GP 089-03

GHID PRIVIND PROIECTAREA SCĂRILOR ŞI RAMPELOR LA
CLĂDIRI
Indicativ GP 089-03
Cuprins
* Capitolul 1. GENERALITĂŢI
* Capitolul 2 ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A SCĂRILOR ŞI
RAMPELOR
* Capitolul 3 RELAŢIA ÎNTRE GEOMETRIA SCĂRII – STRUCTURĂ – FINISAJ–
TRASEUL MÂINII CURENTE
* Capitolul 4 ELEMENTE SPECIFICE DE PROIECTARE A SCĂRILOR DIN DIVERSE
MATERIALE
* ANEXĂ INFORMATIVĂ I - Scări cu trepte foarte înalte, decalate
* ANEXĂ INFORMATIVĂ II - Exemple
* BIBLIOGRAFIE
Capitolul 1. GENERALITĂŢI
1.1. Obiect şi domeniu de aplicare
1.1.1. Prezentul ghid detaliază condiţiile şi măsurile necesare la

proiectarea din punct de vedere al conformităţii geometrice a scărilor şi rampelor
pentru circulaţie pietonală, la clădiri cu funcţiuni civile şi în concordanţă cu
prevederile Normativului privind criterii de performanţă specifice rampelor şi
scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii.
1.1.2. Ghidul explicitează:
a. principiile de proiectare a scărilor
b. relaţia între geometria scării şi structura de rezistenţă a
acesteia
c. implicaţiile pe care le au principalele opţiuni descrise la a) şi b)
asupra finisajului scării
d. traseul balustradei şi mâinii curente, precum şi implicaţiile
pe care le au acestea asupra conformării generale a scărilor
cu întoarcere la 180º şi la 90º, în concordanţă cu geometria
şi structura lor.
e. principii specifice privind proiectarea scărilor cu structur din:
- beton armat
- lemn
- metal
- piatră
- sticlă
1.1.3. Prevederile prezentului ghid vor fi aplicate la proiectele noi de scări

din spaţiile cu funcţiuni civile (publice şi private), precum şi la cele de reabilitare
funcţională a clădirilor existente (de locuit, social-culturale şi administrate), în
măsura în care intervenţiile includ şi scările şi/sau rampele acestora.
1.1.4. Prevederile prezentului ghid se adresează:
- elaboratorilor proiectelor tehnice şi a detaliilor de execuţie
- verificatorilor de proiectare şi experţilor tehnici atestaţi potrivit

prevederilor Legii 10/1995
- orgnismelor administrative teritoriale precum şi persoanele fizice şi

juridice care realizează investiţii în domeniul construcţiilor.
1.1.5. La realizarea scărilor şi rampelor la cădirile civile se vor respecta

prevederile din reglementările tehnice specifice domeniului (conf. 1.2.) şi cele ale
prezentului ghid.
1.1.6. Nu fac obiectul prezentului ghid scările tehnologice din spaţii cu

funcţii cu funcţiune tehnică.
1.1.7. Nu fac obiectul prezentului ghid scările exterioare clădirilor, care nu

sunt direct adiacente acestora.
1.1.8. Nu fac obiectul prezentului ghid scările speciale rabatabile, pliante,

scările şi rampele rulante, care se proiectează ţinând cont de cerinţele şi
prescripţiile tehnice ale producătorilor specializaţi.
1.2. Referinţe
1. Legea 10/1995 Lege privind calitatea în construcţii

Ordonanţa guvernamentală privind reabilitarea
2. OG 29/31.03.00 termică a fondului contruit existent şi stimularea
economisirii energiei termice
Normativ privind criterii de performanţă

3. NP 063 specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia
pietonală în construcţii
Normativul pentru adaptarea clădirilor civile şi

4. NP 051/2001 spaţiului urban aferent, la exigenţele
persoanelor cu handicap
5. P 118 Normativ de siguranţă la foc construcţiilor
Acustica în construcţii. Protecţia împotriva

zgomotului în construcţii civile şi social-
6. STAS 6156
culturale. Limite admisibile şi parametri de
izolare acustică
Directiva europeană 106/89 privind produsele

7.
pentru construcţii
Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea

8. STAS 10101/OA
acţiunilor pentru construcţii civile şi industriale
9. STAS 10101/1. Acţiuni în construcţii. Încărcări permanente
Acţiuni în construcţii. Încărcări datorate

10. STAS 10101/2.
procesului de exploatare
Contract IPCT Normativ privind proiectarea clădirilor din punct

11.
55/20011 de vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare
________________________________
1
În redactarea finală a Ghidului se va trece indicativul Normativului, dacă până atunci acesta va fi publicat şi
intrat în vigoare.
În cuprinsul Ghidului, trimiterile la documentaţia de referinţă se fac prin numărul

curent din tabelul de la 1.2., între paranteze drepte: [1], [2] etc.
1.3. Terminologie
În concepţia prezentului ghid, termenii de mai jos, prezentaţi în ordine alfabetică, au
următoarea semnificaţie:
caz particular de parapet alcătuit în general din elemente

1. balustradă verticale (baluştri) şi/sau orizontale, la care predomină
„golul” (în relaţia plin-gol)
2. bordură relief în sus, situat în lungul rampei scării
spaţiul delimitat de pereţi şi planşee, în care este închisă

3. casa scării
scara
parte frontală a treptei, ieşită din planul contratreptei, cu

4. ciubuc
rol decorativ
componenta verticală a treptei, care face legătura între

două trepte
5. contratreaptă
Observaţie: se pot realiza scări cu trepte, fără contratrepte
decalaj
distanţare a proiecţiei muchiei treptelor (14) aflate pe
6.
(al treptelor) rampe diferite
intrados
partea de dedesubt a scării. Poate fi neted sau cutat.
7. Observaţie: se poate utiliza, cu aceeaşi semnificaţie, şi
(al scării)
termenul de extrados al scării
distanţa de circulaţie cuprinsă între limitele finite a două

rampe (17) suprapuse sau o rampă şi elementele
planşeului (respectiv pardoselii), măsurată pe
8. înălţime liberă perpendiculara la linia pasului, de la muchia treptei (14)
finite (respectiv faţa pardoselii podestelor), până la faţa
finită a intradosului rampei sau a grinzilor de podest (fig.
1.1.)
distanţa de circulaţie disponibilă efectiv, cuprinsă între

suprafeţele finite ale elementelor ce delimitează scara
9. lăţime liberă (între perete şi balustradă, între doi pereţi, între perete şi
vangul lateral, între două balustrade sau două vanguri ale
aceleaşi rampe sau aceluiaşi podest) (fig. 1.2.)
distanţa cuprinsă între muchia treptei (14) şi protecţia

10. lăţimea treptei muchiei treptei imediat superioare, măsurată pe linia
pasului
linia pe care se măsoară în proiecţie orizontală lăţimea

11. linia pasului treptelor (10) şi care indică grafic sensul de urcare.
În cazul scărilor curbe sau balansate, linia pasului se

consideră la 50 cm de la mâna curentă, dinspre ochiul
scării pentru rampe cu lăţimea până la 1,00 m şi la 60 cm
pentru rampe cu lăţimea mai mare de 1,00
12. lungimea treptei Dimensiunea lungă a treptei este egală cu lăţimea rampei
element constructiv prevăzut la partea superioară a

parapetului/balustradei sau pe peretele adiacent unei scări
13. mâna curentă
sau unei rampe, având rolul de sprijin pentru persoanele
ce utilizează scara sau rampa
intersecţia dintre planul orizontal şi planul vertical al treptei

(fig. 1.3.)
14. muchia treptei

Observaţie: se poate utiliza, cu aceeaşi semnificaţie, şi
termenul de buză a treptei
element constructiv vertical, plin sau goluri, care asigură

15. parapet protecţia persoanelor care circulă sau staţionează pe
traseul scării sau rampei (inclusiv al podestului)
element constructiv orizontal (de plecare, sosire şi/sau

intermediar) prevăzut pentru legătura cu etajul şi respectiv
pentru odihna persoanelor care circulă pe scară sau
rampă
16. podest
termenul de palier
element constructiv de circulaţie, înclinat, prevăzut sau nu

cu trepte, ce face legătura între elementele orizontale-
podeste-(16) ale diverselor niveluri.
Notă: Rampele pentru circulaţia pietonală, ce fac obiectul

17. rampă prezentului normativ, sunt rampele fără trepte. Rampele
cu trepte fac parte integrantă din subansambluri scară
(19). În acest caz termenul rampă se poate folosi fără
precizarea „de scară”, dacă din context se înţelege că
este vorba de rampe cu trepte, deci de „rampe de scară”.
relief în lungul rampei scării, către ochiul scării, lateral şi în

18. rebord
sus
subansamblu constructiv care serveşte la circulaţia

19. scară pitonală între două sau mai multe niveluri şi care este
alcătuită din rampe cu trepte şi podeste
scară exterioară scară amplasată în exteriorul construcţiei, independentă

20.
deschisă sau alipită acesteia pe maximum trei laturi
scară amplasată în interiorul construcţiei, în holuri,
scară interioară
21. vestibuluri atriumuri etc. fără a fi închisă într-o casă
deschisă
proprie a scării (3)
scară amplasată într-o casă proprie a scării (3), astfel

scară interioară
22. conformată încât să răspundă condiţiilor de izolare şi
închisă
protecţie în caz de incendiu
caz particular de scară cu mai multe rampe, în care

scară cu
23. acestea sunt orientate unele faţă de altele la un unghi
întoarcere
oarecare (cel mai frecvent întoarceri la 180º, sau la 90º)
scară în general deschisă, care urmăreşte realizarea unui

scară efect arhitecturala deosebit, astfel alcătuită încât să
24.
monumentală asigure (dacă este cazul) şi evacuarea în caz de pericol (a
se vedea P 118)
25. scară principală scară ce asigură circulaţia funcţională din clădire.
scară ce are rampele curbe (de diverse forme) continue

scară cu rampe
26. sau întrerupte cu podeste şi la care treptele converg la
curbe
unul sau mai multe centre de curbură
scară cu rampe scară ce are una sau mai multe rampe drepte, continue
27.
drepte sau întrerupte cu podeste (cu sau fără întoarcere)
caz particular de scară cu rampe drepte, unde rampele şi

28. scară dreaptă
podestele sunt în prelungire, pe aceeaşi direcţie
scară destinată circulaţiei secundare în clădire, servind

toate nivelurile sau numai o parte dintre ele şi care poate
29. scară secundară
asigura şi evacuarea, dacă este alcătuită şi dimensionată
corespunzător
scară abruptă (cu scară cu trepte ce au înălţimea cuprinsă între 22,6 şi 30,0
30. trepte foarte cm
înalte)
scară care, pe rampe drepte şi/sau curbe, are porţiuni cu

31. scară balansată trepte balansate (36), sau combină rampe drepte cu
rampe curbe
scară cu trepte
32. scară cu trepte cu înălţime cuprinsă între 17,6 şi 22,5 cm
înalte
scară cu trepte
33. scară cu trepte ce au înălţimea mai mică de 16,5 cm
joase
scară cu trepte scară cu trepte ce au înălţimea cuprinsă între 16,6 şi 17,5

34.
obişnuite cm
suprafaţă orizontală, cu lăţime relativ mică, situată pe

verticală la distanţă egală faţă de celelalte trepte.
35 treaptă
Observaţie: prin treaptă este definit şi ansamblul treaptă-
contratreaptă
trepte ce urmăresc un traseu curb pe linia pasului, cu

36 trepte balansate muchii de treaptă având forma diferită în plan între ele
sau/şi faţă de celelalte trepte ale rampei
spaţiul (liber) cuprins între rampele scării, către interiorul

37 ochiul scării
ei
grindă laterală sau centrală, în lungul rampei, pe care

descarcă rampa scării
38 vang
termenul de grindă – vang
Observaţie:
O parte din aceşti termeni se regăsesc aidoma şi în Normativ privind criterii de performanţă
specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii; pentru alţii s-au redus precizări
suplime tare, fără a se schimba înţelesul din acel Normativ [3].
[top]
Capitolul 2 ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A SCĂRILOR ŞI

RAMPELOR
2.1. La clădirile civile accesul pietonal la diferite se asigură obişnuit prin

scări (19); rampele (17) asigură accesul persoanelor cu handicap locomotor la
diferite niveluri ale clădirii.
Scările şi rampele pietonale se dimensionează conform Normativului [3].
2.2. Pantele uzuale pentru scări şi rampe sunt prezentate în fig. 2.1.
Pantele pentru diferite funcţiuni ale rampelor pitonale, specifice anumite

funcţiuni, sunt precizate atât în Normativul [3], cât şi în NP 051 [4].
2.3. Încărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici
2.3.1. Asupra scărilor acţionează încărcări permanente şi încărcări

provenite din procesul de exploatare (utile).
2.3.2. Încărcările permanente se stabilesc în funcţie de greutatea

elementelor de rezistenţă a rampelor şi a podestelor, a straturilor de umplutură şi
de finisajele adoptate.
Încărcările utile ţin cont de posibilitatea aglomeraţiilor, reprezentând valori

maxime normate în condiţii de exploatare (figura 2.2.).
2.3.3. Clasificarea şi gruparea acţiunilor agenţilor mecanici pentru calculul

scărilor se face conform STAS 10101/OA [8].
Evaluarea încărcărilor permanente se face conform STAS 10101/1 [9].

Definirea încărcărilor datorate procesului de exploatare se face conform STAS
10101/2 [10].
2.3.4. Valorile normate ale încărcărilor utile verticale, uniform distribuite pe

rampe şi podeste, sunt date în tabelul A din Normativul [3].
2.3.5. În unele cazuri, în special în cazul scărilor cu trepte din elemente

independente sau lipsite de contratrepte de solidarizare, scările se verifică şi la o
încercare utilă concentrată, pe direcţie verticală de 1,5 kN, aplicată pe element,
în poziţia cea mai defavorabilă, pe o suprafaţă de 10x10 cm, în absenţa altor
încărcături utile.
2.3.6. Valorile normate ale încărcărilor utile, verticale şi orizontale pe

balustradele rampelor şi podestelor sun date în tabelul B din Normativul [3].
Balustradele rampelor şi podestelor sunt supuse unor încărcări verticale

sau orizontale, considerate uniform distribuite liniar şi aplicate pe mâna curentă,
acţiunea orizontală încărcărilor neconsiderându-se simultană cu cea verticală.
Încărcările orizontale aplicate pe mâna curentă a balustradei acţionează

asupra rampei, dând naştere la un moment dat încovoietor şi unei forţe
orizontale în punctul de încastrare a balustradei în rampa (figura 2.2.).
2.4. Tipuri principale de scări
Din punct de vedere al concepţiei structurale, scările pot fi:
a) Scări cu trepte portante sunt realizate din diverse materiale. Aceste

trepte fie direct pe pământ, fie reazemă pe alte elemente structurale (pe pereţi
portanţi, grinzi de vang); se pot încastra în pereţi, sau se pot suspenda cu tiranţi.
Treptele executate independent pot fi solidarizate pentru a conlucra, dar nu
formează o placă unitară.
b) Scări cu rampe portante din beton armat, care:
- formează o placă ce descarcă longitudinal pe plăci sau
grinzi de podest
- includ şi podestele şi reazemă pe elementele structurale
verticale de la extremităţile casei scării
- descarcă transversal pe vanguri
- sunt descărcate sau incluse în pereţii laterali (faţă de rampă
sau de grinzi)
- reazemă pe o latură în pereţi sau vanguri iar pe cealaltă pot
fi suspendate
Aceste plăci susţin atât treptele brute, realizate din beton simplu, cât şi
finisajul treptelor.
Din punct de vedere al formelor structurale, scările pot fi:
2.4.1. Scări din elemente liniare
2.4.1.1. Rampele sunt formate din trepte independente, neexistând

legături în sens longitudinal între trepte şi nici între trepte şi podest.
Podestele sunt alcătuite din elemente liniare alăturate sau din elemente
plane simplu rezemate.
2.4.1.2. După modul de rezemare al treptelor, scările pot fi:
- cu trepte simplu rezemate;
- cu trepte în consolă simplă;
- cu trepte în consolă dublă.

