UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE

UTILAJE ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

- Proiect -

Cadru didactic:
Şef lucrări dr. ing. Silviu-Gabriel STROE

Student:
Iacob Moraru
PCM 1b
Anul: III

SUCEAVA, 2021
Tema proiectului:

PASTEURIZATORUL CU PLĂCI
 Cuprins
Capitolul 1 2
1.1. Scopul proiectului 2
1.2. Obiectivele proiectului 2
1.3. Prezentarea generală a utilajului 2
1.4. Efectele pasteurizării 2
1.5. Scopul pasteurizării 3
Capitolul 2 PREZENTAREA GENERALĂ A PASTEURIZATORULUI CU PLĂCI 4
2.1. Studiul comparativ privind tipurile/variantele constructive ale Pasteurizatorului cu plăci 5
2.2. Schema structurală de principiu a echipamentului........................................................5
2.3. Detalii tehnice...................................................................................................................................6
Capitolul 3 MATERIALE METALICE ŞI NEMETALICE FOLOSITE ÎN CONSTRUCŢIA
PASTEURIZATORULUI CU PLĂCI 7
3.1. Introducere 7
3.2 Clasificarea materialelor utilzate în construcția utilajelor din ind. aliemntară. 8
3.3. Materiale utilizate în construcția utilajelor din industria alimentară.................................................8
3.4. Materialele ce intră în compoziția oțelurilor inoxidabile, și rolul
acestora........................................11
3.5. Concluzii..........................................................................................................................................14
Capitolul 4 IDENTIFICAREA ŞI PREZENTAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE TRANSMISII
ÎNTÂLNITE LA PASTEURIZATORUL CU PLĂCI...........................................................................15
4.1. Tipul de transmisie a mișcării , a mecanismelor pentru conducerea și comanda circulației
fluidelor 15
4.3. Transmisii întâlnite la pasteurizatorul cu plăci 15
4.3. Identificarea şi prezentarea principalelor tipuri de
acţionări ..........................................................16
4.3. Concluzii 17
Capitolul 5 IDENTIFICAREA ŞI PREZENTAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE SOLICITĂRI
ALE ORGANELOR DE MAŞINI DIN COMPONENŢA....................................................................18
5.1. Tipurile de solicitări la care sunt supuse principalele organe de mașini 18
5.2. Solicitări ale organelor de maşini din componenţa Pasteurizatorului cu plăci. 18
5.3. Concluzii. 19
Capitolul 6 PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A PASTEURIZATORULUI CU PLĂCI
6.1. Introducere20
6.2. Principiu de funcţionare a pasteurizatorului cu plăci.....................................................................21
6.3. Concluzii generale..........................................................................................................................23
Bibliografie............................................................................................................................................24

1
 CAPITOLUL 1

1.1. Scopul proiectului:

Dobândirea de cunoștințe avansate privind variantele constructive și de funcționare a
pasteurizatorului cu plăci.

1.2. Obiectivele proiectului:

1.1. Prezentare generală a rolului pasteurizatorului cu plăci.
1.2. Prezentarea schemei structurale de principiu a pasteurizatorului cu plăci.
2.1. Identificarea principalelor organe de maşini ale pasteurizatorului cu plăci.
2.2. Identificarea materialelor din care sunt confecţionate principalelor organe de maşini.
2.3. Identificarea şi prezentarea principalelor tipuri de transmisii.
2.4. Identificarea şi prezentarea tipurilor de acţionări.
2.5. Identificarea şi prezentarea solicitărilor la care sunt supuse organele de maşini din
componenţa echipamentului.
3. Prezentarea principiului de funcţionare a pasteurizatorului cu plăci.

1.3. Prezentarea generală a rolului utilajului:

Instalaţia de pasteurizare este formată din 5 zone, în care au loc următoarele faze tehnologice:
preâncalzirea laptelui (4), urmată de separarea centrifugală, realizată cu ajutorul separatorului
centrifugal (5); incalzirea la temperatura 78 ºC în contracurent cu laptele pasteurizat, având
temperatura de 85 ºC; pasteurizarea laptelui la 85 ºC (6), cu apă fierbinte având temperatura
de 95 °C; menţinerea laptelui pasteurizat timp de 20 secunde (7) şi prerăcirea laptelui cu apă
de la reţea (11).
Laptele materie primă, răcit şi netratat termic este pompat prin prima şi a doua zonă (4) a
schimbătorului de căldură, unde are loc preâncălzirea, respectiv încălzirea laptelui. Aici are
loc o recuperare de căldură prin faptul că laptele materie primă este încălzit prin trecerea
laptelui pasteurizat pe cealaltă parte a plăcilor, astfel încât în acelaşi timp are loc şi prerăcirea
laptelui
pasteurizat.
Încălzirea la temperatura de pasteurizare cu apă caldă are loc în zona (6). După încălzire,
temperatura laptelui este verificată cu un senzor montat în circuit. Acesta transmite un
semnal continuu regulatorului de temperatură din panoul de control al instalaţiei (13).
Acelaşi semnal este de asemenea, transmis instrumentului de înregistrare, care înregistreaza
temperatura de pasteurizare. In acelaşi timp, daca nu este atinsă valoarea temperaturii de
pasteurizare, regulatorul de pe panoul de comandă transmite semnal de deschidere valvă
deviere flux (12) pentru circuitul de recirculare, până în momentul în care se va atinge
valoarea temperaturii de pasteurizare.

