Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În conformitate cu art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995, privind calitatea în construcţii, cu
modificările ulterioare,
În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr.
740 / 2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului,
Având în vedere procesul verbal de avizare nr. 9/22.05.2003 al Comitetului Tehnic de
Specialitate CTS 12,
Ministrul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului emite următorul
ORDIN:
MINISTRU,
MIRON TUDOR MITREA
Elaborat de:
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ Şl URBANISM „Ion Mincu"
Avizat de:
DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ M.T.C.T.
Cap. 1. GENERALITĂŢI
1.1. Obiect şi domeniu de aplicare
1.2. Referinţe
1.3. Terminologie
Cap. 1. GENERALITĂŢI
1.3. Terminologie
În concepţia prezentului ghid termenii de mai jos, prezentaţi în ordine alfabetică, au
următoarea semnificaţie:
Observaţie: O parte din aceşti termeni se regăsesc aidoma şi în Normativ privind criterii
de performanţă specifice rampelor fi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii, pentru alţii
sau adus precizări suplimentare, fără a se schimba înţelesul din acel Normativ [3].
Cap. 2. ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A SCĂRILOR ŞI
RAMPELOR
2.1. La clădirile civile accesul pietonal la diferite niveluri se asigură obişnuit prin scări
(19); rampele (17) asigură accesul persoanelor cu handicap locomotor la diferite niveluri ale
clădirii.
Scările şi rampele pietonale se dimensionează conform Normativului [3].
2.2. Pantele uzuale pentru scări şi rampe sunt prezentate în fig. 2.1.
Pantele pentru diferite funcţiuni ale rampelor pietonale, specifice unor anumite funcţiuni,
sunt precizate atât în Normativul [3], cât şi în NP 051 [4].
2.3.1. Asupra scărilor acţionează încărcări permanente şi încărcari provenite din procesul
de exploatare (utile).
2.3.2. Încărcările permanente se stabilesc în funcţie de greutatea elementelor de rezistenţă
a rampelor si a podestelor, a straturilor cu umplutură şi de finisajele adoptate.
Încărcările utile ţin cont de posibilitatea aglomeraţiilor, reprezentând valori maxime
normate in condiţii de exploatare (figura 2.2).
2.3.3. Clasificarea şi gruparea acţiunilor agenţilor mecanici pentru calculul scărilor se
face conform STAS 10101/OA [8].
2.3. Încărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici
Notă: În cazul încărcării simetrice a treptelor, grinda amplasată central va fi supusă doar
la încovoiere: în cazul încărcării nesimetrice grinda va ti supusă şi la torsiune.
2.4.1.2.4. Grinzilevang sunt rezemate sau încastrate la capete în pereţi portanţi din
zidărie, in pereţi structurali din beton armat, în stâlpi, sau pot rezema pe grinzi podest (figura
2.5).
2.4.1.2.5. Grinzilevang, treptele si eventual grinzilepodest pot fi alcătuite din beton
armat monolit, elemente prefabricate din beton armat, lemn sau metal.
2.4.1.2.6. Nu se recomandă trepte mai lungi de 1,50 m, acestea fiind uşor deformabile,
iar încastrarea lor asigurânduse greu.
2.4.1.2.7. Încastrarea trebuie calculală. Aceasta se efectuează pe o adâncime de cel puţin
o cărămidă (25 cm), iar zidurile în care se face încastrarea se recomandă să fie executate cu
mortar de ciment. Pentru ca un zid să poată prelua încastrarea unei trepte, trebuie ca el să fie
încărcat cu o sarcină permanentă suficientă pentru a crea stabilitatea necesară.
2.4.7.2. Grindaspaţială se poate realiza din beton armat monolit, iar treptele
independente din elemente prefabricate de beton armat sau din piatră naturala
2.4.7.3 Se poate realiza o rampă continuă din beton armat turnată monolit împreună cu
grinda centrală şi în acest caz placa lucrează în consolă dublă.
2.4.8.1. Se pot realiza din elemente prefabricate de beton armat sau metal (inclusiv
pilonul) şi sunt alcătuite din trepte independente încastrate în stâlpul central (fig. 2.8).