2.1.4.2.1. Scările cu trepte simplu rezemate au trepte independente,
simplu rezemate pe pereţi portanţi, pe un perete portant şi o grindă-vang, sau pe
două grinzi-vang (figura 2.4.)
2.1.4.2.2. Scările cu trepte în consolă simplă asigură preluarea încărcărilor

prin încastrarea treptelor independente într-un perete portant de zidărie sau într-
un perete structural din beton armat.
2.1.4.2.3. Scările cu trepte în consolă dublă sunt alcătuite dintr-o grindă-

vang, amplasată pe mijlocul rampei şi din trepte independente încastrate în
grinda centrală (fig. 2.3.).
Notă:
În cazul încărcării simetrice a treptelor, grinda amplasată central va fi supusă doar la încovoiere; în
cazul încărcării nesimetrice grinda va fi supusă şi la torsiune.
2.4.1.2.4. Grinzile-vang sunt rezemate sau încastrate la capete în pereţi

portanţi din zidărie, în pereţi structurali din beton armat, în stâlpi, sau pot rezema
pe grinzi podest (figura 2.5.).
2.4.1.2.5. Grinzile-vang, treptele şi eventual grinzile-podest pot fi alcătuite

din beton armat monolit, elemente prefabricate din beton armat, lemn sau metal.
2.4.1.2.6. Nu se recomandă trepte mai lungi de 1,50 m, acestea fiind uşor

deformabile, iar încastrarea lor asigurându-se greu.
2.4.1.2.7. Încastrarea trebuie calculată. Acestea se efectuează pe o

adâncime de cel puţin o cărămidă (25 cm), iar zidurile în care se face încastrarea
se recomandă să fie executate cu mortar de ciment. Pentru ca un zid să poată
prelua încastrarea unei trepte, trebuie ca el să fie încărcat cu o sarcină
permanentă suficientă pentru a crea stabilitatea necesară.
2.4.2. Scări din elemente liniare şi de suprafaţă
2.4.2.1. Rampele reazemă doar pe grinzi-podest, ne-existând grinzi-vang,

plăcile rampelor lucrând după direcţia lungă.
Podestele pot rezema pe patru laturi, pe trei laturi dintre care două scurte
pe pereţi şi una lungă pe grinda-podest, sau pe cele două laturi lungi.
2.4.2.2. Grinda-podest reprezintă elementul liniar, iar rampa şi podestele

constituie elementele de suprafaţă. Rampa şi podestele vor avea conlucrare
plană doar în situaţia în care, la îmbinarea lor se asigură continuitatea în vederea
preluării momentului încovoietor.
2.4.3. Scări din elemente de suprafaţă

2.4.3.1. Rampele conlucrează cu podestele, neavând legătură mecanică
cu pereţii şi lipsesc de asemenea grinzile-vang şi grinzile-podest.
Podestele reazemă două sau pe trei laturi şi se recomandă să aibă

continuitate cu plăcile de planşeu.
2.4.3.2. Rampele şi podestele pot avea grosimi diferite
2.4.3. Scări cu rampe cutate (ortopoligonale)
2.4.4.1. Treptele şi contratreptele, prin continuitatea lor, constituie

elementul de rezistenţă rampa. La scările cu rampe cutate, intradosul are
aceeaşi formă cu extradosul rampei în trepte.
2.4.4.2. Ca mod general de alcătuire, scările cu rampe cutate, sunt

similare cu scările din elemente de suprafaţă.
2.4.5. Scări cu rampe şi podeste chesonate
2.4.5.1. Rampele şi podestele sunt alcătuite din plăci de formă cutată de

grosime foarte mică dar, pentru mărirea rigidităţii, sunt prevăzute la marginea
plăcii nervuri care au şi rol de grinzi-vang.
2.4.5.2. Aceste scări se pot executa din beton armat monolit sau din
elemente prefabricate de beton armat; conlucrarea dintre rampă şi podest
depinde de îmbinarea realizată între ele (articulaţie sau îmbinare de continuitate).
2.4.5. Scări cu rampe şi podeste intermediare în consolă
2.4.6.1. Podestele de nivel sunt rezemate pe două sau pe trei laturi şi, în
general, au continuitate cu plăcile de planşeu, iar rampele şi podestele
intermediare, stau în consolă pe podestele de nivel.
Rampele pot fi încastrate sau articulate în podestele de nivel, şi în unele

cazuri se pot prevedea şi grinzi de podest.
2.4.6.2. Aceste scări se pot executa din beton armat monolit sau din
elemente prefabricate de beton armat, preluarea încărcărilor făcându-se prin
conlucrarea spaţială a plăcilor de rampe şi de podest.
2.4.7. Scări curbe cu grindă-vang pe mijlocul rampei
2.4.7.1. Capetele grinzi spaţiale de pe mjlocul rampei trebuie încastrate în

pereţi de beton armat, în stâlpi liberi sau înglobaţi în zidărie, în grinzi etc. (figura
2.4.).
Fig 2.6 Scara cu grinda curba pe mijlovul rampei si trepte in consola
dubla-plan
2.4.7.2. Grinda spaţială se poate realiza din beton armat monolit, iar
treptele independente din elemente prefabricate de beton armat sau din piatră
naturală.
2.4.7.3. Se poate realiza o rampă continuă din beton armat turnată monolit
împreună cu grinda centrală şi în acest caz placa lucrează în consolă dublă.
Fig 2.7 Scara cu rampa elicoidala
2.4.8. Scări cu rampe elicoidale
Rampa elicoidală este o suprafaţă şi totodată un element de legătură a

podestelor. Rampa şi podestele constituie astfel un singur element spaţial,
lipsind grinzile de podest şi grinda-vang.
Starea de eforturi spaţială este identică cu cea reprezentată pentru scări

curbe cu grinda pe mijlocul rampei, cu deosebire că în loc să se dezvolte în
grindă, se dezvoltă în rampă.
Forma în plan a scărilor poate fi oarecare (cerc, elipsă, parabolă etc.).

Rampa poate să fie obişnuită, cu intradosul plan, sau cutată, în care caz
adaptarea structurii la funcţiune se face nu numai în ansamblu, ci şi din punct de
vedere al formei treptelor.
2.4.8. Scări cu pilon central şi trepte în consolă simplă
2.4.8.1. Se pot realiza din elemente prefabricate de beton armat sau metal
(inclusiv pilonul) şi sunt alcătuite din trepte independente încastrate în stâlpul
central (fig. 2.8.).
2.4.9. Scări cu trepte suspendate
2.4.9.1. Se realizează prin suspendarea de tavan sau de podestul imediat

superior, a capetelor libere ale treptelor independente în consolă.
2.4.9.2. Pentru treptele acestor scări se poate realiza şi schema statică de

grinzi simplu rezemate.
2.4.9.3. Treptele se realizează cu contrasăgeată, ţinând cont de

posibilitatea de alungire a firelor.
2.4.9.4. Rigiditatea laterală a rampei este asigurată fie cu ajutorul firelor

întinse şi ancorate între planşeul inferior şi cel superior, fie prin realizarea unor
legături între trepte, care să realizeze rigiditatea rampei şi comportarea
corespunzătoare la acţiunea încărcărilor laterale.
2.5. Materiale pentru realizarea scărilor
2.5.1. În funcţie de materialele din care se realizează componentele

structurale, scările se pot clasifica astfel:
a) scări realizate în sistem unitar, integral din:
- beton armat
- lemn (masiv sau lamelar)
- metal
- piatră
b) scări realizate în sistem mixt, cu:
- vanguri din:
▪ beton armat (turnate monolit sau prefabricate)
▪ lemn (masiv, lamelar sau stratificat)
▪ metal (în mod curent oţel sau aluminiu, în profile laminate, ambutisate
sau extrudate)
- trepte portante din:
▪ beton (prefabricate, mozaicate ulterior sau gata finisate)
▪ lemn (masiv, lamelar, stratificat)
▪ metal (oţel carbon, inox sau aluminiu)
▪ sticlă stratificată
2.5.2. Cele mai utilizate materiale pentru componentele de finisaj ale

treptelor sunt:
- mozaic turnat
- plăci (piatră naturală şi artificială, ceramică, lemn sticlă multistrat)

- covoare (PVC, mochetă, linoleum, cauciuc)
2.5.3. Prelucrarea suprafeţei treptei poate fi făcută astfel:
- pentru piatră naturală şi artificială: prelucrări mecanice (buciardare,

şlefuire, frecare, rostuire)
- pentru lemn: geluire, rindeluire, lustruire, curbare (la abur), lăcuire
- pentru metal: prelucrări chimice sau electrochimice ale suprafeţei,

vopsire, lustruire.
2.6. Precizări privind lăţimea liberă a rampelor şi scărilor
2.6.1. Elementele de construcţie sau finisaj care delimitează lăţimea liberă

a rampelor şi scărilor (amplasate la nivelul stratului de uzură sau pe verticală),
constituie un criteriu de delimitare pe direcţia transversală a rampei, dacă lăţimea
la care se situează acestea este mai mică de 2 m.
2.6.2. Este interzis ca lăţimea liberă a scărilor/rampelor să se micşoreze

pe direcţia de evacuare în exterior; dar se poate mări pe măsura adăugării de
fluxuri de evacuare.
2.6.3. Cele mai uzuale elemente care delimitează lăţimea liberă a

rampelor şi scărilor sunt:
- la perete: plinte, finisajul peretului, mână curentă la perete
- la ochiul scării: mână curentă, parapet sau balustradă, reborduri, vang

întors.
2.6.4. Nu se admit proeminenţe locale (stâlpi, radiatoare etc.) mai mari de

10 cm, lăţimea liberă a rampei măsurându-se de la acestea. În cazul în care din
structura clădirii apar reliefuri locale mai mari, care ar putea bloca fluenţa
circulaţiei de evacuare în caz de pericol, acestea trebuie compensate pe toată
lungimea rampei cu o mână curentă sau cu un soclu în relief (ca un vang) în
planul reliefului respectiv.
2.6.5. Nu se admit nişe locale mai adânci de 10 mm, care ar putea bloca
în fluxul de evacuare în caz de pericol. Dacă astfel de nişe rezultă din
conformarea casei scării, acestea trebuie închise fie cu o mână curentă locală
sau cu un grilaj, fie cu un perete subţire (rabiţ sau gips-carton) de cel puţin 60 cm
înălţime.
2.7. Tipuri de rezolvări pentru muchiile treptelor

Muchia de treaptă este partea cea mai solicitată a treptei, pe care
descarcă cea mai mare parte a încărcării transmise de picior.
2.7.1. Muchia de treaptă trebuie să asigure:
- rezistenţă mecanică ridicată, pentru a se evita deteriorarea în timp

sub efectul diverselor acţiuni de exploatare
- împiedicarea alunecării pe treaptă (asigurând respectarea cerinţei

de „siguranţă în exploatare”), ţinând cont de amplasarea scării, nivelul de
circulaţie şi natura finisajului utilizat.
2.7.2. Geometria muchiei treptei poate fi (a se vedea fig. 2.9.a...e):
- vie (a)
- teşită (b)
- rotunjită (c)
- profilată – cu ciubuc simplu, sau profitat (d)
2.7.3. Muchia treptei poate fi protejată împotriva uzurii sau ciobirii, prin:
- elemente speciale, realizate din ▪ metal (2.10.a)
▪ pvc dur (2.10.b)
- îngroşarea materialului de finisaj al treptei (pentru plăcile ceramice)
Fig 2.11 Exemple de muchii de treapta ingrosate, la placile ceramice
2.7.4. Pentru asigurarea utilizatorilor împotriva alunecării pe treaptă

muchiile treptelor se prevăd cu elementele de protecţie antiderapantă, dacă
asigurarea acestei cerinţe nu este rezolvată prin însuşi finisajul treptei.
Elemente de protecţie împotriva alunecării pe treaptă sunt:
- profile „muchie de treaptă” din metal sau PVC dur cu profilaţii

antiderapante (fig. 2.12.a)
- profilaţii ale finisajului (piatră, cauciuc) la muchia treptei (fig.

2.12.b)
- incrustaţii de corindon (fig. 2.12.c) sau plăcuţe din carborundum în

finisajul treptei la muchie
2.8. Tipuri de rezolvări marginale
2.8.1. Racordarea finisajului treptelor cu cel al pereţilor se face prin

aceleaşi tipuri de plinte utilizate la racordarea pereţilor cu pardoselile.
Notă:
Nu se utilizează scafe cu rază mai mare de 10 mm la rocordarea treptelor cu peretele, acestea

putând favoriza dezechilibrarea în caz de evacuare.
2.8.2. Racordarea finisajelor la marginile libere ale scărilor (ochiul scării

sau marginile rampelor, dacă scara este depărtată de la limita pereţilor) poate fi
făcută:
a. la scările cu placă fără vang sau cu vang normal (în jos):
- întoarcerea finisajului treptei pe partea laterală a scării
- întoarcerea elementului care constituie muchie de treaptă pe partea

laterală a scării
- realizarea unui rebord lateral spre ochiul scării, fie din acelaşi material cu
treapta, fie dintr-un alt material (lemn, piatră, materiale plastice etc.)
b. la scările cu vang întors (în sus):
- prevederea pe vang a unei plinte ca la perete. Faţa superioară a

vangului se finisează în funcţie de rezolvarea parapetului, eventual prelugindu-se
plinta şi peste vang (fig. 2.13).
c. la scările cu parapet plin se prevede o plintă la fel cu cea de la perete,

iar partea superioară a parapetului se finisează în mod adecvat (fig 2.14).
d. La scările exterioare supuse intemperiilor, se poate prevedea lăcrimar

la marginea rampei.
2.8.3. În cazul scărilor detaşate de perete cu un spaţiu liber mic, pentru ca

finisajul peretului să poată fi executat, este necesar ca spaţiul liber între peretele
brut şi rampă să fie de minimum 8 cm, dacă peretele urmează a fi tencuit.
a. Pentru finisaje mai groase ale peretului, spaţiul liber între scară şi
perete trebuie urmărit în consecinţă, pentru ca după finisarea peretului să
rămână de circa 6 cm. Latura netedă a scării rămâne nefinisată, ea nefiind
vizibilă (fig. 2.15).
b. Pentru prevenirea prelingerii apei pe latura liberă a scării spre perete,

atunci când se spală scara, precum şi pentru a se proteja peretele de murdărie,
se recomandă prevederea unei borduri (fig. 2.16). În mod similar se poate
prevedea bordură şi pe latura spre ochiul scării, atât pentru împiedicarea
prelingerii apei pe latura vizibilă a scării, cât şi din considerente de igienă (ex:
spitale, creşe, grădiniţe etc.)
Notă:
Precizările de art. 2.5, 2.6, 2.7 şi 2.8 sunt valabile atât pentru scările drepte cât şi pentru scările
curbe.
Scările curbe pun mai ales probleme de conformare structurală; în ceea

ce priveşte sosirea şi plecarea de pe podestele de etaj sau intermediare, ele pot
fi asimilate cu scările drepte, cu întoarceri la alte unghiuri decât 90º sau 180º.
2.9. Implicaţii asupra rezistenţei şi rigidităţii de ansamblu a clădirii
Prezenţa golurilor mari în planşee este impusă funcţional în situaţia

concentrării circulaţiilor verticale. Amplasarea golurilor are efecte în transportul
forţei seismice către subansamblurile verticale, influenţând drastic rigiditatea şi
rezistenţa planşeului.
2.9.1. Realizarea casei scării implică unele probleme legate de rezistenţa

de ansamblu a clădirii, printre care se menţionează întreruperea continuităţii
planşeelor în dreptul casei scărilor, fiind necesar a se analiza în ce măsură acest
lucru afectează continuitatea şi rigiditatea planşeelor în plan orizontal – se
menţionează faptul că efectul amplasării golurilor în poziţii nefavorabile este mai
important în cazul structurilor cu pereţi rari şi al structurilor duale, în aceste cazuri
trebuind verificată rezistenţa şi rigiditatea planşeelor în plan orizontal. Poziţiile
cele mai avantajoase ale golurilor în planşee sunt: la centru, în colţuri, sau la
extremităţi (fig. 2.16).
2.9.2. Sunt defavorabile poziţiile alăturate a două sau mai multe goluri
care fragmentează exagerat planşeul, golurile plasate la colţurile intrânde ale
clădirilor sau lângă pereţii structurali importanţi (fig. 2.17).
2.9.3. Rigiditatea casei scărilor contribuie la rigiditatea generală a clădirii

şi trebuie considerată influenţa casei scării asupra centrului de rigiditate al clădirii
– comportarea de ansamblu a structurilor (în special a celor în cadre) este
influenţată de prezenţa scărilor, care introduc o rigiditate suplimentară la
deplasare, putând în anumite situaţii să constituie un factor puternic de
disimetrie;
2.9.4. Procedee moderne de modelare şi analiză. În cazurile unde

componentele nestructurale modifică direct rezistenţa şi rigiditatea elementelor
structurale ale construcţiei, sau masa acestora afectează încărcările asupra
construcţiei, caracterisiticile lor trebuie să fie considerate în analiza structurală a
construcţiei. O grijă particulară trebuie luată pentru identificarea zidăriei de
umplutură ce poate reduce lungimea efectivă a stâlpilor adiacenţi;
2.9.5. Scările includ o varietate de componente separate ce pot fi fie

sensibile la deformaţii, fie sensibile la acceleraţii. Scările în sine pot fi
independente de structură, sau integrate în structură. Dacă sunt integrate în
structură, ele trebuie să formeze o parte din evaluarea şi analiza întregii structuri,
cu o atenţie particulară asupra posibilităţii modificării răspunsului datorită
rigidităţii locale. Dacă scările sunt independente, ele trebuie evaluate pentru
încărcările normale ale scărilor şi pentru abilitatea lor a rezista la accelaraţii şi
încărcări directe transmise de la structură prin conexiuni.
[top]
Capitolul 3 RELAŢIA ÎNTRE GEOMETRIA SCĂRII – STRUCTURĂ – FINISAJ–

TRASEUL MÂINII CURENTE
În cadrul acestui capitol se analizează numai scările drepte, cu traseu

drept şi cu întoarceri la 180º şi la 90º, exemplificate pentru scările cu podeste şi
rampe din plăci de beton armat. Pentru scările din alte materiale, se vor avea în
vedere elementele specifice impuse de caracteristicile particulare ale acestora
(uneori în mod determinant, alcătuirea constructivă a structurii lor).
Pentru realizarea unei scări corecte, se recomandă să se ţină cont de

relaţiile de determinare directă care se stabilesc între geometria scării – care
include finisajul şi traseul mâinii curente – şi elementele structurale ale acesteia.
Dimensiunile treptelor se determină cu relaţiile de calcul din Normativul

