UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI

MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

SPECIALIZAREA C.E.P.A.

REFERAT
DISCIPLINA:
OPERAȚII UNITARE ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

“OPERAŢII AUXILIARE – TRANSPORTUL FLUIDELOR”

STUDENT:
ILIE ANGEL DANIEL – GRUPA 4301

BUCUREȘTI
2017

1
 CUPRINS

1. Introducere 3

2. Considerații generale privind operația de transport a fluidelor 4

2.1. Definiții – concepte specifice 6
2.2. Exemple de calcul care susțin fenomenologia operației 9
2.3. Exemple de aplicare sau utilizare a aplicației 14

3. Utilaje care susțin operația 18

4. Schema tehnologică 25

5. Concluzii 27

BIBLIOGRAFIE

WEBGRAFIE

2
 INTRODUCERE

În marea majoritate a cazurilor transportul fluidelor este preferat transportului solidelor.

Astfel, este preferat transportul soluţiei în locul transportului separat al componentelor acesteia.
De multe ori, materialele solide sunt transportate prin antrenarea lor cu un fluid:
– transportul pneumatic al materialelor solide pulverulente (cereale, făinuri etc.),
– transportul hidraulic al unor materii prime ale industriei alimentare (sfeclă, cartofi, tomate,
fructe etc.), concomitent cu spălarea acestora.
În instalaţiile de proces ale industriilor alimentare se transportă numeroase fluide cu
proprietăţi foarte diverse. Fluidele se deplasează prin: conducte, canale, aparate şi reactoare.
Sub acţiunea unei energii primite din exterior, în cazul lichidelor, sub acţiunea energiei
potenţiale create de o diferenţă de nivel.
Transferul energiei de la o sursă exterioară la fluid se poate realiza cu utilaje statice sau
dinamice, acestea convertind energia primită de la o sursă exterioară (turbină, motor electric etc.)
în energie de presiune, energie potențială sau în energie cinetică, după caz.
Utilajele care servesc la transferul energiei de la o sursă exterioară la un fluid poartă
denumirea generică de: – pompe (dacă fluidul este un lichid),
– compresoare (dacă fluidul este un gaz).
Denumirea de pompe de vid este dată utilajelor care servesc la realizarea unei depresiuni sau la
evacuarea unui recipient.
Pentru a provoca deplasarea (curgerea) fluidelor există mai multe posibilităţi, şi anume:
1) Prin acţiunea unei forţe centrifuge;
2) Prin deplasarea unui volum de fluid: fie pe cale mecanică, fie prin intermediul altui fluid;
3) Printr-un impuls mechanic;
4) Prin transfer de impuls de la alt lichid;
5) Prin acțiunea unui camp magnetic;
6) Prin acțiunea forțelor gravitaționale
Pe baza acestor metode de principiu sunt construite toate echipamentele destinate
transportului fluidelor. [1]

3
 CONSIDERAȚII GENERALE

Fluidele se deplasează prin conducte, canale sau utilaje sub acțiunea unei energii
mecanice din exterior sau ( în cazul lihidelor ) sub acțiunea energiei potențiale dată de o
diferența de nivel. Transferul energiei de la o sursă exterioară la fluid se realizează cu utilaje
statice sau cu utilaje având sub ansamble mecanice în mișcare. În practică ambele tipuri de
utilaje sunt cunoscute sub nume generice ca: pompe, ventilatoare, suflante, compresoare,
injectoare, ejectoare, etc. Pentru utilajele care transportă lichide s-a încetațenit denumirea de
pompe. Energia mecanică primită de fluid de la sursă exterioară este convertită cu ajutorul
utilajelor de transport în energie de presiune, energie cinetică și energie potențială, iar o parte se
pierde datorită frecărilor și a inerției. [2]
Transportul și distribuția fluidelor între utilajele unei instalații tehnologice sau la distanțe
mari, se realizează prin conducte. În funcție de destinația lor conductele se clasifica în : conducte
magistrale si conducte tehnologice. [2]
● Conductele magistrale servesc pentru transportul unor fluide pe distanțe mari și foarte mari.
Din această categorie fac parte: - conductele de aducțiune a apei,
- magistralele de transport ale gazelor naturale ( gazoducte ) sau
ale țițeiului ( oleoducte ).
● Conductele tehnologice fac legătura dintre utilajele unei linii de fabricație. O conductă este
formată, în principal, din următoarele elemente:
- țevi sau tuburi;
- piese de îmbinare între țevi sau tuburi: flanșe, mufe, nipluri, coturi, teuri, reducții, etc;
- armături pentru comandă și controlul curgerii fluidelor: robinete, vane, instrumente de
măsură a debitului și a unor parametrii ai fluidului;
- dispozitive de fixare ,de rezemare și compensatoare de dilatare termică. Traseul unei
conducte tehnologice trebuie astfel ales încât să îndeplinească următoarele condiții:
▪ să fie cel mai scurt posibil;
▪ schimbările de direcție să fie cât mai puține;
▪ conducta să nu afecteze amplasarea utilajelor;
▪ accesul la robinete, aparate de măsura, etc, să fie ușor. [2]