2.7.3. Muchia treptei poate fi protejată împotriva uzurii sau ciobirii, prin:
2.7.4. Pentru asigurarea utilizatorilor împotriva alunecării pe treaptă muchiile treptelor se
prevăd cu elementele de protecţie antiderapantă, dacă asigurarea acestei cerinţe nu este rezolvată
prin însuşi finisajul treptei.
Elementele de protecţie împotriva alunecării pe treaptă sunt:
profile „muchie de treaptă" din metal sau PVC dur cu profilaţii antiderapante (fig.
2.12.a)
profilaţii ale finisajului (piatră, cauciuc) la muchia treptei (fig. 2.12.b)
incrustaţii de coridon (fig. 2.12.c) sau plăcuţe din carborundum în finisajul treptei la
muchie
2.9.2. Sunt defavorabilie poziţiile alăturate a două sau mai multe goluri care
fragmentează exagerat planşeul, golurile plasate la colţurile intrânde ale clădirilor sau lângă
pereţii structurali importanţi (fig. 2.17).
2.9.3. Rigiditatea casei scărilor contribuie la rigiditatea generală a clădirii şi trebuie
considerată influenţa casei scării asupra centrului de rigiditate al clădirii comportarea de
ansamblu a structurilor (în special a celor în cadre) este influenţată de prezenţa scărilor, care
introduc o rigiditate suplimentară la deplasare, putând în anumite situaţii să constituie un factor
puternic de disimetrie.
2.9.4. Procedee moderne de modelare şi analiză în cazurile: unde componentele
nestructurale modifica direct rezistenţa şi rigiditatea elementelor structurale ale construcţiei, sau
masa acestora afectează încărcările asupra construcţiei, caracteristicile lor trebuie să fie
considerate în analiza structurală a construcţiei. O grijă particulară trebuie luată pentru
identificarea zidăriei de umplutură ce poate reduce lungimea efectivă a stâlpilor adiacenţi.
2.9.5. Scările includ o varietate de componente separate ce pot fi fie sensibile la
deformaţii, să fie sensibile la aceleraţii. Scările în sine pot fi independente de structură, sau
integrate în structură. Dacă sunt integrate în structură, ele trebuie să formeze o parte din
evaluarea şi analiza întregii structuri, cu o atenţie particulară asupra posibilităţii modificării
răspunsului datorită rigidităţii locale. Dacă scările sunt independente, ele trebuie evaluate pentru
încărcările normale ale scărilor şi pentru abilitatea lor a rezista la acceleraţii şi încărcări directe
transmise de la structură prin conexiuni.
3.1.2.1.2. Scara cu decalaj egal, de jumătate de treaptă brută faţă de ochiul scării la
podest este un lip de scară căruia îi corespunde structural o rezemare a rampei scării pe podest cu
structura dală groasă (din beton armat).
Numai la o anume grăsime calculată a elementelor structurale (rampe, dală groasă sau
grinda pluta de podest) se obţine decalajul de jumătate de treaptă.
Intersecţia dintre intradosul podestului cu intradosul celor două rampe (la faţa cofrajului)
se face după o dreaptă cu grosime (respectiv înălţime), corespunzătoare (în funcţie de panta
scării), dacă rampele reazemă pe dală groasa sau pe o grindă plată.
Notă: În cazul în care structura podestului nu este rezolvată cu dală groasa acelaşi
intrados se poate realiza prin prevederea unui strat de umplutură (eventual din betoane uşoare),
conf. fig. 3.11.
=> Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor înălţimea parapetului se calculează
de la muchia treptei în dreptul ochiului scării întoarcerea orizontală a mâinii curente este posibilă
în următoarele variante:
■ cu parapet de înălţime H pe zona podestului, ceea ce implică prelungirea parapetului
rampei care urcă pe podest cu o dimensiune egală cu o lăţime de treaptă, înainte de întoarcerea ei
paralel cu ochiul scării (var I în fig. 3.12.); în acest caz, lăţimea podestului la ochiul scării, va fi
majorată cu o jumătate de treaptă (l/2), ceea ce măreşte lungimea casei scării;
■ cu parapet de înălţime (H + h/2), cu creşterea înălţimii parapetului H la podest, cu o
valoare egală cu jumătate din înălţimea h a unei trepte şi păstrând lăţimea podestului (var 2 în
fig. 3.6);
■ cu parapet de înălţime H, pe lăţimea ochiului scării, linia mâinii curente fiind
orizontală, dar cu o săritură egală cu jumătate din înălţimea unei trepte (h/2) (var 3 fig. 3.12.);
■ cu parapet de înălţime H, racordarea între parapetele celor două rampe fiind oblică
(racordare ce poate fi realizată pe curb, dacă ochiul scării este îngust);
Notă: Din punct de vedere al ocupării spaţiului, aceste scări sunt în general mai
economice, desfăşurarea lor in plan fiind ceva mai mică. Scările “economice" au dezavantajul
unor cofraje complicate, laborioase şi costisitoare şi în consecinţă al aspectului urât în
intradosului acestora.
Pentru ca suma decalajelor să fie de mai puţin de o treaptă se pot diferenţia trei situaţii:
3.1.2.2.2.1. Scară cu decalaj mai mic de jumătate din lăţimea treptei la fiecare rampă (fig.
3.28)
3.1.2.2.2.2. Scara cu decalaj mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care urcă pe podest
şi cu prima treaptă a celeilalte rampe (cea care coboară pe podest) nedecalată.
O structură a podestului de tip placă relativ subţire conduce la un intrados unde rampa
care urcă spre podest intră sub podest (fig. 3.32).
Pentru realizarea unui intrados cu geometrie controlată (fără intradosul rampei să intre
sub podest şi să apară intersecţii greu de controlat în execuţie) şi un plan de cofraj uşor de
realizat, se comandă ca structura podestului să fie dală groasă (fig. 3.33) sau că cu grinzi de
podest (fig. 33.4, 3.35).
3.1.2.2.2.3. Scară vii decalaj mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care urcă pe podest
şi cu prima treaptă a celeilalte rampe (cea care coboară pe podest) aşezată pe podest (fig. 3.36).
3.1.2.2.3. Scări cu întoarcere la podest de 90°şi decalaj a + b > 1 (fig. 3.39 şi 3.40). Este
un tip obişnuit de scară, care nu pune probleme în ceea ce priveşte alcătuirea structurală,
întoarcerea mâinii curente, sau intersecţiile de planuri pe intradosul scării (faţa cofrajului).
3.2. Scări balansate concepţie şi construcţie
Notă: Se pot proiecta scări dublubalansate, cu două întoarceri la 90°, dar proiectarea
geometrici lor poate fi asimilată cu proiectarea celor cu întoarcere la 90°.
3.2.2.1. Dimensiunea minimă (spre ochiul scării) a treptei balansate trebuie să fie de 12
cm la cel mai avansat obstacol de pe partea dinspre ochiul scării. Acesta poate fi proiecţia mâinii
curente pe planul scării, a parapetului, un vang întors sau treapta însăşi (a se vedea şi 1.3.
definiţia lăţimii libere a scării).
3.2.2.2. Formulele de calcul ale treptelor precum şi prevederile privind lăţimea maximă a
treptelor sunt cele prevăzute în Normativul [3].
3.2.3. Metode de construcţie grafică a treptelor balansate la scări
Dacă scara porneşte din ax (fig. 3.45 a) se recomandă, pentru realizarea estetică a
racordării finisajelor la colturile pereţilor, ca prima treaptă să fie decalată fată de axul scării, cu
circa 15 cm măsuraţi pe linia pasului (fig. 45. b).
se desenează o primă construcţie auxiliară (A), care constă întro dreaptă (5) împărţită
în atâtea segmente egale (de circa 1520 cm) câte trepte trebuie balansate; construcţia se va face
la o scară convenabilă, de pildă la sc. 1/10;
se ridică perpendiculare din fiecare punct obţinut;
la capete perpendicularele vor avea 12 cm (6) şi respectiv lăţimea treptei nedeformate
(7) (citită de pe linia pasului);
se unesc cele două puncte astfel obţinute (8), (9) şi se delimitează un trapez;
se trasează o altă construcţie auxiliară (B): se desenenză o dreaptă orizontală (10) pe
care se construiesc segmentele obţinute mai sus (la1, la2, la3, la4 etc).
