3.Tubarea si cimentarea sondelor 3.

3.1.Programul de constructie-tipuri de coloane

3.2.Burlane de tubare
3.3.Coloane de tubare: solicitari-calcul
3.4.Cimentarea coloanelor
3.5.Dopuri de ciment
3.6.Cimentări secundare
3.7. Calculul cimentarii
3.8. Controlul cimentarii

pag.1
3.1.Gradienti de presiune-schema de tubare
Coloana conductor/coloana de ghidare (CP – conductor pipe)
Coloana de suprafaţă (ancoraj)
Coloanele intermediare sau tehnice
Coloana de exploatare
Coloanele pierdute (linere)
Coloana de ţevi de extracţie (tubing)
Stabilirea arhitecturii sondei
Leak off test (LOT)
Determinarea adâncimii sabotului
ipoteza sondei pline cu gaze
Oprirea forajului (deci efectuarea unui tubaj) când densitatea noroiului atinge valoarea "leak
off" a tubajului precedent (redusă cu 5 puncte)
Solicitarea coloanelor de burlane
Situaţiile ce trebuie luate în considerare sunt:
 introducerea coloanelor în sondă;
 cimentarea lor;
 prizarea şi întărirea cimentului;
 fixarea coloanelor în flanşe;
 probarea coloanelor şi a lainerelor tubate prin ele, la presiune interioară sau la golire;
 testarea rezistenţei la fisurare a rocilor aflate sub şiul coloanelor;
 continuarea forajului prin interiorul coloanelor: schimbarea densităţii noroiului, pierderi
de circulaţie, manifestări eruptive, acţiunea garniturii de prăjini în timpul rotirii şi al
manevrelor;
 probarea stratelor productive;
 stimularea productivităţii orizonturilor productive prin fisurare hidraulică, injecţie de fluide
fierbinţi;
 exploatarea sondei;
 repararea sondei.
3.1.Scheme de tubare- variante
3.1.Schema de tubare- Dimensionare
3.1.Corelatia sape coloane
3.1.Scopul cimentării 3.2
Generalități

De regulă, prin cimentare se înţelege operaţia de plasare a unei paste liante (uzual
preparată din ciment cu apă în spaţiul inelar al coloanelor de burlane).

Prin cimentarea spaţiului inelar, se împiedică circulaţia nedorită a fluidelor

prin spatele coloanelor, dintr-un strat în altul, spre suprafaţă sau în interiorul
lor, prin perforaturi ori pe la şiu

Prin intermediul cimentului, burlanele sunt solidarizate de pereţii găurii de

sondă. Ca urmare, coloanele tubate sunt capabile să preia sarcinile axiale
Scop create de greutatea proprie, de greutatea lainerelor şi a coloanelor agăţate
de ele, de presiunea exercitată în prevenitoare sau în capul de erupţie, dacă
sonda este închisă sub presiune, de variaţiile de presiune şi de temperatură.
Se măreşte, într-o oarecare măsură, capacitatea portantă a coloanelor la
presiune exterioară sau interioară. Se evită deşurubarea burlanelor şi se
amortizează şocurile când în interiorul lor se roteşte garnitura de foraj

Prin etanşarea spaţiului inelar, burlanele sunt protejate în exterior de

acţiunea agresivă a apelor subterane mineralizate

pag.15
3.1.Scopul cimentării 2.2
Generalități

În sonde se efectuează cimentări şi în alte scopuri: combaterea pierderilor de noroi

în stratele fisurate sau cu porozitate mare, repararea unei cimentări nereuşite sau
coloane sparte, împiedicarea apei şi a gazelor să pătrundă în sondă împreună cu
petrolul, abandonarea unei porţiuni sau a întregii sonde, formarea unui dop de
sprijin, impermeabilizarea şi consolidarea rocilor din jur etc.

