INTRODUCERE

Industria alimentară reprezintă un complex de transformări fenomene fizice,

mecanice, chimice, biologice, aplicate materiilor prime în urma cărora se obțin produse
finite, utilizând tehnologii, procese tehnologice, operații ale echipamentelor: instalații de
mașini, aparate, fundamentate științific, tehnic, ingineresc si economic. Scopul
industriei alimentare este acela de condiționare, conservare, transformare și extragere a
anumitor elemente destinate limitei omului după întreruperea echilibrului natural
biologic Din punct de vedere macroscopic, materialele corporale pot fi clasificate în
corpuri solide și corpuri lichide Fluidicele sunt corpuri caracterizate prin mare
mobilitate, rezistentă la rupere practică și ușoară deformare (sunt lipsite de formă
proprică). Principala proprietate a acestor corpuri este fluiditatea. Sub acțiunea unei
tensiuni de tangență constantă, fluidul se formează.
Dacă tensiunea nu este mai îndepărtată, deformarea poate atinge orice valoare.
Viteza de deformare este constantă și depinde de vâscositatea fluidului. Deformarea
continuă a unui lichid sub acțiunea unei tensiuni, poartă denumirea de curgere. in
conditii obisnuite, prezinta lichide-gaz (ceata, spuma, strat de bule), lichid-lichid
(emulsion), lichid-solid (suspensie, fluid fluidizat), precum si corpurile reologice cu
proprietăți intermediare între solid și fluide (topiturile de materiale plastice, smoală,
suspensiile foarte concentrate în faza solida etc.).
Fluidele pot fi clasificate fie după modul lor de utilizare la aplicarea unei presiuni
exterioare, fie după efectele pe care le produc asupra lor actiunca a tensiuni tangentiale.
Lichidele sunt fluidele foarte puțin compresabile care au proprietatea de a forma o
suprafață liberă în contact cu un gaz sau o suprafață de separare în contact cu un alt
lichid nemiscibil. Gazele sunt acele fluide care ocupă întregul volum în care se află și
sunt foarte compresibile.
Pentru gaze se face distincție între gaze permanente și vapori, deoarece
temperatura lor este superioară sau inferioară temperaturii critice. Diferitele
macroscopice ale gazelor și lichidelor care se explică prin diferența dintre forțele de
atracție intermoleculare și media distanței dintre molecula. Diferența dintre un lichid și
un gaz nu este netă; modificând parametrii de stare (presiune și temperatură) se poate
trece un lichid în vapori, fără apariția unei suprafețe libere și fără a se fierbe. Aceste
fenomene se situează în punctul critic, caracterizat de parametri critici, punctul în care
proprietățile lichidului și ale vaporilor sunt identiee. Un parate / utillajele utilizate
pentru transportul produselor alimentare asigură alimentarea și transferul produselor de
3
la o operație tehnologică la alta, care permit ridicarea gradului de mecanizare a
proceselor tehnologice pentru industrializarea produselor agricole.
Fluidele se deplasează prin conducte, canale sau mașini sub acțiunea unei energii
mecanice date din exterior sau acțiunii energiei potențiale datei unei diferențe
Transfcrul energiei de la o sursă exterioară la fluid se realizează cu aparate statice
(injectors, ejectoare etc) sau cu utilaje care au subansamble mecanice în mișcare
(pompe, ventilatoare, suflante, compresoare etc.).
Energia mecanică primită de la sursa externă este convertită cu ajutorul aparatelor
de transport în energie de presiune, kinetică și potențială de energie, iar o parte se pierde
datorită fricțiunii și inerției. Transportul si distributia fluidelor intre utilajele unei
instalatii tehnologice sau la distante mari se realizeaza prin conducte, in functie de
destinatie, conductele fiind clasificate in: conducte magistrale si conducte tehnologice.
Conductele magistrale servesc pentru transportul unor fluide pe distante mari si foarte
mari. Din această categorie fac parte: conductele pentru adiția apei, curentul termic,
combustibilii lichizi etc.
O asemenea conductă este alcătuită din următoarele elemente: țevi sau tuburi,
piese de îmbinare între țevi (tuburi, mufe, nipluri, coturi, reducții) armături pentru
comandă și contorul curgerii fluidelor, vase, instrumente de măsurare a debitului și a
unor parametri ai fluidului); dispozitive de fixare și compensatoare de dilatare termică.
Conductele tehnologice fac legătura între utilajele unei linii de fabricare.
Traseul unei conducte tehno logice trebuie să respecte următoarele cerințe:
- să fie cât mai scurte;
- schimhrile de direcție să fie mai reduse;
- conducta nu trebuie să afecteze amplasarea utilajelor;
-accesul să fie ușor la robinete, aparatele de mâsură.
Conductele tehnologice sunt marcate prin culori și semne convenționale, care
indică natura și proprictătile fluidelor care circulă prin ele.
Structura și componenta instalațiilor pentru transportul fluidelor depinde de
natura acestora. Astfel, în funcție de natură a fazei dispersate, operațiile și aparatul pot
fi folosite pentru transportul lichidelor sau gazelor.