4
 Conductele tehnologice sunt marcate prin culori și semne convenționale care indică
natura și proprietățile fluidelor care circulă prin ele.
Pentru deplasarea unui lichid printr-o conductă sau utilaj este necesară asigurarea unei
diferențe de presiune la capetele conductei sau între punctul de intrare și cel de ieșire al fluidului
din utilaj. Pompele sunt utilajele care maresc presiunea fluidului , prin utilizarea unei părti din
energia mecanică exterioară consumată la pompă. [2]

Img. 1 Conducte tehnologice

5
 DEFINIȚII ȘI CONCEPTE SPECIFICE

● Curgerea fluidelor
Pentru caracterizarea mișcării unui fluid este necesară cunoașterea distribuției vitezelor,
presiunii și temperaturii în masa de fluid, parametri care depend de o serie de factori ca: forma și
dimensiunile spațiului de curgere, debitul fluidului, câmpul de forte care acționează asupra
fluidului etc. Datorită complexității fenomenului și a numărului mare de parametrii care îl
influențează, rezolvarea analitică a problemelor de curgere este posibilă doar pentru cazuri
simple sau simplificate.
> Noțiuni și mărimi caracteristice curgerii fluidelor
◦ Câmpul reprezintă distribuția valorilor unei mărimi în toate punctele sistemului considerat, în
funcție de timp, sau la un moment dat.
◦ Traiectoria unei particule de fluid este curba formată de mulțimea punctelor prin care trece
centrul de greutate al particulelor aflate în mișcare.
◦ Linia de current este o curbă imaginară într-un fluid a cărei tangent în orice punct al ei
coincide cu direcția vectorului viteză a particulelor lichide care se află pe această curbă la un
moment t dat.Totalitatea liniilor de current la un moment t dat formează spectrul hidrodinamic
al mișcării în acel moment.
◦ Tubul de current este suprafața formată de totalitatea liniilor de current care se sprijină pe un
contur închis care nu este o linie de curent (fig.1).
Forma tubului de curent variază în timp daca mișcarea este nestaționară și rămâne nedeformată
dacă mișcarea este staționară. Prin pereții tubului de curent nu se ralizează transferal de masă,
vitezele fiind tangent la pereții tubului.
◦ Secțiunea unui tub de curent (secțiune vie, secțiune dreaptă, secțiune transversală) este
suprafața limitată de tubul de curent, normal pe toate liniile de curent care a strâmbat (fig.1 a).
Secțiunea de curgere este dreaptă dacă liniile de curent sunt paralele între ele (fig.1 b), respective
curbă daca liniile de curent nu sunt paralele între ele (fig.1 c).
Un tub de curent a cărei secțiune este suficient de mica pentru a se admite pe ea o distribuție
uniform a vitezelor poartă denumirea de tub elementar de curent.

Fig. 1
6
 Clasificarea curgerii fluidelor se poate face după mai multe criterii:
• După condițiile de variație în timp a parametrilor locali:
- curgere staționară
- curgere nestaționară
• După condițiile de variație în spațiu a parametrilor locali:
- curgere unidimensională (unidirecțională)
- curgere bidimensională (plană sau axial-simetrică)
- curgere tridimensională (spațială)
• După condițiile de contact cu suprafețele solide care delimitează spatial de curgere:
- curgere sub presiune
- curgere cu suprafață liberă
• După natura câmpului vectorial al vitezelor:
- curgere irotațională (potențială)
- curgere rotațională
• După mecanismul curgerii:
- curgere laminară
- curgere turbulentă

Curgerea staționară presupune ca mărimile care descriu mișcarea fluidului sunt

invariante în timp (ca mărime si direcție). În cazul curgerii staționare, liniile de curent formează
o familie de curbe fixe în spațiu și în timp (care coincide cu traiectoriile particulelor de fluid),
tuburile de curent sunt fixe in spațiu, iar debitul masic este constant de-a lungul unui tub de
curent.
Curgere nestaționară este caracterizată prin variația în timp a mărimilor care descriu
mișcarea fluidului.
Curgerea unidimensională se dezvoltă de-a lungul unei singure direcții. Viteza mișcării
este descrisă de o singură variabilă spațială, iar accelerația mișcării are o singură componentă
exprimată pentru curgerea nestaționară, respective curgerea staționară.
Curgerea bidimensională se dezvoltă într-un plan. Curgerea axial-simetrică (în pompe,
conducte, reactoare tubulare) fiind identică în plane care trec printr-o axă de simetrie, se reduce
la o curgere bidimensională.
Curgerea tridimensională se dezvoltă în spațiu.

7
 Curgerea sub presiune face ca fluidul sa umple întreg spatial disponibil mișcării, udând
întreg perimetrul secțiunii de curgere (fig.2 a,b,c ). Gazele, fiind fluide expandabile, curg
întotdeauna sub presiune.
Dacă lichidul umple numai partial spatial disponibil curgerii, formând o suprafață liberă în
contact cu atmosfera sau cu un alt gaz, avem de a face cu o curgere cu suprafață liberă (fig.2
d,e,f). Lichidul udă doar partial perimetrul interior al secțiunii de curgere.