Cimentările efectuate imediat după

introducerea coloanelor de burlane, uneori şi
Primare
cele efectuate în gaura netubată pentru a
combate pierderile de noroi sau manifestările
eruptive

Cimentări

Cimentările de remediere, cele pentru retragerea de

Secundare la un strat epuizat sau inundat, de izolare a unui strat
cu gaze

pag.16
3.2.Cimentarea coloanelor 2.2
Generalități

Coloane întregi

Cimentări Lainere

Coloane tubate în mai multe secții

Coloane cu filtru

pag.17
3.2.Cimentarea coloanelor 2.2
Cimentarea coloanelor întregi

prin interiorul coloanei într-o singură treaptă (operaţia normală)

prin interiorul coloanei în două sau mai multe trepte (cimen-

tarea etajată
Metode de
cimentare
prin exteriorul coloanei (cimentarea inversă)

combinată: parţial prin interior şi parţial prin exteriorul coloanei

prin prăjini introduse în coloană

prin ţevi introduse în spatele coloanei

pag.18
3.2.Cimentarea coloanelor 2.2
Cimentarea normală

Fluid de
refulare
Pastă de
Fluid
ciment Dop ștergător
de foraj
masiv
Dop ștergător
cu membrană
Pastă de
ciment

Fluid de
Fluid refulare
de foraj

Pastă de
Niplu cu ciment
valvă

Fluid Pastă de
de foraj ciment
Șiu cu
contaminată
valvă

Pomparea Pomparea fluidului Sfârșitul

pastei de ciment de refulare operației

pag.19
3.2.Cimentarea coloanelor 2.2
Cimentarea normală

Avantaje
Pomparea pastei prin interiorul coloanei şi nu invers este indicată din următoarele
motive. Deoarece gaura de sondă este mai mult sau mai puţin neuniformă, volumul
spaţiului inelar nu poate fi stabilit decât cu aproximaţie, în timp ce volumul coloanei se
determină destul de precis; pompând pasta prin interiorul coloanei se cunoaşte exact
momentul când ea a ajuns în zona ce interesează, de la şiu în sus. Totodată, în
vecinătatea şiului, unde cerinţele de etanşare şi rezistenţă sunt mai severe, pasta
pompată prin interior va fi mai puţin contaminată decât atunci când s-ar pompa direct
prin spaţiul inelar, unde nu există posibilitatea de izolare cu dopuri separatoare. În
plus, noroiul, având densitatea mai mică decât a pastei de ciment, este mai uşor
dezlocuit de jos în sus; la dezlocuirea de sus în jos, cresc posibilităţile de canalizare a
pastei şi de amestecare cu noroiul.

Dezavantaje
Durata operaţiei este mai mare (în afara pastei trebuie pompat şi noroiul de
refulare), iar presiunea de pompare la sfârşitul cimentării este mai ridicată, din
cauza diferenţei de densitate pastă-noroi de refulare.

pag.20
3.2.Cimentarea coloanelor 2.2
Cimentarea etajată

Dop de
închidere

Pastă de
Dispozitiv de ciment
cimentare

Treapta 2
Dispozitiv de
etajată
Dispozitiv de cimentare
deschis
cimentare Dop de etajată închis
etajată deschidere

Treapta 1
Dop Pastă de
ciment Piatră de
ștergător
ciment
masiv

Cimentarea Sfârşitul Deschiderea Cimentarea Sfârşitul

primei trepe primei mufei de treptei a treptei a
trepte cimentare doua doua
etajată
pag.21
3.2.Cimentarea coloanelor 2.2
Cimentarea etajată

Cimentarea etajată este oportună în următoarele situaţii

- când la partea inferioară a intervalului ce urmează să fie cimentat există strate cu tendinţă de
pierdere, incapabile să suporte înălţimi mari de pastă, cu densitatea relativ ridicată
- când se izolează strate gazeifere cu presiune anormal de mare (după ce pasta rămâne în
repaus, presiunea în ,,porii” ei scade repede şi gazele pot migra înainte ca pasta să se
întărească prin reducerea înălţimii de pastă şi lăsarea unei coloane de noroi suficient de mari
deasupra ei, la prima treaptă de cimentare, emanaţiile de gaze prin spatele coloanelor pot fi
înlăturate
- atunci când strate cu presiune mare alternează cu altele care au presiune redusă
- la înălţimi mari de cimentare, cu temperaturi variind în limite largi, când reglarea prizei
întregului volum de pastă, în concordanţă cu durata operaţiei, ar fi dificilă
- în cazul volumelor mari de pastă şi noroi de refulare ce trebuie vehiculate: la cimentarea într-o
singură etapă ar fi necesare prea multe agregate de cimentare şi autocontainere; fie ele nu sunt
disponibile, fie spaţiul din jurul sondei nu este suficient (pe platforme marine, în zone greu
accesibile)
- cimentarea etajată permite să se folosească reţete de pastă total diferite în diversele trepte şi
să se lase intervale necimentate între zone cimentate. În plus, presiunea de pompare la sfârşitul
treptelor este mai mică decât ar fi la sfârşitul operaţiei într-o singură etapă. Gradul de dezlocuire
al noroiului pe întregul interval cimentat este mai bun.

