CUPRINS

INTRODUCERE

1. SIMPTOME PRODUSE DE ORGANISME DAUNATOARE

1.1. Simptome produse de ciuperci
1.2. Simptome produse de bacterii
1.3. Simptome produse de virusuri
1.4. Simptome produse de insecte, acarieni
1.5. Simptome produse de nematozi

2. ORGANISME DAUNATOARE VITEI DE VIE

2.1. Organisme daunatoare de carantina
2.2. Organismul daunator - Daktulosphaira vitifoliae (filoxera)
2.3. Ciuperci daunatoare la Vita de vie
2.4. Ciuperca daunatoare - Armillaria mellea (putregaiul alb al
radacinilor)
2.5. Ciuperca daunatoare - Colletotrichum gloeosporioides (antracnoza)
2.6. Cancerul bacterian al vitei de vie - Agrobacterium vitis
2.7. Virusul rasucirii frunzelor vitei de vie - Grapevine leafroll virus
2.8. Daunatorul - Adoxus obscurus (scriitorul)

3. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE
 INTRODUCERE

România este o ţară producătoare de vin, cu o tradiţie bogată şi îndelungată în domeniul

viticulturii. Dacă înainte de 1989 exista o viticultură centralizată, în care se aplicau tehnologii de
cultură avansate, după 1989 s-a înregistrat un regres în domeniu, în special datorită fărâmiţării
suprafeţelor viticole şi creşterii suprafeţelor cultivate cu hibrizi producători direcţi, în detrimentul
soiurilor nobile, cu tradiţie.

Evaluarea terenului şi a plantelor din punct de vedere fitosanitar este o condiţie esenţială
pentru stabilirea celor mai eficiente metode de control ale bolilor şi dăunătorilor viţei-de-vie.

Deoarece sectorul este unul de importanţă majoră pentru economia ţării s-a încercat
impulsionarea acestuia şi în acest scop Guvernul României prin Ministrul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale a dezvoltat o serie de programe cum ar fi: Programul Naţional de Sprijin al
României în sectorul viti-vinicol 2014 – 2018 şi Programul Naţional de Sprijin în sectorul viti-
vinicol 2019 – 2023.

Gestionarea cu succes a organismelor dăunătoare se asigură prin aplicarea unui program

de protecţie integrată, care include o serie de componente, printre care metode biologice, agro-
fitotehnice, mecanice, fizice şi chimice. Abordarea în practica fitosanitară a managementului
integrat al organismelor dăunătoare se bazează pe menţinerea populaţiei organismului dăunător
sub pragul economic de dăunare.

Aplicarea produselor de protecţie a plantelor este o intervenţie cu impact puternic şi

complex asupra agroecosistemelor, având o serie de avantaje, dar şi dezavantaje legate mai ales
de toxicitatea produselor utilizate. De asemenea, aplicarea repetată a acestor produse duce la
apariţia fenomenului de rezistenţă a organismelor dăunătoare faţă de produsele de protecţie a
plantelor utilizate, ceea ce atrage după sine necesitatea aplicării unui mare număr de tratamente
şi respectiv cheltuieli exagerate, metoda devenind nerentabilă.

O altă verigă care duce la limitarea utilizării nejustificate a produselor de protecţie a

plantelor este monitorizarea organismelor dăunătoare în vederea cunoaşterii dinamicii populaţiei,
stabilirea speciilor “cheie” care justifică aplicarea tratamentelor şi punerea în evidenţă a
duşmanilor naturali, care pot limita nivelul populaţiei de organisme dăunătoare.

Elaborarea şi aplicarea unui program de protecţie faţă de boli şi dăunători nu se poate

realiza fără diagnosticul corect al acestora, precum şi al duşmanilor naturali prezenţi în cultură.
Identificarea cu acurateţe şi într-un timp cât mai scurt este o condiţie esenţială pentru aplicarea
măsurilor în timp util şi eficiente din punct de vedere economic.

2
 1. SIMPTOME PRODUSE DE ORGANISME
DAUNATOARE VITEI DE VIE

1.1. SIMPTOME PRODUSE DE CIUPERCI

Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic, fiziologic şi la

nivel anatomo-morfologic. În general, bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se
caracterizează prin câteva tipuri principale de simptome, care permit şi identificarea lor.
Confirmarea organismului dăunător se face însă după un examen de laborator.