4
 CAPITOLUL I
ANALIZA OPERAȚIILOR DE SUSȚINUTE DE UTILAJELE
AFERENTE

1.1. CLASIFICAREA POMPELOR

Lichidele sunt transportate prin conducte ca urmare a diferenței de presiune

înregistrate între punctele de intrare și ieșire. Aceasità diferentă de presiune se
realizează cu ajutorul pompelor.
Operațiunile pentru transportul lichidelor sunt caracterizate de următoarele
parametri:
- parametri care se referă la sistem;
- parametri care se referă la pompă;
- parametri de îngrijire se referă la pompă, cāt și la sistem.
Prin sistem se înțelege ansamblul elementelor care includ: rezervoarele de
alimentare și de refulare, conductele de transport, dispozitivele de măsură și control,
armături și pompă.
Pompele sunt mașini care realizează creșterea presiunii statice în scopul mușcării
lui dintr-un loc în altul.
Prin pompare se înțelege operația de ridicare a unei energii totale a unui fluid cu
ajutorul unei mașini, în scopul transportàrii lui. În acest scop. în pompă sc transforma
energia mecanică de antrenare a pompei în hidraulic energic.
Caracteristicile pompei folosesc la analiza funcționării pompei, alegerea
regimurilor de oprire și alegerea tipului de pompă care va satisface cel mai bine
cerințele impuse.
Caracteristica absolută a unei pompe volumice exprimă raportul dintre debitul Q,
puterea P, randamentul n și presiunea de refulare ( p) la o valoare constantă.
POMPE
cu element fluid motor
-folosind energie potențială:
pompă sifon;
pompe montejus;
pompe gaz-lift.
-folosind energia cinetica:
5
ejector pompe;
pompe injector.
cu clement solid motor
-roto-dynamice
pompe centrifugă-radiale,
pompe axial-radiale și pompe elicoidale;
pompe perifiale
- alternativă: pompă cu piston – disc
- pompe cu pistoane –rotative
- pompe cu angrenaje -roti dintate; -melcate; șuruburi.
- pompe cu pistoane profilate; *
- pompe cu palete culisante:
- pompe cu clapetă raclor;
- pompe cu clapete flexibile;
- pompe peristalice.
- pompe cu inel de lichid.
- pompe cu canal lateral.
alte tipuri
pompe electromagnetice.
pompe inerțial - cu șoc hidraulic; - cu element vibrator
pompe cu banda aderentă;
pompe cu elevatoare -cu cupe; cu spirală paletă; cu discuri

6
 2.2. PREZENTAREA POMPELOR

Transportul lichidelor pe orizontală sau la nivel superior se realizează cu ajutorul

pompelor. Acestea transmit lichidul vehiculat, prin energia mecanică a unei surse
exterioare, mărindu-i presiunea.
Pentru vehicularea lichidelor din industria alimentară, se folosesc următoarele
tipuri de pompe:
A. Pompe centrifugale (fig. 1)

Fig. 1 Pompă centrifugală

a) Schița pompei centrifuge

b) Rotor radial

c) Rotor diagonal

d) Carcasă spirală

e) Carcasă cu aparat director

Pentru a produce forța centrifugală, rotorul pompei este rotit cu o mare turație.
Dacă pompa este plină cu lichid, aceasta este antrenat în mișcarea de rotație prin
paletele rotorului. Cel mai mare dezavantaj al pompelor centrifuge este acela că nu pot
fi puse în funcțiune atunci când nu sunt pline cu lichid, deoarece aerul, având o masă
redusă, nu poate fi pus în mișcare de forta centrifugă a pompei.
Înălțimea maximă de aspirație la pompele centrifuge este limitată de pericolul de
cavitatie, adică de formarea vaporilor, când aspirația de aspirație la pompele mari este
de 6-7 m și când la cele mici este de 4-5 m.

