
formatului de bază ales.
FORMATE ALUNGITE EXCEPŢIONALE (A TREIA OPŢIUNE)
În cazul în care este necesar un format mai mare sau mai alungit, se foloseşte unul
din formatele date mai jos Aceste formate sunt obţinute prin modificarea
dimensiunii mici a unui format din seria A, ISO, şi au lungimea egală cu un
multiplu al dimensiunii mici a formatului de bază ales.

FORMAT DIMENSINI, [mm]

A0 x 21) 1189 x 1682
A0 x 3 1189 x 25232)
A1 x 3 841 x 1783
A1 x 4 841 x 23782)
A2 x 3 594 x 1261
A2 x 4 594 x 1682
A2 x 5 594 x 2102
A3 x 5 420 x 1486
A3 x 6 420 x 1783
A3 x 7 420 x 2080
A4 x 6 297 x 1261
A4 x 7 297 x 1471
A4 x 8 297 x 1682
A4 x 9 297 x 1892
1)
Acest format corespunde formatului 2XA0 din seria A, ISO.
2)
Din motive practice, nu se recomandă folosirea acestor formate.
Toleranţele dimensionale ale formatelor finite sunt definite în ISO 216.
POZIŢIONAREA INDICATORULUI
Indicatorul trebuie poziţionat în câmpul desenului astfel încât zona de identificare a
indicatorului (număr de identificare, etc.) să fie situată în colţul inferior dreapta al
câmpului desenului, atât pentru planşe tip

X cât şi pentru planşe tip Y

.
Sensul de citire a indicatorului trebuie să fie, în general, cel al desenului.
Totuşi, în scopul economisirii planşelor de desen preimprimate, se admite utilizarea

planşelor tip X în lăţime şi a celor tip Y în lungime

În aceste cazuri, zona de identificare a indicatorului trebuie să fie situată în colţul
superior dreapta al câmpului desenului şi dispusă astfel încât datele care figurează în
indicator să poată fi citite de un observator plasat în dreapta desenului.
În cazul în care este necesar, numărul de identificare al desenului poate fi repetat în
altă parte a desenului.
Dimensiuni
Zona de identificare a indicatorului trebuie să se afle în partea inferioară a
indicatorului, în sensul de citire a acestuia, şi trebuie să aibă lungimea maximă de
170mm.

MARGINI ŞI CHENAR
41B ZONĂ NEUTRĂ
Zona neutră, cuprinsă între marginile Lăţime minimă
formatului finit şi chenarul care 20mm pt A0 şi A1
10mm pentru A2, A3, A4
delimitează câmpul desenului, trebuie
prevăzută pentru toate formatele.
Se recomandă ca această zonă să aibă Chenar
o lăţime minimă de 20mm pentru Zonã neutrã
formatele A0 şi A1 şi o lăţime minimă Margine

de 10mm pentru formatele A2, A3 şi A4.

În majoritatea cazurilor, aceste valori sunt destul de mari pentru a permite
menţinerea suportului în timpul reproducerii, dar este posibil, cu anumite maşini de
reproducere, ca aceste valori minime să poată fi reduse la 10mm pentru formatele
A0 şi A1 şi la 7mm pentru formatele A2, A3 şi A4.
42B FÂŞIE DE ÎNDOSARIERE
Poate fi prevăzută o fâşie de îndosariere pentru executarea perforaţiilor. Această
fâşie trebuie să aibă lăţimea minimă de 20mm (incluzând şi zona neutră) şi trebuie să
fie situată pe latura planşei din stânga indicatorului, în sensul de citire a acestuia.
CHENAR
Chenarul care delimitează câmpul desenului trebuie executat cu linie continuă, cu
grosimea minimă de 0,5mm. Pentru celelalte
grosimi de linii, a se vedea SR ISO 128-24.
REPERE DE CENTRARE
Patru repere de centrare trebuie să figureze pe
toate desenele al căror format face parte din prima
sau a doua opţiune, în scopul facilitării poziţionării
desenului la multiplicare sau la micrografiere.
Aceste repere trebuie situate la extremităţile celor două axe de simetrie ale planşei
finite şi trebuie reprezentate prin linii continue, cu grosimea minimă de 0,5mm, care
încep de la marginile formatului finit şi depăşesc cu aproximativ 5mm chenarul care
delimitează câmpul desenului. Toleranţa la poziţiile reperelor trebuie să fie ±0,5mm.
Formatele din a treia opţiune sunt prea mari pentru a fi micrografiate printr-o singură
înregistrare. Pe aceste formate, ca şi pentru formatele mai sus indicate, trebuie
prevăzute repere suplimentare, situate pe dimensiunile mari ale formatului şi în
mijlocul fiecărui segment de înregistrare. În scopul facilitării asamblării eventuale a
segmentelor, numărul acestora trebuie ales astfel încât câmpurile de acoperire să fie
suficiente. Numărul de identificare al desenului trebuie să figureze pe fiecare
segment, completat dacă este necesar, cu numărul segmentului.
REPERE DE ORIENTARE
Pentru indicarea poziţiei planşei de desen în timpul executării desenului pot fi
prevăzute două repere de orientare. Aceste
repere, care constau din săgeţi, trebuie amplasate
pe chenar, unul pe dimensiunea mică, celălalt pe
dimensiunea mare şi coincid cu reperele de
centrare astfel încât unul din reperele de
orientare să fie dirijat către desenator.

