CURSUL NR.

12
Prognoza hidrologică se ocupă cu:
 nivelurile apei şi variaţiilor pe intervalul de prognoză (hidrografele);
 debitele scurse (medii, maxime, minime); 1

 forma undelor de viitură;

 stocul de apă scurs într-un anumit interval;
 fenomenele de iarnă (îngheţ, dezgheţ, blocaje, zăpoare etc);
 transportul solid, dinamica albiilor şi procesul de colmatare al
acumulărilor de apă;
 variaţia nivelului apelor subterane;
 alte cerinţe speciale legate de exploatarea lucrărilor hidrotehnice
(umplerea
şi golirea lacurilor, diluţia poluanţilor, colmatarea acumulărilor etc.)
În legătură cu termenul de prognoză trebuie asociat şi acela de durată sau
perioadă de anticipare a fenomenelor prognozate ca timp real pentru
luarea măsurilor ce se impun în special când prognoza se referă la undele
de viitură.
Prognoza hidrologică face parte dintr-un lanţ de prevederi hidrometrologice, ilustrate în
figura alăturată

Complexitatea fenomenelor hidrologice care se cer a fi prevăzute, caracterul lor aleatoriu şi

interdependenţa lor cauzală explică dezvoltarea recentă a prognozelor hidrologice.
 Progresele făcute în domeniul prognozelor cantitative
meteorologice măresc perioada de anticipare, dar precizia
unor astfel de prevederi este mai mică.
Remarcam faptul că prin prognoză hidrologică nu
trebuie să înţelegem prevederea cu exactitate matematică a
fenomenelor hidrologice urmărite. Această prevedere conţine
o serie de elemente probabilistice justifícate ştiinţific, datorită
faptului că deşi fenomenele sunt cunoscute, mărimile care le
însoţesc sunt rezultatul hazardului în special când
determinările au loc pentru suprafeţe mari.

Cu cât perioada de anticipare cerută este mai mare, cu

atât ponderea hazardului creşte şi eroarea probabilă creşte la
rândul ei. Pentru prognoze cu anticipare de ordinul orelor (sau
zilelor) pe râurile mari, bazate pe scurgerea apei în albii,
precizia este evident mult mai mare.
 Principalele ramuri deservite cu prognoze hidrologice
sunt:
 apărarea împotriva inundaţiilor şi a altor efecte distructive
ale apelor (gheţuri, eroziuni de maluri, colmatări etc.);
 exploatarea optimă a acumulărilor de apă pentru
producerea de energie, satisfacerea cerinţelor de apă
pentru irigaţii, industrie, apă potabilă etc. pe baza graficelor
dispecer de exploatare;
 navigaţia fluvială;
 combaterea efectelor secetelor prelungite şi accentuate şi
optimizarea exploatării acumulărilor de apă;
 reducerea suprafeţelor cu exces de umiditate şi buna
funcţionare a sistemelor de desecare pe terenuri agricole.
 Realizarea prognozelor hidrologice presupune luarea unor măsuri
pregătitoare şi cunoaşterea operativă a datelor primare hidrometeorologice,
între care menţionăm:
• stabilirea datelor care trebuie măsurate şi colectate, asigurarea condiţiilor
necesare, inclusiv a informaţiilor de la lucrările hidrotehnice care modifică
scurgerea;
• conceperea unor metode de calcul şi tehnologii de lucru inclusiv elaborarea
de modele matematice operaţionale;
• dotarea cu aparatură de calcul adecvată;
• asigurarea unui sistem informaţional fiabil, autonom şi rapid care să nu
diminueze substanţial timpul de anticipare al prognozelor;
• asigurarea unor planuri de apărare şi regulamente de exploatare care să
permită luarea măsurilor impuse de datele furnizate de prognoza hidrologică
de scurtă şi lungă durată;
• realizarea de lucrări hidrotehnice care să permită manevre rapide de golire
şi evacuare a debitelor afluente.
Din punctul de vedere al perioadei de anticipare se definesc
convenţional prognoze hidrologice de scurtă durata şi de lungă durata.
 Modelarea constă în înlocuirea unor fenomene fizice din
natură cu o reprezentare simplificată care este modelul. Modelul
poate fi fizic sau matematic.
Aplicarea modelelor în hidrologie au următoarele scopuri:
 reprezentarea legităţilor hidrologice din bazin cum sunt modele
ploaie- scurgere, care se folosesc pentru prognoză
 simularea şirurilor cronologice de date în vederea completării
observațiilor de regulă prea scurte (transferul informaţiilor);
 extrapolarea şi interpolarea temporală şi spaţială a parametrilor
hidrologici.
Modele fizice - sunt modelele care reproduc la o anumită
scară realitatea din natură de exemplu o scurgere pe versanţi etc.
Modele matematice - caută să reproducă matematic
procesele fizice
 Între prognozele de scurtă durată mai frecvent folosite
sunt cele bazate pe legitățile scurgerii apei în albii, pe rezerva
de apă în reţeaua hidrografică precum și pe tipul ploaie-
scurgere sau rezervă de zăpadă-scurgere

