MODULUL 1 Prelucrarea i îmbinarea evilor în instala ii

7. Elemente de baz standardizate pentru reprezentarea

instala iilor

7.1. Scopul i importan a desenului tehnic în construc ii

Obiectul desenului tehnic const în ansamblul cuno tin elor necesare reprezent rii
grafice a unor piese, ma ini, construc ii, instala ii, etc., concepute de proiectan i sau
existente, în vederea execu iei i în elegerii func ion rii lor.
Desenul tehnic este reprezentarea grafic plan a unei idei sau concep ii tehnice
dup anumite reguli riguros stabilite în acest scop.
Scopul desenului tehnic este acela de a reprezenta i determina obiecte (piese),
suprafe e, etc. Baza desenului tehnic o constituie o serie de reguli i conven ii stabilite
prin standarde de stat (STAS).
Desenul tehnic este un mijloc indispensabil pentru exprimarea în tehnic a tuturor
elementelor privind proiectarea, execu ia, controlul i exploatarea unui produs tehnic.
Acesta reprezint un limbaj comun de exprimare atât pentru proiectantul, executantul, cât
i pentru utilizatorul unui produs (pies , ansamblu, dispozitiv, instala ie, etc.).

7.2. Standarde i norme în desenul tehnic de construc ii

Principalele standarde privind reprezentarea în desenul tehnic a construc iilor i

instala iilor sunt date în tabelul 7.1.

7.3. Elemente de baz standardizate

Scrierea standardizat :
Scrierea utilizat în desenul tehnic este caracterizat de lizibilitate, omogenitate i
aptitudinea de a fi reprodus prin microfilmare sau prin alte mijloace fotografice sau de
copiere i este indicat în STAS 186-86, care stabile te tipurile de scriere i dimensiunile

1
literelor alfabetului latin, chirilic i grec, a cifrelor romane i arabe, precum i a semnelor
de larg utilizare, scrise cu mâna liber sau folosind abloane.

Tabel 7.1. Standarde i norme în desenul tehnic de construc ii

Normativele în
Denumirea standardului Standardul
care este referit
I 31–1999
Desene tehnice de construc ii. Linii, cotare,
STAS 1434-1983 I 33–1999
reprezent ri conven ionale, indicator
Instala ii sanitare, de înc lzire central , de
I 31–1999
ventilare si de gaze naturale. Aparate de m sur STAS 185/6-1989
I 33–1999
si de control. Semne conven ionale
Instala ii sanitare, de înc lzire central , de
I 31–1999
ventilare si de gaze naturale. Armaturi. Semne STAS 185/3-1989
I 33–1999
conven ionale
Instala ii sanitare, de înc lzire central , de
I 31–1999
ventilare si de gaze naturale. Conducte pentru STAS 185/1-1989
I 33–1999
fluide. Semne si culori conven ionale
Instala ii sanitare, de înc lzire central , de
I 31–1999
ventilare si de gaze naturale. Fitinguri si piese STAS 185/2-1989
I 33–1999
auxiliare pentru conducte. Semne conven ionale

Formatele desenelor tehnice:

Piesele, ansamblele, construc iile i instala iile care se reprezint cu ajutorul
desenului tehnic au o mare varietate de forme i dimensiuni, ceea ce a impus utilizarea
unor formate normalizate. Prin STAS 1-84 se stabilesc dimensiunile, modul de notare,
regulile de prezentare i utilizare a formatelor.
Formatul (fig. 7.1) reprezint spa iul delimitat pe coala de desen prin conturul
pentru decuparea copiei desenului original. Acest contur are dimensiunile a x b i se
traseaz cu linie continu sub ire.

Fig. 7.1 Formatul de desen tehnic

2
 Conturul pentru decuparea desenului original (fig. 7.1) are dimensiunile cu 5 mm
mai mari decât cele ale formatului respectiv. Dimensiunile colii de desen (fig. 7.1) se
recomand s fie cu cel pu in 16 mm mai mari decât cele ale formatului respectiv.
Formatele utilizate în desenul tehnic se clasific în:
- formate de baz (preferen iale), alese din seria principal A, conform STAS 570-
82 (tabelul 7.2)
- formate alungite speciale, ob inute prin alungirea dimensiunii a a formatelor de
baz , astfel încât lungimea (respectiv dimensiunea b) a formatului alungit s fie un
multiplu întreg de dimensiunea a a formatului de baz ales (tabel 7.3);
- formate alungite excep ionale, ob inute prin alungirea dimensiunii a a formatelor
de baz , astfel încât lungimea (respectiv dimensiunea b) formatului ob inut s fie multiplu
întreg de dimensiunea a a formatului de baz ales (tabel 7.4).