GRADAŢIE METRICĂ DE REFERINŢĂ

Se recomandă să fie prevăzută pe
toate desenele o gradaţie metrică de
referinţă numerotată, având lungimea
minimă de 100mm şi divizată în centimetri.
Gradaţia metrică de referinţă, dispusă de preferinţă simetric faţă de un reper de
centrare, trebuie amplasată în zona neutră, lipită de chenar, să aibă lăţimea maximă
de 5mm şi se execută cu linie continuă, cu grosimea minimă de 0,5mm.
Gradaţia metrică de referinţă trebuie repetată pe fiecare segment de înregistrare, în
cazul desenelor ce urmează să fie microfotografiate pe mai multe segmente.
SISTEM DE COORDONATE
Prevederea unui sistem de
coordonate este recomandată
pentru toate formatele, în scopul de
a permite localizarea uşoară pe
desen a detaliilor, a adăugirilor, a
modificărilor etc.
Numărul de diviziuni ale sistemului
trebuie să fie divizibil cu doi; acest
număr se alege în funcţie de
complexitatea desenului. Se
recomandă ca lungimea unei
diviziuni a sistemului să fie cuprinsă între 25 şi 75mm. Liniile utilizate pentru
identificarea coordonatelor trebuie să aibă grosimea minimă de 0,5mm.
Diviziunile sistemului se notează cu litere majuscule pe una din axe şi cu cifre arabe
pe cealaltă axă, considerând, de preferinţă, ca origine, colţul opus indicatorului.
Notarea se poate repeta pe latura opusă.
Literele şi cifrele trebuie scrise cu caractere drepte, conform ISO 3098/1 şi plasate în
zona neutră, lângă chenar, la o distanţă minimă de 5mm de la marginile planşei
finite.
Dacă numărul diviziunilor notate cu litere este mai mare decât numărul literelor
alfabetului, este preferabilă continuarea notării cu două litere majuscule (AA, BB, CC
etc.) în diviziunile suplimentare.
UNGHI DE DECUPARE
În scopul facilitării operaţiei de
decupare, pot fi prevăzute unghiuri
de decupare, amplasate în cele patru
colţuri ale formatului finit. Aceste
unghiuri de decupare pot fi
reprezentate prin triunghiuri
dreptunghiulare isoscele, laturile
corespunzătoare unghiului drept având dimensiunea de aproximativ 10mm.
Dacă aceste triunghiuri creează dificultăţi la anumite maşini automate de decupare,
unghiurile pot fi reprezentate simplificat prin linii scurte, cu grosimea de 2mm,
executate în fiecare colţ.
PLANŞE DE DESEN PREIMPRIMATE
În toate cazurile, planşele de desen preimprimate trebuie să prezinte următoarele
elemente:
- indicator;
- chenar ce delimitează câmpul desenului;
- repere de centrare.
Următoarele elemente sunt doar facultative:
- repere de orientare;
- gradaţie metrică de referinţă;
- sistem de coordonate;
- unghiuri de decupare.