Prognoza nivelurilor şi debilelor prin valori corespondente

Este cea mai simplă și asigură prognoza folosită în ultimii

ani în reţeaua noastră de avertizare-alertare.
Să presupunem că avem un sector de râu cuprins între două
posturi hidrometnce la care s-au făcut măsurători de debite şi
niveluri și se cere determinarea cu anticipare a debitelor și
nivelurilor în zona postului aval pe baza măsurătorilor din
amonte.
 Dacă suprapunem pe acelaşi grafic nivelurile măsurate la cele două
posturi obţinem reprezentarea din figura

Sunt marcate cu punct nivelurile corespunzătoare la culminaţia undelor de viitură

şi cu "x" cele minime. Aceste valori sunt corespondente în sensul că ele corespund la cele
două posturi aceloraşi faze ale scurgerii. Din grafic se observă că timpul necesar realizării
aceleiaşi faze - ∆ti - este diferit în funcţie de mărimea nivelului.
Dacă realizăm o corelaţie între nivelurile corespondente la cele două posturi şi între nivelul
postului din amonte şi timpul de propagare obţinem graficul care stă la baza procedeului de
prognoză prin metoda nivelurilor corespondente:
• corelaţia nivelurilor corespondente în faza de creştere a apei (culminaţiile);
♦ idem în faza de scădere a apei (minimele).
 Pentru râuri cum este Dunărea de exemplu,
pentru a mări perioada de anticipare a
prognozei (care de la Baziaş la vărsarea în
mare este de 10-12 zile) se poate aplica
metoda însumării debitelor pe afluenţi şi pe
râul principal.

𝑛
𝑄𝑝𝑐 = 𝑖=1 𝑄𝑖𝑣
 Dacă în profilele P1 -P4 se
cunosc debitele prognozate, se
calculează debitul afluent în cursul
principal Qiv şi cu aceasta se obţine
debitul probabil în profilul de calcul.
Se menţionează că, de regulă,
pe afluenţi fazele sunt diferite, aşa
cum rezultă din figura alăturată.
Dacă prognoza se face în
diferite momente t1, t2 tn se poate
prognoza şi forma undei de viitură,
deci volumul de apă probabil al
scurgerii, fapt important pentru
acumulările de apă în exploatare pe
râul respectiv.
 Perioada de anticipare a prognozelor de scurtă durată nu
satisface, în multe cazuri, beneficiarii resurselor de apă. De
aceea, chiar renunţând la precizia prognozelor de scurtă durată,
se folosesc metode de prognoză de medie şi lungă durată.
Principalele forme de prognoză de lungă durată sunt:
 prognoza bazată pe rezerva de zăpadă în bazin;

 prognoza pe baza prevederii cantităţilor medii de precipitaţii

din bazin;
 prognoza de lungă durată prin metode statistice.

Primele două procedee de prognoză se asociază în mod

obişnuit în condiţiile climatice din țara noastră.
Vă multumesc pentru participare!