Fig. 2 Tipuri de curgere

Curgere irotațională, numită și curgere potențială, este caracterizată de faptul că toate

componentele vitezei unghiulare de rotație sunt nule, iar gradienții de viteză perpendicular pe
direcția de curgere sunt simetrici.
În cazul curgerii rotaționale, componentele vitezei unghiulare de rotație sunt nenule
apărând vârtejuri, curgeri elicoidale etc.
Curgere laminară se caracterizează din punct de vedere macroscopic printr-o structură
ordonată: straturile adiacente de fluid se deplasează paralel, fără amestecare macroscopică între
ele. Particulele de fluid își păstrează individualitate, traiectoriile lor fiind curbe continue de
forma regulate.
Curgere turbulentă se caracterizează macroscopic printr-o structură dezordonată:
straturile și particulele de fluid se deplasează pe traiectorii nerefulate, cu viteze diferite ca sens și
mărime, ceea ce determină o amestecare intense în masa fluidului.

8
 EXEMPLE DE CALCUL

Mărimile caracteristice referitoare la transportul fluidelor pot fi grupate în trei

categorii: mărimi care se referă la sistem, mărimi care se refera la utilajul de transport
și mărimi care se referă atât la sistem cât și la pompă. [2]
Prin sistem se întelege traseul pe care este transportat fluidul, fiind format din:
spațiul din care aspiră utilajul, conducta de transport împreună cu armăturile, dispozitivele
de măsură și de control a curgerii și spațiul în care refulează utilajul de transport.
Dintre mărimile care se referă la sistem se menționează: debitul care trebuie
transportat în sistem, înălțimea manometrică a sistemului, puterea necesară
transportului fluidului în sistemul dat. [2]

a. Debitul pompei, reprezintă cantitatea de fluid transportată de pompa în unitatea de timp.

Cantitatea poate fi exprimată prin masa sau volumul de fluid, ceea ce corespunde unui debit
masic, respectiv unui debit volumic. În cazul pompelor se deosebește un debit real și un debit
teoretic. Raportul dintre debitul volumic real și cel teoretic definește randamentul volumic al
pompei, 𝑛𝑣 :

(1)
b. Înălțimea manometrică a sistemului, reprezintă consumul de energie necesar transportului
fluidului în sistemul considerat. Dacă se consideră sistemul din fig.3 , înalțimea manometrică a
acestuia se calculează cu ecuația Bernoulli:

(2)
Împărțind relația (2) prin g se obține expresia de calcul a înălțimii manometrice a
sistemului:

(3) [2]

9
 Fig. 3

c. Înălțimea manometrică efectivă și teoretică a pompei, este o expresie a energiei

primite de fluid la trecerea lui prin pompă. Această mărime caracteristică se determină
pentru fiecare pompă, la bancul de probă, prezentat, schematic în fig.2. Pompa aspiră lichid
dintr-un rezervor, pe care-l refulează în același rezervor. Pe conductă de aspirație este montat un
vacumetru, care măsoară presiunea de aspirație, 𝑷𝒂 , iar pe conducta de refulare se afla un
manometru, care masoară presiunea de refulare, 𝑷𝒓 . După punerea în funcțiune a pompei se
deschide treptat ventilul de reglare (1) și pentru fiecare debit se citesc presiunile din conducta de
aspirație și din cea de refulare. Distanța, 𝑯𝟎 , pe verticală, dintre priza de masurare a depresiunii
de pe conducta de aspirație și priza de măsurare a presiunii de refulare, este cunoscută. Înălțimea
manometrică efectivă a pompei este dată de relația:

(4) [2]

10
 Fig. 4

în care, 𝒗𝒓 și 𝒗𝒂 reprezintă, respectiv, viteza din conducta de refulare și viteza din conducta
de aspirație. Dacă diametrele celor două conducte sunt egale, atunci 𝑣𝑟 = 𝑣𝑎 și relația (4) devine:

(5)
În cazul în care în relațiile (4) și (5) se ține cont și de consumul de energie suplimentar,
pentru învingerea frecărilor și a inerției lichidului din pompă, se obține înalțimea manometrică
teoretică a pompei, 𝐻𝑚𝑡 :

(6)
Raportul dintre înălțimea manometrică efectivă și înălțimea manometrică teoretică,
definește randamentul hidraulic al pompei, 𝑛ℎ :

(7)

d. Înălțimea de aspirație a pompei, 𝑯𝒂 , este o mărime importantă pentru amplasarea pompei în

sistemul pe care-l deservește. Pentru determinarea acestei mărimi se aplică ecuația Bernoulli,
pentru sistemul prezentat in fig.3, între secțiunea 1-1’ și secțiunea 3-3’, secțiunea 3-3’ fiind
considerată în axul racordului de aspirație al pompei. Curgerea lichidului între secțiunile 1-1’ și
3-3’ este determinată de diferența de presiune ( 𝑃1 – 𝑃2 ), 𝑃3 fiind depresiunea din racordul de
aspirație al pompei. Prin urmare curgerea între secțiunile menționate se face fără consum de
energie mecanică din exterior și deci 𝐿𝑚 =0. Ecuația lui Bernoulli, în termeni de înalțimi devine:

(8) [2]

11
Deoarece 𝑣1 << 𝑣2 și ținând cont că 𝐻3 – 𝐻1 = 𝐻𝑎 , iar 𝑃3 = 𝑃𝑎 ( presiunea de aspirație ),
ecuația (8) devine:

(9)
în care 𝑷𝟏 este presiunea la suprafața liberă a lichidului în rezervorul din care aspiră pompa, iar v
este viteza în conducta de aspirație. Dacă rezervorul este deschis, 𝑃1 este presiunea barometrica
notată, cu 𝑷𝒃 . Presiune de aspirație nu poate fi mai mică decât presiunea de vapori a lichidului
transportat, la temperatura la care se face aspirația. În caz contrar o parte din lichidul aspirat se
transformă în interiorul pompei în vapori, determinând apariția fenomenului de cavitație.
Cavitația constă în coalescența și spargerea bulelor de vapori, datorită unor presiuni locale mai
mari decat presiunea de vapori, lichidul din jur umple spațiul ocupat de bule cu viteze locale
foarte mari, care au efectul unor lovituri de berbec asupra subansamblurilor pompei, pe care le
pot deteriora. Acest efect poate avea drept consecință chiar scoaterea din funcțiune a pompei.
Rezultă, deci:

(10)
Din relația (10) rezultă că înalțimea de aspirație depinde de temperatura lichidului care
determină valoarea lui 𝑃𝑣 . Cu cât temperatura este mai mare cu atât înălțimea de aspirație este
mai mică, astfel încât dacă temperatura lichidului este egală cu temperatura de fierbere, atunci
𝑃𝑣 = 𝑃𝑏 și lichidul nu mai poate fi aspirat. În aceste condiții lichidul poate fi transportat cu pompa
numai dacă pompa se amplasează astfel încât cota de montare să fie sub nivelul lichidului din
vasul din care se transportă. În acest caz se spune că pompa funcționează “înecat”. [2]
Dacă se neglijeză toți termenii negativi din relația (10) se obține expresia înalțimii
teoretice de aspirație, 𝐻𝑎𝑡 :

(11)
Pentru apă, considerând 𝑃𝑏 = 1 ata = 9.81 104 N/𝑚2 , rezultă:

Pentru majoritatea lichidelor, când aspirația se face la temperaturi cuprinse între 15-20℃,
𝐻𝑎𝑡 = 6m. [2]

12
e. Puterea și randamentul pompelor. Puterea necesară transportului lichidului se
calculează ca produs dintre debitul masic de fluid, 𝑀𝑚 , și lucrul mecanic, 𝐿𝑀 , determinat din
ecuația Bernoulli:

(12)
Ținând cont de relațiile dintre 𝐿𝑀 , 𝐻𝑚 și ∆𝑃𝑡 , rezultă:

(13)
În relațiile (12) și (13), , reprezintă randamentul total (global) al utilajului de
transport, care este dat de relația:

(14)

în care: , este randamentul pompei, , este randamentul transmisiei iar, , este

randamentul motorului. La rândul său randamentul pompei este dat de produsul:

(15)

în care: , este randamentul mecanic al pompei, , este randamentul hidraulic iar, ,

este randamentul volumic al pompei. [2]

13
 UTILIZAREA TRANSPORTULUI FLUIDELOR

Curgerea fluidelor printr-un traseu de conducte este posibilă dacă între capetele traseului
există o diferență de presiune. Aceasta se realizează cu ajutorul instalațiilor de pompare sau mai
precis cu ajutorul pompelor. Pompele realizează, pe lângă transportul fluidelor și operația de
amestecare când situația impune.
Pompele utilizate în industria alimentară sunt:
- centrifugale: creșterea energiei lichidului se produce datorită acțiunii unui element numit
rotor care la mișcarea lui produce forța centrifugă ce este imprimată fluidului. Ca amplasare,
rotorul poate fi radial, diagonal sau spiral;
- axiale: creșterea energiei fluidului se produce datorită forțelor hidrodinamice generate de
mișcarea de rotație a rotorului și care favorizează apariția unei diferențe de presiune între fețele
paletei:
- cu canal lateral: creșterea energiei lichidului se produce prin diferența de presiune dintre
zona de aspirație și cea de refulare prin variația volumului cuprins între paletele rotorului și
suprafața interioară, rotorul fiind amplasat excentric fața de carcasă.
- volumice: creșterea energiei lichidului se realizează modificării periodice a volumului unui
spațiu sub acțiunea unui organ de lucru care poate fi piston, plonjor, membrană, roți dințate cu
angrenaje exterioare sau interioare, cu șurub excentric (șnec)
- cu fluid motor: creșterea energiei fluidului motor are loc prin efect de jet creat la scurgerea
fluidului motor printr-un ajutaj amplasat într-un difuzor. obținându-se la refulare un amestec
între agentul motor și fluidul pompat. [3]