[3].
Înălţimea „normală” a parapetului (H) se conideră cea prevăzută în

Normativul [3].
Notaţiile folosite în text şi figuri sunt următoarele:
L lăţimea podestului
I lăţimea treptei
h înălţimea treptei
H înălţimea parapetului
n numărul de trepte în proiecţie orizontală

l(n-1) lungimea pachetului de trepte
a dimensiunea decalajului la palierul de urcare
b dimensiunea decalajului la palierul de coborâre
Pentru a obţine rezolvări optime atât în ceea ce priveşte structura scării,

continuitatea mâinii curente cu înălţime normală, racordarea finisajului podestelor
cu treptele şi obţinerea unui intrados necesar ca ochiul scării să aibă lungimea
pachetului de trepte l(n - 1) plus o lăţime de treaptă [l(n – 1) + l = nl].
În cazul în care ochiul scării are numai lungimea pachetului de trepte l(n –
1), se obţine o lungime minimă a casei scării, dar rezultă soluţii dezavantajoase
pentru structura de rezistenţă şi intradosul scării la racordurile cu podestul
precum şi la traseul mâinii curente.
3.1. Scări cu rampe drepte – concepţie şi construcţie
3.1.1. Scări drepte, cu sau fără podeste intermediare şi fără întoarceri;
3.1.1.1. Scări cu ochiul scării egal cu lungimea pachetului de trepte în

proiecţie l(n – 1), (fig. 3.1).
⇨ Lungimea casei scării are dimensiune minimă, dar grosimile structurii celor
două podeste (la partea de jos a rampei şi respectiv la partea de sus) sunt
inegale, necesitând la partea de sus fie o grindă de podest (pentru simetrie
putându-se prevedea grindă de podest şi la partea de jos a scării), fie o placă
foarte groasă; în cazul în care nu se adoptă nici una din aceste două soluţii,
placa rampei intră sub podestul de sus cu o lungime egală cu o treaptă (fig. 3.1).
⇨ La palierul de urcare, parapetul este mai înalt decât înălţimea normală H cu o

înălţime de o treaptă, datorită faptului că înălţimea se măsoară de la muchia
primei trepte.
⇨ Pentru ca şi la podestul de jos să se păstreze aceeaşi înălţime ca pe întregul

parcurs al scării, se poate adopta una din următoarele posibilităţi;
- se prevede o întrerupere a mâinii curente, cu o săritură egală cu h

(înălţimea treptei) la racordarea cu parapetul rampei care urcă;
- se acceptă înălţarea mâinii curente cu o înălţime de treaptă, pe

lăţimea ochiului scării la parapetul de jos (H + h);
- se acceptă lungimea ochiului scării cu o lăţime de treaptă şi
decuparea în consecinţă a podestului de jos; în această variantă,
dimensiunea casei scării creşte cu o lăţime de o treaptă.
3.1.1.2. Scări cu lungimea ochiului scării mai mare cu o lăţime de treaptă l decât
lungimea pachetului de trepte în proiecţie şi ochiul scării decalat cu ½ faţă de
pachetul de trepte (fig. 3.2);
⇨ lungimea casei scării creşte cu o lăţime de treaptă
⇨ grosimile celor două podeste pot fi egale
⇨ înălţimea parapetului este constantă (H) pe ambele podeste precum şi pe

rampa scării
⇨ se poate obţine o racordare a intradosului scării cu intradosul podestelor,

ordonat şi estetic.
Notă:
În cazul unui podest intermediar la o scară dreaptă, pentru menţinerea grosimii plăcii podestului în
concordanţă cu grosimile rampelor, se decalează frângerea de pantă la rampa care coboară de la podest,
cu o lungime egală cu l. Pentru menţinerea înălţimea parapetului pe tot traseul scării, inclusiv pe podest,
frângerea de pantă a mâinii curente se va face decalat cu o lăţime de treaptă faţă de rampa care urcă de pe
podest.
3.1.2. Scări cu întoarcere
Scările cu întoarcere, cu rampe drepte pot fi clasificate:
• În funcţie de unghiul dintre rampe; cele mai frecvente cazuri sunt de

scări cu întoarcere la podest de 180º şi de 90º. Pentru alte unghiuri de întoarcere
situaţiile respective se vor asimila cu unul dintre cele două cazuri de referinţă.
• În funcţie de decalajul citit în plan al treptelor care delimitează podestul;

se poate determina patru situaţii caracteristice:
1) scări cu trepte nedecalate faţă de ochiul scării la podest
2) scări cu decalaj egal de jumătate de treaptă faţă de ochiul scării la

podest
3) scări cu decalaj de o treaptă în sensul urcării pe podest
4) scări cu decalaj de o treaptă în sensul coborârii pe podest

Între situaţiile 1) şi 4) există o infinitate de posibilităţi de decalaj, în funcţie
de dimensiunile şi panta rampei scării şi plăcii sau grinzii de podest.
Decalajul poate fi considerat la „brut” sau la finit, cu implicaţii în ceea ce

priveşte „finitul”, respectiv intadosul cofrajului.
La o construcţie a scării pornind de la „brut”, adăugarea grosimilor de

finisaj poate conduce la un decalaj în plan al muchiilor treptelor celor două rampe
la „finit” de circa 10-14 cm, precum şi la modificarea în consecinţă a cotelor
parapetului, traseului mâinii curente precum şi a lăţimii podestului.
Construcţia scării pornind de la „finit” contratreaptă verticală, contratreaptă

oblică sau cu ciubuc) are implicaţii în determinarea grosimii componentei
structurale a podestului (dală groasă sau a grindă plată de podest), respectiv a
geometriei cofrajului, astfel încât intersecţia la „finit” între intradosul rampelor şi
podestelor şi limita ochiului scării să fie coliniare.
Se recomandă ca suma decalajelor treptelor care fac legătura cu podestul

să fie o lăţime de treaptă, pentru ca panta mâinii curente să aibă o întoarcere
orizontală la ochiul scării. Fiecărui tip de decalaj în plan al treptelor îi corespunde
un traseu al mâinii curente, la o înălţime dată a parapetului, valabil atât la scările
cu întoarcere la 180º, cât şi la cele cu întoarcere la 90º. Acesta are implicaţii
asupra dimensiunilor necesare ale podestului.
În funcţie de structura podestului, rampele scării pot fi susţinute pe:
- plăci de podest, relativ subţiri (cu grosime sensibil apropiată de cea a

rampei scării);
- grinzi de podest din diverse materiale;
- podeste – dale groase.
3.1.2.1. Scări cu întoarcere la podest de 180º
La scările cu întoarcere la 180º, fiecărui tip din cele de mai sus, îi

corespunde un tip de geometrie a scării; optimizarea soluţiei de scară reprezintă
coordonarea între structura şi geometria acesteia.
Note:
1) Pentru orice alte dimensiuni ale rampelor sau structurii podestului, vor apărea alte
decalaje în plan al treptelor, determinând alte înălţimi suplimentare ale parapetelor sau lăţimi ale
podestelor.
2) Respectarea relaţiei între geometria scării şi structură este o recomandare;
nerespectând această relaţie vor apărea decalaje la intradosul scării, între rampe şi podest,
complicând realizarea cofrajului.
3) În funcţie de nevoia de economisire a spaţiului sau de importanţa scării, este posibil să

se acorde aspectului intradosului scării mai puţină importanţă. Se pot realiza scări cu întoarcere
la 180º, cu rezolvarea corectă a traseului mâinii curente, dar acceptând ca intersectarea
planurilor înclinate ale rampelor cu cel orizontal să se facă decalat (ceea ce complică realizarea
cofrajului).
4) Pentru asigurarea traseului mâinii curente fără săritură sau discontinuitate la podest,
condiţia necesară şi în general suficientă este ca suma decalajelor treptelor de pe podest să fie
de lăţimea unei trepte.
3.1.2.1.1. Scara cu trepte brute nedecalate faţă de ochiul scării la podest

reprezintă soluţiam cu cea mai redusă lungime a casei scării, precum şi cu cea
mai redusă lungime a ochiului scării.
Fig 3.3 Scara cu trepte brute necadalate fata de ochiul scarii, la podest
sectiunile A si b sunt prezentate in fig. 3.4, 3.5, 3.6 si 3.7
Pentru acest tip de scară nu se poate preciza o corespondenţă riguoroasă

cu un tip de structură, pentru ca intradosul (faţa cofrajului) să aibă o imagine
controlată (intradosul rampelor şi al podestului să se intersecteze după o
dreaptă).
În cazul în care structura podestului nu este rezolvată cu grindă de podest

ci cu placă relativ subţire (13-15 cm), intersecţia dintre rampa care urcă pe
podest şi placa podestului se decalează (fig. 3.5), complicând cofrajul.
Soluţia este dezavantajoasă din punct de vedere al:
- racordării pardoselii podestului cu ultima treaptă a pardoselii, deoarece

finisajul primei trepte al fiecărei trepte al fiecărei rampe care ajunge la podest, va
avansa pe podest, apărând un decalaj între planul contratreptei şi/sau ciubucului
şi planul finisajului din ochiul scării;
- problemelor pe care le pune racordarea finisajului contratreptelor cu cel

al ochiului scării;
- dificultăţi în ceea ce priveşte întoarcere mâinii curente fără săritură la

podest;
Soluţiile uzuale sunt
a) cu gindă de podest (fig. 3.6)

b) cu placă de podest (fig. 3.7). În această situaţie rampa care urcă spre
podest intră sub acesta (cu dezavantajele de cofrare enunţate la Nota 2).
Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor. Înălţimea parapetului se

calculează de la muchia treptei. În dreptul ochiului scării întoarcerea orizontală a
mâinii curente este posibilă în următoarele variante:
▪ cu parapet de înălţime H pe zona podestului, ceea ce implică

prelungirea orizontală a parapetului rampei care urcă pe podest cu o
dimensiune egală cu o lăţime de treaptă, înainte de întoarcerea ei paralel
cu ochiul scării (var l în fig. 3.6); în acest caz, lăţimea podestului la ochiul
scării, va fi majorată cu o lăţime de treaptă ceea ce măreşte lungimea
casei scării;
▪ cu parapet de înălţime (H+h/2), cu creşterea înălţimii parapetului

H, la podest, cu o valoare egală cu înălţimea h/2 a unei trepte şi majorând
lăţimea podestului cu l/2, ceea ce măreşte şi lungimea casei scării (var 2
în fig. 3.6);
▪ cu parapet de înălţime H, pe lăţimea ochiului scării linia mâinii

curente fiind orizontală, dar cu o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte
la racordarea cu parapetul rampei care coboară la podest (var 3 fig. 3.6);
▪ cu parapet de înălţime H; racordarea între parapetele celor două

rampe este oblică (racordare ce poate fi realizată pe curb, dacă ochiul
scării este îngust);
▪ cu parapet de înălţime H dar cu discontinuitatea mâinii curente pe

latura scurtă a ochiului scării şi o săritură egală cu înălţimea unei trepte, la
începutul rampei care coboară la podest.
3.1.2.1.2. Scara cu decalaj egal, de jumătate de treaptă brută faţă de

ochiul scării la podest este un tip de scară căruia îi corespunde structural o
rezemare a rampei scării pe podest cu structura dală groasă (din beton armat).
Fig 3.8 Scara cu decalaj de jumatate de treapta bruta fata de ochiul scarii
la podest sectiunile A si B sunt prezentate in fig. 3.9, 3.11 si 3.12
Fig 3.10 Intrados cu frangere pe o dreapta, la scara cu decalaj de

jumatate de treapta bruta fata de ochiul scarii la podest
Numai la o anume grosime calculată a elementelor structurale (rampe,

dală groasă sau grindă plată de podest) se obţine decalajul de jumătate de
treaptă).
Intersecţia dintre intradosul podestului cu intradosul celor două rampe (la
faţa cofrajului) se face după o dreaptă cu grosime (respectiv înălţime),
corespuzătoare (în funcţie de panta scării), dacă rampele reazemă pe dală
groasă sau pe o grindă plată.
Notă:
În cazul în care structura podestului nu este rezolvată cu dală groasă, acelaşi intrados se
poate realiza prin prevederea unui strat de umplutură (eventual din betoane uşoare), conf.
Fig. 3.11.
Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor. Înălţimea parapetului se

calculează de la muchia treptei. În dreptul ochiului scării întoarcerea orizontală a
mâinii curente este posibilă în următoarele variante:
▪ cu parapet de înălţime H pe zona podestului, ceea ce implică

prelungirea orizontală a parapetului rampei care urcă pe podest cu o
dimensiune egală cu o lăţime de treaptă, înainte de întoarcerea ei paralel
cu ochiul scării (var l în fig. 3.12.); în acest caz, lăţimea podestului la
ochiul scării, va fi majorată cu o jumătate de treaptă ceea ce măreşte
lungimea casei scării;
▪ cu parapet de înălţime (H+h/2), cu creşterea înălţimii parapetului

H, la podest, cu o valoare egală cu jumătate din înălţimea h a unei trepte
şi păstrând lăţimea podestului (var 2 în fig. 3.12.)

curente fiind orizontală, dar cu o săritură egală cu jumătate din înălţimea
unei trepte (h/2) (var 3 fig. 3.12.);

rampe fiind oblică (racordare ce poate fi realizată pe curb, dacă ochiul
scării este îngust);

latura scurtă a ochiului scării şi o săritură egală cu jumătate din înălţimea
unei trepte, la începutul rampei care coboară la podest.
Valorile pentru majorarea lăţimii podestului, respectiv înălţimii parapetului,

sunt valabile numai pentru decalajul la jumătate al treptelor în plan.
3.1.2.1.3. Scara cu decalaj de o treaptă brută în sensul urcării pe podest

este un tip de scară căruia îi corespunde structural o rezemare a rampei scării pe
podest cu structura placă (uzual 13-14 cm), cu grosime apropiată de cea a
rampei (uzual 10-12 cm).
Fig. 3.13. Scară cu decalaj de o treaptă brută în sensul urcării pe podest
secţiunile A şi B sunt prezentate în fig. 3.14, 3.16
Intersecţia dintre intradosul podestului (de tip placă) cu intradosul celor

două rampe se va face după o dreaptă.
Fig. 3.15. Intrados cu frângere pe o dreaptă, la scară cu decalaj de o

treaptă brută în sensul urcării pe podest
⇨ Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor; înălţimea parapetului

se va calcula de la muchia treptei, vertical. Întoarcerea mâinii curente în
dreptul ochiului scării este posibilă în următoarele variante:
▪ cu parapet de înălţime H pe podest şi realizând traseul continuu al

mâinii curente, prelungirea orizontală a parapetului rampei care urcă pe
podest cu o dimensiune egală cu o lăţimea unei treapte, înainte de
întoarcerea ei paralel cu ochiul scării; în acest caz, lăţimea podestului,
măsurată la ochiul scării, va fi majorată cu o lăţime de treaptă, lungimea
casei scării crescând corespuzător, podestul se va putea decupa
prelungind şi ochiul scării cu aceeaşi lăţime de treaptă (fig. 3.16. var. 1);
▪ cu parapet de înălţime (H+h), la podest cu creşterea înălţimii

parapetului H la podest, cu o valoare egală cu înălţimea unei trepte h şi
păstrând lăţimea podestului (fig. 3.16. var. 2);

curente fiind orizontală, dar cu o săritură egală cu înălţimea h a unei
trepte;

rampe este oblică (fig. 3.16. var. 3), eventual cu racordări curbe
torsionate;

latura scurtă a ochiului scării şi o săritură egală cu înălţimea h unei trepte,
la începutul rampei care coboară la podest.
3.1.2.1.4. Scara cu întoarcere la 180º, cu decalaj de o treaptă brută în

sensul coborârii pe podest este un tip de scară căreie îi corespunde structural o
rezemare a rampei scării pe podest cu grindă (din beton armat).
Fig. 3.17. Scară cu decalaj de o treaptă brută în sensul coborârii pe

podest secţiunile A şi b sunt prezentate în fig. 3.18, 3.19
Intersecţia dintre intradosul grinzii podestului cu intradosul celor două

rampe se va face după o dreaptă.
Soluţia este dezavantajoasă din punct de vedere al:
▪ racordării pardoselii podestului cu ultima treaptă a pardoselii,

deoarece finisajul primei trepte al fiecărei rampe care ajunge la podest, va
avansa pe podest, apărând un decalaj între planul contratreptei şi/sau
ciubucului şi planul finisajului din ochiul scării;
▪ problemelor pe care le pune racordarea finisajului contratreptelor

cu cel al ochiului scării;
▪ dificultăţii în ceea ce priveşte întoarcerea mâinii curente fără

săritură la podest;
▪ avansării pardoselii podestului spre rampa care coboară spre

podest (şi realizarea unui podest de formă mai puţin regulată).
Traseul mâinii curente este continuu şi urmăreşte panta rampelor;

