Sunteți pe pagina 1din 136

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI

ORDINUL Nr. 100 din 10.12.2004

pentru aprobarea reglementării tehnice „ Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor la clădiri", indicativ GP 089­03

În conformitate cu art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995, privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 740 / 2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Având în vedere procesul verbal de avizare nr. 9/22.05.2003 al Comitetului Tehnic de Specialitate ­ CTS 12, Ministrul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului emite următorul

ORDIN:

Art. 1. ­ Se aprobă reglementarea tehnică „Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor la clădiri", indicativ GP 089­03, elaborată de Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu", prevăzută în anexă care face parte integrantă din prezentul ordin. Art. 2. ­ Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 3. ­ Direcţia Generală Tehnică va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

MINISTRU, MIRON TUDOR MITREA

Anexa se publică în Buletinul Construcţiilor editat de Institutul Naţional de Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor – INCERC

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI

GHID PRIVIND PROIECTAREA SCĂRILOR Şl RAMPELOR, LA CLĂDIRI INDICATIV GP 089­03

Elaboratde:

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ Şl URBANISM „Ion Mincu"

Rector:

prof. dr. arh. Emil Barbu POPESCU

CENTRUL DE CERCETAREA, SINTEZĂ ŞI BANCĂ DE INFORMAŢII ÎN CONSTRUCŢII, ARHITECTURĂ ŞI URBANISM ­ CCS ­ BICAU

Director CCS­BICAU:

prof. dr. arh. Marius SMIGELSCHI

Şef proiect:

conf. dr. arh. Ana­Maria DABIJA

Elaboratori:

conf. dr. arh. Ana­Maria DABIJA

Avizat de:

prof. arh. Alexandru STAN conf. dr. ing. Adrian IORDĂCHESCU lect. dr. arh. Doina NICULAE

DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ­ M.T.C.T.

Director general:

Responsabil lucrare:

ing. Ion STĂNESCU ing Paula DRAGOMIRESCU

CUPRINS

Cap. 1. GENERALITĂŢI

1.1. Obiect şi domeniu de aplicare

1.2. Referinţe

1.3. Terminologie

Cap. 2. ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A SCĂRILOR ŞI RAMPELOR

2.1. Elemente generale de proiectare a scărilor şi rampelor

2.2. Pante uzuale

2.3. Incărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici

2.4. Tipuri principale de scări

2.4.1. Scări din elemente liniare

2.4.2. Scări din elemente liniare şi de suprafaţă

2.4.3. Scări din elemente de suprafaţă

2.4.4. Scări cu rampe cutate (ortopoligonale)

2.4.5. Scări cu rampe şi podeşte chesonate

2.4.6. Scări cu rampe şi podeşte intermediare în consolă

2.4.7. Scări curbe cu grindă­vang pe mijlocul rampei

2.4.8. Scări cu rămpi elicoidale

2.4.9. Scări cu pilon central şi trepte în consolă simplă

2.4.10. Scări cu trepte suspendate

2.5. Materiale pentru realizarea scărilor

2.6. Precizări privind lăţimea liberă a rampelor şi scărilor

2.7. Tipuri de rezolvări pentru muchiile treptelor

2.8. Tipuri de rezolvări marginale

2.9. Implicaţii asupra rezistenţei şi rigidităţii de ansamblu

ale clădirii

Cap. 3. RELAŢIA ÎNTRE STRUCTURĂ ­ GEOMETRIA SCĂRII ­ FINISAJ ­ TRASEUL MÂINII CURENTE

3.1. Scări cu rampe drepte ­ concepţie şi construcţie

3.1.1. Scări drepte

3.1.2. Scări cu întoarcere

3.1.2.1. Scări cu întoarcere la podest de 180°

3.1.2.2. Scări cu întoarcere la podest de 90°

3.2. Scări balansate ­ concepţie şi construcţie

3.2.1. Domeniu de utilizare

3.2.2. Tipuri de scări balansate

3.2.3. Metode de construcţie grafică a treptelor balansate la scări

3.2.3.1. Etapele premergătoare construcţiei propriu­zise

3.2.3.2. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 180°

3.2.3.3. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarce la 90°

3.2.3.4. Determinarea dimensiunii treptelor, pe baza calculului numeric

Cap. 4. ELEMENTE SPECIFICE DE PROIECTARE A SCĂRILOR DIN DIVERSE MATERIALE

4.1. Scări din beton armat

4.2. Scări din lemn

4.3. Scări metalice

4.4. Scări din piatră

4.5. Scări mixte

Anexă informativă I (scări cu trepte foarte înalte, decalate)

Anexă informativă II ­ Exemple de calcul

GHID PRIVIND PROIECTAREA SCĂRILOR ŞI RAMPELOR LA CLĂDIRI

Indicativ GP 089­03

Cap. 1. GENERALITĂŢI

1.1. Obiect şi domeniu de aplicare

1.1.1. Prezentul ghid detaliază condiţiile şi măsurile necesare la proiectarea din punct de

vedere al conformării geometrice a scărilor şi rampelor pentru circulaţie pietonală, la clădiri cu

funcţiuni civile şi în concordanţă cu prevederile Normativului privind criterii de performanţă specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii.

1.1.2. Ghidul explicitează:

a. principiile de proiectare a scărilor

b. relaţia între geometria scării şi structura de rezistenţă a acesteia

c. implicaţiile pe care le au principalele opţiuni descrise la a) şi b) asupra finisajului scării

d. traseul balustradei şi mâinii curente, precum şi implicaţiile pe care le au acestea

asupra conformării generale a scărilor cu întoarcere la 180° şi la 90°, în concordanţă cu geometria şi structura lor

e. principii specifice privind proiectarea scărilor cu structura din:

­ beton armat

­lemn

­ metal

­ piatră

­sticlă

1.1.3. Prevederile prezentului ghid vor fi aplicate la proiectele noi de scări din spaţiile cu

funcţiuni civile (publice şi private), precum şi la cele de reabilitare funcţionali a clădirilor

existente (de locuit, social­culturale şi administrative), în măsura în care intervenţiile includ şi scările şi/sau rampele acestora.

1.1.4. Prevederile prezentului ghid se adresează:

­elaboratorilor proiectelor tehnice şi a detaliilor de execuţie ­verificatorilor de proiecte şi experţilor tehnici atestaţi potrivit prevederilor legii 10/1995 ­executanţilor (constructori, antreprenori) ­organismelor administrative teritoriale precum şi persoanelor fizice şi juridice care realizează investiţii în domeniul construcţiilor.

1.1.5. La realizarea scărilor şi rampelor la clădirile civile se vor respecta prevederile din

reglementările tehnice specifice domeniului (conf. 1.2) şi cele ale prezentului ghid.

1.1.6. Nu fac obiectul prezentului ghid scările tehnologice din spaţii cu funcţiune tehnică.

1.1.7. Nu fac obiectul prezentului ghid scările exterioare clădirilor, care nu sunt direct

adiacente acestora.

1.1.8. Nu fac obiectul prezentului ghid scările speciale rabatabile, pliante, scările şi

rampele rulante, care se proiectează ţinând cont de cerinţele şi prescripţiile tehnice ale producătorilor specializaţi.

În cuprinsul Ghidului, trimiterile la documentaţia de referinţă se fac prin numărul curent din tabelul

În cuprinsul Ghidului, trimiterile la documentaţia de referinţă se fac prin numărul curent din tabelul de la 1.2., între paranteze drepte: [1], [2] etc.

1.3. Terminologie În concepţia prezentului ghid termenii de mai jos, prezentaţi în ordine alfabetică, au următoarea semnificaţie:

Observaţie: O parte din aceşti termeni se regăsesc aidoma şi în Normativ privind criterii de

Observaţie: O parte din aceşti termeni se regăsesc aidoma şi în Normativ privind criterii de performanţă specifice rampelor fi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii, pentru alţii s­au adus precizări suplimentare, fără a se schimba înţelesul din acel Normativ [3].

în construcţii, pentru alţii s­au adus precizări suplimentare, fără a se schimba înţelesul din acel Normativ
Cap. 2. ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A SCĂRILOR ŞI RAMPELOR 2.1. La clădirile civile accesul

Cap. 2. ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A SCĂRILOR ŞI RAMPELOR

2.1. La clădirile civile accesul pietonal la diferite niveluri se asigură obişnuit prin scări

(19); rampele (17) asigură accesul persoanelor cu handicap locomotor la diferite niveluri ale clădirii.

Scările şi rampele pietonale se dimensionează conform Normativului [3].

2.2. Pantele uzuale pentru scări şi rampe sunt prezentate în fig. 2.1.

Pantele pentru diferite funcţiuni ale rampelor pietonale, specifice unor anumite funcţiuni,

sunt precizate atât în Normativul [3], cât şi în NP 051 [4].

2.3.1. Asupra scărilor acţionează încărcări permanente şi încărcari provenite din procesul

de exploatare (utile).

2.3.2. Încărcările permanente se stabilesc în funcţie de greutatea elementelor de rezistenţă

a rampelor si a podestelor, a straturilor cu umplutură şi de finisajele adoptate. Încărcările utile ţin cont de posibilitatea aglomeraţiilor, reprezentând valori maxime normate in condiţii de exploatare (figura 2.2).

2.3.3. Clasificarea şi gruparea acţiunilor agenţilor mecanici pentru calculul scărilor se

face conform STAS 10101/OA [8].

2.3. Încărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici Evaluarea încărcărilor permanente se face conform STAS

2.3. Încărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici

Evaluarea încărcărilor permanente se face conform STAS 10101/1 [9]. Definirea

încărcărilor datorate procesului de exploatare se face conform STAS 10101/2 [10].

2.3.4. Valorile normate ale încărcărilor utile verticale, uniform distribuite pe rampe şi

podeste, sunt date în tabelul A din Normativul [3].

2.3.5. În unele cazuri, în special în cazul scărilor cu trepte din elemente independente

sau lipsite de contratrepte de solidarizare, scările se verifică şi la o încărcare utilă concentrată,

pe direcţie verticală de 1,5 kN, aplicată pe element, în poziţia cea mai defavorabilă, pe o suprafaţa de l0 x l0cm, în absenţa altor încărcări utile.

2.3.6. Valorile normale ale încărcărilor utile, verticale şi orizontale pe balustradele

rampelor şi podestelor sunt date în tabelul B din Normativul [3]. Balustradele rampelor şi podestelor sunt supuse unor încărcări verticale sau orizontale, considerate uniform distribuite liniar şi aplicate pe mâna curentă, acţiunea orizontali a încărcărilor neconsiderându­se simultană cu cea verticală. Încărcările orizontale aplicate pe mâna curentă a balustradei acţionează asupra rampei, dând naştere la un moment încovoietor şi unei forţe orizontale în punctul de încastrare a balustradei în rampa (figura 2.2).

2.4. Tipuri principale de scări Din punct de vedere al concepţiei structurale, scările pot fi:

2.4. Tipuri principale de scări

Din punct de vedere al concepţiei structurale, scările pot fi:

a) Scări cu trepte portante sunt realizate din diverse materiale. Aceste trepte descarcă fie

direct pe pământ, fie reazemă pe alte elemente structurale (pe pereţi portanţi, grinzi de vang); se

pot încastra în pereţi, sau se pot suspenda cu tiranţi. Treptele executate independent pot fi solidarizate pentru a conlucra, dar nu formează o placa unitară

b) Scări cu rampe portante din beton armat, care:

­ formează o placă unitară ce descarcă longitudinal pe plăci sau grinzi de podest

­ includ şi podestele şi reazemă pe elementele structurale verticale de la extremităţile casei scării

­ descarcă transversal pe vanguri

­ sunt încastrate sau incluse în pereţii laterali (faţă de rampă sau de grinzi)

­ reazemă pe o latură în pereţi sau vanguri iar pe cealaltă potfi suspendate

Aceste plăci susţin atât treptele brute, realizate din beton simplu, cât şi finisajul treptelor.

Din punct de vedere al formelor structurale, scările pot fi:

2.4.1. Scări din elemente liniare 2.4.1.1. Rampele sunt formate din trepte independente, neexistând legături în sens

longitudinal intre trepte şi nici între trepte şi podest. Podestele sunt alcătuite din elemente liniare alăturate sau din elemente plane simplu rezemate. 2.4.1.2. După modul de rezemare al treptelor, scările pot fi:

­ cu trepte simplu rezemate;

­ cu trepte în consolă simplă;

­ cu trepte in consolă dublă.

2.4.1.2.1. Scările cu trepte simplu rezemate au trepte independente, simplu rezemate pe

pereţi portanţi, pe un perete portant şi o grindă­vang, sau pe două grinzi­vang (figura 2.4). 2.4.1.2.2. Scările cu trepte în consolă simplă asigură preluarea încărcărilor prin încastrarea treptelor independente într­un perete portant de zidărie sau într­un perete structural

din beton armat.

2.4.1.2.3. Scările cu trepte în consolă dublă sunt alcătuite dintr­o grindă­vang, amplasată

pe mijlocul rampei şi din trepte independente încastrate în grinda centrală (fig. 2.3).

independente încastrate în grinda centrală (fig. 2.3). Notă : În cazul încărcării simetrice a treptelor,

Notă: În cazul încărcării simetrice a treptelor, grinda amplasată central va fi supusă doar la încovoiere: în cazul încărcării nesimetrice grinda va ti supusă şi la torsiune.

2.4.1.2.4.

Grinzile­vang sunt rezemate sau încastrate la capete în pereţi portanţi din

zidărie, in pereţi structurali din beton armat, în stâlpi, sau pot rezema pe grinzi podest (figura

2.5).

2.4.1.2.5. Grinzile­vang, treptele si eventual grinzile­podest pot fi alcătuite din beton

armat monolit, elemente prefabricate din beton armat, lemn sau metal.

2.4.1.2.6. Nu se recomandă trepte mai lungi de 1,50 m, acestea fiind uşor deformabile,

iar încastrarea lor asigurându­se greu.

2.4.1.2.7. Încastrarea trebuie calculală. Aceasta se efectuează pe o adâncime de cel puţin

o cărămidă (25 cm), iar zidurile în care se face încastrarea se recomandă să fie executate cu mortar de ciment. Pentru ca un zid să poată prelua încastrarea unei trepte, trebuie ca el să fie încărcat cu o sarcină permanentă suficientă pentru a crea stabilitatea necesară.

2.4.2. Scări din elemente liniare şi de suprafaţă

2.4.2.1. Rampele reazemă doar pe grinzi­podest, neexistând grinzi­vang, plăcile rampelor

lucrând după direcţia lungă. Podestele pot rezemate pe patru laturi, pe trei laturi dintre care două scurte pe pereţi şi

una lungă pe grinda­podest, sau pe cele două laturi lungi.

2.4.2.2. Grinda­podest reprezintă elementul liniar, iar rampa şi podestele constituie

elementele de suprafaţă. Rampa şi podestele vor avea conlucrare plană doar in situaţia în care, la îmbinarea lor se asigură continuitatea in vederea preluării momentului încovoietor.