Tabel 7.2. Formate de baz utilizate în desenul tehnic

Dimensiuni Suprafa a Num r

Simbol
a x b (mm) (m2) module
A0 1189 x 841 (841 x 1189) 1 16
A1 594 x 841 (841 x 594) 0,5 8
A2 594 x 420 (420 x 594) 0,25 4
A3 297 x 420 (420 x 297) 0,125 2
A4 210 x 297 0,0625 1
A5 (nu se recomand ) 210 x 148 0,03125 0,5

Tabel 7.3. Formate alungite speciale utilizate în desenul tehnic

Dimensiuni
Simbol
a x b (mm)
A3 x 3 420 x 891
A3 x 4 420 x 1189
A4 x 3 297 x 630
A4 x 4 297 x 841
A4 x 5 297 x 1051

Abaterile limit la dimensiunile formatului sunt cele prev zute în STAS 570-82
pentru formatele finite de hârtie din seria principal A (tabel 7.5).
Desenul original se execut pe cel mai mic format care permite reprezentarea
clar a obiectului respective. Formatele alungite, speciale i excep ionale se utilizeaz

3
numai dac obiectul (instala ia) nu poate fi reprezentat( ) pe unul dintre formatele de
baz .
Tabel 7.4. Formate alungite excep ionale utilizate în desenul tehnic

Dimensiuni
Simbol
a x b (mm)
A0 x 2 1189 x 1682
A0 x 3 1189 x 2523 (nu se recomand )
A1 x 3 841 x 1783
A1 x 4 841 x 2378 (nu se recomand )
A2 x 3 594 x 1261
A2 x 4 594 x 1682
A2 x 5 594 x 2102
A3 x 5 420 x 1486
A3 x 6 420 x 1783
A3 x 7 420 x 2080
A4 x 6 297 x 1261
A4 x 7 297 x 1471
A4 x 8 297 x 1682
A4 x 9 297 x 1892

Tabel 7.5. Abaterile limit la dimensiunile formatului din seria principal A

Dimensiuni format
Abateri limit (mm)
a x b (mm)
pân la 150 ±1,5
peste 150; pân la 600 ±2
peste 600 ±3

Elementele grafice ale formatului (indicator):

Liniile utilizate pentru execu ia grafic a formatelor sunt cele conform STAS 103-
84. Scrierea utilizat este conform STAS 186-86. Formatul are elementele grafice din fig.
7.2.

Fig. 7.2 Elemente grafice ale formatului

4
 Indicatorul (fig. 7.2) se execut conform STAS 282-77 i se a az de regul la
toate formatele de hârtie în col ul din dreapta jos lipit de chenar. În cazul formatelor A4 i
A3 nu se trec toate elementele grafice din fig. 7.2.
Indicatorul se aplic pe fiecare desen (de execu ie sau de ansamblu) i serve te
pentru identificarea desenului i modific rilor operate pe acesta. Completarea
indicatorului (fig. 7.3) se face astfel:
(1) denumirea sau ini ialele societ ii, institutului, etc. în cadrul c reia a fost
executat sau se p streaz desenul original
(2) scara sau sc rile la care a fost executat desenul (conform STAS 2-81)
(3) data la care a fost executat desenul
(4) denumirea obiectului reprezentat pe desen
(5) numele persoanelor care au proiectat, desenat, verificat, controlat STAS i
aprobat desenul
(6) semn turile persoanelor mai sus men ionate
(7) simbolul sau denumirea materialului din care este executat obiectul respectiv,
precum i num rul standardului sau normei interne referitoare la aceasta
(8) masa net a produsului (exprimat în kg)
(9) num rul desenului
(10) num rul curent al plan ei i num rul total de plan e ce compun desenul
respectiv, separate printr-o linie de frac ie oblic
(11) num rul desenului înlocuit de respectivul desen
(12) num rul de inventar (arhiv ) atribuit desenului respectiv
(13) simbolul literar al unei serii de modific ri operate în desenul respectiv
(14) num rul de modific ri operate în cadrul seriei de modific ri înscrise în
c su a (13)
(15) num rul fi ei de modificare în care sunt înscrise modific rile respective
(16) data la care s-a efectuat seria de modific ri
(17) numele persoanei care a f cut modificarea
(18) semn tura persoanei mai sus men ionate
Se men ioneaz c trasarea i utilizarea c su elor (11) i (12) se face numai când
este cazul.

Linii folosite în desenul tehnic de construc ii:

Alegerea tipului i grosimii liniilor se face conform indica iilor din tabelul 7.6.