1.4. Efectele pasteurizării 

2
Pe lângă principalele efecte biologice şi biochimice, procesul de pasteurizare produceşi alte
efecte secundare, cum ar fi:
- o uşoară scădere a valorii nutritive (distrugerea parţială a vitaminelor şi enzimelor);
- o uşoară modificare a proprietăţilor organoleptice (gust, aromă, consistenţă);
- o uşoară modificare a compoziţiei chimice şi a structurii cazeinice;
- o mărire a duratei de conservare;

1.5. Scopul pasteurizării 

Pasteurizarea este un proces termic ce are în vedere urmatoarele obiective:

- distrugere totală a microorganismelor patogene,
- distrugere maximă a celorlalte specii de microorganisme dăunătoare,
- distrugere parţială a microflorei banale.
Pasteurizarea are în vedere aceleaşi obiective ca şi sterilizarea termică dar aceastăoperaţie se
realizează, de regulă, în condiţii mai puţin severe şi din acest motiv, efectelesecundare ale
pasteurizării sunt în general mai puţin intense.
Ca orice metodă de prelucrare termică, procesul de pasteurizare depinde de timp şi
detemperatură, parametri care favorizează eficienţa procesului. Mărirea valorii unuia
dintreaceşti doi factori poate fi compensată de scăderea valorii celuilalt parametru şi invers.

3
 CAPITOLUL 2

PREZENTAREA GENERALĂ A PASTEURIZATORULUI CU PLĂCI

2.1. Studiul comparativ privind tipurile/variantele constructive ale

Pasteurizatorului cu plăci.
Pasteurizatoarele cu plăci sunt utilizate aproape în exclusivitate întrucât sunt simple
constructiv, lucrează în flux continuu şi cu debite mari, realizează un proces de lucru închis cu
consumuri energetice reduse şi permit automatizarea completă a operaţiei
Clasificarea generală a instalațiilor de pasteurizare cuprinde :
1. Instalația de pasteurizare cu plăci;
2. Instalația de pasteurizat lapte de 500l/h (fără separator de lapte);
3. Instalațiile de pasteurizat lapte de 1000 l/h (fără separator de lapte);
4. Instalația de pasteurizare a laptelui tip IPL;
5. Instalația de pasteurizare a laptelui pentru iaurt;
6. Instalațiile de pasteurizare a laptelui tip Tehnopast 1000 si Tehnopast 5000.
La rândul lor pasteurizatoarele sunt clasate după mai multe criterii și anume:
1. După felul pasteurizării:
 pentru pasteurizare joasă;
 pentru pasteurizare rapidă și instantanee (pasteurizatoare cu tambur rotativ,
pasteurizatoare cu plăci, pasteurizatoare tunel);
2. După felul energiei folosite:
 pasteurizatoare cu încălzire (cu abur și apă caldă);
 pasteurizatoare cu radiații ultraviolete;
 pasteurizatoare cu ultrasunete.
3. După modul de utilizare a căldurii:
 pasteurizatoare cu recuperare de căldură;
 pasteurizatoare fără recuperare de căldură.
4. După modul de pasteurizare:
 pasteurizatoare deschise;
 pasteurizatoare ermetice;
pasteurizatoare cu vid

4
 2.2. Schema structurală de principiu a echipamentului.
În scopul înțelegerii mai bune a modului de funcționare a acestui echipament, în figura 2.1.
este prezentată schema de prezentare a acestui utilaj.

Figura 2.1.Schema instalației de pasteurizare a laptelui.

1. Tanc tampon 2. Pompă alimentare 3. Control debit 4. Zona de preancalzire 5. Separator centrifugal
6. Zona de încălzire 7. Zona de menținere 8. Pompă de traseu (pentru evitarea pierderilor de presiune)
9. Sistem de producere a apei de încălzire 10. Zone de preracire 11. Zone de răcire 12. Vâlvă de
deviere flux 13. Panou de control
În figura 2.2. este reprezentat schematic traseul laptelui prin pasteurizatorul cu plăci.

Figura 2.2. Instalație de pasteurizare cu plăci

1- Bazin de alimentare; 2- Pompa de lapte; 3-Pompa de apa calda; 4- Dispozitiv de automatizare; 5-
Cap de recirculare; I- Sector de racire cu apa racita; II,III- Schimbator de caldura; IV- Sector de
incalzire; V- Sector de mentinere la cald

5
Pasteurizatoarele sunt formate dintr-o serie de plăci din oțel inoxidabil pe suprafață cărora
sunt prevăzute canale.Plăcile sunt strânse una lângă altă, alcătuind secțiuni separate unde se
face schimbul de căldură. Laptele circulă pe una din fetele plăcii, iar apă caldă, aburul,
agentul de răcire sau laptele care cedează căldură pe cealaltă parte a plăcii. Plăcile formează
mai multe secțiuni astfel (conform figurii 2.2.) :

- preîncălzirea inițială a laptelui de la 5-10 ºC la 35-40 ºC prin circulăție incontracurent cu

laptele cald pasteurizat(zona de recuperare I );

- preîncălzirea a două a laptelui de la 35-40 ºC la 55-60 ºC, tot pe seama laptelui

pasteurizat( zona de recuperare ÎI );

- pasteurizarea propriu-zisă, unde laptele atinge temperatura dorită în funcție de regimul ales;

- menținerea de scurtă durata la temperatura de pasteurizare;

- zona de răcire cu apă unde temperatura laptelui scade la 15-25 ºC;

- zona de răcire finală în care laptele ieșit din secțiunea de recuperare ÎI ajunge latemperatura
de 4-6 ºC, datorită circulăției în contracurent cu apă răcită la 0…+4 ºC;

2.3. Detalii tehnice

Întreaga linie este montată pe o platformă de oţel inoxidabil rezistentă la acizi. Presiunea
maximă de lucru este de 10 bar. Instalaţia de pasteurizare include următoarele componente
principale :
- Vas intermediar;
- Pompe de produs (inclusiv pompa BOOSTER);
- Schimbător de căldură cu plăci, cu 3-6 compartimente de schimb termic, în funcţie de
necesităţile tehnologice ale cumpărătorului;
- Instalaţii interne complete (electrice, apa rece-caldă, abur, control proces, tehnologice); -
Valve automate sau manuale;
- Serpentina de menţinere - timp de menţinere până la 600 sec;
- Grup de reglare a temperaturii produsului la ieşire ( intre 4 - 50℃ );
- Platformă rezistentă la acizi.