Suportul desenului poate fi transparent, translucid sau opac, dar de preferinţă să fie
mat pe recto. Imprimarea se poate realiza fie pe recto, fie (pentru suporturi
transparente sau translucide) pe verso.

ÎMPĂTURIREA DESENELOR (SR 74)

REGULI DE ÎMPĂTURIRE
Copiile desenelor se împăturesc utilizând următoarele metode:
a) împăturire modulară,
b) împăturirea copiilor desenelor destinate aplicării unei benzi adezive perforate;
c) împăturirea copiilor desenelor destinate perforării.
Metoda a) este aplicabilă copiilor desenelor care urmează a fi păstrate în mape sau în
plicuri, iar metodele b) şi c) sunt aplicabile copiilor desenelor care urmează a fi
îndosariate.
Pentru evitarea deteriorării desenelor prin plieri şi deplieri repetate se recomandă ca
numai copiile desenelor executate pe formate A3 şi A4 să fie perforate direct şi, ca
urmare, metoda c) este aplicabilă numai pentru formate A3.
Desenele se împăturesc executând mai întâi plierea după linii perpendiculare pe baza
formatului, şi apoi, dacă mai este cazul, plierea după linii paralele cu aceasta
Desenele se împăturesc astfel încât zona de identificare a indicatorului, conform SR
EN ISO 7200, să fie complet vizibilă, iar fâşia de îndosariere, în cazul împăturirii
copiilor destinate perforării, să apară neacoperită pe toată lungimea sa.
ÎMPĂTURIRE MODULARĂ
For Împăturire
ma Schema de împăturire
longitudinală transversală
t

297
5

4 297
297
A0(841 x 1189)

6
297

3 1 2

210 210 210 210

210

5
210

4
210

6
3 1 2
210

297 297 297 297

297

4
297

3 1 2

210 210 210 210

A1(594 x 841)

210

3
210

2
210

4
210

297 297
 ÎMPĂTURIRE MODULARĂ
For Împăturire
ma Schema de împăturire
longitudinală transversală
t

210
A2(420 x x594 )

1 210

297 297
297
A2(420 x 594)

2
297

210 210

1
297

----

210 210
A3(297 x 420)

210

1
----
210

297
Împăturirea copiilor desenelor destinate aplicării unei benzi adezive
perforate
Format Împăturire
Schema de împăturire
longitudinală transversală

297
7

297
5
297

4 3 2 1
A0(841 x 1189)

297

= = 198 198 198

6 5 4 3 2 1

= = 198 198 198 198 198

297
A1(594 x 841)

2 1
297

4 3

= = 198 198 198

Împăturirea copiilor desenelor destinate aplicării unei benzi adezive
perforate
Format Împăturire
Schema de împăturire
longitudinală transversală

Rest
4

297
3

2 1
297

198 198 198

Rest

3
297

2 1
A2(420 x x594 )

198 198 198

297

2 1
297

= = 198
297

2 1 ----
A3(297 x 420)

= = 198
Rest

3
297

2 1

= = 198
 Împăturirea copiilor desenelor destinate perforării
For Împăturire
ma Schema de împăturire
longitudinală transversală
t

297
2 1
----
A3(297 x 420)

Rest 105 190

105
2
Rest

4
297

3 1

Rest 190
43
Regulile de împăturire pentru formatele seria A, ISO (prima opţiune) se aplică prin
similitudine şi formatelor alungite speciale şi excepţionale (a doua şi a treia opţiune).
În schemele din tabele liniile de pliere sunt marcate prin numere de ordine, în
succesiunea efectuării operaţiilor de împăturire. 7B

LINIILE FOLOSITE ÎN DESENELE DE INGINERIE (SR ISO 128-24)

Tipuri şi clase de grosime
Liniile se clasifică în patru tipuri: şi în două clase de
1. linie continuă, grosime:
2. linie întreruptă,
1. linie groasă şi
3. linie-punct şi
2. linie subţire.
4. linie-două puncte,
Fiecare linie, de un anumit tip şi de o anumită clasă de grosime sau o
combinaţie a celor două clase, se simbolizează printr-o literă.