Simptomele ce apar pe diferitele organe la vița-de-vie sunt variate, după cum urmează:

Putregaiuri produse prin degradarea şi distrugerea diferitelor organe ale plantelor atacate
sub influenţa enzimelor secretate de ciuperci (Botrytis cinerea, Botrytis fuckeliana,
Coniella diplodiella).
Fainare, cauzată de ciuperca Uncinula necator, prezentă în forma denumită Oidium
tuckeri, afectează toată planta, de la lăstari până la fructe, manifestându-se prin formarea
unui strat de culoare cenușie și, mai apoi, prin crăparea boabelor.
Mană, cauzată de ciuperca Plasmopara viticola, constă în apariția unor pete gălbui pe
frunze, acestea căpătând, mai apoi, o consistență specifică ciupercilor, asemănătoare
pufului. În timp, frunzele capătă o culoare brună și se usucă.
Antracnoza, cauzată de ciuperca Gleosporium ampelophagum, care se manifestă prin
apariția unor pete brun-roșcate pe frunze și pe lăstari, adesea având aspectul unor
ulcerații.
Pătările frunzelor, de diferite culori, în diferite faze de vegetaţie, sunt simptome foarte
răspândite la toate tipurile de boli, cum ar fi, Septoria ampelina, Alternaria spp.,
Pseudopeziza tracheiphila.
Cancere (Eutypa lata).
Necrozele apar frecvent pe ramuri, fructe şi alte organe atacate, fiind influenţate de
factori variaţi şi sunt cunoscute sub denumirea de arsuri.

1.2. SIMPTOME PRODUSE DE BACTERII

În cazul bacteriozelor care afectează vița-de-vie, pot fi întâlnite mai multe tipuri de
simptome. In randurile urmatoare voi enumera cateva simptome produse de bacterii.

3
A. Pătări, arsuri (necroze) cu forme şi mărimi diferite (circulare sau neregulat circulare) cu
sau fără aureolă (halo).
 Apar pe frunze, coarde, flori şi fructe: pe frunze, dezvoltarea petelor este limitată de
nervuri, iar petele apar unghiulare; pe coarde, pătările au formă de dungi sau benzi.
 Pe vreme umedă şi caldă, ţesuturile infectate exsudează masa de bacterii şi produc
îmbolnăvirea altor plante.
 Pătrunderea bacteriilor are loc prin răni și deschideri naturale, iar invazia intracelulară
prin țesuturile parenchimatice. Congestia hidrică a țesuturilor în timpul ploilor
puternice favorizează pătrunderea și invazia patogenilor (Pseudomonas syringae).

B. Ofiliri / veştejiri - cauzate de pătrunderea bacteriilor în xilem, unde se multiplică şi

migrează.
 Apa şi substanţele nutritive nu mai pot fi transportate, având ca rezultat slăbirea,
ofilirea şi moartea părţii aeriene a plantei.
 Bacteriile distrug adesea părţi ale pereţilor celulelor xilemice sau le fac să se rupă
devreme în timpul dezvoltării bolii, se răspândesc şi se multiplică în ţesuturile
parenchimatice adiacente, în diferite puncte de-a lungul vaselor, omorând celulele şi
provocând formarea de buzunare sau cavităţi umplute cu bacterii, gome şi resturi de
cellule.
 În general, bacteriile care produc ofiliri, deși nu sunt strict limitate în elementele
vasculare, nu se răspândesc prea mult în restul țesuturilor plantei și nu ating suprafața
acesteia până ce planta nu este omorâtă de boală.
 Bacteriile care produc aceste simptome pătrund prin răni ce expun elementele
vasculare. Exemple: Xylella fastidiosa, Xylophilus ampelinus.

C. Ulcere
 Apar pe coarde;
 Au aspect de: crăpături ale scoarței, zone necrotice în cilindrul lemnos, excrescențe
crustoase;
 Bacteriile pătrund prin răni și prin deschideri naturale; exemple: Xylella fastidiosa,
Xylophilus ampelinus.