5
 Tabel 7.6. Tipuri de linii uzuale în desenul de construc ii conform STAS 1434-83

Grosimea liniei continue groase se consider grosime de baz b; în func ie de

m rimea i complexitatea desenelor, b se poate alege între 0,4…2 mm. Grosimea de
trasare pentru liniile mijlocii este de b/2, iar pentru liniile sub iri de b/4.
În cazuri speciale (scheme func ionale, grafice, semne conven ionale) sunt admise
i alte tipuri de linii, cu condi ia ca semnifica ia lor s fie explicat prin legend pe desen.
Lungimea segmentelor i a intervalelor liniilor întrerupte sau a liniilor-punct
trebuie s fie uniform pe aceea i linie, i în ansamblul aceluia i desen. Liniile-punct
încep i se termin obligatoriu cu un segment, întret ierea lor se face numai prin
segmente.
Grosimea de baz aleas va fi aceea i pentru toate reprezent rile unui obiect
desenat la aceea i scar .

Sc ri numerice i grafice:
Desenele tehnice se execut la scar , prin scara unui desen în elegându-se raportul
dintre dimensiunile liniare m surate pe desen i dimensiunile reale ale obiectului desenat.
Sc rile de reprezentare se aleg conform STAS 2-81 (tabelul 7.7).

6
 În afara sc rilor din tabelul 7.7 se admite folosirea urm toarelor sc ri cu destina ie
special : 1:25 – pentru cazurile în care este necesar folosirea mai complet a câmpului
desenului; 1:15 în cazul desenelor de construc ii metalice în construc ii industriale sau
navale; 1:250, 1:2500 i 1:25000 pentru planuri de h r i.

Tabel 7.7. Sc ri de reprezentare utilizate în desenul tehnic STAS 2-81

m rire 2:1, 20:1, 5:1, 50:1, 10:1, 100:1

Sc ri m rime natural 1:1
de: 1:2, 1:20, 1:200, 1:2000, 1:20000, 1:5, 1:50, 1:500,
mic orare
1:5000, 1:50000, 1:10, 1:100, 1:1000, 1:10000, 1:100000

La alegerea sc rii desenului va trebui s se in seama de dimensiunile obiectului

reprezentat, de dimensiunile formatului i de realizarea unei reprezent ri cât mai clare a
obiectului pe un format cât mai redus.
Notarea sc rii pe desen se face dup cum urmeaz : în c su a indicatorului,
indicarea sc rii se face astfel: 1:5, 1:1, 2:1, etc.; la desenele care se execut f r indicator
(planuri, scheme, etc.), m rimea sc rii precedat de cuvântul „scar ” se înscrie sub titlul
desenului; la desenele în care unele proiec ii (vederi, sec iuni, detalii) sunt reprezentate la
alt scar decât aceea a proiec iei principale, scara se noteaz astfel: în indicator se înscrie
m rimea sc rii principale a desenului, urmat de valorile sc rilor diferite de aceasta,
înscrise între paranteze i cu caractere de preferin mai mici, de exemplu 1:10 (1:2, 1:5); pe
desen, sub (sau lâng ) notarea proiec iei executate la scar diferit de cea a proiec iei
principale se înscrie valoarea sc rii respective.

Cotarea i elementele cot rii:

Elementele cot rii, exemplificate prin fig. 7.3 sunt: liniile de cot , liniile
ajut toare, liniile de indica ie i cotele.

Fig. 7.3 Elementele cot rii

7
 Linia de cot este linia deasupra c reia se înscrie cota respectiv . Liniile
ajut toare indic punctele sau planele între care se prescrie cota: ele servesc i la
construirea punctelor necesare pentru determinarea formei geometrice a unei piese (fig.
7.3). Liniile de indica ie servesc pentru a preciza pe desen elementul la care se refer o
prescrip ie tehnic , o observa ie, un num r de pozi ie, o notare conven ional sau o cot ,
care, din lips de spa iu, nu poate fi scris deasupra liniei de cot (fig. 7.3). Cota
reprezint valoarea numeric a dimensiunii elementului cotat (fig. 7.3).
Liniile utilizate pentru execu ia grafic a cot rii trebuie s corespund
prescrip iilor din STAS 103-84.
Liniile de cot se traseaz cu linie continu sub ire, se delimiteaz prin s ge i
amplasate la ambele extremit i sau numai la una sau, în anumite situa ii, prin combina ii
de s ge i i puncte. Liniile de cot sunt drepte (în anumite cazuri, frânte) sau sub forma
unor arce de cerc; se traseaz paralel cu liniile de contur, la distan a minim de 7 mm
între ele i fa de linia de contur. S ge ile (fig. 7.4) se traseaz cu lungimea de 6…8 ori
grosimea liniei continue groase (de contur), nu mai mic de 2 mm, având unghiul la vârf
de aproximativ 15°; se sprijin pe liniile ajut toare, de contur sau de ax (conform STAS
188-87).

