I HIDROLOGIE ȘI HIDROMETRIE

1. Elemente legate de rețeaua hidrografică

2. Bazinul hidrografic

3. Dinamica râurilor

4. Rețeaua hidrometrică

5. Văile râurilor și evoluția lor

6. Alimentarea râurilor
7. Scurgerea râurilor (viituri)
Viiturile reprezintă momente de vârf în evoluția scurgerii apei unui râu. Ele se
caracterizează prin creșteri deosebit de rapide (de ordinul orelor), uneori extraordinare, ale
nivelului apei și implicit ale debitului, până la atingerea unui maxim, după care urmează
scăderea, de asemenea rapidă, a apelor (dar într-un ritm ceva mai lent decât creșterea) care revin
la parametri normali de scurgere.
Deși antrenează volume bogate de apă, viiturile se deosebesc de faza de „ape mari” a
regimului hidrologic prin intervalul scurt de manifestare. Ele se produc adesea pe fondul
perioadelor cu ape mari, dar pot avea loc și în timpul apelor mici, ca urmare a unor ploi torențiale
foarte intense sau a topirii bruște a zăpezilor.
În general, viiturile sunt consecința directă a condițiilor climatice ce constituie, în
majoritatea cazurilor, factorul declanșator al acestor fenomene. Astfel, ele se produc ca urmare a
unor ploi cu intensități și straturi de ape mari (viituri pluviale), a topirii rapide a zăpezii (viituri
nivale) sau din cauze mixte (viituri pluvio-nivale).
Din punct de vedere cantitativ, viiturile au fost definite în diferite moduri. După cum
apreciază Réméniéras (1999), unii autori consideră că viiturile se produc atunci când debitul
depășește de un anumit număr de ori debitul modul (de 3 pana la 5 ori; in România se consideră
debitul de bază al unei viituri dublul debitului modul). După alți autori, viitura corespunde unui
debit cu frecvența sau probabilitate redusă (1 – 5%). Se consideră viituri anuale atunci când se
produc cele mai mari debite din cursul unui an.

Viiturile pot clasificate în mai multe tipuri, în funcție de diferite criterii.