această dreaptă se intersectează (12) cu o alta (13), cu înclinaţie aproximativă de 20°:
punctul de intersecţie este limita de 12 cm trasată anterior; dimensiunea dreptei este lungimea
totală a treptelor balansate în dreptul proiecţiei interioare a obstacolului de referinţă dinspre
ochiul scării;
se unesc punctele care limitează cele două drepte (14);
se construiesc, de la limita segmentului trasat (15), paralele la dreapta de mai sus (14);
segmentele rezultate pe dreapta (13) reprezintă dimensiunea minimă a treptelor balansate, la
ochiul scării (la proiecţia interioară a mâinii curente).
Pentru scările cu trepte în consolă dublă, momentul încovoietor în încastrarea treptei este
M r = M 1 + M2 .
M1 = momentul produs de încărcările gravitaţionale uniform distribuite sau concentrate,
care acţionează pe trepte;
M2 = momentul produs de încărcarea orizontală care acţionează pe balustradă.
Notă: In cazul încărcării simetrice a treptelor, grinda amplasată central va fi supusă doar
la încovoiere, iar în cazul încărcării nesimetrice, grinda va fi supusă şi la solicitări de torsiune.
Aceste tipuri de scări au în mod uzual treptele realizate din prefabricate de beton armat.
Ele au următoarele caracteristici:
se pot monta pe şantier cu utilaje de ridicare uşoare (greutatea elementelor prefabricate
fiind în general sub 500 kg (mai rar 800 kg), putânduse utiliza la şantierele mici ale clădirilor
cu puţine niveluri;
soluţia este interesantă mai ales pentru elemente prefabricate gata finisate, produse de
firme specializate.
Vangurile pot fi realizate din beton armat monolit, mai ales în cazul în care există un
singur vang central sau lateral (a se vedea fig. 4.3), sau din elemente prefabricate (a se vedea
fig. 4.4).
4.1.1.b. Scări din elemente liniare şi de suprafaţă
Se precizează că rampa şi podestele vor avea conlucrare plană doar în situaţia în care, la
îmbinarea lor, se asigură continuitatea în vederea preluării momentului încovoietor care conduce
la diminuarea momentelor încovoietoare din câmpuri.
4.1. 1.c. Scări din elemente de suprafaţă
Sunt realizate din beton armat turnat monolit sau din prefabricate şi cu trepte finisate cu
alte materiale.
Se precizează că rampele şi podestele pot avea grosimi diferite, în sensul că prin mărirea
grosimii podeslelor se poate schimba alura momentelor încovoietoare.
Note:
1. Sistemul constructiv obişnuit, de tip "placă portantă plană pe ambele feţe", realizat din
beton armat turnat monolit, prezintă următoarele:
• avantaje in execuţie:
cofraje simple şi economice, putânduse utiliza şi cofraje de inventar
sistem de armare simplu
turnare lesnicioasă
• dezavantaje in execuţie:
scara se execută de echipe diferite de lucrători (betonişti şi alţi muncitori specializaţi în
finisaje, mozaicari, tâmplari, etc), în diferite de lucru; precizia de lucru este diferită la cele două
categorii de lucrători.
circulaţia "de şantier" este mai greoaie şi necesită rezolvări cu dispozitive improvizate,
până la realizarea treptelor brute sau direct a treptelor finite. În această situaţie manopera de
finisare (incluzând şi treptele brute de beton) este mai scumpă dar mult mai precisă.
Adoptarea soluţiei de turnare a treptelor brute odată cu placa din beton armat, implică
riscul ca, scara să trebuiască să fie rectificată (atât prin spargere cât şi prin completare) în
vederea finisării, ca urmare a abaterilor mari admise la turnarea betonului de structură în
comparaţie cu cele rezultate la turnarea treptelor brute de către scărari specializaţi. Avantajul
acestei soluţii este acela că se uşurează circulaţia pe şantier.
2. Sistemul constructiv de tip "placă portantă cutată cu noduri rigide" este mai greu de
calculat şi de executat. Din acest motiv, soluţia se utilizează pentru scări decorative la clădiri
unicat.