înălţimea parapetului se calculează de la muchia treptei, vertical. Înălţimea
parapetului este aceeaşi pe toată desfăşurarea scării (H) şi nu pune probleme la
întoarcerea la podest.
Acest tip de scară asigură înălţime liberă minimă între podeste,

comparativ cu celelalte variante, la o aceeaşi înălţime de nivel, datorită înălţimii
grinzii.
Fig. 3. 20. Scară cu decalaj de o treaptă brută în sensul coborârii pe

podest; relaţia structură – intrados – traseul mâinii curente
3.1.2.2. Scări cu întoarcere la podest de 90º
La scările cu întoarcere la 90º, fiecărui tip de structură îi corespunde un tip

de geometrie a scării; optimizarea soluţiei de scară reprezintă coordonarea între
structura şi geometria acesteia. În principiu se pot accepta prevederile şi notele
de la art. 3.1.2. şi 3.1.2.1.
Notă:
Sunt prezentate, ca exemplificări, cele mai frecvente tipuri de scări cu întoarcere la podest de 90º;
schimbări ale grosimii plăcii sau podestelor conduc la imagini diferite ale intradosului scării, cu complicaţii în
ceea ce priveşte cofrarea.
Scările cu întoarcere la 90º, rezemate pe podest cu structura de tip placă,

placă cu grinzi sau dală groasă şi decalaj similar celor de la 3.1.2.2....3.1.2.4.
asigură atât traseul mâinii curente fără săritură pe podest cât şi o imagine curată
a intradosului, cu un număr minim de intersecţii de planuri (fig. 3.21, 3.22, 3.23,
3.24, 3.25, 3.26, 3.27)
3.1.2.2.1. Scări cu întoarcere la podest de 90º şi decalaj
a+b=1
3.1.2.2.1.1. Scări cu întoarcere la podest de 90º şi decalaj
a + b = 1, unde a şi b au valori oarecare
Pentru realizarea unui intrados neted,mai uşor de cofrat şi mai estetic,

structura podestului poate fi de tip dală groasă sau placă relativ subţire. În funcţie
de dimensiunile a şi b se prevede peste structura de tip placă, o umplutură din
beton uşor (fig. 3.22 şi 3.23), în funcţie de grosimea prevăzută pentru placa
podestului.
În cazul în care imaginea intradosului nu interesează, precum şi în cazul

în care din considerente structurale nu se optează pentru niciuna din variantele
de mai sus, rampa care urcă spre podest intră sub acesta.
3.1.2.2.1.2. Scari cu întoarcere la podest la 90º, şi decalaj
a=1, b=0
Structura podestului este de tip placă, ceea ce asigură realizarea unui

intrados neted.
3.1.2.2.1.3. Scări cu întoarcere la podest de 90º şi decalaj
b = 1, a = 0
secţiunile a şi b sunt prezentate în fig. 3.27.
Pentru realizarea unui intrados cu cofrare uşoară (şi implicit cu aspect

estetic), tipul de structură corespunzător ar fi cu grinzi de podest, obişnuite (fig.
3.27) sau întoarse (în sus); în acest caz, spaţiul dintre placă şi grinzi ar fi realizat
cu o umplutură din beton uşor.
În situaţia prevederii unei plăci de podest curente (cca. 13-14 cm), placa
rampei care urcă intră sub podest, cu implicaţiile de cofrare dificilă precizate
anterior, în toate cazurile similare.
3.1.2.2.2. Scări cu întoarcere la podest de 90º şi decalajul a + b < 1
În cazurile în care nu se asigură condiţia ca suma decalajelor treptelor de

la podest să fie egală cu o lăţime de treaptă, la podest mâna curentă fie va
înregistra o săritură, fie va fi întreruptă. În funcţie de decalajul treptelor, la nivelul
intradosului scării, o rampă va intra sub podest sau va avea o săritură, ceea ce
implică o imagine inestetică a acestuia (fig. 3.28, 3.29, 3.30, 3.31, 3.32, 3.33,
3.34, 3.35, 3.36, 3.37)
Notă:
Din punct de vedere al ocupării spaţiului, aceste scări sunt în general mai economice, desfăşurarea
lor în plan fiind ceva mai mică. Scările „economice” au dezavantajul unor cofraje complicate, laborioase şi
costisitoare şi în consecinţă al unui aspect urât al intradosului acestora.
Pentru ca suma decalajelor să fie de mai puţin de o treaptă se pot

diferenţia trei situaţii:
3.1.2.2.2.1. Scară cu decalaj mai mic de jumătate din lăţimea treptei la

fiecare rampă (fig. 3.28)
În funcţie de tipul de structură ales, imaginea intradosului (respectiv faţa

cofrajului) va fi diferită.
Notă:
În funcţie de dimensiunile elementelor structurale şi de panta scării, intersecţia dintre podest şi

rampă poate fi diferită de cele prezentate.
3.1.2.2.2.2. Scară cu decalaj mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care

urcă pe podest şi cu prima treaptă a celeilalte rampe (cea care coboară pe
podest) nedecalată. O structură a podestului de tip placă relativ subţire conduce
la un intrados unde rampa care urcă spre podest intră sub podest (fig. 3.32).
Pentru realizarea unui intrados cu geometrie controlată (fără ca intradosul

rampei să intre sub podest şi să apară intersecţii greu de controlat în execuţie) şi
un plan de cofraj uşor de realizat, se recomandă ca structura podestului să fie
dală groasă (fig. 3.33) sau placă cu grinzi de podest (fig. 3.34, 3.35).
3.1.2.2.2.3. Scară cu decalaj mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care

urcă pe podest şi cu prima treaptă a celeilalte rampe (cea care coboară pe
podest) aşezată pe podest (fig. 3.36).
Notă:
Scări similare celor din fig. 3.36, 3.37 sunt posibile numai pentru asigurarea circulaţiei la
o diferenţă de un nivel, deoarece rampele au lăţimi diferite.
3.1.2.2.3. Scari cu întoarcere la podest de 90º şi decalaj a + b > 1 (fig.

3.39 şi 3.40). Este un tip obişnuit de scară, care nu pune probleme în ceea ce
priveşte alcătuirea structurală, întoarcerea mâinii curente, sau intersecţiile de
planuri pe intradosul scării (faţa cofrajului).
3.2. Scări balansate – concepţie şi construcţie

3.2.1. Domeniu de utilizare
Acest tip de scară se poate proiecta pentru diferite spaţii. Nu constituie

scară de evacuare, asigurând un singur flux de circulaţie (evacuare). Reprezintă
cea mai economică soluţie de ocupare a spaţiului, prin faptul că treptele ocupă şi
zona de podest.
3.2.2. Tipuri de scări balansate
Cele mai uzuale de scări balansate sunt:
- cu întoarcere la 180º;
- cu întoarcere la 90º.
Notă:
Se pot proiecta scări dublu-balansate, cu două întoarceri la 90º, dar proiectarea geometriei lor
poate fi asimilată cu proiectarea celor cu întoarcere la 90º.
3.2.2.1. Dimensiunea minimă (spre ochiul scării) a treptei balansate

trebuie să fie de 12 cm la cel mai avansat obstacol de pe partea dinspre ochiul
scării. Acesta poate fi proiecţia mâinii curente pe planul scării, a parapetului, un
vang întors sau treapta însăşi (a se vedea şi 1.3. definiţia lăţimii libere a scării).
3.2.2.2. Formulele de calcul ale treptelor precum şi prevederile privind

lăţimea maximă a treptelor sunt cele prevăzute în Normativul [3].
3.2.3. Metode de construcţie grafică a treptelor balansate la scări
3.2.3.1. Etapele premergătoare construcţiei propriu-zise şi care trebuie

parcurse atât pentru scările cu trepte balansate cu întoarcere la 180º cât şi
pentru cele cu întoarcere la 90º sunt următoarele:
- se stabilesc dimensiunile treptelor, în funcţie de înălţimea de nivel şi de

formulele de calcul ale treptelor;
- se construiesc rampele;
- se construieşte lăţimea mâinii curente;
- se construieşte linia pasului (la 50 cm de linia mâinii curente, la scări cu

lăţime mai mică 1 m şi la 60 cm, la scări cu lăţime mai mare de 1m);
- se marchează pe linia pasului lăţimile treptelor; 1

- se stabileşte numărul de trepte care trebuie balansate şi linia de limită de
balansare (denumită în continuare limita de balansare) prin una din
următoarele metode;
- limita de balansare se trasează la o distanţă cel puţin egală cu dublul

lăţimii rampei (suprapus peste cel mai apropiat pachet de contratrepte);
treptele incluse între pereţi şi limita de balansare sunt treptele balansate,
sau
- se numără treptele care nu ar avea formă dreptunghiulară şi se

balansează un număr dublu de trepte; limita de balansare se trasează
suprapus peste linia contratreptelor (fig. 3.40).
_______________________________
1
La scările cu rampe cu întoarcere la 180º, este recomandat să se prevadă treaptă în
axul scării, pentru a se evita lipsa de acurateţe la finisarea colţurilor, dacă scara este închisă în
casă proprie sau dacă are formă rectangulară: dacă scara este liberă sau are formă poligonală,
recomandarea aceasta nu are obiect.
3.2.3.2. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la

180º sunt:
a) Metoda arcului de cerc
Odată stabilite numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia

limitei de balansare, se construieşte prima treaptă balansată din axul unei scări;
în cazul acestei metode (fig. 3.41), lăţimea minimă a treptei balansate din axul
scării este de 14 cm, pentru a evita ca vreuna din treptele alăturate acesteia să
fie mai îngustă de 12 cm;
- se trasează lăţimea treptei balansate din axul scării (de 14 cm), la

limita proiecţiei dinspre ochiul scării a elementului luat în considerare la
determinarea lăţimii libere a scării (mână curentă, rebord lateral, vang
etc.), denumit în continuare contur de referinţă;
- se notează centrul semicercului de balansare (numit în continuare

arc de balansare), la intersecţia dintre axul scării şi limita de balansare,
notat M şi punctul de intersecţie între semicercul ce constituie conturul de
referinţă şi axul scării, notat cu N;
- se trasează arcul de balansare, cu raza MN;
- se proiectează punctele care delimitează treapta balansată din

axul scării, pe arcul de balansare;
- segmentul de cerc rămas se împarte în atătea părţi câte trepte au
mai rămas de balansat(1);
- punctele de pe cerc astfel obţinute se proiectează înapoi pe

conturul de referinţă (pe ambele rampe ale scării) (2);
- se trasează treptele, prin unirea punctelor de pe linia pasului cu

punctele corespunzătoare de pe conturul de referinţă (3);
- se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen,

l1, l2, l3, l4 etc.).
b) Metoda segmentelor egale
Odată stabilite numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de
balansare (1), se construieşte prima treaptă balansată (2); în cazul acestei
metode (fig. 3.42), lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm;
- se trasează, pe linia conturului de referinţă, lăţimea treptei

balansate din axul scării, de 12 cm;
- se prelungeşte treapta astfel construită până când se

intersectează cu limita de balansare (3);
- segmentul astfel delimitat, pe limita de balansare (4), se repetă de

atâtea ori, câte trepte au mai rămas de balansat (5):

punctele corespunzătoare de pe linia limitei de balansare;
- se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen

l1, l2, l3, l4 etc.).
c) Metoda segmentelor proporţionale
Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia

limitei de balansare (1), se construieşte prima treaptă balansată (2); în cazul
acestei metode (fig. 3.43), lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm:
- prelungind axul treptei deja trasate lângă axul scării se obţine punctul M
pe axa scării;
- se trasează o linie oblică oarecare, cu originea în M;
- pe aceasta se determină atâtea segmente proporţionale succesive către

trepte mai trebuie balansate (în fig. 3.26. punctele sunt notate cu cifre romane);
- se uneşte ultimul punct de pe linia oblică cu punctul N de pe axa
scării, aflat la intersecţia dintre linia limită de balansare şi axul scării,

obţinându-se segmentul III-N;
- se trasează paralele la segmentul III-N, pornind din celelalte puncte

determinate pe dreapta oblică (IV-VIII), până se intersectează cu axul scării;
- aceste puncte de intersecţie (notate 4'...8') se unesc cu punctele

corespunzătoare de pe linia pasului (4...8), obţinându-se treptele balansate
corespunzătoare:
- pe cealaltă rampă se trasează simetric treptele corespunzătoare;
- se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen, l1, l2,
l3, l4 etc.).
d) Metoda unghiurilor
Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia

limitei de balansare (1), se construieşte prima treaptă balansată (2); în cazul
acestei metode (fig. 3.43), lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm:
- se desenează separat două trepte, notate a şi b, intersectate la 90º, la o scară

convenabilă (de pildă 1/10) (3) şi (4);
- din unghiul de 90º se construieşte o dreaptă, notată c, la unghi aproximativ de

20º faţă de orizontală (5);
- pe această dreaptă se construieşte un număr de segmente egal cu numărul de

trepte care trebuie balansate, segmentele au dimensiunea pe care o au treptele
pe linia pasului (dimensiunea dreptei c va fi egală cu lungimea zonei de
balansare, pe linia pasului);
- dreapta b va avea dimensiunea egală cu desfăşurarea părţii balansate a scării,

pe conturul de referinţă;
- se unesc limitele dreptelor b şi c şi se prelungeşte dreapta astfel obţinută, d,

până intersectează dreapta a (6);
- se unesc punctele de pe dreapta c cu punctul de intersecţie dintre dreptele a şi

d; segmentele rezultate pe dreapta b reprezintă dimensiunile treptelor balansate
pe conturul de referinţă;
- se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen,

l1, l2, l3, l4 etc.).
Fig. 3.44. Etapele de construcţie grafică a scării balansate cu întoarcere la

180º, prin metoda unghiurilor
3.2.3.3. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la

90º sunt:
a) Metoda arcului de cerc;
b) Metoda segmetelor egale;
c) Metoda trapezului.
Pentru oricare dintre acestea sunt valabile operaţiile preliminare de la

3.2.3.1.
Se stabileşte numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia

limită de balansare (fig. 3.45)1.
a) Metoda arcului de cerc (fig. 3.46)
- dacă scara porneşte din axul scării, se decalează limita scării faţă de
acest cu circa 15 cm măsuraţi pe linia pasului (1);
- se construieşte prima treaptă balansată (2); în cazul acestei metode,

lăţimea minimă a treptei balansate este de 14 cm, pentru ca oricare dintre
următoarele trepte balansate să aibă dimensiunea minimă cel puţin de 12 cm;
___________________________
1
Dacă scara porneşte din ax (fig. 3.45 a) se recomandă, pentru relizarea estetică a racordării
finisajelor la colţurile pereţilor, ca prima treaptă să fie decalată faţă de axul scării, cu circa 15 cm
măsuraţi pe linia pasului (fig. 3.45 b).
- se trasează lăţimea balansate din axul scării, pe conturul de referinţă;
- se determină centrul arcului de balansare, la intersecţia dintre linia limitei de

balansare (notat M) şi prelungirea treptei construire,
- se determină raza arcului de balansare şi punctul N la intersecţia prelungirii

treptei construite cu conturul de referinţă;
- se trasează arcul de balansare, cu raza MN;
- segmentul de cerc cuprins între punctul N şi limita de balansare se împarte în

atâtea părţi, câte trepte au mai rămas de balansat;
- punctele de pe cerc astfel obţinute se proiectează pe limita contului de referinţă;
- se trasează treptele, prin unirea punctelor de pe linia pasului cu punctele

corespunzătoare de pe conturul de referinţă.
b) metoda segmentelor egale (fig. 3.47, 3.48)
Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate, se construieşete prima

treaptă balansată, în cazul acestei metode, lăţimea minimă a treptei balansate
este de 12 cm;
- se tratează două limite de balansare, pe cele două direcţii; una

conform 3.2.3.1, iar cealalată în prelungirea primei trepte a rampei scurte,
dacă scara nu este simetrică; în cazul simetriei scării, limitele de
balansare vor fi şi ele simetrice;
- se trasează lăţimea treptei balansate din axul de întoarcere al

scării, de 12 cm, pe conturul de referinţă;
- se recomandă ca treapta de colţ să fie deplasată cu circa 3 cm pe

linia conturului de referinţă, către rampa majoră, pentru asigurarea unei
creşteri scăderi graduale a dimensiunilor treptelor balansate pe conturul
de referinţă (1)
- se prelungeşte treapta construită (2) până când se intersectează

cu fiecare dintre limitele de balansare (3);
- segmentele astfel delimitate (4), pe limitele de balansare, se

repetă de atâtea ori, câte trepte au mai rămas de balansat pe fiecare
direcţie (5);

punctele corespunzătoare de pe limitele de balansare.
c) metoda trapezului (fig. 3.49)
Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi limita de

balansare, se construieşte prima treaptă balansată; în cazul acestei metode,
lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm;
- se deplasează prima treaptă, aşa cum s-a stabilit la 3.2.3.2.a.
- se desenează o primă construcţie auxiliară (A), care constă într-o dreaptă (5)
împărţită în atâtea segmente egale (de circa 15-20 cm) câte trepte trebuie
balansate; construcţia se va face la o scară convenabilă, de pildă la sc. 1/10;
- se ridică perpendiculare din fiecare punct obişnuit;
- la capete perpendiculare vor avea 12 cm (6) şi respectiv lăţimea treptei

nedeformate (7) (citită de pe linia pasului);
- se unesc cele două puncte astfel obţinute (8), (9) şi se delimitează un trapez;
- se trasează o altă construcţie auxiliară (B): se desenează o dreaptă orizontală