2.4.3. Scări din elemente de suprafaţă

2.4.3.1 Rampele conlucrează cu podestele, neavând legătura mecanică eu pereţii şi lipsesc de asemenea grinzile­vang şi grinzile podest.

Podestele reazemă pe două sau pe trei laturi şi se recomandă sa aibă continuitate cu plăcile de planşeu.

2.4.3.2. Rampele şi podestele pot avea grosimi diferite.

2.4.4. Scări cu rampe cutate (ortopoligonale)

2.4.4.1. Treplele şi contratreptele, prin continuitatea lor constituie elementul de rezistenţă

rampa. La scările cu rampe cutate intradosul are aceeaşi formă cu extradosul rampei în trepte.

2.4 4.2. Ca mod general de alcătuire, scările cu rampe cutate sunt similare cu scările din elemente de suprafaţă.

2.4.5. Scări cu rampe şi podeste chesonate

2.4.5.1. Rampele şi podestele sunt alcătuite din plăci de formă cutată de grosime foarte

mică dar, pentru mărirea rigidităţii, sunt prevăzute la marginea plăcii nervuri care au şi rol de grinzi­vang.

2.4.5.2. Aceste scări se pot executa din beton armat monolit sau din elemente prefabricate

de beton armat: conlucrarea dintre rampă şi podest depinde de îmbinarea realizată între ele

(articulaţie sau îmbinare de continuitate).

2.4.6. Scări cu rampe şi podeste intermediare în consolă

2.4.6.1. Podestele de nivel sunt rezemate pe două sau pe trei laturi şi în general, au

continuitate cu plăcile de planşee, iar rampele şi podestele intermediare stau in consolă pe podestele de nivel. Rampele pot fi încastrate sau articulate în podestele de nivel, şi în unele cazuri se pot prevedea şi grinzi de podest.

2.4.6.2. Aceste scări se pot executa din beton armat monolit sau din elemente prefabricate de beton armat, preluarea încărcărilor facându­se prin conlucrarea spaţială a plăcilor de rampe şi de podest. 2.4.7. Scări curbe cu grindă­vang pe mijlocul rampei 2.4.7.1. Capetele grinzii spaţiale de pe mijlocul rampei trebuie incastrale în pereţi de beton armat, in stâlpi liberi sau înglobaţi in zidârie, în grinzi etc. (figura 2.4)

sau înglobaţi in zidârie, în grinzi etc. (figura 2.4) 2.4.7.2. Grinda­spaţială se poate realiza din beton

2.4.7.2. Grinda­spaţială se poate realiza din beton armat monolit, iar treptele independente din elemente prefabricate de beton armat sau din piatră naturala 2.4.7.3 Se poate realiza o rampă continuă din beton armat turnată monolit împreună cu grinda centrală şi în acest caz placa lucrează în consolă dublă.

2.4.8. Scări cu rampe elicoidale Rampa elicoidală este o suprafaţă spaţială si totodată un element de legătură a podelelor. Rampa şi podestele constituie astfel un singur element spaţial, lipsind grinzile de podest şi grinda­vang. Starea de eforturi spaţială este identică cu cea reprezentaţii pentru scări curbe cu grinda pe mijlocul rampei, cu deosebire că în loc să se dezvolte în grindă, se dezvoltă în rampă. Forma în plan a scărilor poate să fie oarecare (cerc, elipsă, parabolă etc). Rampa poate să fie obişnuită, cu intradosul plan sau cutată, în care caz adaptarea structurii la funcţiune se face nu numai in ansamblu, ci şi din punct de vedere al formei treptelor.

2.4.8. Scări cu pilon central si trepte în consolă simplă 2.4.8.1. Se pot realiza din

2.4.8. Scări cu pilon central si trepte în consolă simplă

2.4.8.1. Se pot realiza din elemente prefabricate de beton armat sau metal (inclusiv

pilonul) şi sunt alcătuite din trepte independente încastrate în stâlpul central (fig. 2.8).

2.4.9. Scări cu trepte suspendate

2.4.9.1. Se realizează prin suspendarea, de tavan sau de podestul imediat superior, a

capelelor libere ale treptelor independente în consolă.

2.4.9.2. Pentru treptele acestor scări se poate realiza şi schema statică de grinzi simplu

rezemate. 2.4.9.3 Treptele se realizează cu contrasăgeată, ţinând cont de posibilitatea de alungite a

firelor.

2.4.9.4. Rigiditatea laterala a rampei este asigurată fie cu ajutorul firelor întinse şi

ancorate între planşeul inferior şi cel superior, fie prin realizarea unor legaturi între trepte, care să

realizeze rigiditatea rampei şi comportarea corespunzătoare la acţiunea încărcărilor laterale.

2.5. Materiale pentru realizarea scărilor 2.5.1. În funcţie de materialele din care se realizează componentele

2.5. Materiale pentru realizarea scărilor 2.5.1. În funcţie de materialele din care se realizează componentele structurale, scările se pot clasifica astfel:

a) scări realizate în sistem unitar, integral din:

­

beton armat

­

lemn (masiv sau lamelar)

­

metal

­

piatră

b) scări realizate în sistem mixt, cu:

­ vanguri din:

beton armat (turnate monolit sau prefabricate)

lemn (masiv, lamelar sau stratificat)

metal (în mod curent oţel sau aluminiu, în profile laminate, ambutisate sau extrudate) ­ trepte portante din:

beton (prefabricate, mozaicate ulterior sau gata finisate)

lemn (masiv, lamelar stratificat)

metal (oţel carbon, inox sau aluminiu)

piatră

sticlă stratificată

2.5.2. Cele mai utilizate materiale pentru componentele de finisaj ale treptelor sunt:

­ mozaic turnat

­ plăci (piatră naturală şi artificială, ceramică, lemn sticlă multistrat)

­ covoare (PVC, mochetă, linoleum, cauciuc)

2.5.3. Prelucrarea suprafeţei treptei poate fi făcută astfel:

­ pentru piatră naturală şi artificială: prelucrări mecanice (buciardare, şlefuire,

frecare, rostuire)

­ pentru ceramică: rostuire

­ pentru lemn: geluire, rindeluire, lustruire, curbare (la abur), lăcuire

­ pentru metal: prelucrări chimice sau electrochimice ale suprafeţei, vopsire, lustruire.

2.6. Precizări privind lăţimea liberă a rampelor şi scărilor

2.6.1. Elementele de construcţie sau finisaj care delimitează lăţimea liberă a rampelor şi

scărilor (amplasate la nivelul stratului de uzură sau pe verticală), constituie un criteriu de delimitare pe direcţia transversală a rampei, dacă înălţimea la care se situează acestea este mai

mică de 2 m.

2.6.2.

Este interzis ca lăţimea liberă a scărilor/rampelor să se micşoreze pe direcţia de

evacuare în exterior: dar se poate mări pe măsura adăugării de fluxuri de evacuare. 2.6.3. Cele mai uzuale elemente care delimitează lăţimea libera a rampelor şi scărilor

sunt:

­ la perete: plinte, finisajul peretelui, mână curentă la perete;

­ la ochiul scării: mână curentă, parapet sau balustradă, reborduri, vang întors.

2.6.4. Nu se admit proeminenţe locale (stâlpi, radiatoare etc) mai mari de 10 cm, lăţimea

liberă a rampei măsurându­se de la acestea. În cazul în care din structura clădirii apar reliefuri

locale mai mari, care ar putea bloca influenţa circulaţiei de evacuare în caz de pericol, acestea trebuie compensate pe toată lungimea rampei cu o mână curentă sau cu un soclu în relief (ca un vang) în planul reliefului respectiv.

2.6.5. Nu se admit nişe locale mai adânci de 10 mm, care ni putea bloca o persoană în

fluxul de evacuare în caz de pericol. Dacă astfel de nişe rezultă din conformarea casei scării, acestea trebuie închise fie cu o mână curentă locală sau cu un grilaj, fie cu un perete subţire (rabiţ sau gips­carton) de cel puţin 60 cm înălţime.

2.7. Tipuri de rezolvări pentru muchiile treptelor Muchia de treaptă este partea cea mai solicitată a treptei, pe care descarcă cea mai mare parte a încărcării transmise de picior.

2.7.1. Muchia de treaptă trebuie să asigure:

­ rezistenţă mecanică ridicată, pentru a se evita deteriorarea în timp sub efectul diverselor

acţiuni de exploatare

­ împiedicarea alunecării pe treaptă (asigurând respectarea cerinţei de „siguranţă în

exploatare"), ţinând cont de amplasarea scării, nivelul de circulaţie şi natura finisajului utilizat.

2.7.2.

Geometria muchiei treptei poate fi (a se vedea fig. 2.9

­ vie (a)

­ teşită (b)

­ rotunjită (c)

­ profilată ­ cu ciubuc simplu, sau profilat (d)

(c) ­ profilată ­ cu ciubuc simplu, sau profilat (d) 2.7.3. Muchia treptei poate fi protejată
(c) ­ profilată ­ cu ciubuc simplu, sau profilat (d) 2.7.3. Muchia treptei poate fi protejată

2.7.3. Muchia treptei poate fi protejată împotriva uzurii sau ciobirii, prin:

2.7.4. Pentru asigurarea utilizatorilor împotriva alunecării pe treaptă muchiile treptelor se

prevăd cu elementele de protecţie antiderapantă, dacă asigurarea acestei cerinţe nu este rezolvată

prin însuşi finisajul treptei.

Elementele de protecţie împotriva alunecării pe treaptă sunt:

­ profile „muchie de treaptă" din metal sau PVC dur cu profilaţii antiderapante (fig.

2.12.a)

 

­ profilaţii ale finisajului (piatră, cauciuc) la muchia treptei (fig. 2.12.b)

­

incrustaţii de coridon (fig. 2.12.c) sau plăcuţe din carborundum în finisajul treptei la

muchie

din carborundum în finisajul treptei la muchie 2.8. Tipuri de rezolvări marginale 2.8.1. Racordarea

2.8. Tipuri de rezolvări marginale

2.8.1. Racordarea finisajului treptelor cu cel al pereţilor se face prin aceleaşi tipuri de

plinte utilizate la racordarea pereţilor cu pardoselile. Notă: Nu se utilizează scafe cu rază mai mare de 10 mm la racordarea treptelor cu

peretele, acestea putând favoriza dezechilibrarea în caz de evacuare. 2.8.2. Racordarea finisajelor la marginile libere ale scărilor (ochiul scării sau marginile rampelor, dacă scara este depărtată de la limita pereţilor) poate fi facută:

a. la scările cu placă fară vang sau cu vang normal (în jos):

­ întoarcerea finisajului treptei pe partea laterală a scării

­ întoarcerea elementului care constituie muchie de treaptă pe partea laterală a scării

­ realizarea unui rebord lateral spre ochiul scării, fie din acelaşi material cu treapta, fie dintr­un alt material (lemn, piatră, materiale plastice etc.)

b. la scările cu vang întors (în sus):

­ prevederea pe vang a unei plinte ca la perete. Faţa superioară a vangului se finisează în

funcţie de rezolvarea parapetului, eventual prelungindu­se plinta si peste vang (fig. 2.13).

c. la scările cu parapet plin se prevede o plintă la fel cu cea de la perete, iar partea superioară a parapetului se finisează în mod adecvat (fig. 2.14).

o plintă la fel cu cea de la perete, iar partea superioară a parapetului se finisează
d. La scările exterioare supuse intemperiilor, se poate prevedea lăcrimar la marginea intradosului rampei. 2.8.3.

d. La scările exterioare supuse intemperiilor, se poate prevedea lăcrimar la marginea

intradosului rampei. 2.8.3. În cazul scărilor detaşate de perete cu un spaţiu liber mic, pentru ca finisajul

peretelui să poată fi executat, este necesar ca spaţiul liber între peretele brut şi rampă să fie de minimum 8 cm, dacă peretele urmează a fi tencuit. a. Pentru finisaje mai groase ale peretelui, spaţiul liber între scară şi perete trebuie mărit în consecinţă, pentru ca după finisarea peretelui să rămână de circa 6 cm. Latura netedă a scării rămâne nefinisată, ea nefiind vizibilă (fig. 2.15).

b. Pentru prevenirea prelingerii apei pe latura liberă a scării spre perete, atunci când se

spală scara, precum şi pentru a se proteja peretele de murdărie, se recomandă prevederea unei borduri (fig. 2.16). În mod similar se poate prevedea bordură şi pe latura spre ochiul scării, atât pentru împiedicarea prelingerii apei pe latura vizibilă a scării, cât şi din considerente de igienă (ex: spitale, creşe. grădiniţe etc). Notă: Precizările de la art. 2.5. 2.6. 2.7 şi 2.8 sunt valabile atât pentru scările drepte cât şi pentru scările curbe. Scările curbe pun mai ales probleme de conformare structurală; în ceea ce priveşte sosirea şi plecarea de pe podestele de etaj sau intermediare, ele pot fi asimilate cu scările drepte, cu întoarceri la alte unghiuri decât 90° sau 180°.

2.9. Implicaţii asupra rezistenţei şi rigidităţii de ansamblu a clădirii

Prezenţa golurilor mari în planşee este impusă funcţional în situaţia concentrării circulaţiilor verticale. Amplasarea golurilor are efecte în transportul forţei seismice către subansamblurile verticale, influenţând drastic rigiditatea şi rezistenţa planşeului.

2.9.1. Realizarea casei scării implică unele probleme legate de rezistenţa de ansamblu a

clădirii, printre care se menţionează întreruperea continuităţii planşeelor în dreptul casei scărilor, fiind necesar a se analiza în ce măsură acest lucru afectează continuitatea şi rigiditatea planşeelor în plan orizontal ­ se menţionează faptul că efectul amplasării golurilor în poziţii nefavorabile este mai important în cazul structurilor cu pereţi rari şi al structurilor duale, în aceste cazuri trebuind verificată rezistenţa şi rigiditatea planşeelor în plan orizontal. Poziţiile cele mai avantajoase ale golurilor în planşee sunt: la centru, în colţuri, sau la extremităţi (fig. 2.16).

la centru, în colţuri, sau la extremităţi (fig. 2.16). 2.9.2. Sunt defavorabilie poziţiile alăturate a două

2.9.2. Sunt defavorabilie poziţiile alăturate a două sau mai multe goluri care fragmentează exagerat planşeul, golurile plasate la colţurile intrânde ale clădirilor sau lângă pereţii structurali importanţi (fig. 2.17).

2.9.3. Rigiditatea casei scărilor contribuie la rigiditatea generală a clădirii şi trebuie

considerată influenţa casei scării asupra centrului de rigiditate al clădirii ­ comportarea de ansamblu a structurilor (în special a celor în cadre) este influenţată de prezenţa scărilor, care introduc o rigiditate suplimentară la deplasare, putând în anumite situaţii să constituie un factor puternic de disimetrie.