După forma hidrografului, ce reflectă distribuția în timp a precipitațiilor, viiturile pot fi:
- simple sau singulare, caracterizate printr-un singur vârf, ce sunt provocate, de regulă, de un
eveniment pluvial unic, de mare intensitate.
- complexe sau compuse, ce prezintă mai multe vârfuri, rezultate din ploi succesive sau din
suprapunerea precipitațiilor cu topirea zăpezilor.
Sunt specifice râurilor de mari dimensiuni, care traversează mai multe unități de relief sau
zone climatice diferite și care de-a lungul lor primesc afluenți ale căror viituri nu ajung în același
timp în colectorul principal.
În funcție de modul de evoluție în timp, se disting viituri lente și viituri rapide.
Viiturile lente sunt specifice cursurilor de apă ce drenează suprafețe bazinale de mărime
medie și mare (de ordinul a mii de km 2). Ele se manifesta o perioada de timp mai îndelungată, ce
poate dura de la câteva zile (în cazul bazinelor de mărime medie), la câteva săptămâni sau chiar
luni, în cazul marilor fluvii (Mississippi, 1993; Yangtze,1998; Dunărea, 2006).
Viiturile rapide se caracterizează prin durata scurtă de manifestare, de ordinul zecilor de
minute sau al orelor. Sunt specifice cursurilor de apă ce drenează bazine hidrografice de mici
dimensiuni (până la câteva sute de km 2) caracterizate prin pante mari, fragmentare accentuată a
reliefului, grad redus de împădurire și pondere ridicată a suprafețelor impermeabile. Sunt
generate de ploi torențiale cu intensități mari, frecvent de tip convectiv, cu durate scurte (de 2 – 6
ore) ce depășesc timpul de concentrare al bazinului.
8. Sarcinile hidrometrului
La staţiile hidrometrice din reţeaua de bază subordonată Administraţiei Naţionale “APELE
ROMÂNE” sunt prevăzute o serie de observaţii şi măsurători, pe care le execută hidrometrul,
conform programului stabilit pentru staţia hidrometrică după cum urmează:
 observaţii şi măsurători asupra nivelului apei: ore standard 7.00 şi 17.00;
 măsurarea temperaturii apei şi aerului;
 observaţii asupra situaţiilor de poluare;
 observaţii asupra vântului;
 observaţii şi măsurători asupra precipitaţiilor;
 observaţii şi măsurători asupra gheţii şi zăpezii de pe gheaţă;
 observaţii şi măsurători asupra vegetaţiei din albia râului;
 observaţii şi măsurători asupra stratului de zăpadă (nivometrie);
 determinarea debitului apei în secţiunea staţiei hidrometrice, la secţiunile “satelit” şi la
folosinţe;
 determinarea debitului de apă la izvoare;
 prelevarea de probe “unice” (simple) de aluviuni în suspensie şi efectuarea de
determinări ”complete”,”simplificate” de aluviuni în suspensie;
 determinarea debitului de aluviuni tarate;
 prelevarea probelor de aluviuni depuse în patul albiei;
 introducerea datelor de control în datalogger-ul staţiei automate.
Hidrometrul trebuie să desfăşoare activitatea conform instrucţiunilor înscrise de
specialistul de la staţia hidrologică în “Caietul de sarcini”.
9. Construcții și instalații hidrometrice necesare executării complexului de
observații și măsurători
Pentru executarea complexului de observaţii şi măsurători hidrometrice, staţiile
hidrometrice sunt dotate cu construcţii, instalaţii şi echipamente speciale.
Nivelul apei râurilor se măsoară discontinuu cu ajutorul mirelor hidrometrice, care pot fi
instalate pe diverse construcţii în albia râurilor.
Nivelul apei se măsoară continuu cu ajutorul aparatelor înregistratoare (limnigrafe şi staţii
automate).
Mirele hidrometrice pot fi de două feluri: fixe şi portabile.
Din categoria mirelor fixe, în reţeaua naţională există mire pe construcţii hidrotehnice şi
mire pe piloţi izolaţi, mire pe piloţi în scară, mire pe zidărie. După poziţia acestora, mirele pot fi
verticale şi mire înclinate.
Mirele portabile sunt rigle gradate, în general de 1 m lungime. Ele se plasează pe repere
(puncte) fixe stabile, cotate cu exactitate (unul sau mai multe repere după cât de mare este ecartul
de niveluri în profilul staţiei hidrometrice).
Hidrometrul vine cu mira portabilă la măsurătoarea de nivel, plasează rigla pe unul din
reperele fixe stabile aflate sub faţa apei, dar cel mai aproape de mal şi citeşte pe riglă nivelul.
Mirele portabile pot fi folosite şi pentru a măsura distanţa de la un punct fix situat deasupra
apei (un pod, o pasarelă) până la faţa apei. Aceste mire portabile pot avea lungimi mai mari,
îndeplinind însă condiţia de a fi uşor manevrabile. Ele pot fi înlocuite cu cabluri, fire, panglici
neextensibile gradate.
Staţiile automate, în situaţii normale înregistrează nivelurile în mod continuu sau
discontinuu după un program stabilit, sau pot transmite informaţii la interogare.
Pot înregistra nivelurile pe medii magnetice situate la staţia hidrometrică şi încorporate în
dispozitivul de măsurare (cartuş, dischetă, casetă) sau pot transmite valorile măsurate la o staţie
de concentrare a datelor.
În acest caz hidrometrul supraveghează instalaţia, asigură întreţinerea primară şi sesizează
la staţia hidrologică coordonatoare eventualele disfuncţionalităţi.
10. Executarea observațiilor și măsurătorilor. Înscrierea rezultatelor
Înscrierea rezultatelor
Zilnic, la fiecare citire a nivelului apei la miră, hidrometrul va nota în “Carnet pentru
înscrierea observaţiilor hidrometrice”, valorile respective.
Hidrometrul este obligat să ia întotdeauna carnetul cu el în timpul executării observaţiilor.
Nu este admis ca nivelurile să fie trecute pe diferite carneţele, foi de hârtie separate.
Nivelul se înscrie întotdeauna în cifre şi nu se admite notarea prin ghilimele (“), chiar dacă
el se menţine la aceeaşi cotă din zilele anterioare. Atât citirile de niveluri la orele standard, cât şi
citirile suplimentare, vor fi trecute în aceeaşi coloană, una sub alta, pe aceeaşi linie cu data
respectivă.