(10) pe care se construiesc segmentele obţinute mai sus (la1, la2, la3, la4 etc.);
- această dreaptă se intersectează (12) cu o alta (13), cu înclinaţie aproximativă

de 20º; punctul de intresecţie este limita de 12 cm trasată anterior; dimensiunea
dreptei este lungimea totală a treptelor balansate în dreptul proiecţiei interioare a
obstacolului de referinţă dinspre ochiul scării;
- se unesc punctele care limitează cele două drepte (14);
- se construiesc, de la limita segmentului trasat (15), paralele la dreapta de mai

sus (14); segmentele rezultate pe dreapta (13) reprezintă dimensiunea minimă a
treptelor balansate, la ochiul scării (la proiecţia interioară a mâinii curente).
3.2.3.4. Determinarea dimensiunii treptelor, pe baza calculului numeric
a. se determină conform 3.2.3.1 şi 3.2.3.2 numărul de trepte care se balansează

precum şi linia limită de balansare;
b. se calculează lungimea desfăşurată a scării pe conturul de referinţă, până la

treapta din ax; aceasta se consideră a avea dimensiunea de 12 cm pe conturul
de referinţă;
c. această dimensiune minimală se înmilţeşte cu numărul de trepte care trebuie

balansate pe o rampă (fără treapta din ax);
d. se scade produsul de mai sus (c) din lungimea desfăşurată (b) şi rezultă
lungimea desfăşurată a scării pe conturul de referinţă, care trebuie repartizată în
mod progresiv pe fiecare treaptă;
e. fiecărei trepte balansate i se repartizează o parte din rezultatul de la (d),

dinspre dreapta din axul scării (treapta de referinţă), spre treptele drepte;
- prima treată de lângă treapta din ax o unitate
- a doua treaptă de lângă treapta din ax două unităţi
- a treia treaptă de lângă treapta din ax trei unităţi

- se continuă în progresie aritmetică cu celelalte trepte care se balansează;
f. se face suma unităţilor;
g. lungimea obţinută la (d) se divide la numărul de unităţi rezultate la (e)
şi se obţine dimensiunea fiecărei unităţi considerate;
h. se acordă fiecărei trepte balansate numărul de unităţi corespunzător
poziţiei treptei, aşa cum a fost repartizat la (e).
Fig. 3.50 reprezintă un exemplu de calcul al treptelor balansate, considerând că

treapta nedeformată are lăţimea de 26,5 cm.
[top]
Capitolul 4 ELEMENTE SPECIFICE DE PROIECTARE A SCĂRILOR DIN DIVERSE

MATERIALE
Scările trebuie să răspundă următoarelor cerinţe de calitate: rezistenţă şi

stabilitate, siguranţă în utilizare, protecţie acustică.
Calculul de rezistenţă şi deformaţie al scărilor se face luând în considerare

tipul structural al scării, condiţiile de rezemare a elementelor scării şi încărcările
care le solicită. La elementele înclinate ale scărilor se ţine cont că încărcarea
permanentă este repartizată uniform pe suprafaţa înclinată şi încărcarea utilă
este uniform repartizată pe orizontală.
Calculul elementelor componente ale scărilor obişnuite, curent folosite în

contrucţii, nu ridică probleme deosebite şi se face pe scheme statice relativ
simple.
În general, forţele axiale de compresiune care se dezvoltă în unele

elemente ale scărilor, cum ar fi rampele, grinzile-vang sau grinzile curbe spaţiale,
au valori relativ scăzute şi conduc la dimensiuni mici în comparaţie cu
dimensiunile rezultate din calculul de rezistenţă la încovoiere.
În general, stabilitatea elementelor scării este asigurată. Totuşi ea ar

trebui analizată la structurile de scări care prin forma lor sau prin tipurile de
legături pot pune probleme de stabilitate.
În afară de legăturile reciproce, elementele componente ale scărilor au o

serie de legături mecanice cu celelalte elemente structurale ale construcţiei: cu
pereţii casei scării, cu stâlpii şi cu planşele. Aceste legături se realizează, de
obicei, prin intermediul grinzilor-podest, podestelor sau a grinzilor-vang.
Realizarea unor legături de tipul articulaţiiilor sau încastrărilor este în funcţie de
materialele folosite atât la scări cât şi la structura clădirii.
Cerinţa de siguranţă la foc se asigură în condiţiile conformării, alcătuirii şi

realizării conform prevederilor normativului de specialitate.
Cerinţa de siguranţă în exploatare se presupune asigurarea protecţiei

utilizatorilor accidentării
Cerinţa de igienă, sănătatea oamenilor, protecţia mediului înconjurător poate fi

considerată respectată dacă materialele de construcţie şi finisaj nu degajă emisii
poluante.
Cerinţa de protecţie la zgomot se asigură prin alcătuiri şi materiale specifice.
4.1. Scări din beton armat
4.1.1. Din punct de vedere al formelor structurale, scările din beton armat
pot fi din oricare dintre tipurile descrise la art. 2.4.
Acest capitol face precizări suplimentare numai în legătură cu unele dintre

tipurile de scări din beton armat.
4.1.1.a. Scări din elemente liniare
După modul de rezemare a treptelor, scările din elemente liniare pot fi:
• Scări cu trepte simplu rezemate
Fig. 4.1. Scări cu trepte simplu rezemate:
• Scări cu trepte în consolă simplă
Aceste tipuri de scări sunt foarte rar întâlnite şi fac obiectul unor proiecte unicat,
deoarece sunt greu de executat şi prin urmare nu fac obiectul acestei
reglementări.
• Scări cu trepte în consolă dublă
Fig. 4.2. Exemplu de scară cu trepte în consolă dublă şi grindă-vang pe mijlocul

treptei
Pentru scările cu trepte în consolă dublă, momentul încovoietor în încastrarea

treptei este Mr = M1 + M2.
M1 = momentul produs de încărcările gravitaţionale uniform distribuite sau
concentrate, care acţionează pe trepte;
M2 = momentul produs de încărcarea orizontală care acţionează pe balustradă.
Notă: În cazul încărcării simetrice a Treptelor, grinda amplasată central va fi supusă doar la încovoiere, iar în
cazul încărcării nesimetrice, grinda va fi supusă şi la solicitări de torsiune.
Aceste tipuri de scări au în mod uzual treptele realizate din prefabricate de beton
armat.
Ele au următoarele caracteristici:
- se pot monta pe şantier cu utilaje de ridicare uşoare (greutatea elementelor

prefabricate fiind în general sub 500 kg (mai rar 800 kg), putându-se utiliza la
şantirele mici ale clădirilor cu puţine niveluri;
- soluţia este interesantă mai ales pentru elemente prefabricate gata finisare,
produse de firme specializate
Vangurile pot fi realizate din beton armat monolit, mai ales în cazul în care există
un singur vang – central sau lateral – (a se vedea fig. 4.3), sau din elemente
prefabricate (a se vedea fig. 4.4).
4.1.1.b. Scări din elemente liniare şi de suprafaţă
Se precizează că rampa şi podestele vor avea conlucrare plană doar în

siutuaţia în care, la îmbinarea lor, se asigură continuitatea în vederea preluării
momentului încovoietor care conduce la diminuarea momentelor încovoietoare
din câmpuri.
Fig. 4.5. Scări din elemente liniare şi de suprafaţă
4.1.1.c. Scări din elemente de suprafaţă
Sunt realizate din beton armat turnat monolit sau din prefabricate şi cu trepte
finisate cu alte materiale.
Se precizează că rampele şi podestele pot avea grosimi diferite, în sensul că prin

mărirea podestelor se poate schimba alura momentelor încovoietoare.
4.1.1.d. Scări curbe cu grinda pe mijlocul rampei
Se precizează că în grinda-spaţială se dezvoltă momente încovoietoare pe două

direcţii, momente de torsiune, forţe axiale şi forţe tăietoare, fiind necesară
preluarea momentelor din încastrări.
Fig. 4.6. – Scară cu grindă pe mijlocul rampei şi trepte în consolă dublă
4.1.1.e. Scări cu trepte suspendate
Se realizează prin suspendarea de tavan sau de podestul imediat superior a

capetelor libere ale treptelor independente în consolă micşorând astfel momentul
încovoietor din încastrare.
Se realizează prin suspendarea de tavan sau de podestul imediat superior a

capetelor libere ale treptelor independente în consolă, micşorând astfel
momentul încovoietor din încastrare.
Pentru treptele acestor scări se poate realiza şi schema statică de grinzi simplu
rezemate.
Note:
1. Sistemul constructiv obişnuit, de tip „placă portantă plană pe ambele feţe”,

realizat din beton armat turnat monolit, prezintă următoarele:
• avantaje în execuţie:
- cofraje simple şi economice, putându-se utiliza şi cofraje de inventar
- sistem de armare simplu
- turnare lesnicioasă
• dezavantaje în execuţie:
- scara se execută de echipe diferite de lucrători (betonişti şi alţi muncitori

specializaţi în finisaje, mozaicuri, tâmplari etc.), în etape diferite de lucru; precizia
de lucru este diferită la cele două categorii de lucrători.
- circulaţia „de şantier” este mai greoaie şi necesită rezolvări cu dispozitive

improvizate, până la realizarea treptelor brute sau direct a treptelor finite. În
această situaţie manopera de finisare (incluzând şi treptele brute de beton) este
mai scumpă dar mult mai precisă.
Fig. 4.7. Rampă plană pe ambele feţe (element de suprafaţă)
Adoptarea soluţiei de turnare a treptelor brute odată cu placa din beton armat,
implică riscul ca, scara să trebuiască să fie rectificată (atât prin spargere cât şi
prin completare) în vederea finisării, ca urmare a abaterilor mai mari admise la
turnarea treptelor brute de către scărăi specializaţi. Avantajul acestei soluţii este
acela că se uşurează circulaţia pe şantier.
Fig. 4.8. Rampă plană pe o faţă şi cutată pe cealaltă faţă
2. Sistemul constructiv de tip „placă portantă cutată cu noduri rigide” este mai
greu de calculat şi de tip executat. Din acest motiv, soluţia se utilizează pentru
scări decorative la clădiri unicat.
Fig. 4.9. Exemplu de rampă cutată cu noduri rigide
3. Sistemul constructiv de tip placă portantă realizată din beton armat prefabricat
are următoarele caracteristici:
- treptele brute sunt realizate odată cu structura de rezistenţă;
- au geometrie controlată, permiţând reducerea manoperei la ealizarea finisajului,
- se realizează şi prefabricate gata finisate, produse în general de firme

specializate.
Fig. 4.10. Rampă din beton armat prefabricat
Scările cu placă portantă din beton armat prefabricat
- asigură reducerea timpului pentru manopera de şantier, la montajul şi

monolitizarea rampelor cu structura clădirii şi la finisare;
- necesită macarale puternice (greutatea elementelor prefabricate fiind între 1000

şi 5000 kg), fapt care justifică utilizarea lor pentru clădiri înalte.
4.1.1.f. Îmbinările dintre elementele din beton armat monolit ale scărilor cu
elementele verticale tot din beton armat monolit ale structurii se pot realiza
încastrat datorită existenţei armăturilor de continuitate, dimensionate din calculul
de rezistenţă, gradul de încastrare determinându-se cu ajutorul rigidităţilor la
încovoiere ale elementelor concurente.
În cazul elementelor prefabricate, îmbinările se fac, de obicei, prin simpla

rezemare şi prin sudarea unor armături dispuse constructiv.
În cazul rezemării pe pereţii portanţi din zidărie, gradul de încastrare depinde de

mărimea relativă a încărcărilor P şi T precum şi a momentelor de stabilitate Ms =
P d (moment de stabilitate dat de încărcarea P) şi a momentelor de încastrare al
grinzii-podest, grinzii-vang sau plăcii de podest M1. Pe măsură ce încarcarea P şi
momentul Ms sunt mai mari în raport cu T şi cu M1, creşte gradul de încastrare.
Fig. 4.11. Îmbinările dintre elementele din beton armat monolit ale scărilor şi ale
structurii
4.1.2. Materialele pentru finisarea scărilor din beton armat sunt (Tabel
4.1):
Tabel 4.1
Materiale reci Materiale semireci Materiale calde
mozaic turnat plăci ceramice lemn
piatră naturală cărămidă covoare PVC
piatră artificială covoare mochetă
covoare cauciuc
4.1.2.1. Scări cu trepte din piatră, naturală sau artificială, pe rampe din
beton armat pun probleme specifice care ţin de caracteristicile materialelor
constitutive.
4.2.2.2. Scări cu trepte realizate din blocuri de piatră
Problemele de asigurare a circulaţiei se rezolvă ca pentru scările finisate

cu plăci de piatră. Elementul specific îl constituie asigurarea blocurilor împotriva
alunecării pe rampă.
4.1.2.3. Scări cu trepte realizate din cărămidă
Problemele specifice acestor scări ţin de:
- respectarea formulei de calcul a dimensiunilor treptelor şi contratreptelor,

în condiţiile în care cărămida are o geometrie cunoscută;
- împiedicare dislocării cărămizilor treptelor în cadrul scării.
Ambele probleme se rezolvă prin modul de aşezare a cărămizilor, conform

exemplificărilor din fig. 4.12 şi 4.13.
4.1.3. Siguranţă la foc
Se asigură îndeplinirea cerinţei în condiţiile conformării, alcătuirii şi realizării

conform prevederilor normativului de specialitate.
4.1.4. Siguranţă în utilizare

Cerinţa de asigurare a siguranţei împotriva alunecării se poate respecta
fie prin realizarea stratului de uzură rugos, continuu pe toată suprafaţa, fie prin
tratări antiderapante pe zona muchiei treptei, diferenţiat în funcţie de materialul
din care se execută stratul de uzură şi poziţia scării – la exterior sau la interior.
astfel, tabelul 4.2. şi figurile 4.14, 4.15, 4.16 prezintă materialele uzuale pentru
stratul de uzură şi măsurile care pot fi luate pentru respectarea cerinţei de
siguranţă împotriva alunecării la scările exterioare şi la scările interioare, de
evacuare, mai ales la clădirile publice.
Tabel 4.2.
Strat de uzură Scară exterioară Scară interioară
Prevederi privind suprafaţa treptelor
►prelucrări mecanice, pe
întreaga suprafaţă de tip -
buciardare
Piatră naturală
Prevederi locale la muchia treptei
►profilaţii în lungul muchiei de treaptă
►inserţii de benzi antiderapante
►aplicare de benzi antiderapante autocolante
Mozaic turnat Prevederi privind suprafaţa treptelor
►folosirea de mozaic cu griş din

roci dure şi nisip silicios, eventual
cu şpan metalic
►finisare doar prin frecare, nu

lustruire
-
►spălare
►prelucrări mecanice, de tip

buciardare, cu sau fără panglici
frecate
►profilaţii în lungul muchiei de treaptă (rizuri, caneluri)

►inserţii de benzi antiderapante rugoase (tip carborund)
►inserţii de benzi antiderapante rugoase sau mate, la scări

interioare (tip ferodod, cauciuc)
►aplicare de benzi antiderapante autocolante la scări interioare
►spălare
►faţa turnată pe suprafeţe cu

rugozitate accentuată
-
►prelucrări mecanice, pe
întreaga suprafaţă, de tip
Prefabricate buciardare
mozaicate
►profilaţii în lungul muchiei de treaptă
►inserţii de benzi antiderapante
►aplicare de benzi antiderapante autocolante
►plăci cu reliefuri antiderapante
Plăci
►plăci cu suprafaţa rugoasă
ceramice
►plăci cu profilaţii în lungul muchiei de treaptă

Dacă funcţiunea impune, se
Lemn Se utilizează luându-se măsuri recomandă;
împotriva alunecării
►inserţii de benzi
antiderapante
►aplicare de benzi
antiderapante, autocolante
Covoare Plăci cu rizuri antiderapante,

Nu se recomandă utilizarea
cu suprafaţă rugoasă
Notă:
Este interzisă prevederea de scări exterioare cu trepte finisate prin lustruire (piatră naturală
mozaic turnat, prefabricate mozaicate) sau cu trepte finisate cu plăci ceramice lucioase sau
glazurate, deoarece favorizează alunecarea pe suprafeţe ude sau îngheţate.
4.1.5. Protecţie la zgomot
4.1.5.1. La clădirile de locuit se recomandă ca scările să nu fie adiacente

spaţiilor de locuit.
4.1.5.2. Dacă vecinătatea cu spaţiilor de locuit nu se putea evita, se

recomandă să se ia următoarele măsuri de protecţie la zgomot:
1. Dacă structura scării este legată de structura clădirii, pardoseala

podestului şi treptele rampelor se recomandă a se separa de structura de
rezistenţă, print-un strat dintr-un material vibro-amortizant sau vibro-
izolant (a se vedea Normativul [3], Anexa A4)
2. Dacă structura scării este separată de structura clădirii, între

structura clădirii şi cea a scării se recomandă să se introducă un strat de
separare cu rol vibro-amortizant sau vibro-izolant (a se vedea Normativul
[3], Anexa A4).
3. Pentru amortizarea zgomotului de impact provenind de

suprafeţele treptelor, se pot aplica plăci vibro-amortizante pe suprafaţa
finită a scării, pentru amortizarea suntelor (similare cu cele prezentate la),
care necesită însă înlocuire periodică.
4.1.5.3. Pentru diminuarea transmiterii zgomotului de impact, se recomandă să

se evite contractul direct între scară şi perete, iar racordarea între acestea să se
facă prin prevederea de materiale vibro-amortizante sau vibro-izolante (cauciuc,
plută, polistiren ecruisat, sau similare).
4.2. Scări din lemn