2.9.4. Procedee moderne de modelare şi analiză în cazurile: unde componentele nestructurale modifica direct rezistenţa

2.9.4. Procedee moderne de modelare şi analiză în cazurile: unde componentele

nestructurale modifica direct rezistenţa şi rigiditatea elementelor structurale ale construcţiei, sau

masa acestora afectează încărcările asupra construcţiei, caracteristicile lor trebuie să fie considerate în analiza structurală a construcţiei. O grijă particulară trebuie luată pentru identificarea zidăriei de umplutură ce poate reduce lungimea efectivă a stâlpilor adiacenţi.

2.9.5. Scările includ o varietate de componente separate ce pot fi fie sensibile la

deformaţii, să fie sensibile la aceleraţii. Scările în sine pot fi independente de structură, sau integrate în structură. Dacă sunt integrate în structură, ele trebuie să formeze o parte din evaluarea şi analiza întregii structuri, cu o atenţie particulară asupra posibilităţii modificării răspunsului datorită rigidităţii locale. Dacă scările sunt independente, ele trebuie evaluate pentru încărcările normale ale scărilor şi pentru abilitatea lor a rezista la acceleraţii şi încărcări directe transmise de la structură prin conexiuni.

Cap. 3. RELAŢIA ÎNTRE GEOMETRIA SCĂRII ­ STRUCTURĂ ­ FINISAJ TRASEUL MÂINII CURENTE

În cadrul acestui capitol se analizează numai scările drepte, cu traseu drept şi cu întoarceri la 180° şi la 90°, exemplificate pentru scările cu podeşte şi rampe din plăci de beton armat. Pentru scările din alte materiale, se vor avea în vedere elementele specifice impuse de caracteristicile particulare ale acestora (uneori în mod determinant, alcătuirea constructivă a structurii lor). Pentru realizarea unei scări corecte, se recomandă să se ţină cont de relaţiile de determinare directă care se stabilesc între geometria scării ­ care include finisajul si traseul mâinii curente ­ şi elementele structurale ale acesteia.

Dimensiunile treptelor se determină cu relaţiile de calcul din Normativul [3]. Înălţimea „normală" a parapetului (H) se consideră cea prevăzută în Normativul [3].

Notaţiile folosite în text şi figuri sunt următoarele:

L ­ lăţimea podeshilui

l

­ lăţimea treptei

h

­ înălţimea treptei

H

­ înălţimea parapetului

n

­ numărul de trepte in proiecţie orizontală

l(n ­ 1) lungimea pachetului de trepte

a ­ dimensiunea decalajului la palierul de urcare

b ­ dimensiunia decalajului la palierul de coborâre

Pentru a obţine rezolvări optime atât în ceea ce priveşti­structura scării, continuitatea mâinii curente cu înălţime normala racordarea finisajului podestelor cu treptele şi obţinerea unui intrados ordonat şi estetic la racordarea rampei de scară cu podestele, este necesar ca ochiul scării sa aibă lungimea pachetului de trepte l(n ­ 1) plus o lăţime de treaptă [l(n – 1) + l = nl]. În cazul în care ochiul scării are numai lungimea pachetului de trepte l(n ­ 1), se obţine o lungime minimă a casei scării, dar rezultă soluţii dezavantajoase pentru structura de rezistenţă şi intradosul scării la racordările cu podestul precum şi la traseul mâinii curente.

3.1. Scări cu rampe drepte ­ concepţie şi construcţie

3.1.1. Scări drepte, cu sau tară podeste intermediare şi fără întoarceri. 3.1.1.1. Scări cu ochiul scării egal cu lungimea pachetului de trepte în proiecţiel (n ­ 1),

(fig.3.1).

=> Lungimea casei scării are dimensiune minimă, dar grosimile structurii celor două

podeşte (la partea de jos a rampei şi respectiv la partea de sus) sunt inegale, necesitând la partea de sus fie o grindă de podest (pentru simetrie putându­se prevedea grindă de podest şi la partea de jos a scării), fie o placă foarte groasă; în cazul în care nu se adoptă nici una din aceste două soluţii, placa rampei intră sub podestul de sus cu o lungime egală cu o treaptă (fig. 3.1). => La palierul de urcare, parapetul este mai înalt decât înălţimea normală H cu o înălţime de o treaptă, datorită faptului că înălţimea se măsoară de la muchia primei trepte. => Pentru ca şi la podestul de jos să se păstreze aceeaşi înălţime ca pe întregul parcurs al scării, se poate adopta una din următoarele posibilităţi:

­ se prevede o întrerupere a mâinii curente, cu o săritură egală cu h (înălţimea treptei) la racordarea cu parapetul rampei care urcă;

­

se acceptă mâna curentă oblică la parapetul podestului de jos, pe porţiunea îngustă a

acestuia;

­ se accepta înălţarea mâinii curente cu o înălţime de treaptă, pe lăţimea ochiului scării la parapetul de jos (H + h);

­ se acceptă lungirea ochiului scării cu o lăţime de treaptă şi decuparea in consecinţă a

podestului de jos; în aceasta variantă dimensiunea casei scării creşte cu o lăţime de o treaptă. 3.1.1.2. Scări cu lungimea ochiului scării mai mare cu o lăţime de treaptă l decât lungimea pachetului de trepte în proiecţie şi ochiul scării decalat cu 1/2 faţă de pachetul de trepte (Fig. 3.2):

=> lungimea casei scării creşte cu o lăţime de treaptă => grosimile celor două podeşte pot fi egale => înălţimea parapetului este constantă (H) pe ambele podeşte precum şi pe rampa

scării

=> se poate obţine o racordare a intradosului scării cu intradosul podestelor, ordonat şi

estetic

pe rampa scării => se poate obţine o racordare a intradosului scării cu intradosul podestelor, ordonat
Notă: În cazul unui podest intermediar la o scară dreaptă, pentru menţinerea grosimii plăcii podestului

Notă: În cazul unui podest intermediar la o scară dreaptă, pentru menţinerea grosimii plăcii podestului în concordanţă cu grosimile rampelor, se decalează frângerea de pantă la rampa care coboară de la podest, cu o lungime egală cu l. Pentru menţinerea înălţimii parapetului pe tot traseul scării, inclusiv pe podest, frângerea de pantă a mâinii curente se va face decalat cu o lăţime de treaptă faţă de rampa care urcă de pe podest.

3.1.2. Scări cu întoarcere Scările cu întoarcere, cu rampe drepte pot fi clasificate:

• în funcţie de unghiul dintre rampe; cele mai frecvente cazuri sunt de scări cu întoarcere

la podest de 180° şi de 90°. Pentru alte unghiuri de întoarcere situaţiile respective se vor asimila

cu unul dintre cele două cazuri de referinţă.

• în funcţie de decalajul citit în plan al treptelor care delimitează podestul; se pot

determina patru situaţii caracteristice. 1) scări cu trepte nedecalate faţă de ochiul scării la podest 2) scări cu decalaj egal de jumătate de treaptă faţă de ochiul scării la podest 3) scări cu decalaj de o treaptă în sensul urcării pe podest 4) scări cu decalaj de o treaptă în sensul coborârii pe podest. Între situaţiile 1) şi 4) există o infinitate de posibilităţi de decalaj, în funcţie de dimensiunile şi panta rampei scării şi plăcii sau grinzii de podest. Decalajul poate fi considerat la „brut" sau la finit, cu implicaţii în ceea ce priveşte "finitul", respectiv intradosul cofrajului. La o construcţie a scării pornind de la „brut", adăugarea grosimilor de finisaj poate conduce la un decalaj în plan al muchiilor treptelor celor două rampe la „finit" de circa 10­14 cm, precum şi la modificarea în consecinţa a cotelor parapetului, traseului mâinii curente precum şi a lăţimii podestului. Construcţia scării pornind de la “finit" (contratreaptă verticală, contratreaptă oblică sau cu ciubuc) are implicaţii în determinarea grosimii componentei structura le a podestului (dală groasă sau a grindă plată de podest), respectiv a geometriei cofrajului, astfel încât intersecţia la „finit" între intradosul rampelor şi podestelor şi limita ochiului scării să fie coliniare. Se recomandă ca suma decalajelor treptelor care fac legătura cu podestul să fie de o lăţime de treaptă, pentru ca panta mâinii curente să aibă o întoarcere orizontală la ochiul scării. Fiecărui tip de decalaj în plan al treptelor îi corespunde un traseu al mâinii curente, la o înălţime

dată a parapetului, valabil atât la scările cu întoarcere la 180°, cât şi la cele cu întoarcere la 90°. Acesta are implicaţii asupra dimensiunilor necesare ale podestului. În funcţie de structura podestului, rampele scării pot fi susţinute pe:

­ plăci de podest. relativ subţiri (cu grosime sensibil apropiată de cea a rampei scării);

­ grinzi de podest din diverse materiale;

­ podeşte ­ dale groase.

3.1.2.1. Scări cu intoarcere şi podest de 180° La scările cu întoarcere la 180°, fiecărui tip de structură din cele de mai sus, îi corespunde un tip de geometrie a scării; optimizarea soluţiei de scară reprezintă coordonarea între structura şi geometria acesteia. Note:

1) Pentru orice alte dimensiuni ale rampelor sau structurii podestului, vor apărea alte decalaje în plan ale treptelor, determinând alte înălţimi suplimentare ale parapetelor sau lăţimi ale podestelor. 2) Respectarea relaţiei între geometria scării şi structuri este o recomandare; nerespectând această relaţie vor apărea decalaje în intradosul scării, între rampe şi podest, complicând realizarea cofrajului. 3) În funcţie de nevoia de economisire spaţiului sau de importanţa scării, este posibil să se acorde aspectului intradosului scării mai puţină importanţă. Se pot realiza scări cu întoarcere la 180 o , cu rezolvarea corectă a traseului mâinii curente, dai acceptând ca intersectarea planurilor înclinate ale rampelor cu cel orizontal să se facă decalat (ceea ce complică realizarea cofrajului). 4) Pentru asigurarea traseului mâinii curente fără săritură sau discontinuitate la podest, condiţia necesară şi în general suficientă este ca suma decalajelor treptelor de pe podest să fie de lăţimea unei trepte.

3.1.2.1.1. Scara cu trepte brute nedecalate fată de ochiul scării la podest reprezintă soluţia cu cea mai redusă lungime a casei scării, precum şi cu cea mai redusă lungime a ochiului scării.

reprezintă soluţia cu cea mai redusă lungime a casei scării, precum şi cu cea mai redusă
reprezintă soluţia cu cea mai redusă lungime a casei scării, precum şi cu cea mai redusă

=> Pentru acest tip de scară nu se poate preciza o corespondenţa riguroasă cu un tip de structură, pentru ca intradosul (faţa cofrajuluil să aibă) o imagine controlată (intradosul rampelor şi al podestului să se intersecteze după o dreaptă). În cazul în care structura podestului nu este rezolvată cu grindă de podest ci cu placă relativ subţire (13 ­15 cm), intersecţia dintre rampa care urcă pe podest şi placa podestului se decalează (fig. 3.5), complicând cofrajul.

podestului se decalează (fig. 3.5), complicând cofrajul. Soluţia este dezavantajoasă din punct de vedere al: ­

Soluţia este dezavantajoasă din punct de vedere al:

­ racordării pardoselii podestului cu ultima treaptă a pardoselii, deoarece finisajul primei

trepte al fiecărei rampe care ajunge la podest, va avansa pe podest, apărând un decalaj între

planul contratreptei şi/sau ciubucului şi planul finisajului din ochiul scării:

­ problemelor pe care le pune racordarea finisajului contratreptelor cu cel al ochiului

scării;

­ dificultăţii în ceea ce priveşte întoarcerea mâinii curente fără săritură la podest.

=> Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor. Înălţimea parapetului se calculează de la muchia treptei. În dreptul ochiului scării întoarcerea orizontala a mâinii curente este posibilă în următoarele variante:

■ cu parapet de înălţime H pe zona podestului, ceea ce implică prelungirea orizontală a

parapetului rampei care urcă pe podest cu o dimensiune egală cu o lăţime de treaptă, înainte de întoarcerea ei paralel cu ochiul scării (var 1 în fig. 3.6); în acest caz, lăţimea podestului la ochiul scării, va fi majorată cu o lăţime de treaptă ceea ce măreşte lungimea casei scării;

■ cu parapet de înălţime (H + h/2), cu creşterea înălţimii parapetului H, la podest, cu o

valoare egală cu înălţimea h/2 a unei trepte şi majorând lăţimea podestului cu l/2, ceea ce

măreşte şi lungimea casei scării (var 2 în fig. 3.6);

■ cu parapet de înălţime H, pe lăţimea ochiului scării linia mâinii curente fiind orizontală,

dar cu o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte la racordarea cu parapetul rampei care coboară

la podest (var 3 fig. 3.6);

■ cu parapet de înălţime H; racordarea între parapetele celor două rampe este oblică (racordare ce poate fi realizată pe curb, dacă ochiul scării este îngust);

■ cu parapet de înălţime H dar cu discontinuitatea mâinii curente pe latura scurtă a

ochiului scării si o săritura egală cu înălţimea unei trepte, la începutul rampei care coboară la

podest.

3.1.2.1.2. Scara cu decalaj egal, de jumătate de treaptă brută faţă de ochiul scării la podest este un lip de scară căruia îi corespunde structural o rezemare a rampei scării pe podest cu structura dală groasă (din beton armat).

pe podest cu structura dală groasă (din beton armat). Numai la o anume grăsime calculată a

Numai la o anume grăsime calculată a elementelor structurale (rampe, dală groasă sau grinda pluta de podest) se obţine decalajul de jumătate de treaptă. Intersecţia dintre intradosul podestului cu intradosul celor două rampe (la faţa cofrajului) se face după o dreaptă cu grosime (respectiv înălţime), corespunzătoare (în funcţie de panta scării), dacă rampele reazemă pe dală groasa sau pe o grindă plată.

Notă: În cazul în care structura podestului nu este rezolvată cu dală groasa acelaşi intrados se poate realiza prin prevederea unui strat de umplutură (eventual din betoane uşoare), conf. fig. 3.11.

=> Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor înălţimea parapetului se calculează de la muchia
=> Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor înălţimea parapetului se calculează de la muchia

=> Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor înălţimea parapetului se calculează

de la muchia treptei în dreptul ochiului scării întoarcerea orizontală a mâinii curente este posibilă în următoarele variante:

■ cu parapet de înălţime H pe zona podestului, ceea ce implică prelungirea parapetului

rampei care urcă pe podest cu o dimensiune egală cu o lăţime de treaptă, înainte de întoarcerea ei

paralel cu ochiul scării (var I în fig. 3.12.); în acest caz, lăţimea podestului la ochiul scării, va fi majorată cu o jumătate de treaptă (l/2), ceea ce măreşte lungimea casei scării;

■ cu parapet de înălţime (H + h/2), cu creşterea înălţimii parapetului H la podest, cu o

valoare egală cu jumătate din înălţimea h a unei trepte şi păstrând lăţimea podestului (var 2 în

fig.3.6);

■ cu parapet de înălţime H, pe lăţimea ochiului scării, linia mâinii curente fiind

orizontală, dar cu o săritură egală cu jumătate din înălţimea unei trepte (h/2) (var 3 fig. 3.12.);

■ cu parapet de înălţime H, racordarea între parapetele celor două rampe fiind oblică (racordare ce poate fi realizată pe curb, dacă ochiul scării este îngust);

fi realizată pe curb, dacă ochiul scării este îngust); ■ cu parapet de înălţime H dar

■ cu parapet de înălţime H dar cu discontinuitatea mâinii curente pe latura scurtă a

ochiului scării, şi o săritură egală cu jumătate din înălţimea unei trepte, la începutul rampei care

coboară la podest. Valorile pentru majorarea lăţimii podestului, respectiv înălţimii parapetului, sunt valabile numai pentru decalajul la jumătate al treptelor în plan. 3.1.2.1.3. Scara cu decalaj de o treaptă brută în sensul urcării pe podest este un tip de scară căruia îi corespunde structural o rezemare a rampei scării pe podest cu structura placă (uzual 13­14 cm), cu grosime apropiată de cea a rampei (uzual 10­12cm). Intersecţia dintre intradosul podestului (de tip placă) cu intradosul celor două rampe se va face după o dreaptă.

=> Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor. Inălţimea parapetului se va calcula de la muchia treptei, vertical întoarcerea mâinii curente în dreptul ochiului scării este posibilă în următoarele variante:

■ cu parapet de înălţime (H) pe podest şi realizând traseul continuu al mâinii curente, prin

prelungirea orizontală a parapetului rampei care urcă spre podest, cu o dimensiune egală cu lăţimea unei trepte, înainte de întoarcerea ei paralel cu ochiul scării; în acest caz, lăţimea

podestului, măsurată la ochiul scării, va fi majorată cu o lăţime de treaptă, lungimea casei scării crescând corespunzător; podestul se va putea decupa prelungind şi ochiul scării eu aceeaşi lăţime de treaptă (fig. 3.16. var. 1);

■ cu parapet de înălţime (H + h), la podest, cu creşterea înălţimii parapetului H la podest,

■ cu parapet de înălţime H, pe lăţimea ochiului scării linia mâinii curente fiind orizontală,

■ cu parapet de înălţime H, pe lăţimea ochiului scării linia mâinii curente fiind orizontală, dar cu o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte;

■ cu parapet de înălţime H, racordarea între parapetele celor două rampe fiind oblică (fig.

3.16. var. 3), eventual cu racordări curbe torsionate; ■ cu parapet de înălţime H dar cu discontinuitatea mâinii curente pe latura scurtă a ochiului scării, şi o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte la începutul rampei care coboară la

podest.

Acest tip de scară asigură înălţime liberă maximă între podeşte.

3.1.2.1.4. Scara cu întoarcere la 180°, cu decalaj de o treaptă brută în sensul coborârii pe podest este un tip de scară căreia îi corespunde structural o rezemare a rampei scării pe podest cu grindă (din beton armat). Intersecţia dintre intradosul grinzii podestului cu intradosul celor două rampe se va face după o dreaptă. Soluţia este dezavantajoasă clin punct de vedere al:

■ racordării pardoselii podestului cu ultima treaptă a pardoselii, deoarece finisajul primei

trepte al fiecărei rampe care ajunge la podest, va avansa pe podest, apărând un decalaj între

planul contratreptei şi sau ciubucului şi planul finisajului din ochiul scării;

■ problemelor pe care le pune racordarea finisajului contra­treptelor cu cel al ochiului

scării;

■ dificultăţii în ceea ce priveşte întoarcerea mâinii curente fără săritură la podest;

■ avansării pardoselii podestului spre rampa care coboară spre podest (şi realizarea unui

podest de formă mai puţin regulată). => Traseul mâinii curente este continuu şi urmăreşte panta rampelor; înălţimea parapetului se calculează de la muchia treptei, vertical. Inălţimea parapetului este aceeaşi pe toată desfăşurarea scării (H) şi nu pune probleme la întoarcerea la podest. Acest tip de scară asigură înălţime liberă minimă între podeste, comparativ cu celelalte variante, la o aceeaşi înălţime de nivel, datorită înălţimii grinzii.

3.1.2.2. Scări cu întoarcere la podest de 90° La scările cu întoarcere la 90°, fiecărui tip de structură îi corespunde un tip de geometrie a scării; optimizarea soluţiei de scară reprezintă coordonarea între structura şi geometria acesteia. In principiu se pot accepta prevederile şi notele de la art. 3.1.2 şi 3.1.2.1, Notă: Sunt prezentate, ca exemplificări, cele mai frecvente tipuri de scări cu întoarcere la podest de 90°; schimbări ale grosimii plăcii sau podestelor conduc la imagini diferite ale intradosului scării, cu complicaţii în ceea ce priveşte cofrarea. Scările cu întoarcere la 90°, rezemate pe podest cu structura de tip placă, placă cu grinzi

asigură atât traseul mâinii curente

sau dală groasă şi decalaj similar celor de la 3.1.2.2

fără săritură pe podest, cât şi o imagine curată a intradosului, cu un număr minim de intersecţii de planuri (fig. 3.21 3.27)

3.1.2.4

3.1.2.2.1. Scări cu întoarcere la podest de 90° şi decalaj a + b = 1

3.1.2.2.1.1. Scări cu întoarcere la podest de 90° şi decalaj a + b = 1, unde a şi h au valori oarecare Pentru realizarea unui intrados neted, mai uşor de cofrat şi mai estetic, structura podestului poate fi de tip dală groasă sau placă relativ subţire. In funcţie de dimensiunile a şi h se prevede peste structura de tip placă, o umplutură din beton uşor (fig. 3.22 şi 3.23), în funcţie de

grosimea prevăzută pentru placa podestului.

În cazul în care imaginea intradosului nu interesează, precum şi în cazul în care din

considerente structurale nu se optează pentru niciuna din variantele de mai sus. Rampa care urcă spre podest intră sub acesta. 3.1.2.2.1.2. Scări cu întoarcere cu podest de 90° şi decalaj a = 1, b = 0 Structura podestului este de tip placă, ceea ce asigură realizarea unui intrados neted. 3.1.2.2.1.3. Scări cu întoarcere cu podest de 90° şi decalaj a = 0, b = 1 Pentru realizarea unui intrados cu cofrare uşoară (şi implicit cu aspect estetic), tipul de

structură corespunzător ar fi cu grinzi de podest, obişnuite (fig. 3.27) sau întoarse (în sus); în acest caz, spaţiul dintre placă şi grinzi ar fi realizat cu o umplutură din beton uşor.

În situaţia prevederii unei plăci de podest curente (cca. 13­14 cm), placa rampei care urcă

intră sub podest, cu implicaţiile de cofrare dificilă precizate anterior, în toate cazurile similare.

3.1.2.2.2. Scări cu întoarcere la podest de 90° şi decalaj a + b < 1

În cazurile în care nu se asigură condiţia ca suma decalajelor treptelor de la podest să fie

egala cu o lăţime de treaptă, la podest mâna curentă fie va înregistra o săritură, fie va fi întreruptă. În funcţie de decalajul treptelor, la nivelul intradosului scării, o rampă va intra sub podest sau va avea o săritură, ceea ce implică o imagine inestetică a acestuia (fig. 3.28 3.37)

Notă: Din punct de vedere al ocupării spaţiului, aceste scări sunt în general mai economice, desfăşurarea lor in plan fiind ceva mai mică. Scările “economice" au dezavantajul unor cofraje complicate, laborioase şi costisitoare şi în consecinţă al aspectului urât în intradosului acestora.

Pentru ca suma decalajelor să fie de mai puţin de o treaptă se pot diferenţia trei situaţii:

3.1.2.2.2.1. Scară cu decalaj mai mic de jumătate din lăţimea treptei la fiecare rampă (fig.

3.28)

3.1.2.2.2.2. Scara cu decalaj mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care urcă pe podest şi cu prima treaptă a celeilalte rampe (cea care coboară pe podest) nedecalată.

O structură a podestului de tip placă relativ subţire conduce la un intrados unde rampa

Pentru realizarea unui intrados cu geometrie controlată (fără intradosul rampei să intre sub podest şi

Pentru realizarea unui intrados cu geometrie controlată (fără intradosul rampei să intre sub podest şi să apară intersecţii greu de controlat în execuţie) şi un plan de cofraj uşor de realizat, se comandă ca structura podestului să fie dală groasă (fig. 3.33) sau că cu grinzi de podest (fig. 33.4, 3.35).

3.1.2.2.2.3. Scară vii decalaj mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care urcă pe podest şi cu prima treaptă a celeilalte rampe (cea care coboară pe podest) aşezată pe podest (fig. 3.36).

3.1.2.2.3. Scări cu întoarcere la podest de 90°şi decalaj a + b > 1 (fig. 3.39 şi 3.40). Este un tip obişnuit de scară, care nu pune probleme în ceea ce priveşte alcătuirea structurală, întoarcerea mâinii curente, sau intersecţiile de planuri pe intradosul scării (faţa cofrajului).

3.2. Scări balansate ­ concepţie şi construcţie 3.2.1. Domeniu de utilizare Acest tip de scară

3.2. Scări balansate ­ concepţie şi construcţie

3.2.1. Domeniu de utilizare

Acest tip de scară se poate proiecta pentru diferite spaţii. Nu constituie scară de evacuare,

asigurând un singur flux de circulaţie (evacuare). Reprezintă cea mai economică soluţie de ocupare a spaţiului, prin faptul că treptele ocupă şi zona de podest.

3.2.2. Tipuri de scări balansate

Cele mai uzuale tipuri de scări balansate sunt:

­ cu întoarcere la 180 o ;

­ cu întoarcere ia 90°.

Notă: Se pot proiecta scări dublu­balansate, cu două întoarceri la 90°, dar proiectarea geometrici lor poate fi asimilată cu proiectarea celor cu întoarcere la 90°.

3.2.2.1. Dimensiunea minimă (spre ochiul scării) a treptei balansate trebuie să fie de 12 cm la cel mai avansat obstacol de pe partea dinspre ochiul scării. Acesta poate fi proiecţia mâinii curente pe planul scării, a parapetului, un vang întors sau treapta însăşi (a se vedea şi 1.3. definiţia lăţimii libere a scării).

3.2.2.2. Formulele de calcul ale treptelor precum şi prevederile privind lăţimea maximă a

treptelor sunt cele prevăzute în Normativul [3].

3.2.3. Metode de construcţie grafică a treptelor balansate la scări

3.2.3.1. Etapele premergătoare construcţiei propriu­zise şi care trebuie parcurse atât

pentru scările cu trepte balansate cu întoarcere la 180° cât şi pentru cele cu întoarcere la 90° sunt următoarele:

­ se stabilesc dimensiunile treptelor, în funcţie de înălţimea de nivel şi de formulele de calcul ale treptelor;

­ se construiesc rampele:

­ se construieşte lăţimea mâinii curente;

­ se construieşte lina pasului (la 50 cm de limita mâinii curente, la scări cu lăţime mai mică 1 m şi la 60 cm, la scări cu lăţime mai mare de 1 m);

­ se marchează pe linia pasului lăţimile treptelor;

­ se stabileşte numărul de trepte care trebuie balansate şi linia de limită de balansare (denumită în continuare limita de balansare) prin una din următoarele metode;

­ limita de balansare se trasează la o distanţă cel puţin egală cu dublul lăţimii rampei

(suprapus peste cel mai apropiat pachet de contratrepte); treptele incluse între pereţi şi limita de

balansare sunt treptele balansate, sau

­ se numără treptele care nu ar avea formă dreptunghiulară şi se balansează un număr

dublu de trepte; limita de balansare se trasează suprapus peste linia contratreptelor (fig. 3.40).

La scările cu rampe cu întoarcere la 180 o , este recomandat să se prevadă treaptă în axul scării, pentru a se exila lipsa de acurateţe la finisarea colţurilor, dacă scara este închisă însă în casă proprie sau dacă are formă rectangulara: dacă seara este liberă sau are formă poligonală, recomandarea aceasta nu are obiect. 3.2.3.2. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 180° sunt:

a) Metoda arcului de cerc Odată stabilite numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de balansare, se construieşte prima treaptă balansată din axul scării: în cazul acestei metode (fig. 3.41), lăţimea minimă a treptei balansate din axul scării este de 14 cm, pentru a evita ca vreuna din treptele alăturate acesteia să fie mai îngustă de 12 cm;

­ se trasează lăţimea treptei balansate din axul scării (de 14 cm), la limita proiecţie;

dinspre ochiul scării a elementului luat în considerare la determinarea lăţimii libere a scării (mână curentă, rebord lateral, vang, etc), denumit în continuare contur de referinţei:

­ se notează centrul semicercului de balansare (numit în continuare urc de balansare), la

intersecţia dintre axul scării şi limita de balansare, notat M şi punctul de intersecţie între

semicercul ce constituie conturul de referinţă şi axul scării, notat cu N;

­ se trasează arcul de balansare, cu raza MN;

­ se proiectează punctele care delimitează treapta balansată din axul scării, pe arcul de

balansare;

­ segmentul de cerc rămas se împarte în atâtea părţi câte trepte au mai rămas de balansat

(l);

­ punctele de pe cerc astfel obţinute se proiectează înapoi pe conturul de referinţă (pe

ambele rampe ale scării) (2); ­ se trasează treptele, prin unirea punctelor de pe linia pasului cu punctele corespunzătoare de pe conturul de referinţă (3);

­ se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen l 1 ,l 2 ,l 3 ,l 4 etc).

b) Metoda segmentelor egale

Odată stabilite numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de balansare (1), se construieşte prima treaptă balansată (2); în cazul acestei metode (fig. 3.42). lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm:

­ se trasează, pe linia conturului de referinţă, lăţimea treptei balansate din axul scării,

de12cm:

­ se prelungeşte treapta astfel construită până când se intersectează cu limita do balansare

(3);

­ segmentul astfel delimitat, pe limita de balansare (4), se repetă de atâtea ori, câte trepte

au mai rămas de balansat (5); ­ se trasează treptele, prin unirea punctelor de pe linia pasului cu punctele corespunzătoare de pe linia limitei de balansare;

­ se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen l 1 ,l 2 ,l 3 ,l 4 etc).

c) Metoda segmentelor proporţionale

Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum si linia limitei de balansare (1), se construieşte prima treaptă balansată (2); în cazul acestei metode (fig, 3.43.), lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm;

­ prelungind axul treptei deja trasate lângă axul scări se obţine punctul M pe axa scării;

­ se trasează o line oblică oarecare, cu originea în M;

­ pe aceasta se determină atâtea segmente proporţionale succesive către trepte mai trebuie balansate (în fig. 3.26. punctele sunt notate cu cifre romane);

­ se uneşte ultimul punct de pe luna oblică eu punctul N de pe axa scării, aflat la

intersecţia dintre linia limită de balansare şi axul scării, obţinându­se segmenul III­N;

­ se trasează paralele la segmentul III­N, pornind din celelalte puncte determinate pe dreapta oblică (IV ­ VIII), până se intersectează cu axul scării;

se unesc cu punctele corespunzătoare de pe

linia pasului (4 8),

­ aceste puncte de intersecţie (notate 4’

8’)

obţinându­se treptele balansate corespunzătoare;

­ pe cealaltă rampă se trasează simetric treptele corespunzătoare.

d) Metoda unghiurilor

Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de balansare (1), se construieşte prima treaptă balansata (2); în cazul acestei metode (fig. 3.44), lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm:

­ se desenează separat două drepte, notate a şi b, intersectate la 90°, la o scară convenabila (de pildă 1/10) (3) şi (4);

­ din unghiul de 90° se construieşte o dreaptă, notată c, la unghi aproximativ de 20° faţă de orizontală (5);

­ pe această dreaptă se construieşte un număr de segmente egal cu numărul de trepte care

trebuie balansate; segmentele au dimensiunea pe care o au treptele pe linia pasului (dimensiunea dreptei c va fi egală cu lungimea zonei de balansare, pe linia pasului);

­ dreapta b va avea dimensiunea egală cu desfăşurata părţii balansate pe conturul de

referinţă;

­ se unesc limitele dreptelor b şi c şi se prelungeşte dreapta astfel obţinută, d, până intersectează dreapta a (6);

­ se unesc punctele de pe dreapta c cu punctul de intersecţie dintre dreptele a şi d:

segmentele rezultate pe dreapta b reprezintă dimensiunile treptelor balansate pe conturul de

referinţă;

­ se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen l 1 ,l 2 ,l 3 ,l 4 etc).