14
 Fig. 5 Pompe volumice

Pompele centrifuge pot fi mono sau multietajate. Elementele din care este constituită o
pompă centrifugă sunt: carcasă, rotor, sisteme de acționare (fig.6).
Lichidul intră în pompă axial și sub acțiunea câmpului de forțe centrifuge determinat de
mișcarea rotorului, este împins radial cu viteză spre periferia rotorului și apoi în conducta de
refulare. În dreptul orificiului de refulare se micșorează viteza lichidului din cauza spațiului mai
mare și energia cinetică se transformă în energia potențială necesară ridicării lichidului la
înălțimea cerută. Ieșirea lichidului din rotor produce în centrul acestuia o depresiune care face
lichidul din conducta de aspirație să fie împins de presiunea atmosferică în rotor. Din această
categorie de pompe s-au construit la noi în țară pompele Lotru, Cerna, Crig și alte tipuri.
Pompele centrifuge multietajate au mai multe trepete de pompare, fiind prevăzute cu mai multe
rotoare montate în serie pe același arbore. Se utilizează în instalațiile unde este necesară o
înălțime mai mare de pompare. Din această categorie se fabrică pompe cu arborele orizontal tip
SADU și cu arbore vertical, pompele submersibile tip HEBE. [3]

15
 Fig. 6 Pompă centrifugă

Pompele de tipul HEBE sunt submersibile, mono sau multietajate care funcționează în
poziție verticală având următoarele caracteristici: carcasă circulară, diametrul de refulare cuprins
între 55-60 mm, debitul de lichid transportat fiind între 5-10 𝑚3 /h, la o înalțime de pompare
cuprinsă între 10-160m, presiune de calcul max. 16 bar și o temperatură de transport le pâna la
80℃. Aceste tipuri de pompe se folosesc la transportul apei potabile, industriale și apei calde,
folosite la extragerea apei din puțuri și fântâni, la stocarea în castele de apa sau în instalații de
vid. [3]
Pompele de tipul APOLLO din care fac parte și cele de tip SADU au următoarele
caracteristici: diametrul de refulare cuprins între 40-80 mm, debitul de lichid transportat fiind
între 1-70 𝑚3 /h la o înalțime de pompare cuprinsă între 6-230m, presiune de calcul max. 30 bar
și o temperatură de transport de până la 130℃. Aceste tipuri de pompe se amplasează în poziție
orizontală și se folosesc la circuite de ulei sau apă utilizate pentru operații de încalzire-răcire. La
circuite auxiliare, la instalații de încălzire în industria bunurilor de consum, recirculări a
circuitelor industrial, alimentări cu apă industrială și potabilă, transportul soluțiilor neutre. [3]

16
 Pompele e tipul LOTRLU, CERNA, CRIȘ sunt pompe cu palete dispuse pe un rotor
amplasat excentric fața de carcasă având următoarele caracteristici: diametrul de refulare cuprins
între 40-150 mm, debitul de lichid transportat fiind între 4-470 𝑚3 /h la o înalțime de pompare
cuprinsă între 3-60 m, presiunea de calcul maxim l0 bar și o temperatură de transport de pâna la
130℃. Aceste tipuri de pompe se amplasează în poziție orizontală și se folosesc la transportul
apei industriale și potabilă, apă uzată. Soluții neuter, emulsii. Ca element constructiv de atenuare
a zgomotului produs de rotorul excentric, aceste tipuri de pompe sunt prevăzute cu atenuator de
zgomot. [3]

17
 UTILAJE

1. Pompă peristaltică cu tub sau furtun

Pompa peristaltică este o pompă volumică a cărei funcţionare se bazează pe comprimarea
şi relaxarea alternativă a porţiunilor de tub sau de furtun, asemănător principiului de funcţionare
a esofagului uman. Rola sau sabotul presează porţiunea de tub/furtun, provocând vacuumul care
antrenează fluidul în pompă. [4]
Ajungând la capătul tubului/furtunului, fluidul este evacuat prin conexiunea de refulare.
Pompele cu tub de capacităţi reduse au tubul montat în carcasa rotorului. La pompele industriale
furtunul este amplasat în carcasa pompei şi este imersat parţial în lubrifiant pentru reducerea
frecării şi împiedicarea creşterii temperaturii. Ansamblul rotor este conectat la motoreductor a
cărui viteză poate fi controlată cu un convertizor de frecvenţă. [4]
Pompele peristaltice cu furtun sau tub flexibil sunt soluţia ideală pentru pomparea şi
dozarea lichidelor agresive chimic, cu viscozitate ridicată sau/şi încărcate cu particule. Gama
acestora cuprinde atât pompele mici, cu tub flexibil (OEM), cât şi cele mari, cu furtun, utilizate
în aplicaţii industriale şi condiţii de lucru extrem de grele. [5]