Sistemul de control
În general comanda instalaţiei este asigurată prin intermediul unui PLC. Acesta asigură
respectarea parametrilor de lucru şi efectuează următoarele :
- Controlul pompelor (start/stop);
- Controlul şi modificarea automată a temperaturii de pasteurizare;
- Recircularea automată a produsului, în cazul în care temperatura de pasteurizare este prea
scazută sau presiunea diferenţială dintre - compartimente se modifică;
- Înregistrarea automată a parametrilor de lucru ai pasteurizatorului ( temperatură, presiune,
etc.);
- Spălarea instalaţiei utilizând vasul intermediar.

2.4. Concluzii

6
În acest capitol s-a studiat schema pasteurizatorului cu plăci. Unul din principalele elemente
componente ale utilajului sunt plăcile care asigură tratarea termică a laptelui. Controlul
utilajului se face cu ajutorul sistemului de control.
CAPITOLUL 3

MATERIALE METALICE ŞI NEMETALICE FOLOSITE ÎN

CONSTRUCŢIA PASTEURIZATORULUI CU PLĂCI

3.1. Introducere
Prin materiale se înțeleg acele materii prime sau semifabricate care sunt destinate obținerii de
bunuri materiale. Alegerea materialelor trebuie să ţină cont de condiţiile specifice în care se
desfăşoară procesele tehnologice din industria alimentară:
• existanţa unor medii de lucru agresive şi dificile,
• substanţe acide sau alcaline,
• umiditate excesivă,
• existenţa în mediu a prafului şi a altor particule fine sau presiune ridicată;
• produsele şi materialele nu trebuie să intre în reacţii chimice, ceea ce ar duce la alterarea
produselor;
• unele utilaje pot funcţiona continuu timp îndelungat, fără a putea fi scoase din funcţiune (de
exemplu coloanele de distilare).
Principiile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 impun ca materialele:
■ să nu elibereze constituenții lor în produsele alimentare într-o măsură dăunătoare pentru
sănătatea umană;
■ să nu producă o modificare inacceptabilă a compoziției, gustului și mirosului produselor
alimentare. De asemenea, cadrul prevede:
■ norme speciale pentru materialele active și inteligente (acestea nu sunt inerte în virtutea
proiectării lor);
■ competențe de adoptare a unor măsuri suplimentare ale UE pentru unele materiale specifice
(de exemplu, pentru materialele plastice);
■ procedura pentru efectuarea evaluărilor de siguranță în cazul substanțelor folosite la
fabricarea MCA-urilor, care implică Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară;
■ norme de etichetare, incluzând o indicație de utilizare (de ex. o mașină de cafea, o sticlă de
vin sau o lingură de supă) sau prin reproducerea simbolului ;
■ documentația de conformitate și trasabilitatea
Produsele alimentare intră în contact cu multe materiale și obiecte cu ocazia producției,
prelucrării, depozitării, preparării și servirii lor, înainte de a fi, în final, consumate. Astfel de
materiale și obiecte sunt denumite materiale care intră în contact cu produsele alimentare
(MCA-uri). Printre exemple, se numără recipientele în care sunt transportate produsele
alimentare, utilajele cu care sunt prelucrate acestea, materialele în care sunt ambalate,
ustensilele de bucătărie și tacâmurile. Aceste materiale ar trebui să fie suficient de inerte
astfel încât constituenții lor să nu afecteze în mod negativ sănătatea consumatorilor și nici să
nu influențeze calitatea produselor alimentare. Pentru a garanta siguranța MCA-urilor și
pentru a facilita libera circulație a bunurilor, în Uniunea Europeană (UE) sunt instituite o
serie de cerințe și controale legale. Mai multe informații despre MCA-uri pot fi găsite pe site-
ul Comisiei Europene la adresa http://ec.europa.eu/food/food/chemicalsafety/
foodcontact/index_en.htm, inclusiv linkuri către toate actele legislative relevante. Materialele
7
 care intră în contact cu produsele alimentare Legislația Legislația UE prevede norme
obligatorii pe care agenții economici trebuie să le respecte. Normele pot avea o sferă
generală, aplicânduse tuturor MCA-urilor, sau se pot aplica numai unor materiale specifice.
Legislația UE poate fi completată de legislația națională a statelor membre dacă nu există
norme specifice ale UE.

3.2 Clasificarea materialelor utilzate în construcția utilajelor din industria

aliemntară
În schema de mai jos este prezentata clasificarea materialelor din care sunt construite utilajele
din industria alimentară.

fonte
feroase
oteluri

metalice bronzuri

alame
neferoase
aliaje din
Materiale
aluminiu
materiale
plastice
magneziu ș.a
de tip
elastomer
nemetalice
materiale
sticloase

materiale
fibroase

Figura 3.1 Clasificarea materialelor folosite pentru construcția de utilaje

3.3. Materiale utilizate în construcția utilajelor din industria alimentară

Oțelurile inoxidabile reprezintă cea mai largă gamă de materiale din care sunt construite
utilajele. Până la apariţia acestora, proprietăţile necorozive şi de duritate erau obţinute prin
acoperiri cu email (grund, vopsea) a pieselor din fier. În unele situații acoperirile sunt din
cupru sau aluminiu dar acestea prezintă o rezistenţă mecanica redusă. În cazul oțelurilor
inoxidabile concentraţiile de crom şi nichel le conferă proprietăți specifice.

8
 Tabelul 3.1. Tipurile de oțeluri inoxidabile
Aliaje de neferoase ( cupru şi aluminiu)

Aliajele de cupru au rezistenţă bună la acid clorhidric și între satisfacatoare şi slaba la

hidroxid de sodiu (- +).
Aliajele de aluminiu rezistă la acid acetic si peroxid de hidrogen.