3.2.3.3. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 90° sunt: a) Metoda arcului

3.2.3.3. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 90° sunt:

a) Metoda arcului de cere;

b) Metoda segmentelor egale;

c) Metoda trapezului.

Pentru oricare dintre acestea sunt valabile operaţiile preliminare de la 3.2.3.1 Se stabileşte numărul de trepte care trebuie balansate, precum şi linia limită de balansare

(fig.3.45).

Dacă scara porneşte din ax (fig. 3.45 a) se recomandă, pentru realizarea estetică a racordării finisajelor la colturile pereţilor, ca prima treaptă să fie decalată fată de axul scării, cu circa 15 cm măsuraţi pe linia pasului (fig. 45. b).

a) Metoda arcuiţii de cerc (fig. 3.46)

­ dacă scara porneşte din axul scării, se decalează limita scării faţă de acesta cu circa 15 cm măsuraţi pe linia pasului (1);

­ se construieşte prima treaptă balansată (2); în cazul acestei metode, lăţimea minimă

a treptei balansate este de 14 cm, pentru ca oricare dintre următoarele trepte balansate să aibă

dimensiunea minimă cel puţin de 12 cm;

­ se trasează lăţimea treptei balansate din axul scării, pe conturul de referinţă;

­ se determină centrul arcului de balansare, la intersecţia dintre linia limitei de balansare (notat

­ se determină centrul arcului de balansare, la intersecţia dintre linia limitei de balansare (notat M) şi prelungirea treptei construite;

­ se determină raza arcului de balansare şi punctul N la intersecţia prelungirii treptei construite cu conturul de referinţă: se trasează arcul de balansare, cu raza MN;

­ segmentul de cerc cuprins între punctul N şi limita de balansare se împarte în atâtea părţi, câte trepte au mai rămas de balansat;

­ punctele de pe cerc astfel obţinute se proiectează pe limita contului de referinţă; ­ se trasează treptele, prin unirea punctelor de pe linia pasului cu punctele corespunzătoare de pe conturul de referinţă.

b) Metoda segmentelor egale (fig. 3.47 şi 3.48) Odată stabilit numărul de trepte care trebuie

b) Metoda segmentelor egale (fig. 3.47 şi 3.48) Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate, se construieşte prima treaptă balansată; în cazul acestei metode, lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm:

­ se trasează două limite de balansare, pe cele doua direcţii: una conform 3.2.3.1, iar

cealaltă în prelungirea primei trepte a rampei scurte, dacă scara în este simetrică; în cazul simetriei scării, limitele de balansare vor fi şi ele simetrice;

­ se trasează lăţimea treptei balansate din axul de întoarcere al scării, de 12 cm, pe conturul de referinţă;

­ se recomandă ca treapta de colţ să fie deplasată cu circa 3 cm pe linia conturului de

referinţă, către rampa majoră, pentru asigurarea unei creşteri scăderi graduale a dimensiunilor

treptelor balansate pe conturul de referinţă(1);

­ se prelungeşte treapta astfel construită (2) până când i intersectează cu fiecare dintre

limitele de balansare (3);

­ segmentele astfel delimitate (4), pe limitele de balansare se repetă de atâtea ori, câte trepte au mai rămas de balansat pe fiecare direcţie (5);

­ se trasează treptele, prin unirea punctelor de pe linia pasului cu punctele pasului cu punctele corespunzătoare de pe limitele de balansare.

prin unirea punctelor de pe linia pasului cu punctele pasului cu punctele corespunzătoare de pe limitele

c) Metoda trapezului (fig. 3.49) Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi limita de balansare, se construieşte prima treaptă balansată: în cazul acestei metode, lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm;

­ se deplasează prima treaptă, aşa cum s­a stabilit la 3.2.3.2.a.

prima treaptă, aşa cum s­a stabilit la 3.2.3.2.a. ­ se desenează o primă construcţie auxiliară (A),

­ se desenează o primă construcţie auxiliară (A), care constă într­o dreaptă (5) împărţită

în atâtea segmente egale (de circa 15­20 cm) câte trepte trebuie balansate; construcţia se va face la o scară convenabilă, de pildă la sc. 1/10;

­ se ridică perpendiculare din fiecare punct obţinut;

­ la capete perpendicularele vor avea 12 cm (6) şi respectiv lăţimea treptei nedeformate

(7) (citită de pe linia pasului);

­ se unesc cele două puncte astfel obţinute (8), (9) şi se delimitează un trapez;

­ se trasează o altă construcţie auxiliară (B): se desenenză o dreaptă orizontală (10) pe

care se construiesc segmentele obţinute mai sus (la 1 ,la 2 ,la 3 ,la 4 etc).

­ această dreaptă se intersectează (12) cu o alta (13), cu înclinaţie aproximativă de 20°:

punctul de intersecţie este limita de 12 cm trasată anterior; dimensiunea dreptei este lungimea totală a treptelor balansate în dreptul proiecţiei interioare a obstacolului de referinţă dinspre ochiul scării;

­ se unesc punctele care limitează cele două drepte (14);

­ se construiesc, de la limita segmentului trasat (15), paralele la dreapta de mai sus (14);

segmentele rezultate pe dreapta (13) reprezintă dimensiunea minimă a treptelor balansate, la ochiul scării (la proiecţia interioară a mâinii curente).

scării (la proiecţia interioară a mâinii curente). 3.2.3.4. Determinarea dimensiunii treptelor, pe baza

3.2.3.4. Determinarea dimensiunii treptelor, pe baza calculului numeric

a. se determină conform 3.2.3.1 şi 3.2.3.2 numărul de trepte care se balansează precum şi linia limită de balansare;

b. se calculează lungimea desfăşurată a scării pe conturul de referinţă, până la treapta din

ax; aceasta se consideră a avea dimensiunea de 12 cm pe conturul de referinţă;

c. această dimensiune minimală se înmulţeşte cu numărul de trepte care trebuie balansate pe o

c. această dimensiune minimală se înmulţeşte cu numărul de trepte care trebuie balansate pe o rampă (tară treapta din ax); d. se scade produsul de mai sus (c) din lungimea desfăşurată (b) şi rezultă lungimea desfăşurată a scării pe conturul de referinţă, care trebuie repartizată în mod progresiv pe fiecare treaptă;

e. fiecărei trepte balansate i se repartizează o parte din rezultatul de la (d), dinspre treapta din axul scării (treapta de referinţă), spre treptele drepte:

­

prima treaptă de lângă treapta din ax: o unitate

­

a doua treaptă de lângă treapta din ax: două unităţi

­

a treia treapta de lângă treapta din ax: trei unităţi

­

se continuă în progresie aritmetică cu celelalte trepte care se balansează

f.

se face suma unităţilor;

g.

lungimea obţinută la (d) se divide la numărul de unităţi rezultate la (e) şi se obţine

dimensiunea fiecărei unităţi considerate;

h. se acordă fiecărei trepte balansate numărul de unităţi corespunzător poziţiei treptei, aşa

cum a fost repartizat la (e). Fig. 3.50 reprezintă un exemplu de calcul al treptelor balansate, considerând că treapta nedeformată are lăţimea de 26,5 cm.

Cap. 4. ELEMENTE SPECIFICE DE PROIECTARE A SCĂRILOR DIN DIVERSE MATERIALE

Scările trebuie să răspundă următoarelor cerinţe de calitate: rezistenţă şi stabilitate, siguranţă la foc, siguranţă în utilizare, protecţie acustică. Calculul de rezistenţă si deformaţie al scărilor se face luând în considerare tipul structural al scării, condiţiile de rezemare a elementelor scării şi încărcările care le solicită. La elementele înclinate ale scărilor se ţine cont că încărcarea permanentă este repartizată uniform pe suprafaţa înclinată şi încărcarea utilă este uniform repartizată pe orizontală Calculul elementelor componente ale scărilor obişnuite, curent folosite în construcţii, nu ridică probleme deosebite şi se face pe scheme statice relativ simple. În general, forţele axiale de compresiune care se dezvoltă în unele elemente ale scărilor, cum ar fi rampele, grinzile­vang sau grinzile curbe spaţiale, au valori relativ scăzute şi conduc la dimensiuni mici în comparaţie cu dimensiunile rezultate din calculul de rezistenţă la încovoiere. În general, stabilitatea elementelor scării este asigurată. Totuşi, ea ar trebui analizată la structurile de scări care prin forma lor sau prin tipurile de legături pot pune probleme de stabilitate. În afară de legăturile reciproce, elementele componente ale scărilor au o serie de legături mecanice cu celelalte elemente structurale ale construcţiei: cu pereţii casei scării, cu stâlpii şi cu planşeele. Aceste legături se realizează, de obicei, prin intermediul grinzilor­podest, podestelor sau a grinzilor­vang. Realizarea unor legături de tipul articulaţiilor sau încastrărilor este în funcţie de materialele folosite atât la scări cât şi la structura clădirii. Cerinţa de siguranţa la foc se asigură în condiţiile conformării, alcătuirii şi realizării conform prevederilor normativului de specialitate. Cerinţa de siguranţă in exploatare se presupune asigurarea protecţiei utilizatorilor împotriva accidentării Cerinţa de igienă, sănătatea oamenilor, protecţia mediului înconjurător poate fi considerată respectată dacă materialele de construcţie şi finisaj nu degajă emisii poluante Cerinţa de protecţie la zgomot se asigură prin alcătuiri şi materiale specifice.

4.1. Scări din beton armat 4.1.1. Din punct de vedere al formelor structurale, scările din beton armat pot fi din oricare dintre tipurile descrise la art. 2.4. Acest capitol face precizări suplimentare numai în legătură cu unele dintre tipurile de scări din beton armat.

4.1.l.a. Scări din elemente liniare După modul de rezemare a treptelor, scările din elemente liniare pot fi:

armat. 4.1.l.a. Scări din elemente liniare După modul de rezemare a treptelor, scările din elemente liniare
armat. 4.1.l.a. Scări din elemente liniare După modul de rezemare a treptelor, scările din elemente liniare

a ­ cu trepte rezemate pe grinda­vang interioară şi pe perete portant;

b ­ cu trepte rezemate pe două grinzi­vang;

c ­ cu trepte rezemate pe grinda­vang interioară şi pe perete portant, grinda­vang reazemă pe grinzi podest;

d ­ cu trepte rezemate pe grinda­vang interioară şi pe perete portant, grinda­vang reazemă pe grinzi podest şi pe pereţi portanţi;

e ­ schema statică a unei grinzi vang rezemate sau încastrate în pereţii portanţi;

f ­ schema statică a unei grinzi vang rezemate pe grinzi podest şi simplu rezemate sau încastrate în pereţii portanţi;

g ­ schema statică a unei grinzi vang rezemate pe grinzi podest;

1 ­ grinzi­vang;

2 ­ grinzi podest

• Scări cu trepte în consolă simplă

Aceste tipuri de scări sunt foarte rar întâlnite şi fac obiectul unor proiecte unicat,

deoarece sunt greu de executat şi prin urmare nu fac obiectul acestei reglementări.

şi prin urmare nu fac obiectul acestei reglementări. Pentru scările cu trepte în consolă dublă, momentul

Pentru scările cu trepte în consolă dublă, momentul încovoietor în încastrarea treptei este M r =M 1 +M 2 . M 1 = momentul produs de încărcările gravitaţionale uniform distribuite sau concentrate, care acţionează pe trepte; M 2 = momentul produs de încărcarea orizontală care acţionează pe balustradă.

Notă: In cazul încărcării simetrice a treptelor, grinda amplasată central va fi supusă doar la încovoiere, iar în cazul încărcării nesimetrice, grinda va fi supusă şi la solicitări de torsiune.

Aceste tipuri de scări au în mod uzual treptele realizate din prefabricate de beton armat. Ele au următoarele caracteristici:

­ se pot monta pe şantier cu utilaje de ridicare uşoare (greutatea elementelor prefabricate

fiind în general sub 500 kg (mai rar 800 kg), putându­se utiliza la şantierele mici ale clădirilor

cu puţine niveluri;

­ soluţia este interesantă mai ales pentru elemente prefabricate gata finisate, produse de firme specializate.

prefabricate gata finisate, produse de firme specializate. Vangurile pot fi realizate din beton armat monolit, mai
prefabricate gata finisate, produse de firme specializate. Vangurile pot fi realizate din beton armat monolit, mai

Vangurile pot fi realizate din beton armat monolit, mai ales în cazul în care există un singur vang central sau lateral ­ (a se vedea fig. 4.3), sau din elemente prefabricate (a se vedea

fig.4.4).

4.1.1.b. Scări din elemente liniare şi de suprafaţă Se precizează că rampa şi podestele vor

4.1.1.b. Scări din elemente liniare şi de suprafaţă Se precizează că rampa şi podestele vor avea conlucrare plană doar în situaţia în care, la îmbinarea lor, se asigură continuitatea în vederea preluării momentului încovoietor care conduce la diminuarea momentelor încovoietoare din câmpuri.

în vederea preluării momentului încovoietor care conduce la diminuarea momentelor încovoietoare din câmpuri.

4.1. 1.c. Scări din elemente de suprafaţă Sunt realizate din beton armat turnat monolit sau din prefabricate şi cu trepte finisate cu alte materiale. Se precizează că rampele şi podestele pot avea grosimi diferite, în sensul că prin mărirea grosimii podeslelor se poate schimba alura momentelor încovoietoare.

4.1.1.d. Scări curbe cu grinda pe mijlocul rampei Se precizează că în grinda­spaţială se dezvoltă momente încovoietoare pe două direcţii, momente de torsiune, forţe axiale şi tăietoare, fiind necesară preluarea momentelor din încastrări.

fiind necesară preluarea momentelor din încastrări. 4.1.1.e. Scări cu trepte suspendate Se realizează prin

4.1.1.e. Scări cu trepte suspendate Se realizează prin suspendarea de tavan sau de podestul imediat superior a capetelor libere ale treptelor independente în consola, micşorând astfel momentul încovoietor din încastrare. Pentru treptele acestor scări se poate realiza şi schema statică de grinzi simplu rezemate.