3. Sistemul constructiv de tip placă portantă realizată din beton armat prefabricat are
următoarele caracteristici:
treptele brute sunt realizate odată cu structura de rezistenţă;
au geometrie controlată, permiţând reducerea manoperei la realizarea finisajului;
se realizează şi prefabricate gata finisate, produse în general de firme specializate.
Scările cu placă portantă din beton armat prefabricat
asigură reducerea timpului pentru manopera de şantier, la montajul şi monolitizarea
rampelor cu structura clădirii şi la finisare;
necesită macarale puternice (greutatea elementelor prefabricaţi fiind între 1000 şi 5000
kg), fapt care justifică utilizarea lor pentru clădiri înalte.
4.1.1.f. Îmbinările dintre elementele din beton armat monolit ale scărilor cu elementele
verticale tot din beton armat monolit ale structurii se pot realiza încastrat datorită existenţei
armăturilor de continuitate, dimensionate din calculul de rezistenţă, gradul de încastrare
determinânduse cu ajutorul rigidităţilor la încovoiere ale elementelor concurente.
În cazul elementelor prefabricate îmbinările se fac, de obicei, prin simpla rezemare şi prin
sudarea unor armături dispuse constructiv.
În cazul rezemării pe pereţii portanţi din zidărie, gradul de încastrare depinde de mărimea
relativă a încărcărilor P şi T precum şi a momentelor de stabilitate M s = Pd (moment de
stabilitate dat de încărcarea P) şi a momentelor de încastrare al grinziipodest, grinziivang sau
plăcii de podest Mi. Pe măsură ce încărcarea P şi momentul Ms sunt mai mari în raport cu 7 şi cu
Mi, creşte gradul de încastrare.
4.1.2.1. Scări cu trepte din piatră, naturală sau artificială, pe rampe din beton armat pun
probleme specifice care ţin de caracteristicile materialelor constitutive.
4.1.2.2. Scări cu trepte realizate din blocuri de piatră
Problemele de asigurare a circulaţiei se rezolvă ca pentru scările finisate cu plăci de
piatră. Elementul specific îl constituie asigurarea blocurilor împotriva alunecării pe rampă.
4.1.2.3. Scări cu trepte realizate din cărămidă
Problemele specifice acestor scări ţin de:
respectarea formulei de calcul a dimensiunilor treptelor şi contratreptelor, în condiţiile in
care cărămida are o geometrie cunoscută;
împiedicarea dislocării cărămizilor treptelor în cadrul scării.
Ambele probleme se rezolvă prin modul de aşezare a cărămizilor, conform
exemplificărilor din fig. 4.12 şi 4.13.
Scările din lemn sunt scări cu trepte portante: ele pot fi sprijinite pe vanguri din lemn, pot
fi fixate în pereţi (prin încastrare sau cu şuruburi speciale) sau pot fi suspendate.
Scările din lemn se pot realiza cu sau fără contratrepte rezemate pe grinzivang aparente
sau ascunse.
Intradosul poate fi aparent sau închis cu scânduri fălţuite, cu tencuială pe şipci şi trestie,
pe rabiţ, cu plăci de gips carton sau alte tipuri de plăci.
4.2.1.a.5. Treptele balansate cu lăţime mai mare de 30 cm trebuie executate din cel mult
trei piese, îmbinate prin lipire simplă, sau cu lambă şi uluc. Lambă adăugată sau lipite în dinţi de
fierăstrău. Palierele pot fi realizate dintrun număr mai mare de elemente asamblate.
4.2.1.a.6. Treptele exterioare din lemn nu sunt recomandabile, dar dacă totuşi se prevăd la
case de vacantă, cabane din lemn sau alte clădiri din lemn. Ele pot fi alcătuite din mai multe
piese distanţate intre ele cu 5 ... 7 mm (fig. 4.19). pentru a permite scurgerea uşoară a apei şi
uscarea lor mai rapidă.
Observaţie: Se pot realiza trepte masive din lemn, sau din lemn lamelar, sprijinite pe
vanguri cu feţe plane. Îmbinările între trepte şi vanguri se fac cu şuruburi (fig. 4.20). Aceste scări
nu sunt realizate în mod curent: ele sunt grele şi scumpe.