D. Hipertrofii (gale, tumori)

 Sunt produse pe: rădăcini și tulpini;
 Tumorile pot fi: amorfe, constând din creşteri mai mult sau mai puţin neorganizate sau
dezorganizate ale ţesuturilor vegetale sau proliferări de ţesuturi, malformații;
 Bacteriile pătrund prin răni şi stimulează celulele să se mărească şi să se dividă, datorită
auxinelor produse de acestea; bacteriile rămân întotdeauna în spațiile intercelulare.
Exemplu: Agrobacterium tumefaciens.

4
1.3. SIMPTOME PRODUSE DE VIRUSURI

Cele mai frecvente și evidente simptome ale infecțiilor virale la vița-de-vie sunt:

1) De tip mozaical, caracterizate prin:

 Prezența pe suprafața frunzelor a unui amestec de pete neregulate de culoare verde
închis, verde deschis, galbene sau alburii (Tobacco ring spot virus, Grapevine fan leaf
virus).
 Marmorare: zonele clorotice sunt slab diferențiate și diferă numai puțin de cele de
culoare verde închisă (Peach rosette mosaic virus, Tomato ringspot virus).
 Clorozarea sau îngălbenirea nervurilor: nervurile se prezintă fie ca o rețea gălbuie, iar
țesuturile limbului prezintă pete clorotice, care dau frunzei aspect de mozaic
(Grapevine vein mosaic), fie apar pete galbene arămii în lungul nervurilor (model de
frunze de stejar).
 Pătări inelare la Grapevine fan leaf virus, Tomato ringspot virus și Tobacco ringspot
virus.
 Înroșirea suprafeței limbului frunzei la soiurile de struguri roșii respectiv îngălbenirea
la soiurile de struguri albi, simptome tipice penru Grapevine flavescence doree și
Grapevine Bois noir phytoplasma, Grapevine leaf roll virus.

2) Deformări ale frunzelor:

 Frunze asimetrice, mai mici decât mărimea normală (Peach rosette mosaic virus,
Tomato ringspot virus);
 Rularea limbului foliar spre fața inferioară (Grapevine flavescence doree și Grapevine
Bois noir phytoplasma);
 Frunze deformate, având formă de evantai (Grapevine fan leaf virus).

3) Scurtarea internodurilor, dispunerea lor în zig-zag, frunzele cresc înghesuite având

aspect de tufă (Peach rosette mosaic virus, Grapevine fan leaf virus);
4) Meierea – boabele rămân nedezvoltate ca urmare a nepolenizării florilor la Grapevine fan
leaf virus;
5) Mărgeluirea – prezența pe același ciorchine atât a boabelor dezvoltate normal cât și a
unor boabe mai mici ca mărime a căror coacere este mai timpurie și nu au semințe
(Grapevine fan leaf virus, Peach rosette mosaic virus);
6) Orificii și canaluri în cilindrul lemnos al altoiului și portaltoiului la Grapevine virus A
7) Declin progresiv, întârzierea dezmuguritului, creșteri reduse (Tomato ringspot virus,
Tobacco ringspot virus, Grapevine virus A, Grapevine flavescence doree, Grapevine Bois
noir phytoplasma).

5
 1.4. SIMPTOME PRODUSE DE INSECTE, ACARIENI

Dăunări produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de ros, care apar la exteriorul sau
în interiorul organelor atacate:

 Perforarea frunzelor (larve fluturi ex. Autographa gamma);

 Scheletarea frunzelor (cărăbuşi);
 Minarea frunzelor (Holocacista rivillei, Phyllocnistis vitegenella);
 Roaderea rădăcinilor (Melolontha melolontha);
 Perforarea fructelor (larve de fluturi, scriitorul);
 Răsucirea frunzelor (ţigărarul).

Dăunările produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt, apar în urma faptului că
pentru hrănire dăunătorii introduc în țesuturi salivă, conținând enzime care determină modificări
morfologice și biochimice ale acestora, printre care amintim:

 Decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (acarieni);

 Apariţia galelor pe frunze sau rădăcini (filoxera);
 Deformări şi decolorări (tripşi, acarieni, cicade);
 Argintarea frunzelor (tripşi).

1.5. SIMPTOME PRODUSE DE NEMATOZI

Nematozii sunt fitoparaziţi, ce au dimensiuni microscopice, se localizează fie în țesuturile

rădăcinilor, tulpinilor, frunzelor sau în ovarele florilor (endoparaziți), fie la exteriorul organelor
atacate (ectoparaziți), fiind fixați de substratul alimentar cu aparatul lor bucal.