Descrierea Carnetului
În partea de sus a fiecărei pagini se înscriu date pentru identificarea staţiei hidrometrice:
râu, cod râu, luna, anul, denumirea staţiei hidrometrice, cod staţie hidrometrică.
Datele obţinute pe teren se înscriu în 16 coloane, după cum urmează:
Col. 1 - ziua în care s-a efectuat observaţia;
Col. 2 - ora la care s-a făcut observaţia;
Col. 3 - minutul la care s-a făcut observaţia;
Col. 4 - numărul pilotului pe care s-a citit nivelul;
- se completează numai în cazul existenţei mai multor piloţi, P1, P2; în cazul când nivelul a fost
determinat la cutia martor se înscrie CM;
Col. 5 - nivelul (cm) la mira hidrometrică;
- în cazul citirilor negative se va pune semnul minus (-).
- dacă râul este sec se va scrie cu litere mari “SEC”. Când râul este îngheţat total se va scrie
“INGH”;
Col. 6 - nivelul înregistrat la staţia automată (cm), la data măsurării nivelului la mira
hidrometrică la orele standard;
Col. 7 - starea râului; aceasta se completează codificat, astfel:
 0 - albie liberă;
 1 - gheaţă la mal;
 2 - sloiuri;
 3 - pod de gheaţă;
 4 - năboi;
 5 - zăpor;
 6 - vegetaţie;
 7 - ace de gheaţă;
 8 - îngheţ total;
 9 - gheaţă de fund;
 10 - zăpadă în apă;
 11 - apa curge deasupra gheţii;
Col. 8 - cod precipitaţii; se înscriu codificat:
 N - pentru nu au fost precipitaţii;
 S - pentru precipitaţii slabe;
 M - pentru precipitaţii moderate;
 P - pentru precipitaţii puternice.
- scrierea literei N este obligatorie dacă nu au existat precipitaţii; celelalte coduri se referă la
aspectul calitativ al fenomenului (intensitate);
Col. 9 - cantitatea de precipitaţii; obligatoriu se va înscrie cu o zecimală; în cazul observaţiilor de
nivel, altele decât cele standard col. 9 nu se completează;
Col. 10 - cod vânt (tărie şi direcţie); se completează cu o cifră care indică tăria vântului şi o
literă, care indică direcţia vântului în raport cu râul; acestea sunt evaluate vizual; modul de
codificare este indicat la capitolul referitor la observaţii vizuale asupra vântului;
Col.11 - simbol determinări Q/R; se înscrie Q - dacă s-a efectuat numai determinare de debit de
apă şi R dacă s-au efectuat determinări de aluviuni în suspensie;
Col. 12 - temperatura apei (0C);
Col. 13 - temperatura aerului (0C);
Col. 14 - numărul verticalei de la care s-au luat probe simple de aluviuni;
Col. 15 - numărul filtrului;
Col. 16 - starea gheţii şi alte influenţe.