Fig. 7.4 Trasarea s ge ilor

În cazul unor spa ii insuficiente pentru scrierea cotelor, s ge ile se deseneaz în

afara liniilor ajut toare, iar în cazul dimensiunilor mici (cote în lan ) s ge ile pot fi
înlocuite cu puncte îngro ate (fig. 7.5). Nu se admite ca s ge ile s fie intersectate de linii,
cu excep ia liniilor de ha urare a sec iunilor. Liniile de cot se termin cu s geat la unul
din capete în urm toarele cazuri: la cotarea razelor de curbur , la cotarea diametrelor,
când circumferin a nu este reprezentat complet pe proiec ia respectiv , la cotarea
elementelor simetrice pentru care se reprezint numai o parte a elementului, la cotarea
printr-o singur linie de cot a mai multor dimensiuni fa de o linie de referin , etc.

8
 Fig. 7.5 Cotarea în cazul spa iilor mici pe desen

Liniile de contur, axele, liniile ajut toare i prelungirile lor nu pot fi utilizate ca
linii de cot , cu excep ia cot rii profilelor curbe. În cazul cot rii dimensiunilor unghiulare
(fig. 7.6) linia de cot se execut sub forma unui arc de cerc, cu centrul în vârful
unghiului.

Fig. 7.6 Cotarea unghiurilor

a – conicitate; b - reducere
Liniile de indica ie se traseaz cu linie continu sub ire i, dac este necesar, pot
avea un bra de indica ie (fig. 7.7). în func ie de elementul la care se refer pe desen, linia
de indica ie se sprijin pe o suprafa , printr-un punct îngro at, pe o linie de contur sau pe
o ax , printr-o s geat sau pe o linie de cot f r punct sau s geat .

Fig. 7.7 Exemplu de scriere a liniei de indica ie

9
 Cotele se scriu cu cifre arabe (conform STAS 186-87) cu dimensiunea nominal a
scrierii de minimum 3,5 mm. Pe acela i desen, toate cotele, inclusiv simbolurile i
prescurt rile aferente se scriu cu o singur dimensiune nominal .
În desenul industrial, valoarea cotelor pentru dimensiunile liniare se exprim în
milimetri, f r a scrie simbolul „mm” dup num rul de cot respectiv. Simbolul unit ii
de m sur se scrie dup cota respectiv numai în cazul indic rii acestor dimensiuni în
p r ile scrise din câmpul desenului (condi ii tehnice, observa ii, etc.).
Cotele se scriu deasupra liniei de cot , la distan a de 1…2 mm de aceasta, de
preferin la mijloc (fig. 7.3) sau decalate alternativ una fa de cealalt (fig. 7.6), în cazul
cot rii diametrelor. În cazul în care spa iul pentru dispunerea cotelor este insuficient,
acestea se scriu fie în afara liniilor ajut toare, de preferin în dreapta (fig. 7.5), fie în
dreptul unor linii de indica ie (fig. 7.5), fie pe bra ul de indica ie al liniilor de cot .
Cotele se scriu astfel încât s poat fi citite de jos i din dreapta desenului. Se va
evita dispunerea cotelor cu liniile cuprinse integral în zonele ha urate. Dac astfel de
situa ii nu pot fi evitate, cotele se scriu l sându-se loc liber în spa iul ha urat. Cotele se
scriu de asemenea astfel ca cifrele s nu fie desp r ite de linii de contur, axe sau linii
ajut toare; ele se scriu de o parte a liniei respective sau dac nu este posibil se admite
întreruperea liniei de contur, a axei sau a liniei ajut toare în por iunea în care se scrie
cota. Dac mai multe linii de cot paralele sunt t iate de o ax în mijlocul lor, cotele se
scriu alternativ, de o parte i de alta a axei.
În anumite cazuri, cotele se scriu înso ite de simboluri (tabelul 7.8). De exemplu,
simbolul se folose te înaintea cotelor pentru diametre, cu excep ia cotelor pentru filete.
Simbolurile se traseaz cu aceea i grosime cu care au fost trasate cifrele de cot .

Tabel 7.8. Simboluri ce pot înso i cotele

10
 G urile practicate în materialul pieselor pot fi reprezentate obi nuit sau
simplificat. Aceste g uri pot fi netede sau filetate. Reprezentarea lor se face ca în tabelul
7.9.

Tabel 7.9. Reprezentarea g urilor

7.4. Elemente de baz în desenul tehnic de construc ii

Axe de simetrie:
În alc tuirea unui ansamblu constructiv, cel mai folosit element de simetrie este
axa de simetrie. Ansamblul sau obiectul are întotdeauna cel pu in o ax principal i una
sau mai multe secundare.
În planul unei cl diri de locuit (fig. 7.8) compus din trei tronsoane (1, 2 i 3),
elementele fiec rui tronson se dispun simetric fa de axa acestuia (I-I’, II-II’, MN), iar
tronsoanele se dispun simetric fa de axa principal MN. Axele I-I’ i II-II’ se numesc
axe secundare.