9
 Rezistenţa la agenţi

Acid Hidroxid de Peroxid de

Material Acid acetic Acid nitric Acid sulfuric
clorhidric sodiu hidrogen

Aliaj de
- - ++ - -+ -
cupru "

Aliaj de
+++ - - - - +++
aluminiu
Tabelul 3.2. Rezistența la agenți a materialelor neferoase

Materiale plastice utilizate în industria alimentara sunt:

 poliester
 policlorura de vinil (PVC)
 polietilena
 cauciuc

Material Rezistenţa la agenţi

Acid Hidroxid de Peroxid de

Acid acetic Acid nitric Acid sulfuric
clorhidric sodiu hidrogen
Poliester ++ + +++ +++ - ++
Policlorura
+++ +++ +++ +++ +++ +++
de vinil

Polietilenă +++ +++ +++ +++ +++ +++

Cauciuc - - ++ +++ +++ ++

+ + + = rezistență foarte bună

+ + = rezistenţă bună, dacă se utilizează în condiţii normale
+ = rezistenţă satisfacătoare, dacă nu se află în contact permanent cu agentul
- = rezistenţă insuficientă
Tabelul 3.3. Rezistența la agenți a materialelor plastice

Sticla
Exista următoarele tipuri de calitate de sticlă:
Jena , Pirex , Duran = rezistenţă foarte mare la şocurile termice
!! Sticla nu rezistă la acid fluorhidric
Fierul si aliajele sale

10
3.4. Elemente chimice ce intră în compoziția oțelurilor inoxidabile, și rolul acestora.

Carbonul este un elementul chimic nemetalic cel mai important în aliajele metalice
feroase. Carbonul este un foarte puternic element de formare a austenitei şi de creştere a
durităţii oţelurilor. În oţelurile inoxidabile austenitice, feritice şi duplex acesta este menţinut
la niveluri scăzute pentru păstrarea proprietăţilor mecanice dorite. În oţelurile martensitice,
carbonul se adaugă ca element de aliere în cantităţi variabile de la 0,15% la 1,2% pentru a
îmbunătăţi capacităţile de călire şi revenire. Principalul rol al carbonului în oţelurile
inoxidabile este acela al sporirii rezistenţei la coroziune. În cazul în care este aliat cu cromul
ca element separat (carbură de crom), acesta poate avea o influenţă negativă asupra
rezistenţei la coroziune prin reducerea cromului din aliaj şi, în consecinţă, reducerea cantităţii
de crom disponibile pentru asigurarea rezistenţei la coroziune. Această influenţă negativă
poate fi cauzată de răcirea prea lentă a aliajului. Consecinţa este o precipitare nedorită a
carburii de crom, această precipitare având loc la limitele dintre grăunţi, loc unde se
localizează şi coroziunea (coroziunea intergranulară).

CROM
Cromul este principalul element de aliere în oţelurile inoxidabile. Principalele proprietăţi
care evidenţiază calităţile oţelurilor inoxidabile, şi anume, rezistenţa la coroziune depind în
principal de crom. Rezistenţa acestor aliaje metalice la efectele chimice ale agenţilor corosivi
este determinată de abilitatea acestuia de formare a unui film aderent, insolubil la produşii de
reacţie, deci, pasiv. Acest strat protector cu grosimi foarte mici, de ordinul a 1,0-2,0 nm,
reduce rata de coroziune la nivele neglijabile. Pentru formarea acestru film pasiv, aliajele Fe-
C trebuie să aibă un conţinut de crom de minim 10,5%. Rezistenţa la coroziune a oţelurilor
inoxidabile rezultă din formarea spontană a unui film foarte subţire protector, pasiv. Cromul
este elementul chimic principal în formarea şi stabilizarea acestui film pasiv. Creşterea
conţinutului de crom, de la minim 10,5%, cât este prevăzut pentru oţelurile inoxidabile, la
17% sau 20% măreşte foarte mult stabilitatea filmului pasiv. Acest film foarte subţire se
formează aproape instantaneu în contact cu oxigenul din aer sau apă. Prin agitarea mediului
sau prin prezenţa unor particule abrazive nu se produce totdeauna ruperea acestui strat, în
cazurile când acest lucru se produce, are loc o auto- refacere cu condiţia prezenţei oxigenului
la suprafaţa metalului.

NICHEL
Nichelul este al doilea element de aliere din compoziţia oţelurilor ce dă proprietatea de
inoxidabilitate În oţelurile inoxidabile, nichelul nu are nici un efect în formarea stratului pasiv
protector, dar exercită un efect benefic în special în medii de acid sulfuric. Datorită nichelului,
oţelurile inoxidabile austenitice, de exemplu aliajele Fe-Cr-Ni(Mo), prezintă calităţi deosebite
de ductilitate şi tenacitate, aceste proprietăţi păstrându-se până la temperaturi criogenice.
Nichelul creşte rezistenţa la coroziune în cazul aliajelor pe bază de nichel în comparaţie cu
cele pe bază de fier atunci când stratul pasiv este absent sau distrus la nivel local. Ca şi
cromul, nichelul are capacitatea de refacere a filmului protector în prezenţa de cloruri. Prin
urmare, aceste două elemente de aliere sunt folosite în multe din oţelurile inoxidabile
destinate a intra în contact cu produsele alimentare. Cu toate acestea, cantităţi mici de
elemente metalice din echipamentele de prelucrare a materiilor prime alimentare pot migra în
alimente, existând nevoia de informare dacă această migrare poate provoca efecte nocive
asupra sănătăţii umane. Testele au arătat că migraţia nichelului din oţelurile inoxidabile

11
descreşte cu timpul către valori minime (de obicei sub 0,1 mg/kg) pentru toate clasele de
oţeluri.

MOLIBDEN
Molibdenul este folosit ca element de aliere în oţelurile inoxidabile într-un procent de până la
8%, cel mai frecvent între 2-4%. Chiar şi astfel de procente mici de molibden au efecte
importante în îmbunătăţirea rezistenţei la coroziune în cloruri, atât în aliajele Fe-Cr cât şi în
cele Fe-Cr-Ni. Molibdenul are capacitatea de a reduce intensitatea efectului oxidant al
mediilor precum şi asigurarea formării stratului pasiv. Ca şi cromul şi nichelul, molibdenul
are capacitatea de refacere a filmului protector în prezenţa de cloruri. Prin urmare, folosirea
molibdenului ca element de aliere în multe din oţelurile inoxidabile este recomandată mărcilor
care intră în contact cu produsele alimentare.