11. Supravegherea sectoarelor de râu și folosințelor din zona arondata

Pe sectorul de râu arondat, hidrometrul desfăşoară următoarele activităţi speciale legate de
cunoaşterea influenţelor umane asupra scurgerii:
1. Identifică şi inventariază periodic, toate punctele de captare/restituţie, acumulările de mică
capacitate (acumulări de importanţă locală).
Frecvenţa deplasărilor pe teren ale hidrometrului necesare acestui scop, este în funcţie de
tipul folosinţelor din zonă, fiind mai rară în cazul existenţei unor captări/restituţii de apă cu scop
de alimentare a populaţiei şi ferme zootehnice, industrie locală, în cazul unor acumulări şi mai
mare în cazul irigaţiilor locale. În perioada irigaţiilor se realizează minimum o deplasare lunară.
2. Localizează amplasamentele punctelor de captare/restituţie, a barajelor acumulărilor locale în
raport cu confluenţa unor cursuri de apă, poduri rutiere sau C.F. (se nominalizează artera de
circulaţie) în raport cu secţiunea staţiei hidrometrice. Localizarea se exprimă în km.
3. Participă împreună cu dispecerul de la staţia hidrologică, la determinarea (evaluarea) debitelor
instalate ale folosinţelor.
Această activitate se realizează prin măsurători directe (cu morişca hidrometrică, cu flotori
etc.) sau prin identificarea tipurilor de pompe existente şi a debitului instalat al acestora.
Informaţiile obţinute în urma desfăşurării activităţilor de la punctele 1 - 3 se trec într-un tabel de
forma Tabelului 1:
12. Niveluri ale apei
Nivelul apei măsurat în secțiunea stației hidrometrice reprezintă poziția suprafeței libere a
apei râului față de un plan fix de raportare, respectiv planul „zero miră”, exprimat în centimetri
întregi (fără zecimale).
Pentru măsurarea (citirea) nivelurilor este obligatorie existența unei mire hidrometrice.
Aceasta are rolul de a urmări evoluția în timp, prin valori discrete (discontinuu), a nivelurilor de
apă și de a verifica și corecta nivelurile înregistrate (continuu) la limnigrafe sau la stațiile
automate acolo unde acestea există.
Programul de măsurători de niveluri (citiri la mira hidrometrică) este stabilit conform
instrucțiunilor în vigoare („Îndrumar pentru activitatea stațiilor hidrometrice pe râuri”, 2014), la
orele standard de observații (06:00 și 18:00) și suplimentar în cazul existenței aparaturii
înregistratoare (limnigraf, stație automată) și în funcție de faza de regim de curgere (ape mari).
Nivelurile apei înregistrate sunt utilizate pentru monitorizarea în timp real a evoluției
acestora, în vederea anticipării eventualelor fenomene deosebite (ape mari, viituri cu producere
de inundații și propagarea acestora în bazinele hidrografice), dar și pentru completarea bazelor de
date (prin calculul nivelurilor medii zilnice – hidrograful scurgerii anuale) în vederea analizelor
ulterioare sau pentru alte studii și cercetări.