11
 Fig. 7.8 Axe de simetrie în plan la o cl dire

Fa de axa principal de simetrie MN din planul orizontal, se dezvolt axe de

simetrie i în plan vertical (fig. 7.9), în raport de care se dispun elementele componente
ale fa adei; prin plasarea simetric a elementelor de arhitectur ale fa adei se realizeaz
ritmuri armonioase între componentele simetrice ale ansamblului.

Fig. 7.9 Axe de simetrie la fa ada unei cl diri

Pentru o construc ie industrial dezvoltarea simetric conduce la simplificarea

proiect rii (calcul i desen) i execu iei (num r mic de repere i elemente constructive,
trasare u oar , montaj simplificat, în serie).
În cazul unei hale industriale, elementele componente se pot alc tui, de asemenea,
dup dou axe principale de simetrie i o serie de axe secundare de simetrie, longitudinale
i transversale; de obicei, axele secundare, fiind axele de simetrie ale elementelor de
rezisten (funda ii, stâlpi, grinzi) sunt folosite i ca axe de trasare a construc iei pe teren
(de exemplu, la intersec ia unei axe transversale cu o ax longitudinal se materializeaz
axa vertical a unei funda ii, stâlp) – fig. 7.10.

12
 Fig. 7.10 Axe de simetrie în plan la o hal industrial

Elementele de simetrie (de obicei axe) pot folosi la realizarea simplificat a

desenelor pentru proiectele ansamblurilor de construc ii realizate simetric.
Reprezentându-se la o scar redus ansamblul simetric complet, se poate detalia la o scar
convenabil numai unul sau unele din elementele simetrice, indicându-se cu un semn
conven ional axele de simetrie (fig. 7.11)

Fig. 7.11 Folosirea elementelor de simetrie la desenarea unui ansamblu

a – sec iune transversal ; b – sec iune printr-o deschidere de cadru

13
 Reprezentarea prin vederi i sec iuni:
În desenul tehnic de construc ii, obiectele se prezint grafic prin vederi i sec iuni
în proiec ii ortogonale i perspective (fig. 7.12).
Proiec iile ortogonale orizontale con in elemente dimensionale de lungime i
l ime ale obiectelor (fig. 7.12-b). Proiec iile ortogonale verticale con in i elemente de
în l ime ale obiectelor.
Vederile ob inute prin proiec ii ortogonale pe planele de proiec ie, determin
numai forma i dimensiunile elementelor exterioare ale construc iei. Pentru determinarea
elementelor interioare (compartimentarea interioar , grosimea pere ilor, a plan eelor,
pozi ionarea u ilor, a ferestrelor, dimensiunea înc perilor, adâncimea i forma funda iilor,
etc.) se folosesc sec iuni prin construc ie. Sec iunea este reprezentarea obiectului dup
t ierea lui imaginar cu un plan de sec ionare i îndep rtarea p r ii dintre acest plan i
ochiul observatorului.
Planurile de sec ionare se aleg perpendicular pe planele de proiec ie; rezult deci,
sec iuni orizontale sau verticale prin construc ie.

Fig. 7.12 Reprezentarea unei construc ii

a – vedere din fa ; b – vedere de sus; c – vedere lateral ; d - perspectiv

Sec iunea orizontal prin construc ie, executat la un nivel caracteristic, se

nume te plan; fiind privit de sus, va cuprinde toate elementele caracteristice ale
construc iei, existente de la nivelul sec iunii în jos (pozi ia u ilor, ferestrelor, sc rilor,
mobilierul, etc.) (fig. 7.13-b).

14
 Elementele de deasupra planului de sec ionare, dac trebuie indicate în desen, se
reprezint cu linii întrerupte. Planurile se definesc prin pozi ia lor; plan parter sau plan
cota +0,00; plan etaj sau plan cota +2,80, etc. Denumirea de sec iune se utilizeaz în
general pentru sec iunea vertical prin construc ie (fig. 7.13-a i c); ea poate fi
transversal (perpendicular pe dimensiunea mare) sau longitudinal (paralel cu
dimensiunea mare).
Urma planului de sec ionare pe planul de proiec ie perpendicular se nume te
traseu de sec ionare; se reprezint prin linie-punct sub ire, terminat la capete cu
segmente îngro ate. Traseul de sec ionare se poate reprezenta pe toat lungimea sau
numai la extremit ile sec ion rii (fig. 7.13-b). Direc ia de privire se indic prin s ge i
sub iri, perpendiculare pe traseul de sec ionare, a ezate cu vârful pe segmentele îngro ate;
în dreptul fiec rei s ge i, traseul de sec ionare se marcheaz cu cifre sau litere.
Traseele de sec ionare pot fi rectilinii, decalate sau frânte urm rind elementele
care trebuie determinate în proiec ie. Segmentele îngro ate din capete nu trebuie s
intersecteze liniile de contur.