Note:

1. Sistemul constructiv obişnuit, de tip "placă portantă plană pe ambele feţe", realizat din beton armat turnat monolit, prezintă următoarele:

• avantaje in execuţie:

­ cofraje simple şi economice, putându­se utiliza şi cofraje de inventar

­ sistem de armare simplu

­ turnare lesnicioasă

• dezavantaje in execuţie:

­ scara se execută de echipe diferite de lucrători (betonişti şi alţi muncitori specializaţi în

finisaje, mozaicari, tâmplari, etc), în diferite de lucru; precizia de lucru este diferită la cele două categorii de lucrători.

­ circulaţia "de şantier" este mai greoaie şi necesită rezolvări cu dispozitive improvizate,

până la realizarea treptelor brute sau direct a treptelor finite. În această situaţie manopera de finisare (incluzând şi treptele brute de beton) este mai scumpă dar mult mai precisă. Adoptarea soluţiei de turnare a treptelor brute odată cu placa din beton armat, implică riscul ca, scara să trebuiască să fie rectificată (atât prin spargere cât şi prin completare) în vederea finisării, ca urmare a abaterilor mari admise la turnarea betonului de structură în comparaţie cu cele rezultate la turnarea treptelor brute de către scărari specializaţi. Avantajul acestei soluţii este acela că se uşurează circulaţia pe şantier.

este acela că se uşurează circulaţia pe şantier. 2. Sistemul constructiv de tip "placă portantă

2. Sistemul constructiv de tip "placă portantă cutată cu noduri rigide" este mai greu de

calculat şi de executat. Din acest motiv, soluţia se utilizează pentru scări decorative la clădiri

unicat.

3. Sistemul constructiv de tip placă portantă realizată din beton armat prefabricat are

următoarele caracteristici:

­ treptele brute sunt realizate odată cu structura de rezistenţă;

­ au geometrie controlată, permiţând reducerea manoperei la realizarea finisajului;

­ se realizează şi prefabricate gata finisate, produse în general de firme specializate. Scările cu placă portantă din beton armat prefabricat

­ asigură reducerea timpului pentru manopera de şantier, la montajul şi monolitizarea

rampelor cu structura clădirii şi la finisare;

­ necesită macarale puternice (greutatea elementelor prefabricaţi fiind între 1000 şi 5000 kg), fapt care justifică utilizarea lor pentru clădiri înalte.

4.1.1.f. Îmbinările dintre elementele din beton armat monolit ale scărilor cu elementele verticale tot din beton armat monolit ale structurii se pot realiza încastrat datorită existenţei armăturilor de continuitate, dimensionate din calculul de rezistenţă, gradul de încastrare determinându­se cu ajutorul rigidităţilor la încovoiere ale elementelor concurente. În cazul elementelor prefabricate îmbinările se fac, de obicei, prin simpla rezemare şi prin sudarea unor armături dispuse constructiv. În cazul rezemării pe pereţii portanţi din zidărie, gradul de încastrare depinde de mărimea relativă a încărcărilor P şi T precum şi a momentelor de stabilitate M s = Pd (moment de stabilitate dat de încărcarea P) şi a momentelor de încastrare al grinzii­podest, grinzii­vang sau plăcii de podest M i . Pe măsură ce încărcarea P şi momentul M s sunt mai mari în raport cu 7 şi cu M i , creşte gradul de încastrare.

ce încărcarea P şi momentul M s sunt mai mari în raport cu 7 şi cu
4.1.2.1. Scări cu trepte din piatră, naturală sau artificială, pe rampe din beton armat pun

4.1.2.1. Scări cu trepte din piatră, naturală sau artificială, pe rampe din beton armat pun

probleme specifice care ţin de caracteristicile materialelor constitutive.

4.1.2.2. Scări cu trepte realizate din blocuri de piatră

Problemele de asigurare a circulaţiei se rezolvă ca pentru scările finisate cu plăci de piatră. Elementul specific îl constituie asigurarea blocurilor împotriva alunecării pe rampă.

4.1.2.3. Scări cu trepte realizate din cărămidă

Problemele specifice acestor scări ţin de:

­respectarea formulei de calcul a dimensiunilor treptelor şi contratreptelor, în condiţiile in care cărămida are o geometrie cunoscută; ­ împiedicarea dislocării cărămizilor treptelor în cadrul scării. Ambele probleme se rezolvă prin modul de aşezare a cărămizilor, conform exemplificărilor din fig. 4.12 şi 4.13.

4.1.3. Siguranţă la foc

Se asigură îndeplinirea cerinţei în condiţiile conformării, alcătuirii şi realizării conform

prevederilor normativului de specialitate.

4.1.4. Siguranţă în utilizare

Cerinţa de asigurare a siguranţei împotriva alunecării se poate respecta fie prin realizarea stratului de uzură rugos, continuu pe toată suprafaţa, fie prin tratări antiderapante pe zona muchiei treptei, diferenţiat în funcţie de materialul din care se execută stratul de uzură şi poziţia

scării ­ la exterior sau la interior. Astfel, tabelul 4.2 şi figurile 4.14, 4.15. 4.16 prezintă materialele uzuale pentru stratul de uzură şi măsurile care pot fi luate pentru respectarea cerinţei de siguranţă împotriva alunecării la scările exterioare şi la scările interioare, de evacuare, mai ales la clădirile publice.

Notă: Este interzisă prevederea de scări exterioare cu trepte finisate prin lustruire (piatră naturală, mozaic

Notă: Este interzisă prevederea de scări exterioare cu trepte finisate prin lustruire (piatră naturală, mozaic turnat, prefabricate mozaicate) sau cu trepte finisate cu plăci ceramice lucioase sau glazurate, deoarece favorizează alunecarea pe suprafeţele ude sau îngheţate.

finisate cu plăci ceramice lucioase sau glazurate, deoarece favorizează alunecarea pe suprafeţele ude sau îngheţate.

4.1.5.

Protecţie la zgomot

4.1.5.1. La clădirile de locuit se recomandă ca scările să nu fie adiacente spaţiilor de

locuit.

4.1.5.2. Dacă vecinătatea cu spaţiilor de locuit nu se poate evita, se recomandă să se ia

următoarele măsuri de protecţie la zgomot:

1. Dacă structura scării este legată de structura clădirii, pardoseala podestului şi treptele

rampelor se recomandă a se separa de structura de rezistenţă, printr­un strat dintr­un material vibro­amortizant sau vibro­izolant (a se vedea Normativul [3], Anexa A4)

2. Dacă structura scării este separată de structura clădirii, între structura clădirii şi cea

a scării se recomandă să se introducă un strat de separare cu rol vibro­amortizant sau vibro­ izolant (a se vedea Normativul [3], Anexa A4).

3. Pentru amortizarea zgomotului de impact provenind de suprafeţele treptelor, se pot

aplica plăci vibro­amortizante pe suprafaţa finită a scării, pentru amortizarea sunetelor (similare

cu cele prezentate la ) care necesită însă înlocuire periodică.

4.1.5.3. Pentru diminuarea transmiterii zgomotului de impact, se recomandă să se evite

contactul direct între scară şi perete, iar racordarea între acestea să se facă prin prevederea de materiale vibro­amortizante sau vibro­izolante (cauciuc, plută, polistiren ecruisat, sau similare).

4.2. Scări din lemn

Scările din lemn sunt scări cu trepte portante: ele pot fi sprijinite pe vanguri din lemn, pot fi fixate în pereţi (prin încastrare sau cu şuruburi speciale) sau pot fi suspendate. Scările din lemn se pot realiza cu sau fără contratrepte rezemate pe grinzi­vang aparente

sau ascunse. Intradosul poate fi aparent sau închis cu scânduri fălţuite, cu tencuială pe şipci şi trestie,

pe rabiţ, cu plăci de gips carton sau alte tipuri de plăci.

4.2.a. Caracteristicile materialului 4.2.a.1. În mod curent pentru scările din lemn se utilizează următoarele esenţe: brad, stejar, pin, frasin, fag, ulm, nuc. Se va evita utilizarea lemnului de esenţă moale sau a esenţelor sensibile la dăunători (plop, arin, tei). Pentru scări cu înaltă preţiozitate se poate folosi lemn de esenţă africane (acajou­ul, iroko, sau alte esenţe). În spaţiile umede, scările trebuie să fie realizate din esenţe rezistente la umiditate ca stejarul sau pinul. 4.2.a.2. Lemnul masiv poate fi tratat, pentru o durată de viata mai mare, prin ceruire, impregnare cu ulei de in, aplicarea unui pelicule incolore de ulei sau lacuri incolore.

4.2.1. Trepte şi vanguri din lemn

4.2.1.a. Trepte din lemn. 4.2.1.a.1. Lemnul pentru treptele care urmează să rămână aparente trebuie să aibă o bună rezistenţă la uzură. Aceasta se asigură prin caracteristicile intrinseci ale materialului sau prin protecţia acestuia. 4.2.1.a.2. Protecţia treptelor contra uzurii se poate face cu covoare lipite (continui sau fâşii pe trepte), sau cu covoare amovibile, fixate cu bare metalice demontabile dispuse în unghiul dintre treaptă şi contratreapta superioară.

Covoarele pot fi lipite:

Treptele care urmează a fi acoperite cu finisaje textile sau cu placaje dure pot fi

Treptele care urmează a fi acoperite cu finisaje textile sau cu placaje dure pot fi realizate

din plăci de înlocuitori de lemn (PAL, PAF ş.a., care au rezistenţa la încovoiere mai mică decât lemnul) sau din lemn stratificat. 4.2.1.a.3. Protecţia la uzură a canturilor treptelor din lemn se poate face cu:

­ canturi din lemn dur;

­ profile "muchie de treaptă" (a se vedea fig. 4.15);

­ petrecerea parţială sau totală şi lipirea peste cantul treptei, a covoarelor din mochetă,

PVC sau cauciuc (fig. 4.16. şi 4.17.). 4.2.1.a.4. Contratreptele pot fi realizate din lemn masiv îmbinarea între piesele componente se recomandă să fie în lambă şi uluc, sau cu lambă adăugată. 4.2.1.a.5. Imbinările cu lambă şi uluc între trepte şi contratrepte, la muchia treptei trebuie să fie astfel făcute încât să permită umflarea lemnului contratreptei fără ca prin aceasta să se afecteze alcătuirea scării sau aspectul acesteia (fig. 4.18)

4.2.1.a.4. Grosimea minimă a treptelor, în funcţie de esenţă 4 5,5 cm. 4.2.1.a.5. Treptele balansate

4.2.1.a.4. Grosimea minimă a treptelor, în funcţie de esenţă 4

5,5 cm.

4.2.1.a.5. Treptele balansate cu lăţime mai mare de 30 cm trebuie executate din cel mult trei piese, îmbinate prin lipire simplă, sau cu lambă şi uluc. Lambă adăugată sau lipite în dinţi de fierăstrău. Palierele pot fi realizate dintr­un număr mai mare de elemente asamblate.

4.2.1.a.6. Treptele exterioare din lemn nu sunt recomandabile, dar dacă totuşi se prevăd la

case de vacantă, cabane din lemn sau alte clădiri din lemn. Ele pot fi alcătuite din mai multe

piese distanţate intre ele cu 5 uscarea lor mai rapidă.

7 mm (fig. 4.19). pentru a permite scurgerea uşoară a apei şi

(fig. 4.19). pentru a permite scurgerea uşoară a apei şi Observaţie: Se pot realiza trepte masive

Observaţie: Se pot realiza trepte masive din lemn, sau din lemn lamelar, sprijinite pe vanguri cu feţe plane. Îmbinările între trepte şi vanguri se fac cu şuruburi (fig. 4.20). Aceste scări nu sunt realizate în mod curent: ele sunt grele şi scumpe.

4.2.1.b.Vanguri

4.2.1.b. 1. Pentru vanguri se poate utiliza lemnul masiv, lamelar sau stratificat.

4.2.1 .b.2. Vangurile pot fi realizate cu: ­ canturi continue plane (fig. 4.21 a), cu

4.2.1 .b.2. Vangurile pot fi realizate cu:

­ canturi continue plane (fig. 4.21 a), cu trepte fixate între vanguri (fig. 4.22) sau cu treptele sprijinite deasupra, pe console solidarizate pe vanguri (fig. 4.21 b);

­ dinţate (fig. 4.21 c).

pe vanguri (fig. 4.21 b); ­ dinţate (fig. 4.21 c). 4.2.1.b.3. O atenţie aparte trebuie acordată

4.2.1.b.3. O atenţie aparte trebuie acordată detaliului de fixare a grinzilor­vang pentru realizarea schemei statice de grindă simplu rezemată.

4.2.1.b.4. Pentru fixarea treptelor pe vanguri se vor utiliza detalii caracteristice de prindere pentru elementele

4.2.1.b.4. Pentru fixarea treptelor pe vanguri se vor utiliza detalii caracteristice de prindere pentru elementele din lemn. 4.2.1 .b.5. Treptele fixate între vanguri pot fi îmbinate cu acesta prin:

• chertarea simplă a vangului (fig. 4.24.a), ceea ce necesită rigidizarea scării cu tiranţi;

• în coadă de rândunică (fig. 4.24.b şi c), fără a se lua alte măsuri de asigurare a rigidităţii

scării.

4.2.1.c.6. Tratarea intradosului scărilor din lemn. Intradosul poate fi lăsat liber, sau poate fi tăvănuit utilizând tehnologie tradiţională (tencuială pe rabiţ, pe şipci şi trestie) sau tehnologie modernă (plăci din gips­carton).

4.2.2. Siguranţă la foc

Pot asigura evacuarea în condiţiile conformării, alcătuirii şi realizării conform

reglementărilor tehnice de specialitate, în cazurile admise

4.2.3. Siguranţă în utilizare

Asigurarea împotriva alunecării pe trepte se face prin măsurile prevăzute în tabelul 4.2

(din 4.1.4), referitoare la finisajul din lemn.

4.2.4. Protecţie la zgomot

4.2.4.1. La scările ancorate în perete, se utilizează şuruburi speciale în dibluri din

cauciuc, pentru amortizarea vibraţiilor.

4.2.4.2. Treptele pot fi prevăzute cu covoare pentru amortizarea sunetelor de impact;

pentru o eficienţă mai mare, covoarele se dispun şi peste muchia treptei. 4.2.4.3. La scările cu intradosul tăvănuit, spaţiul dintre vanguri poate fi umplut cu vată minerală. De asemenea, este posibilă placarea intradosului scării cu plăci de vată minerală.