NIOBIU
În oţelurile micro-aliate, consolidarea mecanismelor de formare a aliajelor este bazată pe
precipitări fine de carburi (NbC). Este bine cunoscut faptul că în oţelurile inoxidabile,
adăugarea de niobiu previne riscul coroziunii intergranulare în zonele afectate termic. Pentru a
preveni acest lucru se adaugă în aliaje niobiu în cantităţi suficiente, în funcţie de concentraţiile
de carbon şi azot (la oţelurile inoxidabile feritice). Concentraţia teoretică de niobiu necesară
pentru stabilizarea completă a oţelurilor se bazează pe un calcul stoichiometric conform
relaţiei: Utilaje în industria alimentară 15 Curs 4 În oţelurile inoxidabile feritice, adăugarea de
noibiu este una din cele mai frecvente metode pentru creşterea rezistenţei la oboseală termică.

TITAN
Titanul este un element chimic foarte reactiv care formează precipitate stabile în fază lichidă
în prezenţa azotului. Titanul este folosit, cel mai adesea, pentru stabilizarea oţelurilor,
concentraţia sa fiind determinată stoichiometric cu relaţia: Cu toate acestea, în unele situaţii,
sunt necesare concentraţii mai mari de titan pentru stabilizarea completa a oţelurilor deoarece
titanul reacţionează cu sulfurile formând sulfiţi stabili de titan, Ti2 S. În practică, nivelul
general acceptat de Ti necesar stabilizării totale a oţelurilor inoxidabile este obţinut cu relaţia:
Titanul îmbunătăţeşte, de asemenea, rezistenţa la coroziune prin ciupituri, deoarece formarea
Ti2S stabil s-a dovedit a avea acest rol, spre deosebire de sulfurile de mangan care au un rol
iniţiator de coroziune. În oţelurile slab aliate, titanul are tendinţa de a se uni cu carbonul,
azotul şi oxigenul, atunci când se dizolvă în oţel, titanul creşte durabilitatea. Elementele de
stabilizare sunt adăugate în aliajele Fe- Cr(Mo) sau Fe-Cr-Ni-(Mo) pentru a preveni
sensibilizarea la coroziune intragranulară. Rolul acestor elemente de stabilizare este de a se
combina de preferinţă cu carbonul în aliajele Fe-Cr-Ni-(Mo) şi cu carbonul şi azotul în
aliajele Fe-Cr-(Mo). Stabilizarea duală a titanului şi niobiului oferă cele mai bune proprietăţi
mecanice privind sudabilitatea, acest comportament ar putea fi legat de o dimensiune mai
bună a grăunţilor cristalini şi o modificare a naturii şi morfologiei de precipitare. Concentraţia
optimă pentru obţinerea unei stabilizări totale este dată de ecuaţia: Avantajele acestei duble
stabilizări poate fi rezumată astfel: precipitatul de Ti şi N, format în fază lichidă, favorizează
obţinerea unei granulaţii mai fine cu structură echiaxială.

MANGAN
Proprietăţile manganul fac ca acesta să fie utilizat în aliajele inoxidabile ca dezoxidant.
Atunci când este adăugat în oţelul topit, manganul reacţionează cu oxigenul formând oxidul
de mangan (MnO). Manganul se combină, de asemenea, cu sulful, formând sulfura de mangan

12
(MnS). Pe lângă combinarea cu oxigenul şi sulful, manganul influenţează şi comportarea
oţelului, prezenţa manganului crescând durabilitatea. O concentraţie a manganului de 12-15%
face ca oţelul să devină austenitic prin răcire la temperatura camerei. Manganul este adesea
întâlnit ca element de aliere în toate tipurile de oţeluri (oţeluri carbon sau inoxidabile) pentru
asigurarea dezoxidării şi pentru a preveni formarea de incluziuni de sulfură de fier, care pot
determina procese de coroziune.

SILICIU
În concentraţii mici, siliciul conferă o durabilitate bună oţelurilor. În mod curent sunt
adăugate concentraţii mici de siliciu şi cupru oţelurilor cu molibden pentru creşterea
rezistenţei la coroziune în acid sulfuric. Siliciul este uzual adăugat pentru capacitatea bună a
sa de rezistenţă la oxidare şi rolului său stabilizator al oţelurilor feritice. În oţelurile
inoxidabile austenitice, un conţinut mare de siliciu nu creşte în mod obligatoriu rezistenţa la
coroziune, dar previne carburarea la temperaturi ridicate.

AZOT
În oţelurile inoxidabile austenitice şi cele duplex, azotul creşte rezistenţa la coroziune locală
prin ciupituri sau intergranulară. Acest lucru se datorează precipitării Cr2N în locul Cr23C6 .
Concentraţii scăzute, de aproximativ 0,03%, în oţelurile inoxidabile austenitice, sunt introduse
în scopul reducerii la minim a riscului sensibilizării în timpul tratamentului termic sau sudării
lor.

COBALT
Aliajele cobalt-crom sunt utilizate în aplicaţii unde sunt solicitări mecanice mari, cât şi ca
biomateriale. Aliajele Co-Cr sunt utilizate în medii cu temperaturi ridicate, sunt rezistente la
fluaj şi oboseală. Din aceste considerente sunt preferate în aplicaţiile unde sunt necesare
proprietăţi bune de rezistenţă la oboseală. Aliajele Co-Cr-Mo sunt considerate materiale de
referinţă în implanturi, pentru rezistenţa lor foarte bună, acestea combinând caracteristicile lor
mecanice cu rezistenţa la coroziune. O sursă de cobalt în produsele alimentare este cea
provenită din contactul produselor alimentare cu elemente din sticlă sau ceramică unde sunt
regăsite cantităţi mici de oxid de cobalt folosit la neutralizarea nuanţei gălbui care rezultă din
prezenţa fierului în acestea, sau pentru îmbunătăţirea aderenţei emailurilor la substratul de
oţel. Rezistenţa medie la coroziune este <0,05mm/an, capacităţile acestor aliaje de rezistenţă
la coroziune prin ciupituri fiind excelente (la temperaturi de 100° C în acid acetic, clorură de
amoniu, clorură ferică, acid formic, acid azotic, acid fosforic şi clorură de sodiu).