Fig. 7.13 Sec iuni ale unei construc ii

a – sec iune longitudinal ; b – plan; c – sec iune transversal ; d – perspectiv sec ionat

15
 Obiectele simetrice se pot reprezenta sec ionate numai pân la axa de simetrie
(fig. 7.14).

Fig. 7.14 Reprezentarea unui element simetric

1 – vedere; 2 - sec iune

Reprezentarea golurilor de u i i ferestre:

Golurile l sate în zid rie pentru u i i ferestre se reprezint la scara desenului, în
func ie de dimensiuni i de tipul elementelor utilizate. La u i, indicarea sensului de
deschidere i cotarea sunt obligatorii numai la planurile de execu ie. U ile se reprezint
prin semne conven ionale în func ie de tipul lor, conform tabelului 7.10. Sensul de
deschidere se indic printr-un arc de cerc i linia t bliei u ii, trasat la 90° sau înclinat
fa de axa zidului. În sec iuni se indic numai golul u ii, conturat cu dou linii sub iri
care reprezint muchiile v zute ale peretelui.

Tabel 7.10 Reprezent ri conven ionale pentru u i (STAS 1434-83)

16
 Ferestrele, atât în planuri cât i în sec iuni, se reprezint prin golul din sec iunea
peretelui, conturat prin dou linii sub iri (muchii v zute ale peretelui) i una sau dou linii
sub iri intermediare ce reprezint fereastra propriu-zis . Tipurile de ferestre i u i-ferestre
se reprezint în planuri, prin semne conven ionale conform tabelului 7.11.

Tabel 7.11 Reprezent ri conven ionale pentru ferestre (STAS 1434-83)

În mijlocul golului, la u i i ferestre, se traseaz o linie sub ire, la cap tul c reia se
figureaz un cerc în care se trece indicativul din tabelul de tâmpl rie. În dreptul golurilor
de u i i ferestre se scriu dimensiunile modulate ale acestora. La ferestre, cercul cu
indicativul i cotarea se figureaz în exteriorul cl dirii. Ni ele l sate în parapet pentru
radiatoare se indic cu linii întrerupte.

17
 Reguli specifice de cotare în desenul de construc ii:
Cotarea pere ilor. Pe desenele de ansamblu, cotele sunt cele ale dimensiunilor
modulate; pe desenele de detaliu, elementele se coteaz cu dimensiunile lor de execu ie
(de exemplu, grosimea pere ilor din c r mid din desenele de ansamblu se coteaz cu 75;
125; 25; 375, etc, iar în desenele de detaliu, cotele sunt 65; 115; 24; 365 sau 63; 115; 240,
365 mm).
Dimensiunile urechilor de zid rie pentru u i interioare în planurile de ansamblu se
coteaz separat pentru câteva locuri caracteristice; în desenele de execu ie se reprezint
aceste dimensiuni în detalii de montaj ale tâmpl riei.
Pozi ionarea pere ilor în plan se face atât prin cot ri fa de axele lor de trasare,
cât i prin cote interioare pentru grosimea zidurilor i distan a dintre acestea. Zidurile
exterioare se pozi ioneaz în plan cu linia interioar la 12,5 cm fa de axele lor de
trasare; la zidurile interioare axele de trasare coincid cu axele lor geometrice.
Cotarea stâlpilor. Pozi ia stâlpilor se determin fie prin cotarea distan ei dintre
axele stâlpilor (fig. 7.15-a), fie prin cotarea distan ei dintre fe ele lor (fig. 7.15-b).
În cazul repet rii în ir a unor elemente identice i echidistante, a ezate pe aceea i
linie se poate înlocui irul de cote par iale, cu o cot total între axele sau fe ele
elementelor marginale, scris sub forma unui produs între num rul distan elor egale i
dimensiunea care se repet ; la cap tul irului se coteaz unul sau dou elemente, precum
i dimensiunea care se repet (fig. 7.16).

Fig. 7.15 Cotarea pozi iei stâlpilor din beton armat

18
 Fig. 7.16 Cotarea elementelor identice i echidistante situate pe aceea i ax

Cotarea golurilor pentru u i i ferestre. Cotele tâmpl riei (u i i ferestre) se dau

numai în desenele de execu ie i reprezint dimensiunile modulate ale golurilor zid riei
scrise sub form de frac ie pe linia de cot a golului; la num r tor se scrie l imea, iar la
numitor în l imea golului de la fa a pardoselii finite, la u i, sau de la parapet, la ferestre
(fig. 7.17).
În sec iuni golurile pentru u i i ferestre se pozi ioneaz prin cote verticale. Aceste
cote reprezint dimensiunile efective exterioare ale tâmpl riei plus locul liber (jocul)
necesar pentru montaj. Cotele g urilor pentru u i i ferestre exterioare se scriu în
exteriorul conturului cl dirii. Pozi ia golurilor la pere ii exteriori se indic prin cotarea
succesiunii de plinuri i goluri; facultativ se pot cota i distan ele de la axele lor fa de un
reper determinat.