Observaţie generală:

Scările din lemn se pot prevedea la interior, din motive estetice, la orice fel de clădire cu structură incombustibilă (zidărie, piatră, beton armat, metal) dar la clădiri publice (cabane turistice, moteluri etc.) nu pot fi scări de evacuare. La clădiri private mici (locuinţe unifamiliale, case de vacanţă ş.a.) cu structură din lemn sau mixtă, scările pot fi din lemn atât la interior cât şi la exterior, nu doar din motive estetice ci şi pentru unitate structurală.

4.3. Scări metalice Scările metalice pot fi utilizate pentru scări decorative sau pentru scări tehnice. Scările tehnice din clădirile civile nu fac obiectul acestei reglementări.

4.3.a. Caracteristicile materialului Din metal se realizează atât trepte cât şi vanguri. 4.3.a.1 In general metalul utilizat este oţelul, sub formă de tole şi de profile laminate sau ambutisate. Este recomandabilă folosirea oţelului "corten" mai rezistent la coroziune decât oţelul carbon.

Alte metale folosite pentru scări sunt:

­ oţelul inoxidabil (preferat atât pentru faptul că este rezistent mecanic şi chimic, cât şi

pentru aspectul finit lustruit sau mat­satinat);

­ aluminiul, mai ales sub formă de piese turnate, profile sau tole extrudate sau ambutisate;

­ alama şi cuprul, sub formă de profile laminate sau tablă ambutisată, pentru piese decorative sau îmbrăcăminte estetică;

­ fonta turnată, utilizată în secolul al XlX­lea, atât pentru elemente de rezistenţă cât şi pentru elemente decorative.

4.3.a.2. Întreţinere în timp

• Oţelul trebuie protejat anticoroziv, prin vopsire (chiar şi oţelul "corten"). Pentru ca

aspectul să rămână îngrijit, oţelul trebuie revopsit la un interval de timp. In funcţie de material, poziţia scării (interioară sau exterioară) şi de recomandările producătorului scării (dacă există).

• La scările din inox, aluminiu, cupru, alamă problema întreţinerii în timp constă în

evitarea mătuirii suprafeţelor lucioase, mai ales la suprafaţa de călcare în zona cea mai utilizată, eventual prin tratarea chimică a suprafeţelor şi mătuire. La scările cu circulaţie mai intensă, trebuie luată în considerare degradarea suprafeţelor (chiar şi cele mate), datorată zgârierii.

4.3.1. Trepte şi vanguri metalice 4.3.1.a. Trepte din metal Se pot realiza:

• trepte metalice cu suprafaţa continuă sau discontinuă din:

­ grătare, tablă perforată, expandată etc.;

­ tablă striată.

• trepte cu structură metalică ("cutii" sau chesoane deschise sau închise), din tablă şi profile de întărire sau din tablă ambutisată:

­ îmbrăcate cu covoare;

­ care susţin plăci rigide (lemn,prefabricate, piatră).

4.3.l.b. Vanguri Vangurile scării pot ti alcătuite din profile U sau I, sau chiar platbande întărite cu corniere. Vangurile se prind la extremităţi cu buloane sau cu sudură şi funcţionează în general pe schema statică de grindă simplu rezemată.

Scările cu înclinare mică se contra­vântuiesc pentru a înlătura oscilaţiile laterale. 4.3.1.b.l. Vangurile metalice pentru scările din construcţiile civile pot fi din:

■ profile laminate curente, compuse sau speciale (profile laminate expandate), ţevi tubulare;

sau speciale (profile laminate expandate), ţevi tubulare; ■ grinzi cu zăbrele; se realizează fie din profile

■ grinzi cu zăbrele; se realizează fie din profile laminate, fie din tuburi cu secţiune circulară sau rectangulară, asamblate prin sudură.

se realizează fie din profile laminate, fie din tuburi cu secţiune circulară sau rectangulară, asamblate prin

Se pot realiza vanguri­grindă cu zăbrele foarte înaltă, formând chiar parapetul scării.

4.3.1 .b.2. Pentru scările decorative, vangurile pot fi cu canturi netede sau cu unul sau

ambele canturi dinţate.

a) La scările cu vangul cu cantul superior plan continuu (fig. 4.28), treptele se dispun fie

între vanguri, fie deasupra vangului pe console speciale de sprijin, în principiu de formă triunghiulară (fig. 4.30).

b) Vangurile dinţate, având treptele dispuse în general deasupra, se realizează din

tronsoane de elemente tubulare sudate între ele, necesitând o tehnologie perfecţionată şi o precizie deosebită, realizată doar în întreprinderi specialiale. Acestea pot fi constituite din:

■ Bandă de oţel lat, fixat pe vangul metalic cu sudură, constituind un element plin.

pe vangul metalic cu sudură, constituind un element plin. 4.3.1 .b.3. Pentru realizarea unei imagini estetice,

4.3.1

.b.3. Pentru realizarea unei imagini estetice, sudurile se realizează.

4.3.2.

Siguranţă la foc

Prin conformare şi protejare corespunzătoare pot îndeplini performanţele prevăzute în reglementările tehnice specifice.

4.3.3. Siguranţă în utilizare Elasticitatea structurii poate determina disconfortul utilizatorilor, datorită vibraţiilor produse in timpul circulaţiei pe scară.

4.3.4. Protecţie la zgomot

Măsurile se pot aplica se referă la suprafaţa de călcare; scările metalice cu strat de uzură din mochetă sau cauciuc sunt mai performante din punct de vedere al protecţiei la zgomot Scările metalice nu sunt recomandate în spaţii cu circulaţie intensă, deoarece măsurile de protecţie acustică sunt reduse.

4.4. Scări din piatră 4.4.a. Caracteristicile materialului Scările din piatră sunt scări cu trepte portante din piatră; Blocurile din piatră au la capăt o formă paralelipipedică, pentru a putea fi uşor încastrate prin ţesere împreună cu blocurile de zidire.

încastrate prin ţesere împreună cu blocurile de zidire. 4.4.1. Trepte şi vanguri 4.4.1.a. Treptele bot fi

4.4.1. Trepte şi vanguri

4.4.1.a. Treptele bot fi sprijinite pe sol, încastrate în pereţi de zidărie, sau sprijinite pe arce din piatră sau cărămidă. 4.4.l.b. La scările din blocuri de piatră sprijinite direct pe sol, treptele trebuie solidarizate pentru a asigura o oarecare conlucrare, iar solul de sprijin trebuie să fie cât mai metasabil. Soluţia nu este totuşi recomandabilă, fiind preferabilă sprijinirea treptelor pe un beton turnat simplu sau armat.

Observaţie: Nu se realizează vanguri din piatră, dar se pot realiza scări spirale cu miez din beton armat, ale căror "cofraje pierdute" sunt inele din piatră naturală ale treptelor (soluţie similară cu cea arătată la scara prefabricată din b.a la 4.1.).

4.4.2. Siguranţă la foc

Se vor respecta prevederile cuprinse în Normativul [3] şi în Normativul P 118.

4.4.3. Siguranţă în utilizare

Cerinţa de asigurare a siguranţei împotriva alunecării, prin realizarea stratului de uzură antiderapant (total sau doar pe zona muchiei treptei), diferenţiat în funcţie de materialul din care

se execută stratul de uzură se face conform prevederilor tabelului 4.2 pentru piatră naturală.

4.4.4. Protecţie la zgomot

Având în vedere raritatea şi costurile realizării unor astfel de scări, problema protecţiei

acustice nu a apărut până acum în documentaţiile de specialitate. S­ar putea realiza prin:

­ prevederea de covoare amovibile, fixate cu bare metalice demontabile dispuse în unghiul dintre treaptă şi contratreapta superioară;

­ prevederea între blocurile de piatră şi elementele de zidire a unor materiale elastice, de exemplu cauciuc.

Observaţie generală:

Domeniul de utilizare al acestor scări este extrem de restrâns, deoarece ele constituie o soluţie foarte pretenţioasă şi scumpă.

4.5. Scări mixte Scările mixte pot avea vanguri din beton armat (monolit sau prefabricat) sau din metal şi trepte portante din alt material decât vangul (prefabricate de beton. lemn. metal, piatră, sticlă).

4.5.1. Trepte şi vanguri

4.5.1.a.l. Treptele se fixează local pe vanguri, mecanic sau cu piese speciale cimentate sau sudate.

4.5.3.a.2. Treptele din prefabricate de beton se vor proiecta conform prevederilor de la

4.1.

4.5.3.a.3. Treptele din lemn se vor proiecta conform prevederilor de la 4.2.

4.5.3.a.4 Treptele din metal se vor proiecta conform prevederilor de la 4.3.

4.5.3.a.5. Treptele din piatră se vor proiecta conform prevederilor de la 4.4.

4.5.1.b. Vânturile pot fi de tipul celor descrise la 4.1 sau la 4.3

În cazul treptelor sprijinite pe vanguri din beton armat sau metal, lungimea posibilă a blocurilor de piatră determină, în funcţie de rezistenţa la încovoiere a acestora, distanţa între vanguri; în cazul scărilor mai late, se pot prevedea mai multe vanguri paralele.

mai late, se pot prevedea mai multe vanguri paralele. 4.5.1.c. Scările mixte cu trepte din sticla

4.5.1.c. Scările mixte cu trepte din sticla se realizează în general cu vanguri metalice. Treptele din sticlă se vor proiecta ţinând cont de următoarele:

■ se va utiliza exclusiv sticlă stratificată, dimensionată în conformitate cu rezistenţa mecanică a elementului (înregistrată în agrementul tehnic);

■ pentru înlăturarea senzaţiei de nesiguranţă pe care o implică transparenţa sticlei, se pot lua următoarele măsuri:

­ sticla nu va fi transparentă incoloră, ci va avea o tentă colorată;

­ între foliile de polivinilbutiral (sau materialul plastic din care se realizează folia/foliile sticlei stratificate) se pot prevedea folii cu desene (raster sau alte desene);

­ una din foile de geam care intră în alcătuirea ansamblului stratificat, suportă un

tratament de sablare, gravare, serigrafiere sau vopsire, în urma căruia se obţin modele decorative pe geam.

■ pentru a se evita alunecarea pe suprafeţele de sticlă, în zona muchiei de treaptă se vor prevedea rizuri antiderapante.

4.5.2. Siguranţă la foc Pot constitui căi de evacuare in cazul în care îndeplinesc condiţiile de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc, stabilite în reglementările tehnice specifice.

4.5.3. Protecţie acustică Fiind în general scări deschise, decorative, cu circulaţie relativ restrânsă şi fără funcţiunea de evacuare, problemele de protecţie acustică nu se pun.

ANEXĂ INFORMATIVĂ I

Scări cu trepte foarte înalte, decalate

Pentru scările abrupte (cu panta cuprinsă între 45° şi 60°), cu trepte înalte şi foarte înalte (19,5 cm < h < 30cm), se practică rezolvările din figura A.l. în care o decalare a înălţimii şi a treptelor permite urcarea / coborârea mai lesnicioasă: aceste scări pun totuşi problema necesităţii de a porni cu un anumit picior.

urcarea / coborârea mai lesnicioasă: aceste scări pun totuşi problema necesităţii de a porni cu un

Rezolvarea de mai sus este recomandată în cazul scărilor din locuinţele individuale (acces la mansardă, la nivelul dormitoarele şi locuinţele duplex), dar pot să fie utilizate şi la alte scări abrupte, care deservesc un singur nivel.

Tipurile cele mai curente sunt prezentate în fig. A.2

Tipurile cele mai curente sunt prezentate în fig. A.2 Aceste tipuri de scări se utilizează pentru

Aceste tipuri de scări se utilizează pentru rampe cu un număr mic de trepte, ele reprezentând o problemă mai ales pentru persoanele cu dificultăţi de mers, dar şi pentru toţi ceilalţi utilizatori, deoarece, în caz de neatenţie, pot provoca accidente (având în vedere panta scării).

Ele apar totuşi în literatura de specialitate şi sunt menţionate în această Anexă, fără ca prin aceasta să fie în vreun fel recomandate.

ANEXA INFORMATIVĂ II

Exemplul nr. 1

1.1. Enunţul problemei

Se cere calculul unei scări fară grinzi de podest, având dimensiunile podestului a, b şi proiecţia în plan orizontal a lungimii rampei L. Unghiul de pantă al rampei este α.

1.2. Ipoteze de calcul

Sarcina pe podest se consideră uniform distribuită pe orizontală. Reazemele podestelor

sunt fixe, asigurând încastrarea la torsiune.

1.3. Elemente geometrice

încastrarea la torsiune. 1.3. Elemente geometrice Se tratează două cazuri: În cazul A podestele reazemă

Se tratează două cazuri:

În cazul A podestele reazemă numai pe două laturi (figura 1a), iar în cazul B podestele reazemă pe trei laturi (figura 1 b).

Notăm:

a,

b ­ dimensiunile în plan ale podestelor

L

­ proiecţia în plan a deschiderii rampei

d

­ grosimea plăcii rampei

d r ­ grosimea plăcilor podestelor

α

­ unghiul de pantă al rampei

K

­ reporteri dimie rigiditatea podestului şi a rampei pe direcţie transversală:

Ê d ˆ a

Ë

d

r

¯

L

K = Á

Á

˜ cosa

˜

1.4. Calculul eforturilor Eforturile secţionale în plăcile rampei şi ale podestelor sunt determinate printr­un calcul static în domeniul elastic [1,2, 3].

Notăm:

Q A

=

(

qLL

1

+ 3.

a

)

12

Q B

=

(

qLL

1

+

6.

a

)

+

6

qa

2

2

12

Cazul A (podestele reazemă numai pe două laturi):

Momentul maxim în câmpul rampei:

M

C

=

qL

1

2

24

+ 24

Momentul de încastrare a rampei în podest:

unde:

M r =

2

qL

1

24

+ D M

ΔM = Q A R lA , iar:

R 1 A

Ê

= Á 1,03

Ë

b

a

-

0,94

ˆ

Ê

˜ K Á

¯

Ë

0,75

b

a

-

ˆ

˜

¯

0,90 K

2

pentru mijlocul podestului (x = 0) şi:

Ê

Á

Ë

R 1A = 0 pentru marginea podestului x

b ˆ

˜

¯

= 2

Momentul de încovoiere longitudinal în podest, la marginea podestului încărcat direct pe

rampe:

M '

x

R

2

A

=

Á Ê
Ë

q

2 +

qL ˆ b

1

˜
¯

8

2

+

Q

A

4

2 a

.

R 2

A

= 1,23 + 0,78

b

a

Ê

Á

Ë

- 1,5

b

a

ˆ

˜

¯

-1,2 K

Momentul de încovoiere longitudinal în centrul podestului:

M

'' =

x

Ê

Á

Ë

q

2

+

2

qL ˆ b

1

˜

¯

2

a

.

8

Momentul de torsiune în podest pentru

M

T

R

3 A

=

=

aQ

A

R

0,244

3

A

Ê b

a

Á

Ë

-

1

ˆ

˜

¯

b

0,03

+

a

K

Ê

Á x

Ë

b ˆ

˜

¯

= 2

Cazul B (podestele reazemă pe trei laturi):

Momentele în câmpul şi reazemul rampei au aceleaşi expresii ca în cazul A, diferind numai ΔM :

iar:

M Q

D

=

B

R

1

B

È

Î

R = 0,21.