Nivelurile de apă pe râuri sunt determinate, discontinuu, prin citirea directă a unei mire
hidrometrice amplasate pe râu (ceea ce necesită existenţa unui hidrometru, şi continuu cu
ajutorul unui aparat înregistrator (ex. limnigraf, staţie automată).
Nivelurile apei, dat fiind intervalul scurt de timp în care sunt observate/înregistrate sunt
considerate ca fiind valori instantanee. Înregistrările continue de niveluri se fac cu ajutorul
limnigrafelor sau a staţiilor automate cu senzori de nivel. Continuu, nivelurile apei se măsoară în
general cu ajutorul:
 senzorului cu flotor; acesta poate fi sau nu prevăzut cu limnigramă sau cu afişare digitală
cu ajutorul unui led; senzorului pneumatic (cu bulă de aer), bazat pe măsurarea presiunii
necesare pentru traversarea unui tub submers în apă, de către un curent slab de aer;
 senzorului de presiune, bazat pe proporţionalitatea dintre nivelul apei din râu şi presiunea
hidrostatică a coloanei respective de apă;
 senzorilor radar, ultrason, Dopller, bazaţi pe dependenţa dintre nivelul apei şi timpul de
parcurgere al unui semnal radio, undă sonoră, a traseului emiţător, suprafaţa apei, patul
albiei râului, receptor; emiţătorul şi receptorul constituie un singur aparat.
Înregistrările de niveluri se exprimă în cm, faţă de “0 miră”. Cota “0 miră” se exprimă în mrMN
(metri reper Marea Neagră).
13. Prelucrarea profilelor și a pantelor
În realizarea studiului hidrometric anual sunt necesare o serie de elemente determinate în
secțiunea transversală de măsurare (în secțiunea mirei sau în alte secțiuni pentru ape mici/mari)
sau pe sectorul de râu aferent acesteia (ridicări de pante la suprafața apei, în plan longitudinal),
de unde rezidă importanța ridicărilor topografice și necesitatea realizării acestora cu rigurozitate.
Ridicările topografice se referă la ansamblul lucrărilor efectuate pe teren și la birou în
vederea obținerii unui profil. Orice ridicare topografică trebuie executată pe baza unei rețele
geodezice de sprijin, în care se încadrează în final.
În România, începând cu anul 1971, toate lucrările geodezice, topografice,
fotogrammetrice și cartografice se execută în „sistem de proiecție stereografică 1970“. Așadar,
ridicările topografice trebuie efectuate în sistemul rețelei de sprijin geodezice naționale, creată
separat pentru planimetrie și pentru altimetrie. Uneori, în cazul ridicărilor topografice locale,
măsurătorile se bazează pe rețele de sprijin locale, care se integrează ulterior în rețeaua
geodezică națională.
14. Debite de apă
Debitul este volumul de apă care trece printr-o secțiune transversală a unui curs de apă în
unitatea de timp (conform „International Glossary of Hydrology”, WMO-UNESCO, 2012).
Evoluția în timp a hidrografelor debitelor de apă este utilă pentru toate activitățile de
cunoaștere a evoluției în timp a regimului curgerii râurilor (prognoză hidrologică, parametrică
hidrologică, monitorizare integrată a resurselor de apă).
Determinarea hidrografelor curgerii de apă se realizează prin măsurători directe cu
ajutorul unor dispozitive care transformă elementele primare (niveluri, viteze) în semnale
electrice (ex: sonic flow) sau cu ajutorul unor determinări (valori discrete) de debite de apă
instantanee și/sau de pante și secțiuni.
Pe baza acestora și a nivelurilor existente la momentul determinării debitelor de apă se
realizează o corelație „debit - nivel” – cheie limnimetrică. Cu ajutorul acesteia și a hidrografelor
de niveluri se determină hidrografele de debite de apă.
Frecvența de realizare a determinărilor de debite de apă se stabilește de către personalul
stațiilor hidrologice funcție, în principal, de faza de regim și de cerințele legate de trasarea
cheilor limnimetrice (mai ales în cazul albiilor mai puțin stabile și a evoluției fenomenelor de
iarnă și a vegetației în patul albiei).
Condiția de bază o constituie precizarea în orice moment a valorii debitelor de apă
instantanee și medii orare/zilnice cu o eroare sub 10%.
Tehnica hidrometrică uzuală pentru măsurarea debitului de apă constă din lansarea într-un
curs de apă, pe direcția curgerii, a unei moriști hidrometrice, pentru a determina viteza apei în
diferite puncte situate pe mai multe verticale ale secțiunii udate pentru a calcula viteza medie.
Metoda de calcul a debitului de apă se numește „secțiune-viteză”.
Evoluția în timp a debitelor de apă pe cursul de râu se determină cu ajutorul înregistrărilor
de nivel și a cheilor limnimetrice.
Măsurarea precisă și continuă a vitezei medii se obține, de cele mai multe ori, folosind
aparatura tip Doppler sau senzori electromagnetici (în cazul râurilor și a canalelor de mici
dimensiuni). Dacă debitele de apă sunt foarte mici și curgerea poate fi dirijată pe o lățime mică
de apă se pot folosi deversoare hidrometrice, special tarate, flotori sau metoda volumetrică.
În cazuri rare, cu curgere puternic turbulentă, se folosește metoda „chimică” (metoda
trasorilor). Dacă nu se poate aplica nici una dintre metodele menționate anterior, se aplică, mai
ales în perioadele de ape mari, metoda indirectă: „pantă-secțiune” (cel mai des formula Chèzy-
Manning). Aceasta se bazează pe determinări de pante hidraulice, de suprafețe ale secțiunilor și
de coeficienți de rugozitate.
15. Debite de aluviuni
Într-un curent turbulent, asupra unei particule de aluviuni de pe patul albiei acționează
forțe longitudinale (frontale) și ascendente (verticale) ale căror mărimi au caracter pulsatoriu.
Aceste forțe conduc la mișcarea aluviunilor într-un curent de apă prin salturi, particula aflându-se
mai aproape sau mai departe de patul albiei în funcție de mărimea saltului.
Cantitatea de aluviuni care trece în unitatea de timp printr-un profil transversal al albiei
constituie debitul de aluviuni. Debitul de aluviuni se exprimă în kg/s, t/s, t/an.
După poziția particulelor în mișcare în masa curentului de apă, aluviunile se împart în:
aluviuni în suspensie, aluviuni târâte și aluviuni sedimentate.
Particulele care sunt răspândite în toată masa curentului de apă sunt aluviuni în suspensie
(R), care dau apei un aspect tulbure și o culoare maronie.
Particulele mai mari și fragmentele mici de roci care se deplasează pe patul albiei sau în
imediata vecinătate pe direcția de curgere a curentului reprezintă aluviunile de fund sau târâte
(G). Aluviunile care, în urma reducerii vitezei de curgere (puterii de transport), se depun pe
fundul albiei se numesc aluviuni sedimentate.
Separarea aluviunilor în cele trei categorii este relativă. Toate particulele se găsesc în una
din cele trei stări (suspensie, târâte, sedimentate), în funcție de viteza de curgere a curentului de
apă. O particulă existentă la un moment dat în suspensie, odată cu reducerea vitezei, poate deveni
particulă târâtă. Dacă viteza se reduce în continuare sau viteza de curgere este aproximativ
„zero” (de exemplu într-un lac de acumulare) aceeași particulă se decantează, devenind
sedimentată pe patul albiei.
Cunoașterea cantitativă și calitativă a aluviunilor permite evitarea sau combaterea acestor
aspecte negative.
Metodele de măsurare a debitelor de aluviuni sunt diferite, în funcție de categoria acestora.
Determinarea debitelor de aluviuni în suspensie se bazează pe măsurarea turbidității apei ρ (g/l,
g/m³) în verticale/puncte, caracteristice din profil.
În acest scop se efectuează măsurătorile complete, simplificate și simple (probe unice).
Măsurarea debitelor de aluviuni de fund se realizează prin captarea aluviunilor in special grosiere
(nisip mare, pietriș, prundiș), în aceleași verticale/puncte, stabilite pentru determinarea
aluviunilor în suspensie.
Referitor la aluviunile sedimentate (depuse), acestea se determină prin recoltări de probe
din patul albiei. În funcție de mărimea particulelor și de cantitatea de material, se folosesc
metode distincte pentru separarea probelor de aluviuni pe categorii și dimensiuni în procente din
greutatea totală.
16. Conținutul studiilor hidrometrice anuale
Activitatea hidrometrică desfășurată la stațiile hidrometrice se finalizează anual prin
întocmirea de către stațiile și serviciile hidrologice a următoarelor categorii de studii:

1. Studiu hidrometric pentru stații de râuri.

2. Studiu hidrometric pentru captări și restituții de apă.
3. Studiu hidrometric pentru secțiuni „satelit”.
4. Studiu hidrometric pentru torenți.
5. Studiu hidrometric pentru izvoare.
6. Studiu hidrometric privind granulometria aluviunilor.
7. Studiu hidrometric pentru bazinul hidrografic.
8. Studii hidrometrice la folosințe.

În funcție de activitatea de la stațiile hidrometrice, unele din studiile menționate pot lipsi
sau pot exista studii cu caracter deosebit (având diferite termene de predare în cursul anului) cum
sunt:
- determinări asupra transportului solid pe versanți,
- mobilitatea albiilor pe anumite sectoare,
- analiza datelor asupra stratului de zăpadă,
- analiza de bilanț pe sectoare de râu cu probleme specifice.

Un loc aparte ca importanță îl ocupă și studiul pentru determinarea debitelor de aluviuni

târâte prin urmărirea colmatării acumulărilor, studiu care se întinde de regulă pe mai mulți ani.
Fiecare fișă din studiu va purta semnătura persoanei care a întocmit-o și semnătura persoanei
care a verificat-o.
 II HIDROGEOLOGIE

1.Noțiuni generale de hidrogeologie

2. Straturi acvifere

3. Izvoarele

III DIRECTIVA 2007/60/CE PRIVIND EVALUAREA ȘI

MANAGEMENTUL RISCULUI LA INUNDAȚII

1. Generalități, obiective

2. Evaluarea preliminară a riscului la inundații

3. Hărți privind hazardul inundațiilor și al riscului la inundații

IV PROCEDURA DE LUCRU PL - 43 PRIVIND ACTIVITATEA

DE COLECTARE, TRANSMISIE ȘI VALIDARE A DATELOR ȘI
INFORMAȚIILOR DIN REȚEAUA HIDROMETRICĂ