Img. 2 Pompa peristaltică

18
2. Pompă cu dublă membrană acţionată cu aer comprimat.
Pompele cu dublă diafragmă acţionate cu aer comprimat sunt folosite in aplicaţii foarte
diverse: de la industria băuturilor şi până la vopseluri şi acoperiri metalice.
Principiul de funcţionare a pompelor volumice cu membrană permite, prin deplasarea
membranelor, atât aspiraţia lichidului în camera de pompare cât şi refularea acestuia din aceeaşi
cameră. În funcţie de dimensiunea secţiunii de curgere, lichidele pot avea viscozităţi cuprinse
între 1 şi 25000 cp şi densităţi de până la 1,8 kg/dm3. Fluidele vehiculate pot fi apă, ciocolată,
solvenţi, acizi, fluide alimentare cu particule, creme sau geluri. Deoarece în curgerea sa prin
pompă lichidul nu întâlneşte componente aflate în rotaţie sau cu secţiuni de curgere complicate
pompa poate transfera fluide abrazive, nămoluri, siropuri lipicioase, chimicale corozive, fluide
inflamabile; toate cu aceeaşi pompă. Nefiind necesară lubrefierea sau răcirea componentelor
pompei, poate funcţiona în gol şi se poate autoamorsa fără a suferi deteriorări. [6]
Pompele cu dublă membrană, acţionate cu aer comprimat, sunt ideale pentru aplicaţii
într-o mare diversitate de sectoare industriale, de la băi electrolitice la plasmă sanguină.
Componentele care intră în contact cu lichidul pot fi adaptate la pompă în funcţie de aplicaţie,
fiind disponibile într-o gamă foarte largă de materiale. Sunt disponibile deopotrivă în configuraţii
metalice şi nemetalice. [7]

Img. 3 Pompă cu dublă membrană

19
3. Pompă centrifugă
În pompele centrifugale, lichidul, prin parcurgerea traseului prin rotorul aflat în mişcare
la turaţie mare, primeşte energie cinetică care, la ieşirea din pompă, începe să se transforme în
energie potenţială (înălţime de pompare). [8]
Principiul de funcționare a pompelor centrifuge este diferit de cel al pompelor volumice.
În pompele centrifuge lichidul pătruns în pompă, urmărește traiectoria impusă de geometria
rotorului aflat în mișcare de rotație obținând, la ieșirea din acesta, o energie cinetică care se va
transforma în energie potențială tradusă în practică prin înălțime de pompare. [8]
Pompa centrifugă este cea mai cunoscută pompă reprezentând o soluție tehnică eficientă
pentru deplasarea unor volume mari de lichide (de obicei lichide cu viscozitate mică sau medie și
conținut mic de particule). În practică există și modele care au o construcție/materiale speciale
care permit vehicularea lichidelor cu încărcare mai mare de particule. Funcționând în punctul de
eficiență maximă, pentru volume mari de lichid, pompa are, în general, un consum de energie
mai redus decât o pompă volumică destinată acelorași parametri de lucru. [8]
Inima pompei centrifuge este rotorul, componenta care face transferul de energie de la motor
către lichid. Rotoarele pot avea diferite geometrii (închis, deschis, melc) permițând atât
vehicularea lichidelor cu viscozitate mică cât și a celor încărcate cu suspensii sau chiar cu
corpuri solide de mari dimensiuni (ex. cartofi). [8]

Img. 4 Pompă centrifugă

20
4. Pompă cu roti dințate
Pompele cu roţi dinţate sunt pompe volumice în care debitul de lichid se obţine prin
transportul acestuia în golurile dintre dinţi iar presiunea se realizează prin angrenarea dinţilor
roţii conducătoare cu cei ai roţii conduse. [9]
Pompa cu roţi dinţate este o pompă volumică în care debitul şi presiunea se generează
prin rotirea celor două roţi dinţate aflate în angrenare. În timpul rotaţiei creşterea respectiv
micşorarea golului dintre dinţii aflaţi în agrenare conduc la aspiraţia respectiv refularea sub
presiune a lichidului vehiculat. Pompa cu roţi dinţate este folosită în special la vehicularea
lichidelor viscoase precum ulei, bitum, grăsime, sirop, ciocolată, răşină, etc. Cu cât lichidul este
mai vîscos cu atât eficienţă pompei este mai ridicată. În general viscozitatea lichidului vehiculat
poate atinge şi 100.000 cSt [9]

Img. 5 Pompă cu roți dințate

21
5. Pompă cu lobi
Pompele cu lobi sunt pompe volumice în care pomparea are loc prin antrenarea sincronă
(fără a fi în contact) a celor două elemente în mişcare: lobii.
Pompele cu lobi realizează debitul și presiunea lichidului prin rotirea în sensuri diferite a
celor doi lobi aflați în interiorul corpului pompei. Lobii sunt montați pe arbori lăgăruiți pe
rulmenți iar mișcarea lor de rotație este transmisă de la motoreductor printr-un angrenaj care are
raportul 1:1. Astfel, mișcarea se transmite de la arborele motor către lobi fără ca aceștia să intre
în contact. Prin creșterea volumului dintre cei doi lobi se obține scăderea presiunii în zona de
aspirație și intrarea lichidului în interiorul pompei. Prin scăderea volumului dintre lobi, lichidul
este împins sub presiune către refularea pompei. [10]