FOSFOR
Fosforul este, de obicei adăugat împreună cu sulful pentru a îmbunătăți prelucrabilitatea în
oțeluri slab aliate. Fosforul, în cantități mici, creşte rezistenţa la solicitări mecanice și
rezistență la coroziune. Cercetări experimentale arată că fosforul prezent în oțeluri inoxidabile
austenitice crește durabilitatea. Adaosurile de fosfor sunt practicate pentru a micşora tendința
de fisurare în timpul sudării.

SULF
Atunci când este adăugat în cantități mici, sulful îmbunătățește gradul de prelucrare. Utilaje în
industria alimentară

CUPRU

13
Cuprul este prezent, în mod normal, în oțeluri inoxidabile ca un element rezidual. Cu toate
acestea, se adaugă în compoziţia câtorva aliaje pentru a creşte caracteristicile de rezistenţă la
precipitare.

3.5. Concluzii

În urma studiilor efectuate în acest capitol, se poate spune, că cel mai important material, ce îl
putem întâlni la un Pasteurizator cu plăci este oțelul inoxidabil. Datorită beneficiilor ce îl
reprezintă, oțelul inoxidabil denotă prezența celor mai bune proprietăți fizico-chimice, dar și
raport calitate-preț, care este folosit la momentul actual, acesta fiind prezent, în orice instalație
din industria aliemntară, care intră în contact cu mediul alimentar. Cele mai întâlnite tipuri de
oțel întâlnite la un pasteurizator cu plăci sunt AISI 304, în special la conducte, și AISI 316, la
plăci, deoarece este mai rezistent la solicitările termice.

14
 CAPITOLUL 4

IDENTIFICAREA ŞI PREZENTAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE

TRANSMISII ȘI ACȚIONĂRI ÎNTÂLNITE LA PASTEURIZATORUL
CU PLĂCI

4.1. Tipul de transmisie a mișcării , a mecanismelor pentru conducerea și

comanda circulației fluidelor

Transmisia mecanică este un mecanism, fiind definită ca un ansamblu cinematic de elemente

construite în scopul transmiterii mișcării, cu sau fără transformarea acesteia, însoțită de
transmiterea energiei mecanice, deci a forțelor și a momentelor.
Celelalte tipuri de transmisii (electrice, hidraulice, pneumatice) constituie obiectul altor
discipline de studiu din construcţia de mașini.
Pentru transmiterea mișcării, a momentului de torsiune, deci a puterii de la arborele motor, la
cel condus, se folosesc treansmisii mecanice directe sau indirecte.
Transmisiile mecanice sunt deosebit de importante în construcția de mașini, fiind necesare în
numeroase cazuri.
Tendința actuală a transmisiilor electrice este orientată spre modernizarea și miniaturizarea
sistemelor electronice de reglare variabilă a turației mașinilor electrice
Pentru transmiterea mișcării, a momentului de torsiune, deci a puterii de la arborele motor la
cel condus, se folosesc transmisii mecanice directe sau indirecte.
Prin cupla cinematică șurub piuliță, se transformă mișcarea de rotație a șurubului în translația
piuliței.
Pentru distanțe mari între axe, se folosesc transmisii indirecte cu curele, cu cabluri, cu lanțuri
sau cu pârghii.
Dintre toate tipurile de transmisii, numai cele directe cu came și cele indirecte cu pârghii
transmit mișcarea mecanică prin transformarea sa calitativă, astfel încât legea de mișcare a
elementului condus diferă, atât ca mărime cât și ca formă, de legea elementului conducător.
Transmisiile pot fi clasificate după cum urmează:
 transmisii prin curele;
 transmisii prin cabluri;
 transmisii prin lanțuri;
 transmisii prin roți de fricțiune;
 transmisii prin roți dințate.
Cele mai utilizate transmisii mecanice folosite în construcția de mașini pentru transmiterea
uniformă a mișcării, sunt mecanismele cu roți dințate (angrenajele).
Angrenajul este un mecanism format din cel puțin o pereche de elemente profilate, sau
denaturate numite roți dințate.

15
 4.2 Transmisii pasteurizatorul cu plăci
La pasteurizatorul cu plăci am întâlnit transmisia cu angrenaj elicoidal la placa mobilă a
acesteia.
Osiile și arborii sunt organe de masini care au rolul de a susține alte elemente, aflate în
mișcare de rotație, în oscilație sau în repaus și care contribuie la transmiterea mișcării de
rotație. Osiile și lagărele se sprijină pe lagăre cu alunecare sau cu rostogolire (rulmenți).
Lagărele sunt organe de mașini care împreună cu fusurile arborilor sau ale osiilor formează
cuple cinematice de rotație sau de oscilație.

4.3. Identificarea şi prezentarea principalelor tipuri de acţionări din cadrul

pasteurizzatorului cu plăci.

Orice instalaţie mecanică cuprinde:

• motorul,
• mecanismul de transmisie,
• maşina de lucru.

Motorul împreună cu sistemul său de comandă şi cu mecanismul de transmisie formează

acţionarea sau dispozitivul de acţionare al maşinii.
Dispozitivul de acţionare, după natura sursei de energie folosite, poate fi:
A. electric (sau electromecanic)
B. hidraulic
C. pneumatic

Pasteurizatorul cu plăci este echipat cu un motor electric. Acţionarea electromecanică

reprezintă ansamblul ce cuprinde o instalaţie mecanică industrială care transformă energia
electromagnetică primită de la reţea în energie mecanică..

Figuta 4.1. Schema structurală a unei acţionări electromecanice

Schema structurală a unei acţionări electromecanice, prezentată în figura precedentă,
cuprinde următoarele elemente componente:
• maşina de lucru (ML), ce primeşte energia mecanică de la maşina de acţionare prin
intermediul unui agregat de transmitere (reductor);
• aparatul de comandă (1) care are rolul de a pune în funcţiune sau de a opri utilajul şi de a
inversa sensul de rotaţie al maşinii (2), care poate fi de curent continuu sau de curent
alternativ;

16
• organul de transmisie (3) poate fi un angrenaj simplu sau un reductor, o transmisie prin
curele sau o transmisie şurub-piuliţă.