pag.22
3.2.Cimentarea coloanelor 2.2
Cimentarea etajată

Dispozitive de cimentare etajată

Cu două Cu singură Cu piston

bucșe bucșă diferențial

pag.23
3.2.Cimentarea coloanelor 2.2
Cimentarea inversă

Pomparea pastei prin circulaţie inversă, adică direct în spaţiul inelar, este rar folosită, din
cauza dezavantajelor amintite: imposibilitatea cunoaşterii precise a momentului când
pasta ajunge la sabot şi dezlocuirea incompletă a noroiului. Totuşi, metoda devine uneori
preferabilă, de exemplu în sonde puţin adânci când există zone cu tendinţe de pierdere în
apropierea şiului chiar la densităţi reduse ale pastei. Este recomandabilă şi atunci când în
spaţiul inelar căderile de presiune sunt mult mai mari decât cele din interiorul coloanei.

Dacă se preconizează cimentarea inversă, coloana se introduce cu şiu fără valvă de

reţinere, iar spaţiul inelar trebuie închis, eventual cu ajutorul prevenitorului de erupţie.
Pentru siguranţa cimentării în zona şiului, se pompează pastă în exces, astfel încât să
urce în coloană pe 50 -100 m. Pătrunderea pastei în interiorul coloanei poate fi detectată
amestecând în prima cantitate de pastă pompată un izotop radioactiv; în coloană este
introdus cu cablu, printr-un lubricator montat în capul coloanei, un detector. Ieşirea
noroiului din coloană, printr-un ştuţ lateral, este reglată cu ajutorul unui ventil. După
terminarea operaţiei, coloana rămâne închisă până la întărirea pastei.

pag.24
3.2.Cimentarea coloanelor 2.2
Cimentarea prin prăjini

Cimentarea normală a coloanelor cu diametrul mare (16-

30 in) se prelungeşte nedorit de mult din cauza volumului
mare de noroi de refulare ce trebuie pompat după pasta
de ciment. Separarea pastei cu dopuri mari în interiorul
coloanei este problematică. Dacă diferenţa de densitate
pastă-noroi este mare, există pericolul plutirii şi chiar al
turtirii coloanei la sfârşitul operaţiei.

Aceste dificultăţi pot fi evitate dacă se cimentează

coloanele prin pră-jini. După tubarea coloanei, se
introduce garnitura de prăjini al cărei capăt etan-şează în
niplul de reţinere, mai rar în şiu. Pasta şi noroiul se
pompează prin garnitură cu un dop separator pentru prăjini,
după pastă; acesta se poate bloca în capătul prăjinilor.
După terminarea operaţiei, garnitura se retrage.

pag.25
3.2.Cimentarea coloanelor 2.2
Cimentarea prin țevi în spațiul inelar

La coloane cu diametru mare şi lungime mică, în spaţiul inelar se introduc mai multe şiruri
de ţevi cu diametru redus. Prin ele se pompează pasta de ciment şi noroiul de refulare
astfel ca pasta să fie în echilibru. Apoi, ţevile se retrag la nivelul pastei şi se spală prin
circulaţie directă. Evident, se pompează simultan, cu aceleaşi debite, prin toate ţevile.

Cimentarea se execută în mai multe trepte, în funcţie de lungimea intervalului de ciment,

mărimea spaţiului inelar şi posibilităţile de preparare a pastei.

pag.26
3.2.Cimentarea lainerelor 2.2

Un lainer se introduce în sondă cu garnitura de foraj. Între lainer

şi prăjini se află un dispozitiv, numit lansator, care permite ca
garnitura să fie deşurubată şi retrasă.