Img. 6 Pompă cu lobi

22
6. Pompă cu șurub
Pompa cu şurub este o pompă volumică în care lichidul circulă dinspre aspiraţie către
refulare în cavităţile formate între rotor şi stator.
Pompa cu șurub realizează parametrii de pompare prin rotirea rotorului în interiorul
statorului. Datorită geometriei pe care le au cele două elemente, între ele se formează "cavități"
umplute cu lichid care "avanseaza" spre refularea pompei. Rotorul are formă elicoidală (șurub cu
un început) iar statorul, fabricat dintr-un material moale (elastomer), are o formă elicoidala cu
două începuturi. Geometriile celor două elemente, combinate cu mișcarea de rotație a rotorul
conduc la apariția acelor spații (cavități) umplute cu lichidul de pompat care dau senzația
deplasării de la aspirație către refulare (pompa mai este cunoscută ca fiind pompă cu cavități
progresive) [11]
Pompa cu șurub este folosită în special pentru lichide cu viscozități mari în aplicații care
necesită presiuni relativ mari (cel mult 48 bar). Este o pompă foarte des întâlnită în stațiile de
tratare a apelor reziduale (pomparea nămolurilor). Există și modele destinate dozării, aplicațiilor
de golire a recipientelor (pompe verticale) sau aplicațiilor din industriile farmaceutică, cosmetică
sau alimentară. [11]

Img. 7 Pompă cu șurub

23
7. Pompă cu pistoane și membrane
Pompele cu pistoane şi membrane combină avantajele pompelor cu membrane, respectiv
lipsa etanşărilor dinamice cu cele ale pompelor cu piston, respectiv realizarea presiunilor mari.
Se obţine deci o pomă care poate realiza presiuni ridicate fără a avea elemente de etanţare
dinamică în contact cu lichidul. [12]
Pompele cu membrană și piston sunt destinate în special aplicațiilor care necesită
realizarea unor presiuni mari. Datorită lipsei pulsațiilor și a design-ului robust aceste pompe și-
au demonstrat deja eficiența în multe aplicații. Design-ului unic al pompelor Verderbar permite
realizarea parametrilor de lucru, în lipsa pulsațiilor, chiar și pentru lichide încărcate cu
particule.[12]

Img. 8 Pompă cu piston și membrane

24
SCHEME TEHNOLOGICE

fig. 7 Schemă tehnologică

[13]

25
fig. 8 Schemă tehnologică

[14]

26
 CONCLUZII

Parcurgând tema, transportul fluidelor, și documentându-mă despre ea am ajuns la

concluzia că fără utilaje speciale (pompe) sau instalații, industria alimentară (sau altele) nu ar fi
posibilă la o scară așa mare precum o știm. Spun acest lucru deoarece fără pompe (de exemplu)
sutele sau miile de tone de lichide nu ar putea fii transportate cu ușurință pe zeci sau sute de
metri.
Este indispensabilă această tehnologie deoarece face munca oamenilor mult mai ușoară.
Acesta fiind si scopul, îmbunătățirea sau descoperirea de noi tehnologi folositoare omului.

27
 BIBLIOGRAFIE

1 BĂCĂOANU, Ana. Operații și utilaje în industria chimică și alimentară. Iași:

Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”,1997.

2 BANU, C., GEORGESCU, Gh., MĂRGINEAN, Gh., PASAT, Gh. D., DORIN, S.
Carteaproducătoruluișiprocesatorului de lapte.București: Editura Ceres, 2005.

3 BANU, Constantin (coord. gen.). Dicționar explicative pentru știință și tehnologie:

Industrie alimentară :român-englez-francez-rus.București:Editura Academiei Române,
Comisia de Terminologie pentru Științele exacte, AGIR, 2006

4 BANU, Constantin (coord.). Exploatarea, întreținerea și repararea utilajelor din

industria cărnii. București: EdituraTehnică, 1990.

5 BANU, Constantin (coord.). Manualu linginerului de industrie alimentară: Vol. 1.

București: EdituraTehnică, 1998.

6 BANU, Constantin (coord.). Manualul inginerului de industrie alimentară. Vol. 1.

București: Editura Tehnică, 1998-1999.

7 BANU, Constantin (coord.). Manualul inginerului de industrie alimentară. Vol. 2.

București: Editura Tehnică, 1998-1999.

8 BIBIRE, Luminița. Operații și aparate :industria alimentară. Chișinău: Tehnica-Info,

2004

9 BIRIȘ,SorinȘtefan.Dicționar tehnic poliglot de mașini și instalații pentru agricultură

și industrie alimentară :român-englez-german-maghiar. București: Editura Printech,
2004.

