APARATE PENTRU MĂSURAREA

VITEZEI APELOR
 După principiul de funcţionare şi după construcţie
se disting următoarele tipuri de aparate pentru
măsurarea vitezei unui curs de apă într-o secţiune
transversală:
 flotori de suprafaţă, de adâncime şi integratori;
 flotori chimici sau izotopi radioactivi;
 tuburi pentru măsurarea vitezei;
 batimetre-tahimetre;
 dinamometre (aparate de măsurarea presiunii
hidrodinamice);
 morişti hidrometrice.
 În prezent cea mai uzuală metodă aplicată în
reţeaua hidrometrică este aceea bazată pe morişca
hidrometrică, care conferă în condiţiile cursurilor
naturale de apă, precizia optimă.
Morişca hidrometrică este o microturbină de apă
în mişcare, iar măsurarea numărului de ture realizate
într-un anumit interval de timp şi într-un punct dat din
secţiune permite determinarea vitezei de curgere a apei.
În funcţie de forma rotorului (paletei) moriştii şi de
rezistenţa interioară, fiecărei morişti îi este caracteristică
o anumită curbă de legătură viteză-număr de ture - v(n).
Rotiţa dinţată angrenată cu axului rotorului moriştii are un
caracter excentric care de regulă la 20 de ture dă un
impuls electric care poate fi transformat în semnal optic,
acustic sau poate fi înregistrat în contoare speciale de
ture.
 Greutăţile folosite pentru plasarea moriştilor hidrometrice în
punctul dorit sunt de 25 - 200 Kg astfel încât devierea de la
verticală să fie cât mai mică. Totuşi este necesară corecţia de
neverticalitate a cablului care este dată de relaţia:
ℎ = 𝑙 ∗ cos 𝜑
în care:
.l - lungime cablului citită la vinci
ᵠ - unghiul făcut de cablu cu verticala.
 Modul de lucru cu morişca depinde de metoda folosită care
poate fi în puncte standard sau metoda integrării în secţiune.
La metoda standard morişca ocupă succesiv poziţiile
prestabilite în verticalele de calcul (cinci adâncimi) şi se măsoară în
fiecare punct viteza apei, aşa cum rezultă din figura următoare.

Metoda integrării, mai puţin folosită, constă din mişcarea

moriştii cu viteză constantă astfel încât aceasta să parcurgă
toate verticalele de calcul. Dificultatea metodei constă în
lipsa unui dispozitiv care să acţioneze morişca cu viteză
constantă în întreaga secţiune.
 Tararea moriştilor este o operaţie periodică
(anuală) care se efectuează datorită modificării în timp a
parametrilor aparatului ca urmare a uzurii sau a
pătrunderii apei în lagăre.
Operaţia de tarare se face în staţiuni speciale
prevăzute cu canale hidrostatice în care morişca de
etalonat se fixează pe un cărucior a cărui viteză este
cunoscută şi mişcându-se cu viteze diferite în limita
ecartului necesar i se stabileşte noua curbă de etalonare
v(n) fixată într-un certificat de tarare.
În prezent în ţara noastră există trei instalaţii de
tarare a moriştilor la Bucureşti, Sibiu şi Timişoara
 Sunt corpuri plutitoare cu 𝜑 < 𝜑𝑎 , semnalizate în
scopul de a fi urmărite de pe mal sau din aer, fie prin
steguleţe, fie prin culori specifice. Flotorii se deplasează
practic cu aceeaşi viteză ca firele de curent pe care le
întâlnesc.
Dacă se cunoaşte distanţa parcursă L(m) şi timpul
aferent t = t1 - t2 (sec) viteza flotorului va fi:
𝐿 𝑚
𝑣= [ ]
𝑡1 − 𝑡2 𝑠𝑒𝑐
Se folosesc mai multe tipuri de flotori, în cazul când nu
dispunem de instalaţii sau mijloace de măsurare cu ajutorul
moriştii hidrometrice, sau când instalaţiile devin inutilizabile din
cauza unor niveluri prea mari.
 Se confecţionează din lemn, plastic spongios, sticle
parţial umplute cu apă şi folosesc la măsurarea vitezei de
suprafaţă. Ei trebuie să fie vizibili de la distanţă şi să nu
întâmpine rezistenţă prea mare la vânt. La nevoie se lestează
cu greutăţi suplimentare.