Fig. 7.17 Cotarea u ilor i ferestrelor în plan

a – u ; b - fereastr

Golurile suprapuse se reprezint i se coteaz separat; cele care nu sunt cuprinse

în planul de sec ionare se reprezint cu linie întrerupt , indicându-se i cota parapetului
respectiv (fig. 7.18)

19
 b

Fig. 7.18 Cotarea golurilor suprapuse în plan

a – în vedere; b – în plan

Cotarea sec iunilor elementelor mici. Sec iunile elementelor mici, desenate în
plan, se coteaz fie obi nuit, fie prin înscrierea pe o linie de referin a cotelor celor dou
laturi, înmul ite între ele. Prima cot este aceea a laturii paralele cu baza plan ei, în
pozi ia normal de citire a desenului (fig. 7.19). În l imea de la care golul fa de nivelul
pardoselii se scrie sub cotele sec iunii lui, precedat de nota ia h=… . Literele sau cifrele
romane din dreptul acestor goluri indic nivelul pe care îl deservesc i anume: S – pentru
subsol, P – pentru parter, I – pentru etajul 1, II – pentru etajul 2, etc.

Fig. 7.19 Cotarea în plan a sec iunilor elementelor mici

20
 Golurile de aceea i sec iune i echidistan se pozi ioneaz prin cotarea distan ei
totale dintre axele sau fe ele elementelor marginale sub form de produs între num rul de
repet ri i dimensiunile care se repet (fig.7.20).

Fig. 7.20 Cotarea golurilor identice i echidistante situate pe aceea i ax

Cotarea pantelor. Pantele se indic printr-o s geat paralel cu panta astfel: având
sensul de urcare pentru sc ri, rampe de circula ie (fig. 7.21-a) i având sensul de coborâre
pentru pante de scurgere (acoperi , terasamente, canalizare, etc.) – fig. 7.21-b i c.
Valoarea pantei se scrie sub form de raport sau procent deasupra s ge ii; în
planuri, s ge ile care indic direc ia pantei au lungimea elementului respectiv.
Indicarea cotelor de nivel. Cotele de nivel se indic în metri cu dou zecimale
(chiar dac acestea sunt 0). Cota de reper se indic prin ±0,00. Nivelul de reper se
consider , în general, nivelul pardoselii finite de la parterul corpului principal al cl dirii;
în cazuri speciale se poate lua i alt nivel caracteristic.
La înscrierea cotelor de nivel în sec iuni, fa ade i planuri se utilizeaz simboluri
sub form de triunghi echilateral (în l imea triunghiului egal cu a cifrelor de cot ).

Fig. 7.21 Indicarea pantelor

a – rampe (în sec iune i în plan); b – acoperi (în vedere i în plan);
c – profilul transversal al unui drum

Simbolurile se utilizeaz astfel:

- pentru cote în raport cu nivelul-reper, simbol înnegrit pe jum tate (fig. 7.22-a)

21
 - pentru cote în raport cu un alt nivel decât cel de reper stabilit, simbolul
neînnegrit, men ionându-se care este reperul luat în considerare (fig. 7.22-b)
- în planuri, simbolul se completeaz cu un dreptunghi în care se scrie cota (fig.
7.22-c). Simbolurile pot fi reprezentate i numai prin jum tate de triunghi; pe
acela i plan îns , nota iile vor fi unitare (fig. 7.22-d). Pentru claritatea
desenului, cota de nivel se poate a eza i pe o linie de referin (fig. 7.22-e)

Fig. 7.22 Indicarea cotelor de nivel

Schi a i releveul:
Desenele tehnice realizate pentru construc ii proiectate (desenul de studiu, de
execu ie), precum i cele executate pentru construc ii existente (relevee), se concep i se
clarific în prealabil, pe baza unor schi e sumare, de mân .
Schi a se nume te de proiect când reprezint un obiect proiectat i de releveu când
reprezint un obiect existent.
Schi a de proiect. Schi a de proiect st la baza concep iei i elabor rii planurilor
de arhitectur i a detaliilor pentru execu ie.
Schi a pentru elaborarea planurilor de arhitectur : Pe baza schemei func ionale,
de circula ie sau de distribu ie a spa iilor proiectate, elaborat în func ie de cerin ele temei
de proiectare date, se întocmesc schi ele planurilor ce urmeaz a fi desenate. Când se
refer la o cl dire în ansamblul ei, schi a cuprinde elementele principale ale planului
reprezentat, respectiv axele de compozi ie, elementele de structur (ziduri de rezisten ,
stâlpi), compartimentarea spa iilor în func ie de suprafe ele impuse prin tem sau prin
norme. Când se refer la por iuni din plan, la zonele care se cer detaliate, schi a cuprinde

22
elementele de detaliu (elemente de construc ii sau finisaj, elemente de instala ii, utilaje,
mobilier, obiecte sanitare, etc.) – fig. 7.23.