10 CRĂCIUN, I., HASCI, Z., STAN, C. Utilaje și instalații în industria chimică.

București: EdituraDidacticășiPedagogică, 1980.

11 DALE, C., NITULESCU TH., PRECUPEȚU P. Desen tehnic industrial pentru

construcții de mașini. București: EdituraTehnică,1990.

12 DRAGAN, Gleb. Dicționar explicative pentru științele exacte. Vol. 5: Industria

alimentară: operații unitare. București: EdituraAcademieiRomâne, 2004.

13 GANEA, Grigore. Utilaj tehnologic în industria alimentară. Probleme și metode de

rezolvare. București: EdituraTehnică,2011.

14 LECA, Petre. Sisteme de mașini și utilaje pentru păstrarea legumelor și

fructelor.București: RedacțiaRevistelorAgricole, 1973.

15 LUCA, Gheorghe. Operații și utilaje din industria vinului. București. EdituraTehnică,

1997.

16 MANUALUL inginerului de industriealimentară.București, 2002.

17 PASAT, Gh. D, Utilaje și instalații în industria alimentară. București: Editura Printech,

28
 2005.

18 PASAT, Gh. D. Echipamente, tehnologii de sudareși de control. Note de curs.

București: Editura IPB, 1996.

19 PASAT, Gh. D. Operații unitare în industria alimentară. București: Editura Printech,

2007.

20 PASAT, Gh. D. Operații unitare în procesarea produselor agricole. București: Editura

Printech, 2003.

21 PASAT, Gh. D., s. a. Operații în industria alimentară. Caiet de seminar și laborator.

București: Editura Printech, 2004.

22 PETCULESCU, E., IVANCEA L., DINACHE, P. Instalații electromecanice din

industria alimentară. București: EdituraDidacticășiPedagogică, 1985.

23 RĂȘENESCU, Ioan. Operații și utilaje înindustria alimentară. Vol. 1 și 2. București:

EdituraTehnică, 1971-1972.

24 RĂȘENESCU, Ioan. Lexicon-îndrumar pentru industria alimentară :tehnologii,

operații, procese și produse. Vol. 1: A-L. București: EdituraTehnică,1987.

25 RĂȘENESCU, Ioan. Lexicon-îndrumar pentru industria alimentară :tehnologii,

operații, procese și produse. Vol. 2: M-Z. București: EdituraTehnică,1988.

26 STAN, C., CRĂCIUN, I. Operații și utilaje în industria chimică. București:

EdituraTehnică,1993.

27 STOICA, Anicuța. Operații termice în industria alimentară. București: Politehnica

Press, 2007.

28 STROIA, Ion. Utilaje pentru industria alimentară fermentativă: Vol. 1. București,

1997.

29 TELEOACĂ, R., PETCULESCU, E., ONOFREI, I. Procese și aparate în industria

alimentară. București: EdituraDidacticășiPedagogică, 1993.

30 VOICU, Gheorghe. Procese și utilaje pentru panificație : curs. București: Editura

Bren, 1999.

29
 WEBGRAFIE

[1] http://cadredidactice.ub.ro/gavrilalucian/files/2012/10/ou1-c1-transportul-lichidelor.pdf

[2] http://www.vitan.ro/Ingineria_Proceselor_II/V.1-V.1.1.1.pdf

[3] https://www.scribd.com/doc/187330186/1-Transportul-fluidelor

[4] https://www.verderliquids.com/ro/ro/principii-de-pompare/principiul-de-functionare-a-
pompelor-peristaltice/

[5] https://www.verderliquids.com/ro/ro/achizitie-pompe-peristaltice-cu-furtun-sau-
tubflexibil-verderflex/verderflex-vf/

[6] https://www.verderliquids.com/ro/ro/principii-de-pompare/principiul-de-functionare-a-
pompelor-cu-dubla-diafragma-actionate-cu-aer-comprimat/ (III)

[7] https://www.verderliquids.com/ro/ro/achizitie-pompe-cu-dubla-diafragma-actionate-cu-
aer-comprimat-verderair/verderair-va/ IV

[8] https://www.verderliquids.com/ro/ro/principii-de-pompare/principiul-de-functionare-a-
pompelor-centrifugale/ V

[9] https://www.verderliquids.com/ro/ro/principii-de-pompare/principiul-de-functionare-a-
pompelor-cu-roti-dintate/ VI

[10] https://www.verderliquids.com/ro/ro/principii-de-pompare/principiul-de-functionare-a-
pompelor-cu-lobi/ VII

[11] https://www.verderliquids.com/ro/ro/principii-de-pompare/principiul-de-functionare-a-
pompelor-cu-surub/ VIII

[12] https://www.verderliquids.com/ro/ro/principii-de-pompare/principiul-de-functionare-a-
pompelor-cu-pistoane-si-membrane/ XI

[13] https://www.apaforaj.com/foraje%20apa_3.htm

[14] http://proalimente.com/fabrica-berea-tehnologia-obtinere-berii/

30