4.3.l.b. Vanguri
Vangurile scării pot ti alcătuite din profile U sau I, sau chiar platbande întărite cu
corniere. Vangurile se prind la extremităţi cu buloane sau cu sudură şi funcţionează în general pe
schema statică de grindă simplu rezemată.
Scările cu înclinare mică se contravântuiesc pentru a înlătura oscilaţiile laterale.
4.3.1.b.l. Vangurile metalice pentru scările din construcţiile civile pot fi din:
■ profile laminate curente, compuse sau speciale (profile laminate expandate), ţevi
tubulare;
■ grinzi cu zăbrele; se realizează fie din profile laminate, fie din tuburi cu secţiune
circulară sau rectangulară, asamblate prin sudură.
Se pot realiza vangurigrindă cu zăbrele foarte înaltă, formând chiar parapetul scării.
4.3.1 .b.2. Pentru scările decorative, vangurile pot fi cu canturi netede sau cu unul sau
ambele canturi dinţate.
a) La scările cu vangul cu cantul superior plan continuu (fig. 4.28), treptele se dispun fie
între vanguri, fie deasupra vangului pe console speciale de sprijin, în principiu de formă
triunghiulară (fig. 4.30).
b) Vangurile dinţate, având treptele dispuse în general deasupra, se realizează din
tronsoane de elemente tubulare sudate între ele, necesitând o tehnologie perfecţionată şi o
precizie deosebită, realizată doar în întreprinderi specialiale.
Acestea pot fi constituite din:
■ Bandă de oţel lat, fixat pe vangul metalic cu sudură, constituind un element plin.
Observaţie generală:
Domeniul de utilizare al acestor scări este extrem de restrâns, deoarece ele constituie o
soluţie foarte pretenţioasă şi scumpă.
4.5.1.a.l. Treptele se fixează local pe vanguri, mecanic sau cu piese speciale cimentate
sau sudate.
4.5.1.c. Scările mixte cu trepte din sticla se realizează în general cu vanguri metalice.
Treptele din sticlă se vor proiecta ţinând cont de următoarele:
■ se va utiliza exclusiv sticlă stratificată, dimensionată în conformitate cu rezistenţa
mecanică a elementului (înregistrată în agrementul tehnic);
■ pentru înlăturarea senzaţiei de nesiguranţă pe care o implică transparenţa sticlei, se pot
lua următoarele măsuri:
sticla nu va fi transparentă incoloră, ci va avea o tentă colorată;
între foliile de polivinilbutiral (sau materialul plastic din care se realizează folia/foliile
sticlei stratificate) se pot prevedea folii cu desene (raster sau alte desene);
una din foile de geam care intră în alcătuirea ansamblului stratificat, suportă un
tratament de sablare, gravare, serigrafiere sau vopsire, în urma căruia se obţin modele decorative
pe geam.
■ pentru a se evita alunecarea pe suprafeţele de sticlă, în zona muchiei de treaptă se vor
prevedea rizuri antiderapante.
4.5.2. Siguranţă la foc
Pot constitui căi de evacuare in cazul în care îndeplinesc condiţiile de reacţie la foc şi de
rezistenţă la foc, stabilite în reglementările tehnice specifice.
ANEXĂ INFORMATIVĂ I
Pentru scările abrupte (cu panta cuprinsă între 45° şi 60°), cu trepte înalte şi foarte înalte
(19,5 cm < h < 30cm), se practică rezolvările din figura A.l. în care o decalare a înălţimii şi a
treptelor permite urcarea / coborârea mai lesnicioasă: aceste scări pun totuşi problema necesităţii
de a porni cu un anumit picior.
Rezolvarea de mai sus este recomandată în cazul scărilor din locuinţele individuale (acces
la mansardă, la nivelul dormitoarele şi locuinţele duplex), dar pot să fie utilizate şi la alte scări
abrupte, care deservesc un singur nivel.
Aceste tipuri de scări se utilizează pentru rampe cu un număr mic de trepte, ele
reprezentând o problemă mai ales pentru persoanele cu dificultăţi de mers, dar şi pentru toţi
ceilalţi utilizatori, deoarece, în caz de neatenţie, pot provoca accidente (având în vedere panta
scării).