În urma hrănirii prin înțeparea și sugerea sucului cellular, nematozii pot să producă daune,
care frecvent apar sub formă de:

 Gale, umflături ale țesuturilor vegetale pe seama cărora se hrănesc, de exemplu pe

rădăcini (Xiphinema);
 Innegrirea ţesuturilor (Xiphinema.);
 Hipoplazia corticală, respectiv dezvoltarea incompletă a ţesuturilor exterioare
(Xiphinema);
 Proliferarea rădăcinilor laterale (Xiphinema).

6
 2. ORGANISME DAUNATOARE VITEI DE VIE
(VITIS VINIFERA)

Organismele dăunătoare plantelor şi produselor vegetale pot fi grupate în două categorii:

organisme dăunătoare de carantină şi organisme dăunătoare non-carantină.

Organismele dăunătoare de carantină sunt organismele care reprezintă o importanţă

economică potenţială pentru o zonă aflată în pericol, care nu sunt prezente în acea zonă sau dacă
sunt prezente nu sunt larg răspândite şi fac obiectul unui control oficial.

În ţara noastră organismele dăunătoare de carantină sunt reglementate prin Hotărârea

Guvernului 563/2007 cu modificările şi completările ulterioare, care transpune prevederile
Directivei 29/2000 a Uniunii Europene.

2.1. ORGANISME DĂUNĂTOARE DE CARANTINĂ LA VIŢA-DE-VIE

Exista cateva specii de organisme daunatoare de carantina ale vitei de vie, cu diverse
raspandiri geografice, ce pot fi regasite pe mai multe continente (Europa, Africa, Asia, America).

Astfel, vom enumera clasele de specii, cu denumirea lor stiintifica si populara, urmand sa
descriu cativa dintre reprezentantii acestora.

A. Bacterii
1. Xylophilus ampelinus (Panagopoulos) Willems et al - arsura bacteriană
2. Xylella fastidiosa, Wells, Raju, Hung, Weisburg, Parl & Beemer - arsura bacteriană

B. Virusuri si micoplasme
1. Grapevine flavescence doree MLO/(FDp) - flavescența aurie;
2. Tomato ringspot virus (ToRSV) - virusul pătării inelare a tomatelor la vița de vie;
3. Tobacco ringspot virus (TRSV) - virusul pătării inelare a tutunului la vița de vie;
4. Peach rosette mosaic virus in grapevine (PRMV) - virusul mozaicului în rozetă a piersicului.

C. Insecte si acarieni
1. Daktulosphaira vitifoliae (Fitch.) – filoxera;
2. Margarodes vitis (Phillipi);
3. Margarodes vredendalensis de Klerk;
4. Margarodes prieskaensis, Jakubski;
5. Carneocephala fulgida, Nottingham - populaţii non-europene;
6. Graphocephala atropunctata (Signoret) - populaţii non-europene.

7
 2.2. Organismul daunator - Daktulosphaira vitifoliae (filoxera)

Daktulosphaira vitifoliae este organism dăunător de carantină, prezent în România, avand

denumirea populara de filoxera. Ca si plante gazdă, acesta este specific speciilor de Vitis, fiind
un dăunător oligofag.

Acest daunator prezintă mai multe forme morfologice:

 Forma galicolă: apteră, 1,5-2 mm lungime cu două subtipuri: fundatrix sau matca, cu
corp piriform şi fundatrigene cu corp globulos şi abdomen îngust apical, galben –
portocaliu (fig. 1).
 Forma radicicolă: apteră, cu corp oval, culoare variind de la galben – roşcat la brun
castaniu. Are 70 tuberculi mici situaţi dorsal care au capacitatea de a secreta o substanţă
ceroasă albă ce acoperă corpul insectei.
 Forma sexupară (aripată) are corpul alungit, de cca 1 mm lungime, culoare galben–
portocaliu, aripi lungi, transparente, antene bine dezvoltate.
 Forma sexuată apare din ouă de iarnă (de rezistenţă) cu formă eliptică, galbene la
depunere, apoi brune, depuse de sexupare.