Simbol Aspect Denumire Cazuri de utilizare (exemple)

Linie continuă A1 Contururi reale vizibile
A groasă A2 Muchii reale vizibile
B1 Muchii fictive vizibile
Linie continuă B2 Linii de cotă
B subţire B3 Linii ajutătoare
B4 Linii de indicaţie
 Simbol Aspect Denumire Cazuri de utilizare (exemple)
B5 Haşuri
B6 Conturul secţiunilor suprapuse
B7 Linii de axă scurte
B8 Linii de fund la filete vizibile
B9 Linii teoretice de îndoire pe
reprezentările desfăşurate
Linie continuă C1 Linii de ruptură pentru
C subţire 1)
- ondulată
D1 delimitarea vederilor
secţiunilor numai dacă limita
şi

D - zig-zag 2) respectivă nu este o linie de

axă
Linie întreruptă E1 Contururi acoperite
E 1
) E2 Muchii acoperite
F - groasă F1 Contururi acoperite
- subţire F2 Muchii acoperite
G1 Linii de axă de revoluţie
G2 Traseele planelor de simetrie
Linie-punct
G subţire )
3 G3 Traiectorii
G4 Suprafaţa de rostogolire pentru
roţi dinţate

Linie-punct
H mixtă 3)
H1 Traseele planelor de secţionare

J1 Indicarea liniilor sau a

Linie-punct suprafeţelor cu prescripţii
J groasă 3) speciale (tratamente termice,
de suprafaţă etc.)
K1 Conturul pieselor învecinate
K2 Poziţii intermediare şi extreme
de mişcare ale pieselor
mobile.
Linie-două K3 Liniile centrelor de greutate
K puncte subţire când acestea nu coincid cu
3
) liniile de axă.
K4 Conturul iniţial al pieselor
înainte de fasonare
K5 Părţi situate în faţa planului de
secţionare
1
) Pe acelaşi desen se foloseşte acelaşi tip de linie
2
) Se utilizează pentru desenele făcute pe calculator
3
) Punctul poate fi înlocuit de o linioară scurtă
 1 2 3 4 5

C1

B4

K3

K5

K4

Y
B2
H1
G2

G3 G1
B4
K2 F1 Y Y-Y
B2 A1

B3 A2

B5 B6

B7
B1
B8
D1
J1 G1

D1
K1
GROSIMEA LINIILOR
Grosimea liniilor se alege din următorul şir de valori (în milimetri):

2,0 1,4 1,0 0,7 0,5 0,35 0,25 0,18* * Se va evita

Grosimea de bază, b, a liniilor folosite în desen este cea a liniei continue groase (A),
care se alege în funcţie de mărimea, complexitatea şi natura desenului.
Raportul dintre grosimea de bază, b şi grosimea liniei subţiri, b1, trebuie să fie de
minimum 2.
Grosimea de bază şi grosimea liniei subţiri trebuie să fie aceleaşi pentru toate
reprezentările aceleiaşi piese, desenate la aceeaşi scară, pe aceeaşi planşă.
REGULI DE EXECUŢIE A LINIILOR
În cazul unei linii întrerupte, liniei-punct şi liniei-două puncte, lungimea segmentelor
şi intervalele dintre acestea trebuie să fie uniforme de-a lungul aceleiaşi linii.
Schimbarea direcţiei unor astfel de linii se face pe segmente.

Liniile-punct şi liniile-două puncte încep şi se termină cu segmente. Intersecţiile unor

astfel de linii se fac pe segmente.
Dacă pe o reprezentare, două sau mai multe linii de tipuri şi clase de grosime diferite
coincid, ordinea de prioritate, este următoarea:
• contururi şi muchii reale vizibile (linie continuă, tip A);
• contururi şi muchii reale acoperite (linie întreruptă, tip E sau tip F);
• traseele planelor de secţionare (linie-punct mixtă, groasă la extremităţi şi la
schimbarea direcţiei planului de secţionare, tip H);
• linii de axă şi traseele planului de simetrie (linie-punct subţire, tip G);
• liniile centrelor de greutate (linie-două puncte subţire, tip K);
• linii ajutătoare (linie continuă subţire, tip B).
 A A-A

Distanţa dintre două linii paralele nu trebuie să fie mai mică decât dublul grosimii
liniei cele mai groase. Se recomandă ca această distanţă să fie de minimum 0,7mm.