4.4. Concluzii
În urma realizării acestui capitol, am determinat principalele tipuri de transmisii și acționări
ale pasteurizatorului cu plăci. La pasteurizatorul cu plăci am întâlnit transmisia cu angrenaj
elicoidal la placa mobilă a acesteia. Utilajul este acționat de un motor electric, ce creează
energie mecanică, care pune în funcțiune o pompă hidraulică.

17
 CAPITOLUL 5

IDENTIFICAREA ŞI PREZENTAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE

SOLICITĂRI ALE ORGANELOR DE MAŞINI DIN COMPONENŢA
5.1. Tipurile de solicitări la care sunt supuse principalele organe de mașini

Siguranţa în exploatarea şi durabilitatea organelor de maşini şi mecanismelor este dată în

primul rând de corectitudinea calculelor de rezistenţă. În acest scop este necesară o cât mai
precisă determinare a naturii, mărimii, direcţiei şi sensului forţelor şi momentelor, a
solicitărilor statice şi de oboseală pe care acestea le provoacă, influenţa vibraţiilor şi a
variaţiilor de temperatură precum şi a altor condiţii specifice de funcţionare.
Solicitarea este procesul fizic prin care se produc tensiuni și deformații în interio-rul unui
corp solid.
Se spune că solicitările aplicate corpurilor solide studiate în rezistența materialelor sunt de
două mari categorii:
 simple - în cazul în care toate secțiunile piesei există un singur tip de efort interior;
 compuse - dacă măcar intr-o secţiune a piesei apar cel puțin două proiecții nenule a-
le rezultatelor.
În principiu se consideră că există piese solicitate în mod tipic la:
- tracțiune - fire, lanțuri, cabluri;
- compresiune - stâlpi, coloane;
- forfecare - nituri, șuruburi, suduri;
- răsucire - arbori de transmisie, spire de arc elicoidal;
- încovăiere - osii, arcuri de foi, grinzi cu sarcini transversale.
Pentru funcționarea aparatelor, atât în condiții normale de serviciu, cât și în caz de avarii,
fiecare dintre elementele componente sunt supuse anumitor tipuri de solicitări, cele mai
frecvente dintre acestea fiind:
- solicitări electrice;
- solicitări termice;
- solicitări mecanice;
- solicitări fizico-chimice;
- solicitări provocate de acțiunea combinată a factorilor de mediu, în care lucrează
aparatul (umezeală, radiații, variații de temperatură, vapori corozivi, praf, lovituri
etc.).
Solicitările electrice sunt solicitările la care este supus un izolator electric cand două regimuri
ale sale sunt potențiale diferite.
Solicitările termice sunt solicitări provocate de variații de temperatură.

5.2. Solicitări ale organelor de maşini din componenţa Pasteurizatorului cu plăci.

18
Organul principal al instalației de pasteurizare, adică placa acestuia este supusă unor solicitări
provocate de acțiunea combinată a factorilor de mediu, cât și solicitărilor termice, deoarece
laptele este pasteurizat la o temperatură de până la 100°C, ceea ce solicită o încălzire destul
de severă. În combinație cu factorii de mediu (variații de temperatură, vapori, umezeală etc.),
duce la deteriorarea în timp a acesteia. Cea mai severă formă de solicitare, sesizată cu ochiul
liber, este cea fizico-chimică care depinde de proprietățile materialului folosit ca matrice
(fier-oxidare; lemn-putrezire; cauciuc-tocire etc.), dar mai pot apărea modificări fizico-
chimice datorate randamentului ridicat al schimbului termic.
În aceste instalații mai întâlnim și solicitări de forfecare, de exemplu: la niturile folosite
pentru îmbinarea țevilor coaxiale de oțel, la fixarea tijelor cu piulița, acestea formând cadrul
de susținere a plăcilor, la alte componente care necesită înșurubare cu șurub și piuliță, la
îmbinarea conductelor de oțel inoxidabil cu teuri sau coturi, acestea sunt rezistente la șocuri
mecanice și se mai pot întâlni solicitări și la asamblarea altor țevi din componența
pasteurizatorului. Mai pot exista și solicitări ale surubului la strivire, încovăiere și la
forfecare (atunci când se strâng plăcile); solicitări la răsucire ale arobrilor din compoziția
pompelor de lapte, apă și a plăci mobile, solicitări la oboseală ale angrenajului prin ruperea
dinților.

5.3. Concluzii.
Pasteurizatorul cu plăci este supus mai multor solicitări. Cea mai întâlnite este solicitarea
factorilor de mediu, dar și cea termică, din cauza temperaturii de pasteurizare ridicată. Cea
mai severă formă de solicitare, sesizată cu ochiul liber, este cea fizico-chimică care depinde
de proprietățile materialului. În aceste instalații mai întâlnim și solicitări de forfecare, de
exemplu: la niturile folosite pentru îmbinarea țevilor coaxiale de oțel, la fixarea tijelor cu
piulița. Mai pot exista și solicitări ale surubului la strivire, încovăiere și la , solicitări la
răsucire ale arobrilor din compoziția pompelor de lapte, apă și a plăci mobile, solicitări la
oboseală ale angrenajului prin ruperea dinților.

19
 CAPITOLUL 6

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A PASTEURIZATORULUI CU

PLĂCI

6.1. Introducere
În urma studiilor efectuate în capitolele precedente ale proiectului, în care s-au identificat
şi prezentat principalele tipuri de solicitări, transmisii, dar și materiale componente, se poate
face o prezentare a principiului de funcţionare a pasteurizatorului cu plăci.
Pasteurizatoarele cu plăci sunt instalaţii ce funcţionează în flux continuu, fiind utilizate în
multe domenii ale industriei alimentare: - industria laptelui, - industria berii sau a - sucurilor
de fructe. Acest tip de pasteurizator este utilizat la scară industrială aproape în exclusivitate
întrucât sunt simple din punct de vedere constructiv, lucrează cu debite mari, realizează un
proces de lucru închis cu consumuri energetice reduse şi permit automatizarea completă a
operaţiei.