Ca si simptome, atacul se manifestă în special pe soluri argiloase, unde se formează

crăpături prin care dăunătorul migrează de la rădăcinile unui butuc la altul. Forma galicolă atacă
vârful lăstarilor prin înţepare fapt ce determină hipertrofierea ţesutului şi formarea de gale pe
partea superioară a frunzelor (fig. 2), iar pe partea superioară în dreptul galelor se află mici
deschideri prin care larvele părăsesc gala.

8
 De asemenea, lăstarii atacaţi nu mai cresc şi lemnul nu se mai coace. Forma radicicolă
atacă rădăcinile prin înţepare şi sugere, ţesuturile se deformează, se hipertrofiază, apar nodozităţi
şi tuberozităţi şi în 3-6 ani butucul se usucă. Ca urmare a generalizării altoirii viţei europene pe
portaltoi americani pagubele produse sunt limitate sub fomă de gale pe frunzele portaltoilor, iar
în cazul celor produse de forma radicicolă apar în plantaţiile unde viţa europeană se mai cultivă
pe rădăcini proprii.

Măsurile de management pentru culturile de vita de vie (Vitis vinifera) sunt impartite in:
masuri preventive si masuri curative.

Măsuri preventive:

Altoirea soiurilor de viţă europeană pe portaltoi american (Vitis riparia, Vitis rupestris,
Vitis berlandieri).
Cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi.
Folosirea de material săditor viticol controlat, liber de filoxeră.

Măsuri curative:

Metode biologice: forma radicicolă este atacată de acarieni, de Carabidae, Coccinellidae

şi Staphylinidae, iar forma galicolă de acarieni (Trombidiidae), neuroptere
(Chrysopidae), tripşi (Scolothrips acariphagus), ploşniţe (Anthocoridae), coleoptere
(Coccinelidae); pe lângă entomofagi se poate utiliza ciuperca Beauveria bassiana.
Metode culturale: inundarea viilor pentru câteva săptămâni poate reduce nivelul
populaţiilor.
Metode mecanice: culegerea frunzelor cu gale primare şi distrugerea lor (în plantaţii
mici), în perioada depunerii ouălor de către fundatrix.
Metode fizice: tratamente cu apă caldă de scurtă durată a butaşilor înrădăcinaţi.

2.3. CIUPERCI DAUNATOARE LA VITA DE VIE

1. Armilaria mellea (Vahl) Kummer – putregaiul alb al rădăcinilor

2. Botryotinia fuckeliana (de Bary)Whetzel (sin. Sclerotinia fuckeliana), f.c. Botrytis
cinerea Pers. – putregaiul cenușiu al viței-de-vie
3. Botryosphaeria sp. – înnegrirea și moartea brațelor viței-de-vie
4. Coletotrichum gloeosporioides (Penz.) Penz. & Sacc. – antracnoza viței-de-vie
5. Elsinoe ampelina (de Bary) Shear – antracnoza viței-de-vie
6. Eutypa ( Pers.Fr) – eutipoza
7. Greeneria uvicola (Berkeley & Curtis) Punithalingam – putregaiul amar
8. Guignardia baccae (Cavara) Jacz. – falsul putregai negru al viţei-de-vie
9. Guignardia bidwellii (Ellis) Viala&Ravaz – putregaiul negru al viței-de-vie

9
 10. Ilionectria liriodendri (Halleen, Rego & Crous) P. Chaverri & C. Salgado
11. Phomopsis viticola (Sacc) – excorioza viței-de-vie
12. Physopella ampelopsidis ( Diet. & Syd.) Cumm. & Ramachar – rugina viței-de-vie
13. Plasmopara viticola (Berk.& Curt) – mana viței-de-vie
14. Pseudopeziza tracheiphila (Müll.-Thurg.) – boala petelor roșii
15. Roselinia necatrix (Prill.) – putregaiul alb al rădăcinilor
16. Septoria ampelina (Berk.et Curt) – septorioza
17. Stereum hirsutum – esca sau apoplexia viței-de-vie
18. Uncinula necator (Schw) – făinarea viței-de-vie.

2.4. Ciuperca daunatoare - Armillaria mellea (putregaiul alb al radacinilor)

Armillaria mellea, cu denumirea populara de “putregaiul alb al radacinilor” nu este un

organism dăunător de carantină, fiind prezent în România. Vitis vinifera (vița-de-vie) este una
dintre cele mai representative plante gazde ale acestei specii.