Lainerele ce urmează să fie cimentate sunt echipate de jos în

sus astfel: şiu cu una sau două valve de reţinere, eventual un
niplu cu valvă la 20 - 30 m, un inel de reţinere a dopului de
lainer, sistemul de agăţare a lainerului în coloană, lansatorul şi,
uneori, un packer pentru etanşarea spaţiului dintre lainer şi
coloana precedentă. Şiul este prevăzut cu lame pentru o
eventuală fixare pe talpă şi cu orificii laterale de ieşire a fluidelor

pag.27
3.2.Cimentarea coloanelor tubate în două secțiuni 2.2

Tronsonul inferior, tubat sub formă de lainer, se

cimentează ca atare. După frezarea cimentului rămas
deasupra şi în interiorul lui, se tubează coloana de
prelungire, cu niplu de întregire la partea inferioară (fig.
a). Niplul este prevăzut cu orificii sau sliţuri de circulaţie
şi cu inele de etanşare din plumb, cupru sau cauciuc.
Se contactează capul lainerului (fig.c), se retrage puţin
coloana pentru ca orificiile să rămână libere, dar fără ca
niplul să iasă din lainer. După verificarea circulaţiei, se
cimentează fie prin interiorul, fie prin exteriorul
coloanei. În cea de a doua variantă, presiunea de
pompare este mai mică, dar dezlocuirea noroiului de
pastă este mai puţin eficientă.

După ce s-a terminat operaţia de cimentare, se coboară

uşor coloana şi orificiile de circulaţie se închid. Se lasă o
greutate nu prea mare pe capul lainerului astfel ca inelul
de plumb de pe niplu să etanşeze. Dacă deasupra
niplului se află un packer masiv, el se armează tot prin
lăsarea unei părţi din greutatea coloanei.

pag.28
3.2.Cimentarea coloanelor filtru 2.2

La circa 10 m deasupra filtrului se montează, în timpul

tubării, o placă din aluminiu ori se înşurubează un burlan
cimentat. În continuare, se interca-lează un niplu cu orificii de
circulaţie şi cu valvă de reţinere. Sub orificii poate fi montată
o umbrelă de cimentare pentru a evita coborârea pastei (în
fapt, la contactul pastă-noroi se formează un amestec
vâscos care previne fenomenul).
Pasta de ciment, pompată între două dopuri separatoare de
cauciuc, va trece în spaţiul inelar prin orificiile niplului.

Când se cimentează zona dintre două porţiuni de

filtru, fluidele se pompează prin ţevi de extracţie sau
prin prăjini, etanşate într-un dispozitiv aflat deasupra
niplului de cimentare (fig. b)

pag.29
3.2.Dopuri de ciment 2.2
Generalități

Dopurile de ciment se utilizează pentru:

izolarea temporară sau definitivă a unor strate inferioare, pentru probarea sau
exploatarea celor superioare
conservarea sau abandonarea sondei
schimbarea direcţiei găurii de sondă de la anumită adâncime, fie pentru a părăsi o
porţiune blocată (garnitură nerecuperabilă, coloană spartă), fie pentru a atinge o
ţintă impusă
combaterea pierderilor de circulaţie

Sunt recomandabile paste tixotropice, care gelifică rapid după ce sunt lăsate în
repaus, şi paste cu viteză mică de filtrare. Pentru combaterea pier-derilor de
circulaţie se utilizează şi paste cu materiale de blocare, amestecuri ciment-
bentonită-motorină ş.a.

pag.30
3.2.Dopuri de ciment 2.2
Cimentarea la echilibru

Pomparea Sfârşitul
Terminarea
fluidului de operaţiei
pompării
refulare
pag.31
3.2.Dopuri de ciment 2.2
Cimentarea cu dop de reţinere

Pomparea Terminarea Sfârşitul

fluidului de pompării operaţiei
refulare
pag.32
3.2.Dopuri de ciment 2.2
Cimentarea cu lingura

Această metodă este folosită la adâncimi şi presiuni reduse, în găuri tu-bate, pline cu apă
sau cu noroi uşor, dar a fost utilizată şi la adâncimi mai mari de 3000 m. Metoda este
utilizată adeseori pentru abandonarea unei sonde sterile: se execută un dop deasupra
zonei perforate şi probate, apoi unul la gura sondei.