Fig. 7.23 Schi a de plan a unei b i într-o locuin

Dup definitivarea schi ei se trece la executarea desenului pe curat, care constituie

desenul de studiu sau de execu ie. Pentru sec iuni identice se întocme te un singur plan.
Elaborarea schi ei planului de arhitectur cuprinde urm toarele etape:
- trasarea axelor de simetrie, a axelor re elei modulare, pe baza c reia este
întocmit planul respectiv, marcându-se axele longitudinale i transversale
- trasarea elementelor de structur (ziduri portante sau stâlpii cadrelor din beton
armat)
- trasarea zidurilor desp r itoare de compartimentare, a golurilor pentru u i i
ferestre, co uri de fum, canale de ventila ie, sc ri, balcoane, etc.
- trasarea mobilierului, a obiectelor sanitare, cotarea desenului, scrierea textelor,
a titlurilor; dup terminarea acestor opera ii se îngroa liniile elementelor
sec ionate
Schi e cu detalii pentru execu ie: Pentru solu ionarea unor probleme tehnologice
de execu ie, în general de detaliu, ap rute pe parcursul lucr rii sau neclarificate de
proiectul de execu ie, proiectantul sau constructorul întocmesc schi e direct pe antier.

23
 Schi a se realizeaz la o scar convenabil i trebuie s cuprind toate cotele i
detaliile constructive i tehnologice necesare execu iei (fig. 7.24).

Fig. 7.24 Schi cu detalii de execu ie (stabilirea pozi iei de montaj a funda iilor)
a – vedere în plan; b – sec iune 1-1
1 – element prefabricat de funda ie tip pahar; 2 – stâlp prefabricat; 3 – beton de egalizare
4 – beton de monolitizare cu pietri m rg ritar

În cazul în care este necesar schimbarea unei solu ii tehnologice de execu ie,
datorit realiz rii lucr rii respective în alte condi ii decât cele prev zute ini ial de
proiectant, schi ele trebuie s indice modific rile aduse i noua solu ie adoptat . De
exemplu, în cazul în care se impune întreruperea stratului termoizolant combustibil la
acoperi ul unei hale i înlocuirea lui cu un strat termoizolant incombustibil (fig. 7.25)
schi a va preciza în zona întreruperii, elementul propus i modul de racordare a acestuia
la elementul existent.

Fig. 7.25 Schi cu detaliu de execu ie

(întreruperea stratului termoizolant la acoperi ul unei hale industriale)
1 – cheson prefabricat; 2 – barier de vapori; 3 – strat termoizolant (polistiren celular);
4 – strat termoizolant din beton celular autoclavizat; 5 – strat hidroizolant;
6 – nisip; 7 - mortar

24
 Releveul. Releveul se întocme te în urm toarele situa ii:
- necunoa terea distribu iei în plan a unei construc ii existente (nu exist o fi a
construc iei)
- verificarea coresponden ei planurilor existente cu situa ia real , în vederea
unor amenaj ri (transform ri, consolid ri, extinderi, etc.)
- reactualizarea planurilor existente în urma unor modific ri interioare în timpul
execu iei sau ulterior
- întocmirea actelor oficiale pentru demolare (pentru verificarea manoperei i a
materialelor rezultate la demolare)
Relevarea planurilor. Elaborarea releveului cuprinde urm toarele etape:
- schi area conturului aproximativ al construc iei, cu compartimentarea
interioar , pozi ia golurilor
- m surarea dimensiunilor determinate din planul construc iei, de exemplu:
lungimea pere ilor, l imea, în l imea i pozi ia golurilor, sau a unor elemente
de construc ii care apar în plan (stâlpi, ni e, etc.); releveul înc perilor trebuie
s cuprind dimensiunile generale i par iale
- m surarea sc rilor, a balustradelor, a parapetelor, etc.
Relevarea sec iunilor i a fa adelor. În raport cu dimensiunile din plan se
schi eaz fa adele i sec iunile caracteristice care se completeaz cu cote m surate pe
în l ime. Dimensiunile verticale se m soar în raport cu cota pardoselii parterului sau cu
un plan de reper ales; se m soar parapetele ferestrelor, u ile, varia iile nivelului
plafonului, treptele, palierul, etc. Grosimea plan eelor se m soar în dreptul unui gol sau
se stabile te aritmetic prin diferen a dintre cota total i cotele par iale, în dreptul a dou
goluri suprapuse.

25