Ele apar totuşi în literatura de specialitate şi sunt menţionate în această Anexă, fără ca
prin aceasta să fie în vreun fel recomandate.
ANEXA INFORMATIVĂ II
Exemplul nr. 1
Notăm:
a, b dimensiunile în plan ale podestelor
L proiecţia în plan a deschiderii rampei
d grosimea plăcii rampei
d r grosimea plăcilor podestelor
α unghiul de pantă al rampei
K reporteri dimie rigiditatea podestului şi a rampei pe direcţie transversală:
æ d öa
K = çç ÷÷ cos a
è dr ø L
1.4. Calculul eforturilor
Eforturile secţionale în plăcile rampei şi ale podestelor sunt determinate printrun calcul
static în domeniul elastic [1,2, 3].
Notăm:
q L (L + 3.a )
QA = 1
12
q1 L(L + 6.a ) + 6 q2 a 2
QB =
12
Exemplul nr. 2
Exemplul nr. 4
X x d xx + X r d xr + D xw = 0
X xd rx + X r d rr r + D rw = 0
unde:
Δrw reprezintă deplasarea in direcţia necunoscutei xi, datorită încărcării exterioare de
1 kN/ml proiecţie orizontală pe sistemul de bază;
δ deplasarea in direcţia necunoscutelor Xi, dată de Xi = 1.
Deplasările se pot determina prin metoda lucrului mecanic virtual:
b b b
2 2 2
m m m m m m
D xw = ò rx rw db + ò sx sw db + ò tx tw db
b EI r b EI s b EI t
2 2 2
unde:
mrw, m sw, mtw reprezintă momentele încovoietoare şi de torsiune date de sarcina
exterioară de 1 kN/ml proiecţie orizontală pe sistemul de bază, având funcţie de θ următoarele
expresii:
mrw = R2θ(1 – cosθ)
msw = R2θ(1 – sinθ)sinψ
mtw = R2θ(θ – sinθ)cosψ
mrx, msx, mtx reprezintă momentele încovoietoare şi de torsiune în grindă datorită lui Xx =1
având expresiile:
mrx = Rθ sinθ tgψ
mrx = Rcosψ (sinθ + θ cosθ tg2ψ)
mrx = Rsinψ (θcosθ – sinθ)
mrr, msr, mtr reprezintă momentele încovoietoare şi de torsiune în grindă datorită lui Xr =1
având expresiile:
mrr = cosθ
msr = sinθ sinψ
mtr = sinθ cosψ
EIr, EIx rigiditatea la încovoiere după axa r şi, respectiv, axa x, iar GIt, reprezintă
rigiditatea la torsiune.
Determinarea necunoscutelor Xx şi Xr este relativ laborioasă.
Pentru uşurarea calculelor se dau în tabelul 4.1 valorile necunoscutelor Xx şi Xr,pentru o
sarcină egală cu l0kN/ml în proiecţie orizontală, funcţie de unghiul de pantă, caracteristicile
geometrice ale secţiunii şi unghiul de desfăşurare a rampei. Prin interpolare se pot obţine valorile
necunoscutelor pentru orice caz care se iveşte în practică.
Cu necunoscutele determinate, expresiile finale ale momentelor
sunt:
Mr = mrw + Xxmrx + Xrmrr
Ms = msw + Xxmsx + Xrmsr
Mt = mtw + Xxmtx + Xrmtr
În anexă se prezintă expresiile deplasărilor Δxw, Δrw, δxx, δrr şi δxr = δrx.
4.5.3. Verificare la torsium
1 æ bö
Wt = b 2 h.ç 3 - ÷ = 13.500.000mm 3
6 è hø
b
Q = W . .R = 44,4 kN
2
Q M
+ t = 1,971 < 4 Rt = 2,8 N / mm 2
bho Wt
Armătura longitudinală:
M .(b + hs )
Al = t s = 700mm2
bs hs Ra
Exemplul nr. 5
5.1. Enunţul
Se cere calculul unei scări cu rampe cutate (ortopoligonale) încastrate în elementele
marginale, având dimensiunile treptelor h şi L şi un număr "a" de trepte.