Scările din lemn sunt scări cu trepte portante; ele pot fi sprijinite pe vanguri din
lemn, pot fi sprijinite pe vanguri din lemn, pot fi fixate în pereţi (prin încastrare
sau cu şuruburi speciale) sau pot fi suspendate.
Scările din lemn se pot realiza cu sau fără contratrepte rezemate pe grinzi-vang
aparente sau ascunse.
Intradosul poate fi aparent sau închis cu scânduri fălţuite, cu tencuială pe şipci şi

trestie, pe rabiţ, cu plăci de gips carton sau alte tipuri de plăci.
4.2.a. Caracteristicile materialului
4.2.a.1. În mod curent pentru scăril din lemn se utilizează următoarele estenţe:
brad, pin, frasin, ulm, nuc. Se va evita utilizarea lemnului de esenţă moale sau a
esenţelor sensibile la dăunători (plop, arin, tei).
Pentru scări cu înaltă preţiozitate se poate folosi lemn de esenţe africane

(acajou-ul, iroko, sau alte esenţe).
În spaţiile umede, scările trebuie să fie realizate din esenţe rezistente la

umiditatea ca stejarul sau pinul.
4.2.a.2. Lemnul masiv poate fi tratat, pentru o durată de viaţă mai mare,
prin ceruire, impregnare cu ulei de in, aplicarea unor pelicule incolore de ulei sau
lacuri incolore.
4.2.1. Trepte şi vanguri din lemn
4.2.1.a. Trepte din lemn
4.2.1.a.1. Lemnul pentru treptele care urmează să rămână aparente

trebuie să aibă o bună rezistenţă la uzură. Aceasta se asigură prin caracteristicile
intrinseci ale materialului sau prin protecţia acestuia.
4.2.1.a.2. Protecţia treptelor contra uzurii se poate face cu covoare lipite

(continui sau fâşii pe trepte), sau cu covoare amovibile, fixate cu bare metalice
demontabile dispuse în unghiul dintre treaptă şi contratreapta superioară.
Covoarele pot fi lipite:
• pe întreaga suprafaţă a treptei
• în zone special decupate din corpul treptei (gen intarsie)

Treptele care urmează a fi acoperite cu finisaje textile sau cu placaje dure
pot fi realizate din plăci de înlocuitori de lemn (PAL, PAF ş.a., care au rezistenţa
la încovoiere mai mică decât lemnul) sau din lemn stratificat.
4.2.a.3. Protecţia la uzură a canturilor treptelor din lemn se poate face cu:
- conturi din lemn dur;
- profile „muchie de treaptă” (a se vedea fig. 4.15);
- petrecerea parţială sau totală şi lipirea peste cantul treptei,a covoarelor

din mochetă, pvc sau cauciuc (fig. 4.16, 4.17).
4.2.a.4. Contratreptele pot fi realizate din lemn masif. Îmbinarea între

piesele componente se recomandă să fie în lambă şi uluc, sau cu lambă
adăugată.
4.2.a.5. Îmbinările cu lambă şi uluc între trepte şi contratrepte, la muchia

treptei trebuie să fie astfel făcute să permită umflarea lemnului contratreptei, fără
ca prin aceasta să se afecteze alcătuirea scării sau aspectul acesteia (fig. 4.18)
4.2.1.a.4. Grosimea minimă a treptelor, în funcţie de esenţă: 4...5,5 cm.
4.2.1.a.5. Treptele balansate cu lăţime mai mare de 30 cm trebuie

executate din cel mult trei piese, îmbinate prin lipire simplă, sau cu lambă şi uluc,
lambă adăugată sau lipite în dinţi de fierăstrău. Palierele pot fi realizate dintr-un
număr mai mare de elemente asamblate.
4.2.1.a.5. Treptele exterioare din lemn nu sunt recomandabile, dar dacă

totuşi se prevăd la case de vacanţă, cabane din lemn sau alte clădiri din lemn,
ele pot fi alcătuite din mai multe piese distanţate între ele cu 5...7 mm (fig. 4.19),
pentru a permite scurgerea uşoară a apei şi uscarea lor mai rapidă.
Observaţie:
Se pot realiza trepte masive din lemn, sau din lemn lamelar, sprijinite pe vanguri cu feţe plane.
Îmbinările între trepte şi vanguri se fac cu şuruburi (fig. 4.20). Aceste scări nu sunt realizate în mod curent;
ele sunt grele şi scumpe.
Fig. 4.20. Scară din lemn cu trepte masive, pe vanguri din lemn
4.2.1.b. Vanguri
4.2.1.b.1. Pentru vanguri se poate realiza lemnul masiv, lamelar sau

stratificat.
4.2.1.b.2. Vangurile pot fi realizate cu:

- canturi continue plane (fig. 4.21.a), cu trepte fixate între vanguri (fig.
4.22) sau cu treptele spijinite deasupra, pe console solidarizate pe vanguri (fig.
4.21.b);
- distanţate (fig. 4.21.c)
4.2.1.b.3. O atenţie aparte trebuie acordată detaliului de fixare a grinzilor-

vang pentru realizarea schemei statice de grindă simplu rezemată.
4.2.1.b.4. Pentru fixarea treptelor pe vanguri se vor utiliza detalii

caracteristice de prindere pentru elementele din lemn.
Fig. 4.23. Detalii caracteristice de prindere pentru elementele din lemn
4.2.1.b.5. Treptele fixate între vanguri pot fi îmbinate cu acesta prin:
• chertarea simplă a vangului (fig. 4.24.a.), ceea ce necesită

rigidizarea scării cu tiranţii;
• în coadă de rândunică (fig. 4.24.b şi c), fără a se lua alte măsuri

de asigurarea a rigidităţii scării.
4.2.1.c.6. Tratarea intradosului scărilor din lemn. Intradosul poate fi lăsat

liber, sau poate fi tăvănuit tehnologic tradiţională (tencuială pe rabiţ, pe şipci şi
trestie) sau tehnologie modernă (plăci din gips-carton).
Pot asigura evacuarea în condiţiile conformării, alcătuirii şi realizării

conform reglementărilor tehnice de specialitate, în cazurile admise.
Asigurarea împotriva alunecării pe trepte se face prin măsurile prevăzute

în tabelul 4.2 (din 4.1.4), referitoare la finisajul din lemn.
4.2.4.1. La scările ancorate în perete, se utilizează şuruburi speciale în

dibluri din cauciuc, pentru amortizarea vibraţiilor.
4.2.4.2. Treptele pof fi prevăzute cu covoare pentru amortizarea sunetelor

de impact; pentru o eficienţă mai mare, covoarele se dispun şi peste muchia
treptei.
4.2.4.3. La scările cu intradosul tăvănuit, spaţiul dintre vanguri poate fi
umplut cu vată minerală. De asemenea, este posibilă placarea intradosului scării
cu plăci de vată minerală.
Observaţie generală:
Scările din lemn se pot prevedea la interior, din motive estetice, la orice fel de clădire cu
structură incombustibilă (zidărie, piatră, beton armat, metal) dar la clădiri publice (cabane
turistice, moteluri etc.) nu pot fi scări la evacuare. La clădiri private mici (locuinţe unifamiliale,
case de vacanţă ş.a.) cu structură din lemn sau mixtă, scările pot fi din lemn atât la interior cât şi
la exterior, nu doar din motive estetice ci şi pentru unitate structurală.
4.3. Scări metalice
Scările metalice pot fi utilizate pentru scări decorative sau pentru scări
tehnice. Scările tehnice din clădirile civile nu fac obiectul acestei reglementări.
4.3.a. Caracteristicile materialului
Din metal se realizează atât trepte cât şi vanguri.
4.3.a.1. În general metalul utilizat este oţelul, sub formă de tole şi de

profile laminate sau ambutisate. Este recomandabilă folosirea oţelului „corten”
mai rezistent la coroziune decât oţelul carbon.
Alte metale folosite pentru scări sunt:
- oţelul inoxidabil (preferat atât pentru faptul că este rezistent

mecanic şi chimic, cât şi pentru aspectul finit lustruit sau mai satinat);
- aluminiul, mai ales sub formă de piese turnate, profile sau tole
extrudate sau ambutisate;
- alama şi curprul, sub formă de profile laminate sau tablă

ambutisată, pentru piese decorative sau îmbrăcăminte estetică;
- fonta turnată, utilizată în secolul al XX-lea, atât pentru elemente

de rezistenţă cât şi pentru elemente decorative.
4.3.a.2. Întreţinere în timp
• Oţelul trebuie protejat anticoroziv, prin vopsire (chiar şi oţelul „corten”).

Pentru ca aspectul să rămână îngrijit, oţelul trebuie revopsit la un interval
de timp, în funcţie de material, poziţia scării (dacă există).
• La scările din inox, aluminiu, cupru, alamă problema întreţinerii în timp

constă în evitarea mătuirii suprafaţelor lucioase, mai ales la suprafaţa de
călcare în zona cea mai utilizată, eventual prin tratarea chimică, a
suprafeţelor şi mătuire. La scările cu circulaţie mai intensă, trebuie luată în
considerare degradarea suprafeţelor (chiar şi cele mate), datorată
zgârierii.
4.3.1. Trepte şi vanguri metalice
4.3.1.a. Trepte din metal
Se pot realiza:
▪ trepte metalice cu suprafaţa continuă sau discontinuă din:
- grătare, tablă perforată, expandată etc.;
- tablă striată.
Fig. 4.25. Exemple de trepte metalice
▪ trepte cu structură metalică („cutii” sau chesoane deschise sau închise),

din tablă şi profile de întărire sau din tablă ambutisată:
- îmbrăcate cu covoare;
- care susţin plăci rigide (lemn, prefabricate, piatră).
Fig. 4.26. Exemple de trepte cu structură metalică
▪ trepte cu structură metalică umplute cu alte materiale şi care au strat de

uzură din lemn, covoare, piatră, mozaic turnat, ceramică)
Fig. 4.27. Exemple de trepte cu structură metalică umplute cu alte

materiale
4.3.1.b. Vanguri
Vangurile scării pot fi alcătuite din profile U sau I, sau chiar platbande
întărite cu corniere. Vangurile se prind la extremităţi cu buloane sau cu sudură şi
funcţionează în general pe schema statică de grindă simplu rezemată.
Scările cu înclinare mică se contra-vântuiesc pentru a înlătura oscilaţiile

laterale.
4.3.1.b.1. Vangurile metalice pentru scările din construcţiile civile pot fi din:
▪ profile laminate curente, compuse sau speciale (profile laminate
expandate), ţevi tubulare
Fig. 4.29. Exemple de vanguri metalice din grinzi cu zăbrele
Se pot realiza vanguri-grindă cu zăbrele foarte înaltă, formând chiar

parapetul scării.
4.3.1.b.2. Pentru scările decorative, vangurile pot fi cu canturi netede sau

cu unul sau ambele canturi dinţate.
a) La scările cu vangul cu cantul superior plan – continuu (fig.

4.28), treptele se dispun fie între vanguri, fie deasupra vangului pe
console speciale de sprijin, în principiu de formă triunghiulară (fig. 4.30).
b) Vangurile dinţate, având treptele dispuse în general deasupra,

se realizează din tronsoane de elemente tubulare sudate între ele,
necesitând o tehnologie perfecţionată şi o precizie deosebită, realizată
doar în întreprinderi specializate.
Acestea pot fi constituite din:
▪ Bandă de oţel lat fixat pe vangul metalic cu sudură, constituind un element plin.
4.3.1.b.3. Pentru realizarea unei imagini estetice, sudurile se polisează.
4.3.2. Siguranţa la foc
Prin conformare şi protejare corespunzătoare pot îndeplini performanţele

prevăzute în reglementările tehnice specifice.
4.3.3. Siguranţa în utilizare
Elasticitatea structurii poate determina disconfortul utilizatorilor, datorită

vibraţiilor produse în timpul circulaţiei pe scară.
Măsurile se pot aplica se referă la suprafaţa de călcare; scările metalice

cu strat de uzură din mochetă sau cauciuc sunt mai performante din punct de
vedere al protecţiei la zgomot. Scările metalice nu sunt recomandate în spaţii cu
circulaţie intensă, deoarece măsurile de protecţie acustică sunt reduse.
4.4. Scări din piatră
4.4.a. Caracterisiticile materialului

Scările din piatră sunt scări cu trepte portante din piatră;
Blocurile din piatră au la capăt o formă paralelipipedică, pentru a putea fi

uşor încastrate prin ţesare împreună cu blocurile de zidire.
Fig. 4.31. Axonometrie a unei trepte masive din piatră încastrate în zidărie
4.4.1. Trepte şi vanguri
4.4.1.a. Treptele pot fi sprijinite pe sol, încastrate în pereţi de zidărie, sau

sprijinite pe arce din piatră sau cărămidă.
4.4.1.b. La scările din blocuri de piatră sprijinite direct pe sol, treptele

trebuie solidarizate pentru a asigura o oarecare conlucrare, iar solul de sprijin
trebuie să fie cât mai metasibil. Soluţia nu este totuşi recomandabilă, fiind
preferabilă sprijinirea pe un beton turnat simplu sau armat.
Observaţie:
Nu se realizează vanguri din piatră, dar se pot realiza scări spirale cu miez din beton
armat, ale căror „cofraje pierdute” sunt inele din piatră naturală ale trepelor (soluţie similară cu
cea arătată la scara prefabricată din b.a. la 4.1).
Se vor respecta prevederile cuprinse în Normativul [3] şi în Normativul

P118.
Cerinţa de asigurare a siguranţei împotriva alunecării, prin realizarea

stratului de uzură antiderapant (total sau doar pe zona muchiei treptei),
diferenţiat în funcţie de materialul din care se execută stratul de uzură se face
conform prevederilor tabelului 4.2 pentru piatră naturală.
Având în vedere raritatea şi costurile realizării unor astfel de scări,

problema protecţiei acustice nu a apărut până acum în documentaţiile de
specialitate. S-ar putea realiza prin:
- prevederea de covoare amovibile, fixate cu bare metalice

demontabile dispuse în unghiul dintre treaptă şi contratreapta superioară;
- prevederea între blocurile de piatră şi elementele de zidire a unor

materiale elastice, de exemplu cauciuc.
Observaţie generală:
Domeniul de utilizare al acestor scări este extrem de restrâns, deoarece ele constituie o soluţie
foarte pretenţioasă şi scumpă.
4.5. Scări mixte
Scările mixte pot avea vanguri din beton armat (monolit sau prefabricat)
sau din metal şi trepte din alt material decât vangul (prefabricate de beton, lemn,
metal, piatră, sticlă).
4.5.1. Trepte şi vanguri
4.5.1.a.1. Treptele se fixează local pe vanguri, mecanic sau cu piese

speciale cimentate sau sudate.
4.5.3.a.2. Treptele din prefabricate de beton se vor proiecta conform

prevederilor de la 4.1.
4.5.3.a.3. Treptele din lemn se vor proiecta conform prevederilor de la 4.2.
4.5.3.a.4. Treptele din metal se vor proiecta conform prevederilor de la

4.3.
4.5.3.a.5. Treptele din piatră se vor proiecta conform prevederilor de la

4.4.
4.5.1.b. Vangurile pot fi de tipul celor descrise la 4.1 sau la 4.3.
Fig. 4.32. Exemplu de scară mixtă, cu vang dinţat din beton şi trepte
portante din lemn, metal, piatră, sticlă
Fig. 4.33. Exemple de scări mixte, cu vanguri metalice şi trepte din piatră
În cazul treptelor sprijinite pe vanguri din beton armat sau metal, lungimea
posibilă a blocurilor de piatră determină, în funcţie de rezistenţa la încovoiere a
acestora, distanţa între vanguri; în cazul scărilor mai late, se pot prevedea mai
multe vanguri paralele.
Fig. 4.34. Exemple de scară mixtă cu vanguri multiple
4.5.1.c. Scările mixte cu trepte din sticlă se realizează în general cu

vanguri metalice.
Treptele din sticlă se vor proiecta ţinând cont de următoarele:

▪ se va utiliza exclusiv sticlă statificată, dimensionată în conformitate cu
rezistenţa mecanică a elementului (înregistrată în agrementul tehnic);
▪ pentru înlăturarea senzaţiei de nesiguranţă pe care o implică

transparenţa sticlei, se pot lua următoarele măsuri:
- sticla nu va fi transparentă incoloră, ci va avea o tentă colorată;
- între foliile de polivinilbutiral (sau materialul plastic din care se realizează

folia/foliile sticlei stratificate) se pot prevedea folii cu desene (raster sau alte
desene);
- una din foile de geam care intră în alcătuirea ansamblului stratificat,

suportă un tratament de sablare, gravare, serigrafiere sau vopsire, în urma
căruia se obţin modele decorative pe geam.
▪ pentru a se evita alunecarea pe suprafeţele de sticlă, în zona muchiei de

treaptă se vor prevedea rizuri antiderapante.
Pot constitui căi de evacuare în cazul în care îndeplinesc condiţiile de

reacţie la foc şi de rezistenţă la foc, stabilite în reglementările tehnice specifice.
4.5.3. Protecţie acustică
Fiind în general scări deschise, decorative, cu circiulaţie relativ restrânsă