Ce si simptome, Armilaria mellea atacă de regulă vițele bătrâne, slăbite, debilitate şi

vițele din plantațiile cu exces de umiditate în sol. Boala se manifestă în focare, care se extind an
de an, pe măsura infectării solului.

Identificarea ciupercii se face prin îndepărtarea scoarței de trunchi, deasupra sau sub linia
solului sau pe rădăcinile mai mari. Ciuperca produce un covoraș alb de hife miceliene, între
scoarță și lemn (fig. 1). Țesuturile infectate au un miros specific, de ciupercă, atunci când
umiditatea crește.

10
Simptome pe frunze:

 Depind de vârsta și sensibilitatea plantei;

 În funcție de condițiile de mediu, dezvoltarea bolii poate fi:
 Progresivă (declin lent), unde principalele simptome sunt: scăderea vigorii plantei;
reducerea lăstarilor care duce la piticirea plantelor; plantele pitice pot supraviețui un
sezon dar frecvent mor în timpul perioadei de repaus; modificări foliare (frunzele au
culoare și formă anormală), respectiv pot fi mici, de culoare verde închis, prezentând
simptome de arsură, se pot ofili și pot să cadă; în mod obișnuit, într-o plantație există
plante cu grade diferite de declin.
 Bruscă (apoplexie) - poate avea loc fără a exista simptome pe frunze; apoplexia
poate să apară în perioada de stres hidric sau o dată cu apariția primelor fructe.

Simptome la baza tulpinii:

 În stadiu final, hifele miceliene ce colonizează rădăcinile ajung și la zona coletului și pot
urca pe trunchi câțiva decimetri;
 Hifele miceliene pot fi observate foarte ușor prin înlăturarea scoarței; uneori hifele
miceliene distrug scoarța și atunci devin mai ușor vizibile;
 Plantele afectate prezintă adesea fisuri/leziuni; crăpăturile apar datorită presiunii
exercitate asupra scoarței de către hifele miceliene;
 În perioada rece a toamnei și la începutul iernii, ciuperca produce fructificații pe linia
solului, în jurul trunchiului vițelor infectate.

Simptome pe rădăcini:

 În interiorul rădăcinilor se formează la nivelul cambiului, între scoarță și lemn, un

miceliu alb, dens, care uneori formează un tub micelian; învelişul rădăcinilor se brunifică,
devine moale și se fisurează permiţând astfel observarea miceliul ciupercii;
 Pe partea exterioară a rădăcinilor se pot forma filamente miceliene dispuse în formă de
rețea (rizomorfe de 1-2 mm în diametru, de culoare negru-mahon).

Mod de răspândire:

 Cu ajutorul materialului de plantare infectat;

 De la o plantă la alta, prin contactul rădăcinilor;
 Cu ajutorul echipamentelor și a apei de irigație.

Măsuri de management (preventive):

 Înlăturarea plantelor infectate cu tot cu rădăcini;

 Arderea tuturor resturilor vegetale;
 Pe terenurile infectate, cel puțin un an, nu se replantează viță-de-vie.

11
 2.5. Ciuperca daunatoare - Colletotrichum gloeosporioides (antracnoza vitei de vie)

Colletotrichum gloeosporioides, cu denumirea populara de “antracnoza vitei de vie” nu

este un organism dăunător de carantină, fiind prezent în România. Vitis vinifera (vița-de-vie) este
una dintre cele mai representative plante gazde ale acestei specii.

Antracnoza apare pe struguri pe măsură ce se coc și se maturizează. Simptomul inițial al

acestei boli este putrezirea fructelor în vie. Pe boabele infectate, la început, se dezvoltă pete
circulare de culoare maroroșcat. Ulterior, petele se extind și cuprind întregul bob. Boabele
putrezite sunt acoperite cu o masă de conidii (spori) de culoare somon (fig. 2). Ele rămân atașate
de ciorchine (fig. 1) sau cad atunci când putrezirea este completă. Boabele putrezite sunt
zbârcite.

Fructele sunt susceptibile să fie infectate cu C. gloeosporioides în toate stadiile

dezvoltare, începând cu boabele mici, verzi, până la cele coapte, dar simptomul nu se manifestă
până la maturitatea acestora.