B. Pompe axiale (fig. 2)

7
 Aici, creșterea energiei lichidului se datorează forțelor hidrodinamice generate de
rotirea rotorului, care determină o diferență de presiune între fețele paletei.

Fig. 2 Pompă axială

C. Pompe cu canal lateral

În acest caz, creșterea energiei lichidului se datorează diferenței de presiune dintre
zona de aspirație și refulare prin variația volumului dintre brațele radiale ale rotorului și
suprafața interioară liberă a unui inel aflat în interiorul carcasei.

Fig. 3 Pompă cu canal lateral

a-schița pompei, b- rotor în stea, c- rotor periferial
D. Pompe sifon
8
 Pompele sifon sunt utilizate pentru transvazarea unor cantități mici de lichid dintre
două vase. În principiu, sifonul este un tub în formă literă U, care trebuie să fie
amorsat, adică umplut cu lichid. Sifonul este plin cu lichid și se cufundă cu un braț al
tubului său in rezervor, iar lichidul curge sub acțiunea forței gravitaționale prin celălalt
braț. În felul acesta, în tubul sifonului se creează o presiune și lichidul va intra continuu
în tub și va curge în rezervor. Debitul sifonului este determinat de viteza lichidului.

Fig. 4 Pompe sifon

a- Pompă sifon obișnuit
b- Pompă sifon cu amorsare
E. Pompe cu fluid motor
Pompele cu motor fluid sunt lipsite de elemente solide în mișcare, în care
transportul lichidelor se face sub presiunea aerului, fie prin utilizarea energiei cinetice a
unui fluid motor, abur, apă sub presiune sau aer comprimat.
Aici, creșterea energiei fluidului motor are loc prin: efect de jet creat la scurgerea
fluidului motor printr-un ajutaj localizat intr-un difuzor, obținându-se la refulare un
amestec între agentul motor si fluidul pompat: barbotarea unui gaz în lichidul de
pompat, formând un amestec cu densitate mai mică și aplicând principiul vaselor
comunicante.

Fig. 5 Pompe cu fluid motor( a-ejectoare; b-pompă gaz-lift

9
F. Pompe cu membrană
Pompele cu membrană sunt pompe volumice cu mișcare alternativă la care locul
pistonului este preluat de o membrană flexibilă. Variația volumului din corpul pompei
în scopul aspirației și refulării se realizează prin încovoierea unei diafragme elastice.
Pompele cu membrană (diafragmă) și-au găsit aplicații în diferite domenii. Aceste
pompe sunt utilizate pentru transportul lichidelor cu conținut ridicat de suspensii sau a
celor corozive în industria alimentară, în instalațiile de alimentare cu combustibil ale
motoarelor cu carburator pentru autovehicule, în hidrotehnică, la apele cu nămol, în
industria cărbunelui la innobilarea cărbunelui.

Fig. 6 Pompe cu membrană

1- Racord de admisie
2- Supapă de aspirație
3- Racord de refulare
4- Membrană
5- Corpul pompei
6- Membrană
7- Tijă
8- Culisor

9- Bielă
10- Manivelă

10
 CAPITOLUL II. ANALIZA PROCESELOR TEHNOLOGICE

SCHEMA FLUXULUI TEHNOLOGIC DE OBȚINERE A VINULUI SPUMANT

RECEPȚIE VIN ȘI DEPOZITARE

CUPAJARE

FILTRARE

CLEIERE CU FEROCIANURĂ
DE POTASIU

FILTRARE ȘI DEPOZITARE

RĂCIRE LA 3-5℃

IMPREGNARE CU CO2

ÎMBUTELIERE ȘI DOPUIRE

În acest caz vom folosi pompa la transportul vinului spumant. Pompa va

funcționa în mod normal 8hizi, dar poate fi supus și suprasolicitărilor impuse pe flux
datorită bunei stabilități create în regim de funcționare. Capacitatea de producție de
63% nu afectează funcționarea eficientă a unei pompe pentru că la spălarea sticlelor nu
este necesară o stabilitate volumică a debitului, deci variațiile de randament și de
funcționare a pompei nu produc pierderi în producție. Cota de impozitată este una
dintre cele mai bune avantaje oferite de el. în următoarea schemă este demonstrat acest
lucru:

11
Fig. 6 Schema pentru filtrarea vinului spumant în regim izobarometric
1- Cisternă de fermentare

2- Cisternă receptoare

3- Pompă

4- Filtru de presiune

12
 CAPITOLUL III. ANALIZA UTILAJELOR

Debitul Q. Este cantitatea de fluid transportată în unitate de timp, exprimată în

m3/s sau în unităti derivate.
Înălțimea de pompare H. Este creșterea energiei utilă a lichiduiui, raportată la
unitatea de greutate, adică N*m / N=m. Deci, înălțimea de pompare se exprimă în metri
de coloană de lichid pompat și nu în unități de presiune, deoarece greutatea unei coloane
de lichid de 1 m înălțime depinde de densitatea lichidului.
Înaltimea manometrică Hmax-. Este presiunea indicată de un manometru montat
pe racordul de refulare, exprimat în metri. Intre H si H max exista relatia Hmax= rgh /
9.810.
Înălțimea de aspirație Hasp. Este diferența dintre nivelul lichidului aspirat și axa
pompei. În cazul aspirației negative, înălțimea adimisibilă este diferența maximă dintre
cota axei pompei și nivelul lichidului, iar în cazul aspirației pozitive este diferența
minimă dintre acestea.

Fig. 7 Înăltimea de aspirație.

a-montaj de aspirație negativă, b-motaj de aspirație pozitivă (contrapresiune)

Puterea utilă Pv. Este lucrul mmecanic efectuat în timp de o secundă pentru
pompa debitului Q la înălțimea de pompare H:

ₚgQH QyH QyH

Pv= 1000 [kW]= 102 [kW]= 75 [CP]

13
 Randamentul total. Este raportul dintre puterea utilă și cea absorbită (pentru
centrifugele și este cuprinsă între 65 și 85%.)
Reprezentarea grafică analitică a funcției H=f(Q) la turație constantă se numește
curbă de sarcină. Totalitatea curbelor de sarcină obținute pentru întreaga gamă de turații
posibile, reprezentate într-un sistem de coordonate Q, H, h formează caracteristica
suprafeței.
Pentru pompele volumice cu piston sau rotative, debitul depinde, în mod teoretic,
numai de cursa pistonului, respectiv de turație. Rezultă că, teoretic, curbele de sarcină
pentru curbele volumice sunt drepte paralele cu axa inălțimilor de pompare H.

Fig. 8 Curbele de sarcină H-Q ale unei pompe volumice pentru turațiile n1,n2 și n3

În cazul pompelor centrifugale și axiale, curbele de sarcină se trasează ținând

seama de pierderile hidraulice din pompă.
În cazul acestor pompe , curba de sarcină, fiind corelația dintre Q și H, poate
folosi la aflarea uneia dintre cele două caracteristici atunci când se cunoaște cealaltă.

Fig. 9 Curbe de sarcină la pompe centrifugale și axiale

14
 În funcție de valoarea curburii k se deosebesc urmatoarele variante constructive de
pompe:
-pompe având curba de sarcina cu o mai pronuntata curba (fig.9, curba a), care se
pot adapta la variatii mari ale inaltimii de refulare, dar mici modificari ale debitului
determină variații mari ale înălțimii de refulare
- pompele având o curbă de sarcină cu o curbură mai mică (fig.9, curba b), care
pot fi utilizate pentru un regim de funcționare cu un câmp larg de reglare a debitului
prin vana de refulare.
-pompe a căror curbă de sarcină are un maxim M (fig.9, curba c), care prezintă un
regim de funcționare labil (instabil) în zona de funcționare a unei pompe care determină
oscilațiile în rețeaua de refulare sau reducerea debitului. Aceste efecte sunt prezente în
fig. 9, în care se aspiră lichidul de pompare din bazinul B și se trimite în rezervorul de
rezervă T, de unde lichidul alimentează instalația prin racordul R.
Apar următoarele posibilități
- dacă debitul Qi al pompei (introdus în 7) este egal cu cel cerut de instalatie
(iesit prin R), pompa se fixează în regim stabi la punctul 1;
- dacă debitul pompei Qi este mai mare decât cel cerut de instalație, nivelul
lichidului din rezervorul de tampon crește, iar punctul de funcționare se deplasează de la
1 la M. Aceasta determină o reducere a debitului de la Q 1, la QM. Creșterea inălțimii de
pompare nu este posibilă peste Hinst; de aceea, la atingerea acestei valori, debitul de
lichid în conducta de refulare a pompei se oprește brusc (Q=0), înălțimea de pompare în
acest caz fiind HA.

BILANȚUL DE MATERIALE

15