Tipuri uzuale de flotori de suprafaţă.

În cazul râurilor cu albii majore extinse uneori pe Km, se
folosesc flotori lansaţi din avion, care indică direcţia şi mărimea
vitezei, stabilite pe bază de fotografieri succesive la intervale de
timp cunoscute. Poziţia acestor flotori după un anumit timp,
reproduce distribuţia vectorilor viteză pe orizontală, la suprafaţa
apei.
 Flotorii de adâncime ca şi cei de suprafaţă
individuali se lansează puţin înaintea
profilului iniţial de măsurare pentru a intra în
regimul de scurgere a apei.

Tipuri de flotori de adâncime.

 Se folosesc pentru determinarea vitezei medii pe întreaga
adâncime la care sunt scufundaţi.
Viteza medie este dată de viteza flotorului dacă hf < 0,95 h.
v = vf
Dacă adâncimea este mai mică, adică hf < 0,95 h, se aplică
corecţii obţinute prin tararea flotorului, de forma:
v = Kvf
unde k= 0,8 -0,9.
 La torenţii repezi de munte, fără albii bine
conturate, se folosesc şi flotori chimici sau
radioactivi pentru determinarea vitezei şi debitelor
acestor torenţi.
Principiul de funcţionare a flotorilor chimici
constă în modificarea caracteristicilor de
conductivitate a apei prin introducerea de
substanţe dizolvate, cum sunt sarea de bucătărie
(NaCl). Trecerea norului de soluţie se identifică cu
ajutorul unor miliampermetre şi timpul cu
cronometre. În cazul folosirii izotopilor se folosesc
contoare portative de scintilaţie de tip Geiger-
Müller.
 Aparatul se foloseşte de regulă pentru prelevarea probelor
de apă şi pentru măsurarea aluviunilor în suspensie dar poate servi
şi pentru măsurarea vitezei apei.
Aparatul constă dintr-un rezervor elastic de cauciuc
prevăzut cu un ajutaj de intrare şi cu un sistem de prindere pe o tijă
gradată pentru stabilirea adâncimilor.
 Pentru măsurători de precizie ale
vitezei în canale şi conducte cu apă relativ
curată (lipsită de flotori şi/sau suspensii cu
dimensiuni mari) se pot folosi cu mult
succes tuburi sau sonde hidrometrice de
tip Pitot.
Energia cinetică a apei va genera
supraînălţarea ∆h în tubul de viteză faţă
de nivelul din tubul piezometric.
Datorită condiţiilor de puritate ale
apei şi a manevrabilităţii dificile pe cursuri
de apă naturale, sondele hidrometrice se
folosesc de regulă la măsurători speciale
şi de laborator; el nu intră în dotarea
curentă a reţelei hidrometrice.
 Se bazează pe măsurarea presiunii apei pe o anumită
suprafaţă supusă acţiunii dinamice a apei. Măsurarea presiunii se
poate face prin cântărirea sau prin determinarea unghiului de deviere
faţă de verticală, aşa cum rezultă din schemele de principiu rezultate
în figura de mai jos

În afara acestor dispozitive de măsurare mecanică a vitezei

apei prin intermediul presiunii hidrometrice, mai exista şi alte aparate
care transformă presiunea în mărimi electrice, fie prin senzori
piezometrici, fie prin variaţia capacităţii într-un circuit electric.
De asemenea se folosesc şi amplificatori hidraulici ai presiunii,
astfel încât măsurarea diferenţelor mici de viteze să se facă cu
precizie mai mare.