Schema 5.1 Schema generală a amplasare a pasteurizatorului cu plăci pe o linie de

prelucrare a laptelui de consum

1 - rezervor de lapte; 6- robinet cu trei căi;

2 - pompă; 7- termoregulator;

3 – pasteurizator cu plăci; 8- supapă de întoarcere;

20
4 - curăţitor centrifugal; 9- tanc izoterm;

5 - omogenizator; 10 - maşină de dozat şi ambalat.

Schemă şi principiu de funcţionare a pasteurizatorului cu plăci pe o linie de prelucrare a
laptelui de consum 1 - rezervor de lapte; 2 - pompă; 3 – pasteurizator cu plăci; 4 – rezervor
tampon izoterm; 5 - pompă; 6 – omogenizator

Schema 6.2.

6.2. Principiu de funcţionare a pasteurizatorului cu plăci

Laptele din rezervorul 1 este trimis de pompa 2 în zona III a pasteurizatorului unde
circulă în contracurent cu laptele cald de la pasteurizare, încălzindu-se. De aici trece în zona
IV unde se încălzeşte în continuare, iar cu ajutorul apei calde până la temperatura optimă
omogenizării. Laptele trece apoi în rezervorul tampon izoterm 4 şi cu ajutorul pompei 5 în
omogenizatorul 6 unde are loc spargerea globulelor de grăsime. De aici laptele intră în
zona V, unde preia căldura de la laptele pasteurizat încălzindu-se, ajungând la temperatura
de pasteurizare în zona VI prin încălzirea cu abur. La această temperatură laptele iese din
pasteurizator şi este menţinut timpul necesar realizării efectului bactericid (în zona de

21
menţinere), după care revine în zona V şi mai departe în zona III unde cedează în
continuare căldură laptelui ce intră în pasteurizator.

Laptele urmează traseul prin zona II, unde este răcit cu apă de la reţea şi prin zona I,
unde este răcit cu apă răcită la 2-4ºC, temperatură la care este stocat în vase izoterme sau
este trecut direct la maşinile speciale de dozat şi ambalat.

1 - Bazin de alimentare; 2 - Pompă de lapte; 3 - Pompă de apă caldă; 4 - Dispozitiv de

automatizare; 5 - Cap de recirculare; I - Sector de răcire cu apă răcită; II,III - Schimbător de
căldură; IV - Sector de încălzire; V - Sector de menţinere la cald.

Schema 6.3 Pasteurizatoare cu plăci - variantă constructivă

Principiu de funcţionare a pasteurizatorului cu plăci – variantă constructivă Pasteurizatorul

este confecţionat dintr-o serie de plăci din oţel inoxidabil AISI304 pe suprafaţa cărora sunt
prevăzute canale. Plăcile sunt strănse una lângă alta, alcătuind secţiuni separate unde se face
schimbul de căldură. Laptele circulă pe una din feţele plăcii, iar apa caldă, aburul, agentul de
răcire sau laptele care cedează căldura pe cealaltă parte a plăcii. Placile formeaza mai multe
sectiuni astfel:

22
-preîncălzirea iniţială a laptelui de la 5-10ºC la 35-40ºC prin circulaţie în contracurent cu
laptele cald pasteurizat (zona de recuperare I);
-preîncălzirea a doua a laptelui de la 35-40ºC la 55-60ºC, tot pe seama laptelui pasteurizat
(zona de recuperare II);
-pasteurizarea propriu-zisă, unde laptele atinge temperatura dorită în funcţie de regimul ales;
-menţinerea de scurtă durată la temperatura de pasteurizare; - zona de răcire cu apă unde
temperatura laptelui scade la 15-25ºC;
-zona de răcire finală în care laptele ieşit din secţiunea de recuperare II ajunge la temperatura
de 4-6ºC, datorită circulaţiei în contracurent cu apa răcită la 0…+4ºC.

23
 Concluzii generale

În urma realizării acestui proiect, am dobândit cunoștințe avansate privind variantele

constructive, dar și de funcționare a pasteurizatorului cu plăci. Am aflat care sunt
principalele materiale întâlnite în utilajul ales, inclusiv rolul acestora. Am realizat că, oțeulul
inoxidabil este partea de care, nu se poate lipsi un utilaj pentru industria alimentară, mai ales
dacă intră în contact direct cu materia primă. Am reușit să identific principalele solicitări la
care sunt supuse organele de malini dim componența utilajului, dar și principalele tipuri de
transmisii.
Într-un final, am dobândit cunoștințele necesare, prin prezentarea princiăiului de funcționare
a utilajului ales.

24
Bibiliografie.
1. Albu M.Argesiu V. Tehnologia laptelui şi a produselor lactate, editura Tehnica Bucuresti,
1956.
2. Banu C.,Vizireanu Camelia,Procesarea industriala a laptelui, editura Tehnica, Bucuresti,
1998.
3. Stroe Silviu-Gabriel, Curs 2 Materiale metalice şi nemetalice pentru utilaje şi ambalaje din
industria alimentară 2019-2020, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava
4. Stroe Silviu-Gabriel, Curs 3 Aliaje metalice inoxidabile folosite în construcţia
echipamentelor şi ambalajelor din industria alimentară 2019-2020, Universitatea „Ștefan cel
Mare” din Suceava
5. Stroe Silviu-Gabriel, Curs 4 Rolul elementelor de aliere asupra proprietăţilor fizico-
chimice ale oţelurilor inoxidabile folosite în industria alimentară 2019-2020, Universitatea
„Ștefan cel Mare” din Suceava
6. Stroe Silviu-Gabriel, Curs 12 Utilaje şi instalaţii pentru tratamentul termic în industria
alimentară. 2019-2020, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava
7. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/ALL/?uri=CELEX:32004R1935

25