Lingura este de fapt un burlan (sau mai multe, înşurubate între ele), introdus cu cablu.
Lingura posedă la partea inferioară o supapă comandată mecanic, prin sprijinire pe
talpă, sau electric.

Volumul de pastă şi adâncimea dopului sunt uşor de controlat, costul operaţiei este
redus, dar volumul plasat într-un marş este limitat şi înaintea marşului următor, când se
folosesc supape mecanice, este necesară o pauză pentru prizarea primei tranşe.

pag.33
3.2.Cimentări secundare 2.2
Generalităţi

Ele se efectuează pentru:

- remedierea cimentărilor primare nereuşite: fie pasta nu s-a ridicat pe înălţimea
proiectată, fie ea s-a canalizat şi au rămas spaţii pline cu noroi prin care fluidele pot
circula dintr-un strat în altul, spre suprafaţă ori pe la capul lainerelor
- oprirea apei să pătrundă în sondă, din strate aflate sub, deasupra sau între cele
de petrol ori gaze
- blocarea totală sau parţială a unor orizonturi dintr-un complex pro-ductiv pentru
ca ele să poată fi exploatate succesiv
- repararea coloanelor sparte
- abandonarea zonelor sterile depletate sau inundate cu apă, urmată de o retragere
la zone aflate mai sus
Cimentările secundare sunt cunoscute şi sub numele de cimentări sub presiune,
deoarece necesită, de obicei, aplicarea unei presiuni pentru a forţa pasta să pătrundă
într-o anumită zonă: în perforaturi, în fisuri, în canalele din spatele unei coloane sau
într-o spărtură de burlane. Totuşi, nu toate cimentările de remediere reclamă o presiune
suplimentară faţă de cea necesară circulaţiei. În zone depletate, pasta pătrunde chiar
sub greutatea proprie.
pag.34
3.2.Cimentări secundare 2.2
Cimentarea de remediere prin spatele coloanei

Pasta de ciment nu se ridică până la înălţimea proiectată din diverse cauze: pierderi în
stratele fisurate sau foarte permeabile, caverne mari neluate în calcul, antrenarea pastei
de apele subterane sau o greşeală de calcul. Uneori, pasta se amestecă ori se
canalizează prin noroi, nu se întăreşte şi spaţiul respectiv rămâne practic necimentat.

Fluidele din stratele neizolate se pot strecura prin spatele coloanei, provocând
dificultăţi mai ales în timpul exploatării. Uneori rămân necimentate chiar strate care
prezintă interes economic. Coloanele de ancoraj necimentate până la suprafaţă nu-şi
îndeplinesc funcţiile de bază.

Dacă există un strat care ,,primeşte" noroi şi spaţiul inelar se poate închide, se
pompează pastă de ciment direct prin spatele coloanei. În caz contrar, cimentarea se
completează cu ajutorul unor ţevi de extracţie cu dia-metrul mic introduse în spatele
coloanei

pag.35
3.2.Cimentări secundare 2.2
Cimentarea de remediere prin perforaturi

Când zona ce trebuie completată cu ciment se află la adâncime mare sau când nu
este posibilă introducerea ţevilor prin spatele coloanei, aceasta se perforează
deasupra oglinzii de ciment, detectată prin cimentometrie, pe 2  3 m, 4 sau 5 găuri
pe metru. După ce s-a obţinut circulaţia, se pompează volumul de pastă necesar prin
interiorul prăjinilor sau a ţevilor de extracţie introduse, eventual cu un packer armat
deasupra perforaturilor. În absenţa packerului, se închide coloana de prăjini cu
prevenitorul de erupţie.

pag.36
3.2.Cimentări secundare 2.2
Cimentarea sub presiune fără reținător

Plasarea pastei de Presarea pastei

ciment la echilibru în strat

pag.37
3.2.Cimentări secundare 2.2
Cimentarea sub presiune cu reținător

Plasarea pastei de Presarea pastei Sfârșitul

ciment în apropierea în strat operației
reținătorului
pag.38