şi fără funcţiunea de evacuare, problemele de protecţie acustică nu se pun.
[top]
ANEXĂ INFORMATIVĂ I
Scări cu trepte foarte înalte, decalate
Pentru scările abrupte (cu panta cuprinsă între 45º şi 60º), cu trepte înalte
şi foarte înalte (19,5 cm < 30 cm), se practică rezolvările din figura A.1. în care o
decalare a înălţimii şi a treptelor permite urcarea / coborârea mai lesnicioasă;
aceste scări pun totuşi problema necesităţii de a porni cu un anumit picior.
Rezolvarea de mai sus este recomandată în cazul scărilor din locuinţele

individuale (acces la mansardă, la nivelul dormitoarelor la locuinţele duplex), dar
pot să fie utilizate şi la alte scări abrupte, care deservesc un singur nivel.
Tipurile cele mai curente sunt prezentate în fig. A.2.
Aceste tipuri de scări se utilizează pentru rampe cu un număr mic de

trepte, ele reprezentând o problemă mai ales pentru persoanele cu dificultăţi de
mers, dar şi pentru toţi ceilalţi utilizatori, deoarece, în caz de neatenţie, pot
provoca accidente (având în vedere panta scării).
Ele apar, totuşi în literatura de specilitate şi sunt menţionate în această

Anexă, fără ca prin aceasta să fie în vre-un fel recomandate.
[top]
ANEXĂ INFORMATIVĂ II
Exemplul nr. 1
1. Enunţul problemei
Se cere calculul unei scări fără grinzi de podest, având dimensiunile

podestului a, b şi proiecţia în plan orizontal a lungimii rampei L. Unghiul de pantă
al rampei este .
1.2. Ipoteze de calcul
Sarcina pe podest se consideră uniform distribuită pe orizontală.
Reazemele podestelor sunt fixe, asigurând încastrarea la torsiune.
1.3. Elemente geometrice

Se tratează două cazuri:
În cazul A podestele reazemă numai pe două laturi (figura 1 a), iar în

cazul B podestele reazemă pe trei laturi (figura 1 b).
Notăm:
a, b – dimensiunile în plan ale podestelor
L – proiecţia în plan a deschiderii rampei
d – grosimea plăcii rampei;
dr - grosimea plăcilor podestelor
 - unghiul de pantă al rampei
K – raportul dintre rigiditatea podestului şi a rampei pe direcţie
transversală K =
1.4. Calculul eforturilor
Eforturile secţionale în plăcile rampei şi ale podestelor sunt determinate

printr-un calcul static în domeniul elastic [1, 2, 3].
Notăm:
Cazul A (podestele reazemă numai pe două laturi):
Momentul maxim în câmpul rampei:
Momentul de încastrare a rampei în podest:
unde , iar:
pentru mijlocul podestului (x=0) şi:
pentru marginea podestului .
Momentul de încovoiere longitudinal în podest, la marginea podestului

încărcat direct pe rampe:
Momentul de încovoiere longitudinal în centrul podestului:
Momentul de torsiune în podest pentru ;

Cazul B (podestele reazemă pe trei laturi):
Momentele în câmpul şi reazemul rampei au aceleaşi expresii ca în cazul

A, diferind numai :
iar pentru x=0,
şi R1B = 0 pentru .
Momentul de încovoiere longitudinal în podest la marginea podestului:
Momentul de încovoiere longitudinală în centrul podestului:
Momentul de torsiune în podest la limita de încastrare:
Reacţiunea medie pe latura a treia de rezemare a podestului:

Momentul maxim într-o grindă simplu rezemată dat de către această
reacţiune are valoarea:
1.5. Exemplu numeric:
Pentru cazul A se dau (fig.6.2):
= 27º
a = 0,90 m
0b = 2,50 m
L = 2,80 m
Alegem: d = 10 cm, dr = 14 cm.
Evaluarea încărcărilor:
1) Podest:
Încărcări Coef.
Valori normate Valori de calcul
permanente încărcare
Mozaic şi strat suport 1,00 (kN/m2)
Placa beton 3,10 (kN/m2)
Tencuială 0,21 (kN/m2)
Total 1,1x 4,31 (kN/m2) 4,75 (kN/m2)
Încărcări utile 1,3x 3,00 (kN/m2) 3,90 (kN/m2)
q2= 8,65 (kN/m2)
2) Rampa:
Încărcări Coef.
permanente încărcare
Mozaic şi strat suport 1,00 (kN/m2)
Greutate proprie 5,00 (kN/m2)

rampă şi trepte
Tencuială 0,21 (kN/m2)
Total 1,1x 6,21 (kN/m2) g = 6,80 (kN/m2)
Încărcări utile 1,3x 3,00 (kN/m2) p = 3,90 (kN/m2)
q1 = g cos+p cos2 = 9,15 (kN/m2)

Cu aceste solicitări se conduce dimensionarea. Grosimea podestului este
dictată de momentele de torsiune. Din condiţia:
rezultă grosimea podestului de 15 cm.
Armarea lui se face ca pentru o grindă torsionată cu încovoiere. Pentru

cazul de rezemare B, calculele se conduc identic. Armarea scării se prezintă în
figura 1.3.
Exemplul nr. 2
2.1. Enunţul problemei:
Se cere calculul unei scări cu podeste libere de lungime a şi lăţime b.

Lungimea rampei în proiecţie orizontală este l. Unghiul de pantă al rampei este
, (fig. 2.1). Rezemarea rampelor se va considera în două situaţii:
• Rampele încastrate
• Rampele articulate
• Punctele de rezemare a rampelor sunt considerate fixe.
• În calculul static, linia mediană a podestului se consideră un semicerc de rază r.

• Lăţimea rampei este egală cu lăţimea podestului
• Încărcările se presupun uniform distribuire pe orizontală
• Rotirile tuturor punctelor situate pe o normală la axa mediană şi cuprinsă în

planul rampei sunt egale cu rotirea axei mediane.
Notăm:
l – lungimea pe orizontală a rampei
b – lăţimea podestului
b/2- raza de racordare între liniile de centru ale celor două rampe concurente la
podestul intermediar
h – înălţimea între două podeste consecutive
2.4. Calculul eforturilor:
Structura scării este o structură spaţială de 6 ori static nedeterminată. Datorită

simetriei în geometrie şi în încărcări, forma de bază poate fi aleasă astfel încât
numai două necunoscute să fie diferite de zero [1, 4, 5].
Cu forma de bază din figura 2.2 se aleg ca necunoscute:
X1 – momentul încovoietor la nivelul planşeului
X2 - momentul încovoietor la nivelul podestului intermediar.
Necunoscutele rezultă scriind ecuaţia de continuitate:
(2.1)
Neglijând efectul forţelor tăietoare şi axiale precum şi momentul

încovoietor My din cauza rigidităţii mari a plăcii în planul ei, în calculul
deplasărilor, expresia acestora este:
.
În anexă se dau expresiile momentelor şi forţelor tăietoare în sistemul

static determinat pentru ipotezele de încărcare din care se determină coeficientul
Din rezolvarea sistemului de ecuaţii (2.1) se obţin necunoscutele:
• Rampele încastrate în structură:
• Rampele articulate în structură:
unde:
X1' şi X2' sunt momentele necunoscute datorate încărcării q' acţionând pe

rampe.
X1' şi X2' sunt momentele necunoscute datorate încărcării q' acţionând pe

podest.
Coeficienţii A, B, C, D, E, F se determină în funcţie de unghiul de înclinare

a rampei şi raportul .
Expresiile solicitărilor în sistemul static nedeterminat rezultă prin

suprapunerea efectelor:
2.5. Exemplu numeric
a = 2,60 m
= 31º
h = 1,50 m
l = 2,50 m
b = 1,25 m
r = 0,625 m
Încărcarea pe podest:
q''= 7,20 (kN/m)
Încărcarea pe rampe:
q''= 8,80 (kN/m)
Fig. 2.3. Rampele încastrate în structură
Funcţie de  şi , rezultă:
A = +0,135; B = 0,055;
C = - 0,042 D = 0,11
Ipoteza 1: încărcarea q' pe rampă.
Secţiunea AA': x = 2,5 m
Mx = -7,42 kNm
Secţiunea DD': x = 1,25 m

kN
Secţiunea BB': x = 0 m
Secţiunea BC: x = 0
Ipoteza a 2-a: încărcarea q'' pe podest:
Secţiunea AA:
Secţiunea DD x = 1,25 m
Mx = -3,1 kNm; kNm;
kNm;
kN
Secţiunea BB’ x = 0 m
kNm; kNm;
kNm; kN;
kN
Secţiunea BC
kNm; ;
kN
N=0
Tabelul centralizator:
Ip Mx My Mt Qt Qx Qy N
AA -7,42 9,65 1,46 10,8 0 22,50
BB 0 8,65 1,46 -6,80 0 11,47

I
BC -3,02 0 0 0 -13,40 0
DD 3,20 8,65 1,46 0 0 12,10
AA 1,89 13,72 7,31 -2,55 0 26,50
BB -8,10 13,72 7,31 -2,55 0 26,50

II
BC -4,92 0 0 0 -24,50 0
DD -3,10 13,72 7,31 0 0 26,50
AA
BB -8,10 21,92 8,77 -9,43 0 37,90

I+II
BC -7,94 0 0 0 -37,90 0
DD 0,10 21,92 8,77 0 0 38,60
Dimensionarea se face la solicitările maxime care rezultă din cele două

ipoteze sau prin suprapunerea lor. se prezintă alăturat armarea scării (fig. 2.4).
Anexa
1. Momente şi forţe tăietoare datorate lui X2 = 1
în podest: în rampă:
VA2 0
HA
N2 = 0
N2 = 0
Fig 2.5
Fig 2.6
2. Momente şi forţe tăietoare datorate lui X1 = 1
în podest: în rampă
Momente şi forţe tăietoare lui q1=1kN/ml pe rampă.
Fig 2.7
În podest:
În rampă:
Momente şi forţe dătătoare lui q' = 1 kN/ml pe podest.
Fig. 2.8
În podest:
În rampă:
Rigiditatea la torsiune este luată: .
Exemplul nr. 3.
3.1. Enunţul problemei
Se cere calculul unei rampe elicoidale dublu articulate de lăţime b, desfăşurată

sub unghiul „”.
Încărcarea care acţionează rampa se presupune uniform distribuţia pe orizontală.
Linia de centru a rampei nu corespunde cu linia de centru a încărcării.
Punctele de sprijin a rampei nu permit deplasări pe verticală, reacţiunea verticală

în fiecare fiind egală cu jumătate din încărcarea totală.
Calculul static se conduce pe linia de centru a rampei [6, 7, 8, 9, 10, 11].
Se fac următoarele notaţii:
R1 – raza interioară a rampei
Re - raza exterioară a rampei
H – diferenţa de nivel între punctele de fixare

- unghiul de desfăşurare a rampei
2- unghiul între punctele de fixare
 - unghiul curent al rampei
Fig. 3.1
Cu aceste notaţii rezultă:
R1 – raza liniei de centru a sarcinilor
R2 - raza liniei de centru a rampei
hp – cota unui punct de pe rampă
x – distanţa de la centrul elicei la punctul de aplicare a rezultantei sarcinilor
3.4. Reacţiuni şi eforturi
Notând cu w încărcarea pe unitatea de lungime a proiecţiei orizontale a liniei de

centru a încărcărilor, din condiţii de echilibru rezultă următoarele expresii pentru
reacţiuni şi eforturi.
Reacţiuni:
- Reacţiunea verticală:
- Reacţiunea orizontală în direcţia axei de simetrie:
- Reacţiunea orizontală în direcţie orizontală perpendiculară pe axa de simetrie:

H=0
- Momentul încovoietor ce acţionează în jurul axei verticale:

.
Eforturi în secţiunea curentă:
- Momente de torsiune dirijate după tangenta la elice:
- Momente încovoietoare, dirijate după normală:
- Momente încovoietoare, dirijate după binormală:
Forţa tăietoare:
- Forţa tăietoare binormală:
- Forţa axială:
3.5. Exemplu numeric:
b = 1,50 m; rad
h = 4,10 m rad;
Alegem dimensiunile de trepte h1 = 15 cm; b = 30 cm; rezultă unghiul de pantă:
Raza mediană:
Cu b = 1,50 rezultă: Rt = 1,00 m, Rc = 1,50 m
Evaluarea încărcărilor:
Coef.
încărcări
permanente încărc.
Placă de beton 0,22x24,00=5,28

plus treptele şi (kN/m2)
grosimea beton
de 22 cm
Total 1,1x 5,28 (kN/m2) 5,80 (kN/m2)
Încărcări utile: 1,3 3,00 (kN/m2) 3,90 (kN/m2)
q = 9,70 (kN/m2)
kN/m
Calculul reacţiunilor şi eforturilor
• Încărcări permanente:
- Reacţiuni:
Eforturile le determinăm în 4 secţiuni (fig. 3.2.). Pentru sistematizare,

calculul s-a condus sub formă de tabele (tabelul 3.1...3.6):
Tabelul 3.1
Momente de torsiune M1
1-cos

1 2 3 4 5
0 0,0 0,0 0,0 0,707
45 0,293 0,0 -0,060 1,0
90 1,0 0,236 -0,91 0,707
135 1,707 0,5 -2,79 0
Hh wR1 HR2
6 7 8 9 10 11
111,0 226,0 26,8 96,5 0,896 0,443
(-
 2x6 (-3)x7 4x8 (14+12+13)x11
5x9x10)
Mt=16+15
1 12 13 14 15 16 17
0 0 0 0 0 -30,2 -30,2
45 32,4 0 -1,61 27,4 -42,7 -15,3
90 111,0 -53,2 -24,4 29,8 -30,0 -0,2
135 188,0 -113,0 -74,8 0,00 0,00 0,00
Tabelul 3.2.
Momente de încovoiere Mr
 Hh
0 1 2 3 4 5 6
0 0 0 0
45 0,707 0,167 0,293
90 1 0,236 1 111,0 49,5 226
135 0,707 0 1,707
(-1)x4 2x6 3x5 Mr=7+8+9
7 8 9 10
0 0 0 0
-78,1 37,1 14,5 -26,5
-111,0 50,5 49,5 -11,0
-7,1 0 84,8 6,7
Tabelul 3.3.
Momente de încovoiere Mn
Se folosesc valorile din tabelul 3.1, modificându-se numai semnele:
 12 13 14 (12+13+14)x10 9x5x11
0 1' 2' 3' 4' 5'
0 0 0 0 0 606 606
45 32,4 0 -1,61 135 864 999
90 111,0 -53,2 -24,4 148 606 754
135 188 -113 -74,8 0,00 0,00 0,00
Tabelul 3.4.
Forţa tăietoare radială Sr
 H Sr
0 -0,707 -38,8
45 0 0
55,1
90 0,707 38,8
135 1 55,1
Tabelul 3.5.
Forţa tăietoare binormală Sn
 1x2
0 1 2 3 4 5 6 7
0 0,707 17,1 0 63,5 -57,1 -40
45 1,0 24,3 21,0 42,5 -38,1 -13,9

24,3
90 0,707 17,1 42,0 21,5 19,3 -2,2
135 0,00 0,00 63,1 0,21 -0,188 -0,188

Tabelul 3.6.
Forţa tăietoare binormală Sn
 1x2
0 1 2 3 4 5 6 7
0 0,707 35 0 63,5 28,1 63,2
45 1,0 49,6 21,0 42,5 18,6 68,2

49,6
90 0,707 35,1 42,0 21,5 9,5 44,6
135 0,00 0,00 63,1 0,21 0,093 0,00
Dimensionarea secţiunilor se face la încărcările compuse maxime.
Grosimea rampei se alege ca să fie satisfăcută condiţia:
Alegem:
hr = 16 cm; Bc20; Rt = 0,7 N/mm2
N/mm2
mm2
N/mm2
DETALIU articulaţie inferioară fig 3.4
N/mm2
Armarea se face la momente încovoietoare şi forţa axială adăugându-se
armătura longitudinală şi etrieri pentru preluarea eforturilor tangenţiale provenite
din momente de torsiune.
În figurile 3.3 şi 3.4 se prezintă armarea rampei şi detaliile de reazeme.
Exemplul nr. 4
4.1. Enunţul problemei
Se cere calculul unei scări elicoidale dublu încastrate cu un vang central şi trepte
în consolă. Unghiul de desfăşurare este , diferenţa de nivel între punctele de
sprijin este hn iar raza liniei de centru este R.
• Încărcarea se presupune uniform distribuită pe orizontală.
• Linia de centru a grinzii elicoidale corespunde cu linia de aplicare a