Í

Í

1

B

Ê b ˆ

Á

Ë

¯

a

˜

2

-

Ê

Á

Ë

R 1B = 0, pentru x

0,13

b

a

b ˆ

˜

¯

= 2

-

˘

˙

˙

˚

0,02 K

, pentru x = 0

Momentul de încovoiere longitudinal în podest la marginea podestului:

M '=

Q

B

R

2 2 B

.

podest la marginea podestului: M ' = Q B R 2 2 B . Momentul de

Momentul de încovoiere longitudinală în centrul podestului:

M '' =

x

Q B

4

.

R

2 B

Momentul de torsiune în podest la limita de încastrare:

M

R

3

T

B

=

=

aQ

A

R

3

A

0,264

b

a

-

0,255

+

0,019

K

Reacţiunea medie pe latura a treia de rezemare a podestului:

r =

qL

1

2

Ê

Á

Ë

1

-

6 a ˆ ˜ +

1

+

¯

11 b

Ê

qa Á 1

2

Ë

-

a

3,7 b

ˆ

˜

¯

Momentul maxim într­o grindă simplu rezemată dat de cătrea ceastă reacţiune are valoarea:

M

max

=

rb

2

6

ˆ ˜ ¯ Momentul maxim într­o grindă simplu rezemată dat de către a ceastă reacţiune are
Cu aceste solicitări se conduce dimensionarea. Grosimea podestului este dictată de momentele de torsiune. Din

Cu aceste solicitări se conduce dimensionarea. Grosimea podestului este dictată de momentele de torsiune. Din condiţia:

s

A

=

M

t

W

t

+

Q

bh

o

£ R

t

rezultă grosimea podestului de 15 cm. Armarea lui se face ca pentru o grindă torsionată cu încovoiere. Pentru cazul de rezemare B, calculele se conduc identic. Armarea scării se prezintă în figura 1.3.

Exemplul nr. 2

2.1. Enunţul problemei:

Se cere calculul unei scări cu podeşte libere de lungime a şi lăţime b. Lungimea rampei în proiecţie orizontală este l. Unghiul de pantă al rampei este α, (fig. 2.1). Rezemarea rampelor se

va considera în două situaţii:

• Rampele încastrate

• Rampele articulate

2.2. Ipoteze de calcul

• Punctele de rezemare a rampelor sunt considerate fixe.

• In calculul static, linia mediană a podestului se consideră un semicerc de rază r.

• Lăţimea rampei este egală cu lăţimea podestului

• Încărcările se presupun uniform distribuite pe orizontală

• Rotirile tuturor punctelor situate pe o normală la axa mediană şi cuprinsă în planul rampei sunt egale cu rotirea axei mediane.

2.3. Elemente geometrice Notăm: l ­ lungimea pe orizontală a rampei ­ lăţimea podestului b

2.3. Elemente geometrice

Notăm:

l ­ lungimea pe orizontală a rampei

­ lăţimea podestului

b

b

2

raza de racordare între liniile de centru ale celor două rampe concurente la podestul

intermediar

h ­ înălţimea între două podeşte consecutive h = l .tgα

g =

r

h

2.4. Calculul eforturilor:

Structura scării este o structură spaţială de 6 ori staţii nedeterminată. Datorită simetriei în

geometrie şi în încărcări, forma de bază poate fi aleasă astfel încât numai două necunoscute să fie diferită de zero [1, 4, 5]. Cu forma de bază din figura 2.2 se aleg ca necunoscute:

X

1 ­ momentul încovoietor la nivelul planşeului

X

2 ­ momentul încovoietor la nivelul podestului intermediar

Necunoscutele rezultă scriind ecuaţia de continuitate:

X d

1

11

X d

1

21

+

X d

2 12

+ X d

2 22

+ D

10

+ D

20

= 0

= 0

(2.1)

Neglijând efectul forţelor tăietoare şi axiale precum şi momentul încovoietor M y din cauza rigidităţii mari a plăcii în planul ei, în calculul deplasărilor, expresia acestora este:

EI

x

d1

ik

=

Ú

M M ds

x

1

xk

+

Ú

M M

t

1

tk

EI

x

ds

GI

t

În anexă se dau expresiile momentelor şi forţelor tăietoare în sistemul static determinat pentru ipotezele

În anexă se dau expresiile momentelor şi forţelor tăietoare în sistemul static determinat pentru ipotezele de încărcare din care se determină coeficientul δi k . Din rezolvarea sistemului de ecuaţii (2.1) se obţin necunoscutele:

• Rampele încastrate în structură:

X' 1 =­Aq'l 2

X' 2 =Bq'l 2 X" 2 =­Dq"l 2

• Rampele articulate în structură:

X' 1 = X'' 1 =0 X' 2 =­Eq'l 2 X" 2 =­Fq"l 2

X'' 1 = ­Cq"l 2

unde:

X' 1 şi X'' 1 ­ momentele necunoscute datorate încărcării q’ acţionând pe rampe X' 2 şi X'' 2 ­ momentele necunoscute datorate încărcării q" acţionând pe podest Coeficienţii A, B, C, D, E, F se determină în funcţie de unghiul de înclinare a rampei α şi raportul γ. Expresiile solicitărilor în sistemul static nedeterminat rezultă prin suprapunerea efectelor:

Mx M

=

Qx Q

=

o

x

o

x

+

M X

x

1

1

+

Q X

x

1

1

+

+

M X

x

2

2

Q X

x

2

2

Dimensionarea se face la solicitările maxime care rezultă din cele două ipoteze sau prin suprapunerea

Dimensionarea se face la solicitările maxime care rezultă din cele două ipoteze sau prin suprapunerea lor. Se prezintă alăturai armarea scării (fig. 2.4).

maxime care rezultă din cele două ipoteze sau prin suprapunerea lor. Se prezintă alăturai armarea scării

Exemplul nr. 3.

3.1. Enunţul problemei

Se cere calculul unei rampe elicoidale dublu articulate de lăţime b, desfăşurată sub unghiul „β"

3.2. Ipoteze de calcul

Încărcarea care acţionează rampa se presupune uniform distribuita pe orizontală. Linia de centru a rampei nu corespunde cu linia de centru a încărcării. Punctele de sprijin a rampei nu permit deplasări pe verticală, reacţiunea verticală în fiecare fiind egală cu jumătate din încărcarea totală. Calculul static se conduce pe linia de centru a rampei [6, 7, 8, 9, 10, 11].

3.3. Elemente geometrice

Se fac următoarele notaţii:

R

i ­ raza interioară a rampei

R

e ­ raza exterioară a rampei

H ­ diferenţa de nivel între punctele de fixare

β ­ unghiul de desfăşurare a rampei

2γ + unghiul între punctele de fixare

θ ­ unghiul curent al rampei

desfăşurare a rampei 2γ + unghiul între punctele de fixare θ ­ unghiul curent al rampei

Cu aceste notaţii rezultă:

R

1 ­ raza liniei de centru a sarcinilor R =

1

Re - Ri Re - Ri

3

2

2

2

3

3

1 (
2

R

h p ­ cota unui punct de pe rampă

x ­ distanţa de la centrul elicei la punctul de aplicare a rezultantei sarcinilor

x=

1 ­ raza liniei de centru a rampei

2

R

1

b

sin

R

2

=

R + R

e

i

)

b 2

3.4. Reacţiuni şi eforturi Notând cu w încărcarea pe unitatea de lungime a proiecţiei orizontale a liniei de centru a încărcărilor, din condiţii de echilibru rezultă următoarele expresii pentru reacţiuni şi eforturi.

de centru a încărcărilor, din condiţii de echilibru rezultă următoarele expresii pentru reacţiuni şi eforturi.

s

1

=

0,26 0,68 2 + + 2,495 2 4
0,26
0,68
2
+
+
2,495
2
4

=

2,63 4 0,7 2,8

<

¥

=

(N/mm 2 )

Armarea se face la momente încovoietoare şi forţa axială adăugându­se armătura

longitudinală şi etrieri pentru preluarea eforturilor tangenţiale provenite din momente de torsiune.

În figurile 3.3 şi 3.4 se prezintă armarea rampei şi detaliile de reazeme.

Exemplul nr. 4

4.1. Enunţul problemei

Se cere calculul unei scări elicoidale dublu încastrate cu un vang central şi trepte în consolă. Unghiul de desfăşurare este β diferenţa de nivel între punctele de sprijin este h n iar raza

liniei de centru este R.

4.2. Ipoteze de calcul

• Incărcarea se presupune uniform distribuită pe orizontală

• Linia de centru a grinzii elicoidale corespunde cu linia de aplicare a încărcării

• Calculul se conduce pe linia de centru a grinzii care se presupune încastrată la ambele

capete.

4.3. Elemente geometrice

Se notează:

R

­ raza liniei de centru a grinzii

h

­ înălţimea grinzii

β

­ unghiul de desfăşurare

ψ

­ unghiul de pantă

4.4. Calculul eforturilor

În figura 4.2 se arată direcţiile pozitive ale necunoscutelor şi ale încărcărilor într­o secţiune a unei elice senestrogire, iar în figura 4.3 a unei elice destrogire [6, 7, 8, 9, 10, 11]. Analiza scării se reduce la calculul unei grinzi elicoidale dublu încastrate care este o

structură de 6 ori static nedeterminată. Făcând o tăietură la mijlocul deschiderii şi uzând de principiul simetriei, 4 necunoscute devin egale cu zero, rămânând ca necunoscute în secţiune momentul încovoietor X r şi forţa tăietoare X x . Utilizând metoda eforturilor, ecuaţia de continuitate a deplasărilor în secţiunea de mijloc se scrie:

unde:

X d

x

xx

X d

x

rx

+

+

X d

r xr

X d

r rr

r

+ D

xw

+ D

rw

= 0

= 0

Δ rw ­ reprezintă deplasarea in direcţia necunoscutei x i , datorită încărcării exterioare de

1 kN/ml proiecţie orizontală pe sistemul de bază;

δ ­ deplasarea in direcţia necunoscutelor X i , dată de X i =1.

Deplasările se pot determina prin metoda lucrului mecanic virtual: D xw = b 2 Ú

Deplasările se pot determina prin metoda lucrului mecanic virtual:

D

xw

=

b

2

Ú

b

2

m m

rx

EI

r

rw

d

b

+

b

2

Ú

b

2

m m

sx

EI

s

sw

d

b

+

b

2

Ú

b

2

m m

tx

tw

d

b

EI

t

unde:

m rw , m sw , m tw reprezintă momentele încovoietoare şi de torsiune date de sarcina exterioară de 1 kN/ml proiecţie orizontală pe sistemul de bază, având funcţie de θ următoarele expresii:

m rw =­R 2 θ(1 – cosθ) m sw =­R 2 θ(1 – sinθ)sinψ m tw =­R 2 θ(θ – sinθ)cosψ

m rx, m sx, m tx reprezintă momentele încovoietoare şi de torsiune în grindă datorită lui X x =1 având expresiile:

m rx = Rθ sinθ tgψ m rx = Rcosψ (sinθ + θ cosθ tg 2 ψ) m rx = Rsinψ (θcosθ – sinθ)

m rr, m sr, m tr reprezintă momentele încovoietoare şi de torsiune în grindă datorită lui X r =1 având expresiile:

m rr = cosθ m sr = sinθ sinψ

m tr = sinθ cosψ

EI r , EI x ­ rigiditatea la încovoiere după axa r şi, respectiv, axa x, iar GI t , reprezintă

rigiditatea la torsiune. Determinarea necunoscutelor X x şi X r este relativ laborioasă. Pentru uşurarea calculelor se dau în tabelul 4.1 valorile necunoscutelor X x şiX r ,pentru o sarcină egală cu l0kN/ml în proiecţie orizontală, funcţie de unghiul de pantă, caracteristicile geometrice ale secţiunii şi unghiul de desfăşurare a rampei. Prin interpolare se pot obţine valorile necunoscutelor pentru orice caz care se iveşte în practică. Cu necunoscutele determinate, expresiile finale ale momentelor

sunt:

M

M

M

În

r =m rw +X x m rx +X r m rr

s =m sw +X x m sx +X r m sr

t =m tw +X x m tx +X r m tr

anexă se prezintă expresiile deplasărilor Δ xw rw xx rr şi δ xr rx .

se prezintă expresiile deplasărilor Δ x w ,Δ r w ,δ x x ,δ r r

4.5.3. Verificare la torsium

1

Ê

Á

Ë

b ˆ

˜

¯

h

W

6

Q W

=

=

t

Q

bh

bh .3

b

-

2

=

13.500.000 mm

3

o

+

.R 44,4kN

.

2

M

t

W

t

=

=

1,971 4R

<

t

=

2,8N/mm

2

Armătura sub formă de etrieri:

A e =

MS

t

e

2 Rbh

a

v

o

= 78 mm

2

Armătura longitudinală:

A =

l

(

M b

t

.

s

+

h

s

)

bhR

s

s

a

= 700 mm

2

În figurile 4.5 şi 4.6. se prezintă armarea treptelor şi a grinzii vang.

Exemplul nr. 5

5.1. Enunţul Se cere calculul unei scări cu rampe cutate (ortopoligonale) încastrate în elementele marginale, având dimensiunile treptelor h şi L şi un număr "a" de trepte.

5.2. Ipoteze de calcul

Încărcarea exterioară distribuită pe orizontală se consideră concentrată în noduri.

5.3. Caracteristici geometrice

Încărcarea exterioară distribuită pe orizontală se consideră concentrată în noduri. 5.3. Caracteristici geometrice

L

­ lungimea unei trepte

h ­ înălţimea unei trepte

a ­ numărul de trepte

h o ­ grosimea treptelor h v ­ grosimea contratreptelor I h ­ moment de inerţie a secţiunii orizontale a contratreptelor I L ­ moment de inerţie a secţiunii verticale a treptelor

5.4. Calculul eforturilor Structura este plană, de 3 ori static nedeterminată. Din considerente de simetrie, făcând o secţiune la mijlocul deschiderii, două necunoscute sunt nule. Necunoscuta X (moment încovoietor) se determină din ecuaţia de continuitate a deformaţii lor:

X 1 δ 11 10 =0 [12,13,15].

lor: X 1 δ 1 1 +Δ 1 0 =0 [12,13,15]. Scară cu număr impar de

Scară cu număr impar de trepte:

unde:

X PL

=

C

+

(

1

+

)

K D

A KB

+

A =

2 n +1

2

B=n

C

= nn +1

(

)

4

D =

(

nn

+1

)(

n

-1

)

6

K =

h I

L I

L

h

n = a

-1

2

Momentul în mijlocul deschiderii în cazul rezemării simple este:

M = 2

(

nn + 1

) PL

4

Momentele la capete vor fi:

M A =M B =M o ­ X = 2CPL ­ X

Scară cu număr par de trepte:

Expresiile necunoscutei şi momentelor sunt aceleaşi, coeficienţii fiind diferiţi:

a

=

2

A=n

n

B

2 n -1

=

2

C =

n

2

4

D

(

1

)(

n