C + (1 + K )D
X = PL
A + KB
unde:
2n + 1
A=
2
B=n
n(n + 1)
C=
4
n(n + 1)(n - 1)
D=
6
h IL
K= ×
L Ih
a -1
n=
2
Se cere calculul unei scări cu rampe cutate (ortopoligonale) având un număr a de trepte şi
două podeste la extremităţi, de deschidere S (fig. 6.1). Podestele sunt încastrate la extremităţi şi
pe reazeme intermediare continue cu rampa.
Notăm:
S deschiderea podestelor până la reazeme
L lungimea treptei
P încărcarea concentrată în noduri
q încărcarea uniform distribuită pe podeşte
h înălţimea treptelor
a numărul de trepte
6.3. Calculul eforturilor
Utilizând rezultatele din exemplul precedent, calculul static conduce folosind metoda
distribuirii momentelor.
Pentru calculul coeficienţilor de distribuţie este necesar a se calcula rigiditatea rampei
fără podeste laterale, sub acţiunea rotirii simetrice a reazemelor exterioare (fig. 6.2)
Momentul care apare la mijlocul deschiderii când reazemele se rotesc cu un unghi unitar:
DW EI L
X =- =
D11 L.( A + KB )
Coeficientul de rigiditate poate fi:
IL
K AB = K BA =
L( A + KB )
4
rAA =
K1
4+
A+ K
şi
rAB = 1 - rAA1
în care:
IL S I h
K1 = × şi K 1 = L ×
L IS Ih L
BILIOGRAFIE
1. Keinzel E., Calculul scărilor fără grinzi de podest. Revista Construcţiilor Nr. 8
1961.
2. Funke L., Încastrarea elastică a scărilor drepte în plăcile de podest fără grinzi; Der
Bauingenieur Nr. 3 1957 reprodus în Metode noi de calcul în construcţii, vol. I. Bucureşti.
IDT 1958.
3. Sauter Fr., Freestanding staires, în Journal of American Concrete Institute, Nr. 7 iulie
1964.
4. Fuchsteiner W., Die Freistragende Wendeltreppe în Beton und Stahlebetonbau V 49
Nov. 1954.
5. Fuchsteiner W.. Treppen în Betonkalender vol. II 1959 Verlag Wilhelm Ernst, Berlin
6. Matock A. H.. Design and Construction of a Helical slaircase, în: Concrete and
Constructional Rngineering, London VB Nr. 3 1957.
7. Cohen I. S., Design of Helicul staircases, Concrete and constructional Engineering
Nr. 6, 7, 8, 9, 1959.
8. Bourdin A.. Escalier sur limon helicoidal uniqe, calcul du limon, Annales de
I'Institute technique du Batiment et Travaux Publu Janvier 1965.
9. Pocansschi A., Olaru I., Rampe elicoidale cu reazeme intermediare. Buletin ştiinţific
I.P.C. vol. II 1968.
l0. Cusens A. R., Helicoidal Staircase Study, Journal of American Concrete Institute.
January 1964
11. Scordelis A. C, Internal Forces in uniformly loaded helicoidal giders. Preceedings
A.C.I., AprDec 1960
12. Bezatecl S. B., s.a. Escalier a marches et contremarches sans paillasse. Beton
Arme nov.dec. 1965 Paris
13. Dianu V., Istrate M., Scări ortopoligonale. Revista Construcţiilor şi Materialelor de
construcţii Nr.8 1968.
14. STEPS Software Computer Solutions for the Stair Industry 2003 AUSTRALIA Suite
5, 407 Glebe Point Road, Glebe. NSW 2037
15. Dabija Fl., Demir V., Îndrumător pentru proiectare vol. II, Institutul de Construcţii
Bucureşti, 1986
I6. Negoiţă Al., Focşa V., Radu A., Pop I, Construcţii Civile. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1976
17. General Safety & Health Standards, Fixed Stairs and Ramps, www2.stste.id.us,
2001
18. A Review of Technical Requirements for Ramps, U.S.Access Board, 1996
19. Building Regulations Technical Standards, www. Technical Standards, 2002
20. Building Regulations Spiral Staircases, www. Technical Standards, 2002