încărcării.
• Calculul se conduce pe linia de centru a grinzii care se presupune

încastrată la ambele capete.
Se notează:
R – raza liniei de centru a grinzii
h – înălţimea grinzii
- unghiul de desfăşurare
- unghiul de pantă
Fig. 4.1
În figura 4.2 se arată direcţiile pozitive ale necunoscutelor şi ale încărcărilor într-o
secţiune a unei elice senestrogire, iar în figura 4.3 a unei elice destrogire [6, 7, 8,
9, 10, 11].
Analiza scării se reduce la calculul unei grinzi elicoidale dublu încastrate care
este o structură de 6 ori static nedeterminată. Făcând o tăietură la mijlocul
deschiderii şi uzând de principiul simetriei, 4 necunoscute devin egale cu zero,
rămânând ca necunoscute în secţiune momentul încovoietor Xr şi forţa tăietoare
Xx. Utilizând metoda eforturilor, ecuaţia de continuitate a deplasărilor în secţiunea
de mijloc se scrie:
unde: reprezintă deplasarea în direcţia necunoscutei x t datorită

încărcării
exterioare de 1 kN/ml proiecţie orizontală pe sistemul de bază;
deplasarea în direcţia necunoscutelor Xt dată de Xl = 1
Deplasările se pot determina prin metoda lucrului mecanic virtual:
unde: reprezintă momentele încovoietoare şi de torsiune date de

sarcina exterioară de 1 kN/ml proiecţie orizontală pe sistemul de bază, având
funcţie de  următoarele expresii:
unde reprezintă momentele încovoietoare şi de torsiune în grindă

datorită lui Xx , având expresiile:
reprezintă momentele încovoietoare şi de torsiune în grindă

datorită lui Xx , având expresiile:
EIr, EIx – rigiditatea la încovoiere după axa r şi, respectiv, axa x, iar GIt reprezintă
rigiditatea la torsiune.
Determinarea necunoscutelor Xx şi Xr este relativ laborioasă.
Pentru determinarea calculelor se dau în tabelul 4.1 valorile

necunoscutelor Xx şi Xr pentru o sarcină egală cu 10 kNm/ml în proiecţie
orizontală, funcţie de unghiul de pantă, caracteristicile geometrice ale secţiunii şi
unghiul de desfăşurare a rampei. Prin interpolare se pot obţine valorile
necunoscutelor pentru orice caz care se iveşte în practică.
Cu necunoscutele determinate, expresiile finale ale momentelor sunt:
Mr mrx + Xxmrx + Xrmrr
Ms msx + Xxmsx + Xrmrr
Mt mtx + Xxmtx + Xrmrr
În anexă se prezintă expresiile deplasărilor

R = 1,75 m
/2 = 135º =
h = 40 cm; b = 30 cm
hn = 4,10 m
= 26º20’
sin= 0,4436
cos= 0,8962
tg= 0,495
Fig. 4.4.
4.5.1. Evaluarea încărcărilor
Încărcări Coef. Valori de

Valori normate
permanente: încărc. calcul
Greutatea grinzii 0,30x0,40x24,00=3,18

1,1x 3,50 (kN/ml)
vang (kN/ml)
Treptele de beton 0,50 (kN/ml)
Încărcări utile: 1,3x 1,5x3,00 (kN/ml) 5,80 (kN/ml)
q = 9,80 (kN/ml)
4.5.2. Calculul eforturilor
Din tabelul 4.1 rezultă necunoscutele:
care pentru încărcarea de 9,8 kN ml devin:
Xr = 0,421 R2
Xx = -0,434 R
Se calculează valoarea funcţiilor trigonemetrice care intervin în expresiile

eforturilor pentru 4 secţiuni ale unei jumătăţi de rampă.
Sect. =0
mrw = 0 mrx = 0 mrr = 0
msx = 0 mrx = 0 msr = 0
mtw = 0 mrx = 0 mtr = 0

Mr = 0,421 R2 = 12,5 kNm
Ms = 0
Mt = 0
Sect. = 45º
mrw = -0,98x0,293R2 = -0,287R2
msw = -0,81x0,98R2x0,443R2 = -0,035R2
mtw = -0,081x0,98R2x0,893R2= -0,071R2
mrr = 0,707
msr = 0,313
mtr = 0,630
mrx = -0,552x0,496R = -0,274R
msx = -0,707x0,893R+0,552x0,443x0,496R=0,75R
mrx = -0,707x0,443R+0,552x0,443R=-0,067R
Mr = 3,31 kNm
Ms = -7,3 kNm
Mr = 9,25 kNm
 1- 
0 0 1 0 0 0 0
45 0,707 0,707 0,293 0,081 0,552 0,552
90 1 0 1 0,540 1,540 0
135 0,707 -7,707 1,707 1,663 1,662 -1,662
Identic se calculează pentru =90º şi =135º rezultând:

Mr = -20 kNm Mr = -45 kNm
= 90º⇒ Ms = -13,4 kNm = 135º ⇒ Ms = -21,7 kNm
Mt = -2,95 kNm Mt = -21,8 kNm
Dimensionarea secţiunilor la încovoiere
Materiale: Beton Bc20, Oţel OB37

În secţiunea de încastrare:
hor = 37,5 cm
has = 27,5 cm
μ% = 0,55 Arf = 630 mm2
μ% = 0,37 Ast = 460 mm2
4.5.3. Verificare la torsiune
N/mm2
Armătura sub forma de etrieri:
MtSx = 78 mm2
Armătura longitudinală:
m2
În figurile 4.5 şi 4.6 se prezintă armarea treptelor şi a grinzii vang.
Exemplul nr. 5
5.1. Enunţul
Se cere calculul unei scări cu rampe cutate (ortopoligonale) încastrate în

elementele marginale, având dimensiunile treptelor h şi L şi un număr „a” de
trepte.
Încărcarea exterioară distribuită pe orizontală se consideră concentrată în

noduri.
5.3. Caracteristici geometrice
Fig. 5.1.
Structura este plană, de 3 ori static nedeterminată. Din considerente de

simetrie, făcând o secţiune la mijlocul deschiderii, două necunoscute sunt nule.
Necunoscuta X (moment încovoietor) se determină din ecuaţia de continuitate a
deformaţiilor:
, [12, 13, 15]
Fig. 5.2
Scară cu număr impar de trepte:
unde:
B = n;
Momentul în mijlocul deschiderii în cazul rezemării simple este:
Momentele la capete vor fi:
Mt - MR = M0 –X = 2CPL – X.
Scară cu număr par de trepte:
Expresiile necunoscutei şi momentelor sunt aceleaşi, coeficienţii fiind

diferiţi:
În tabelul 5.1 se dau coficienţii A, B, C, D pentru calculul scărilor cu număr de 2...38.
Nr. de trepte
Coef. 2 3 4 5 6 7 8 9 10
A 1,00 1,50 2,00 2,50 3,00 3,50 4,00 4,50 5,00
B 0,50 1,00 1,50 2,00 2,50 3,00 3,50 4,00 4,50
C 0,25 0,50 1,00 1,50 2,25 3,00 4,00 5,00 6,25
D 0,00 0,00 0,50 1,00 2,50 4,00 7,00 10,00 15,00
Nr. de trepte
Coef. 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
A 5,50 6,00 6,50 7,00 7,50 8,00 8,50 9,00 9,50 10,00
B 5,00 5,50 6,00 6,50 7,00 7,500 8,00 8,50 9,00 9,50
C 7,50 9,00 10,50 12,25 14,00 16,00 18,00 20,25 22,50 25,00
D 20,00 27,50 35,00 45,50 56,00 70,00 84,00 102,0 120,0 142,5
Nr. de trepte
Coef. 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
A 10,50 11,00 11,50 12,00 12,50 13,00 13,50 14,00 14,50 15,00
B 10,00 10,50 11,00 11,50 12,00 12,50 13,00 13,50 14,00 14,50
C 27,50 30,25 33,00 36,00 39,00 42,25 45,50 49,00 52,50 56,25
D 165,0 192,5 220,0 253,0 286,0 325,0 364,0 409,5 455,0 507,5
Nr. de trepte
Coef. 31 32 33 34 35 36 37 38 39
A 15,50 16,00 16,50 17,00 17,50 18,00 18,50 19,00 19,50
B 15,00 15,50 16,00 16,50 17,00 17,50 18,00 18,50 19,00
C 60,00 64,00 68,00 72,25 76,50 81,00 85,50 90,25 95,00
D 560,0 620,0 680,0 748,0 816,0 892,5 969,0 1054,5 1142,5
h = 16 cm a = 10
L = 30 cm hv = h0 = 12 cm
Încărcări Valori de
Coef. încărc. Valori normate
permanente calcul
Mozaic (1 cm) 0,22 (kN/m2)
Plăci beton 3,10 (kN/m2)

(0,12x2600)
Tencuială (1 cm) 0,20 (kN/m2)
Total 3,52 (kN/m2) 3,90 (kN/m2)
Încărcări utile: 3,00 (kN/m2) 3,90 (kN/m2)
g = 7,80 (kN/m2)
kN
Se calculează:
În funcţie de a se scot din tabel:
A = 5,0; B = 4,50; C = 6,25; D = 15
Armătura s-a proiectat sub formă de etrieri independenţi.
În figura 5.3 se prezintă armarea:
Exemplul nr. 6
6.1. Enunţul
Se cere calculul unei scări cu rampe cutate (ortopoligonale) având un

număr a de trepte şi două podeste la extremităţi, de deschidere S (fig. 6.1).
Podestele sunt încastrate la extremităţi şi pe reazeme intermediare continue cu
rampa.
6.2. Caracteristici geometrice
Notăm:
S– deschiderea podestelor până la reazeme
L – lungimea treptei
P – încărcarea concentrată în noduri
q – încărcarea uniform distribuită pe podeste
h – înălţimea treptelor
a – numărul de trepte

Utilizând rezultatele din exemplul precedent, calculul static se conduce folosind
metoda distribuirii momentelor.
Pentru calculul coeficienţilor de distribuţie este necesar a se calcula rigiditatea

rampei fără podeste laterale, sub acţiunea rotirii simetrice a reazemelor
exterioare (fig. 6.2).
Momentul care apare la mijlocul deschiderii când reazemele se rotesc cu un

unghi unitar:
Coeficientul de rigiditate poate fi:
Ştiind coeficientul de rigiditate al podestului: .
Coeficienţii de distribuţie sunt:
în care:
S = 0,80 m; a = 8; ;
L = 0,30 m; P = 5,00 kN;
H = 0,15 m; g = 4,00 kN/ml; .
Din tabelul 5.1 (exemplu precedent) se determină:
A = 4; B = 3,5; C = 4,0; D = 7
Momentele de încastrare perfectă pentru rampă:
Momentele de încastrare perfectă pentru podest:
Coeficienţii de distribuţie:
rAB = 0,12
Schema de distribuţii şi transmiteri este arătată în figura 6.3.
În figura 6.4 se prezintă armarea scării.
[top]
BIBLIOGRAFIE
1. Keinzel E. Calculul scărilor fără grinzi de podest. Revista Construcţiilor Nr. 8-

1961.
2. Funke L., Încastrarea elastică a scărilor drepte în plăcile de podest fără grinzi;
Der Bauingenieur Nr. 3 - 1957 reprodus în Metode noi de calcul în construcţii,
vol. 1, Bucureşti, IDT 1958.
3. Sauter Fr., Freestanding staires, în Journal of American Concrete Institute, Nr.

7 iulie 1964.
4. Fauchsteiner W., Die Freistragende Wendeltreppe în Beton und

Stahlebetonbau V 49 Nov. 1954.
5. Fuchsteiner W., Treppen în Betonkalendar vol. II 1959 Verlag Wilhelm Ernst.
Berlin.
6. Matock A. H. Design and Construction of a Helical staircase, în: Concrete and

Constructional Engineering, London VB Nr. 3 1957.
7. Cohen I. S. Design of Helical staircases. Concrete and constructional

Engineering Nr. 6, 7, 8, 9, 1959.
8. Bourdin A, Escalier sur limon helicoidal unique, calcul du limon. Annales de

l’Institute technique du Batiment et Travaux Publics. Janvier 1965.
9. Pocansschi A, Olaru I., Rampe elicoidale cu reazeme intermediare. Buletin

ştiinţific I.P.C. vol. II 1968.
10. Cusens A.R. Helicoidal Staircase Study, Journal of American Concrete

Institute. January 1964
11. Scordelis A. C. Internal Forces in uniformly loaded helicoidal giders.

Preceedings A.C.I., Apr-Dec 1960
12. Bezatecl S.B., s.a. Escalier a marches et contremarkes sans paillasse. Beton
Arme nov.-dec. 1965 Paris
13. Dianu V., Istrate M., Scări ortopoligonale. Revista Construcţiilor şi

Materialelor de construcţii Nr. 8 1968
14. STEPS Software Computer Solutions for the Stair Industry 2003,
AUSTRALIA Suite 5, 407 Glebe Point Road, Glebe, NSW 2037.
15. Dabija FI., Demir V., Îndrumător pentru proiectare vol. II.Institutul de
Construcţii Bucureşti, 1986
16. Negoiţă Al., Focşa V., Radu A., Pop I., Construcţii Civile, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1976
17. General Safety & Health Standards, Fixed Stairs and Ramps,
www2.stste.id.us, 2001
18. A Review of Tehnical Requirements for Ramps, U.S.Access Board, 1986
19. Building Regulations – Tehnical Standards, www, Technical Standards, 2002
20. Building Regulations – Spiral Staircases, www. Technical Standards, 2002

GP 089-03

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GP 089-03

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHID PRIVIND PROIECTAREA SCĂRILOR ŞI RAMPELOR LA

1.1. Obiect şi domeniu de aplicare

1.1.1. Prezentul ghid detaliază condiţiile şi măsurile necesare la

1.1.2. Ghidul explicitează:

a. principiile de proiectare a scărilor

b. relaţia între geometria scării şi structura de rezistenţă a

c. implicaţiile pe care le au principalele opţiuni descrise la a) şi b)

asupra finisajului scării

d. traseul balustradei şi mâinii curente, precum şi implicaţiile

pe care le au acestea asupra conformării generale a scărilor

cu întoarcere la 180º şi la 90º, în concordanţă cu geometria

1.1.3. Prevederile prezentului ghid vor fi aplicate la proiectele noi de scări

1.1.4. Prevederile prezentului ghid se adresează:

- elaboratorilor proiectelor tehnice şi a detaliilor de execuţie

- verificatorilor de proiectare şi experţilor tehnici atestaţi potrivit

- orgnismelor administrative teritoriale precum şi persoanele fizice şi

1.1.5. La realizarea scărilor şi rampelor la cădirile civile se vor respecta

1.1.6. Nu fac obiectul prezentului ghid scările tehnologice din spaţii cu

1.1.7. Nu fac obiectul prezentului ghid scările exterioare clădirilor, care nu

1.1.8. Nu fac obiectul prezentului ghid scările speciale rabatabile, pliante,

1. Legea 10/1995 Lege privind calitatea în construcţii

Normativ privind criterii de performanţă

Normativul pentru adaptarea clădirilor civile şi

5. P 118 Normativ de siguranţă la foc construcţiilor

Acustica în construcţii. Protecţia împotriva

Directiva europeană 106/89 privind produsele

Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea

9. STAS 10101/1. Acţiuni în construcţii. Încărcări permanente

Acţiuni în construcţii. Încărcări datorate

Contract IPCT Normativ privind proiectarea clădirilor din punct

În cuprinsul Ghidului, trimiterile la documentaţia de referinţă se fac prin numărul

caz particular de parapet alcătuit în general din elemente

2. bordură relief în sus, situat în lungul rampei scării

spaţiul delimitat de pereţi şi planşee, în care este închisă

parte frontală a treptei, ieşită din planul contratreptei, cu

componenta verticală a treptei, care face legătura între

distanţa de circulaţie cuprinsă între limitele finite a două

distanţa de circulaţie disponibilă efectiv, cuprinsă între

distanţa cuprinsă între muchia treptei (14) şi protecţia

linia pe care se măsoară în proiecţie orizontală lăţimea

În cazul scărilor curbe sau balansate, linia pasului se

element constructiv prevăzut la partea superioară a

intersecţia dintre planul orizontal şi planul vertical al treptei

14. muchia treptei

element constructiv vertical, plin sau goluri, care asigură

element constructiv orizontal (de plecare, sosire şi/sau

element constructiv de circulaţie, înclinat, prevăzut sau nu

Notă: Rampele pentru circulaţia pietonală, ce fac obiectul

relief în lungul rampei scării, către ochiul scării, lateral şi în

subansamblu constructiv care serveşte la circulaţia

scară exterioară scară amplasată în exteriorul construcţiei, independentă

scară amplasată într-o casă proprie a scării (3), astfel

caz particular de scară cu mai multe rampe, în care

scară în general deschisă, care urmăreşte realizarea unui

25. scară principală scară ce asigură circulaţia funcţională din clădire.

scară ce are rampele curbe (de diverse forme) continue

caz particular de scară cu rampe drepte, unde rampele şi

scară destinată circulaţiei secundare în clădire, servind

scară care, pe rampe drepte şi/sau curbe, are porţiuni cu

scară cu trepte scară cu trepte ce au înălţimea cuprinsă între 16,6 şi 17,5

suprafaţă orizontală, cu lăţime relativ mică, situată pe

trepte ce urmăresc un traseu curb pe linia pasului, cu

spaţiul (liber) cuprins între rampele scării, către interiorul

grindă laterală sau centrală, în lungul rampei, pe care