Ciuperca se dezvoltă bine în sezoanele ploioase cu temperaturi mari. Germinarea

sporilor cere o umiditate relativă crescută și aceștia sunt eliberați numai când există condiții de
umiditate ridicată. Ploile frecvente în perioada de coacere a fructelor și aproape de cules, au ca
rezultat pierderi mari de recoltă. Ciuperca este inactivă în perioadele uscate.

Mod de răspândire: de la un an la altul, ciuperca se menține sub formă de miceliu de

rezistență în fructele mumificate și în pedicelele infectate. În perioadele ploioase ciuperca se
dezvoltă și este răspândită cu ajutorul vântului, stopilor de apă și picăturilor de rouă, pe tot
parcursul perioadei de vegetație. Cea mai mare cantitate de spori se dezvoltă primăvara devreme
și se diminuează în timpul lunilor de vară.
12
Măsuri de management (preventive):

 Îndepărtarea fructelor mumificate căzute pe sol, înainte de pornirea în vegetație ;

 Utilizarea în cultură de soiuri rezistente și butași altoiți sănătoși;
 Gestionarea corespunzătoare a resturilor de plante infectate și a boabelor putrezite;
 Efectuarea la timp a tăierilor în vie a părților de plantă infectate;
 Distrugerea buruienilor care pot menține persistența patogenului și pot ajuta la
răspândirea acestuia;
 Îmbunătățirea circulației aerului prin asigurarea distanței adecvate între plante la plantare.

2.6. Cancerul bacterian al vitei de vie - Agrobacterium vitis

Ca simptome, bacteria atacă rădăcinile, zona coletului, butucul şi coardele multianuale.

Pe unele rădăcini mai groase, situate la mică adâncime în sol se pot forma tumori sau gale, la
vițele tinere tumorile apar la baza portaltoiului, la zona de calusare și înrădăcinare și la punctul
de altoire (fig. 1), iar la vițele mai bătrâne tumorile apar pe butuc și pe toate părțile aeriene
multianuale.

La început tumorile sunt albicioase, mai puțin consistente, apoi se lemnifică. Tumorile
sunt tari, fiind formate din mai multe țesuturi vasculare. Celulele care alcătuiesc tumoarea sunt
hipertrofiate, deformate sau foarte mici. Tumorile (gale, excrescențe) au mărimi, forme și
consistențe diferite, cu suprafață rugoasă, de multe ori asemănătoare inflorescențelor de
conopidă.

Se pot întâlni două tipuri de simptome: cancerul propriu-zis, care se manifestă prin
tumori bine conturate, sferice sau ovoidale și ariceală, care apare numai pe brațele mai vechi de
un an și pe tulpina vițelor conduse înalt (fig. 2).

13
 Ariceala se prezintă sub forma de proliferari continue pe lungimea brațului sau tulpinii,
formate din aglomerări de gale canceroase mici (numite tumorete). Majoritatea tumorilor
putrezesc la sfârșitul fiecărui an și cad, în anul următor apărând altele noi.

Caracteristic pentru această bacterioză este apariția tumorilor secundare (metastaze), la

oarecare distanță de tumoarea primară, de obicei formându-se deasupra tumorii principale
(fig. 3). Vițele atacate de cancerul bacterian sunt debile, frunzele sunt slab colorate, lemnul nu se
maturează suficient toamna, iar la soiurile cu strugurii roșii, frunzele se colorează prematur în
roșu.

Mod de răspândire: bacteriile supraviețuiesc în rizosferă folosind nutrienții exudați din

țesuturile rădăcinilor sau în sol până la 3 ani, uneori mai mult, în funcție de tipul solului (solurile
grele, umede și reci, dar și solurile nisipoase sunt foarte favorabile supraviețuirii bacteriilor), de
pH, umiditate, temperatură, raportul C/N (condiții optime pentru supraviețuirea bacteriei în sol
sunt la temperaturi de 8°C, umiditatea de 25-50%, pH slab alcalin și un raport mai ridicat de
C/N).

Bacteriile se pot răspândi foarte ușor și prin instalațiile de forțare a vițelor, unelte, utilaje
infectate dacă acestea nu sunt dezinfectate. Bacteriile pătrund în plante prin răni, iar cele
virulente produc tumorile caracteristice. Rana este esențială în procesul de tumorogeneză.

Perioada de incubație a bolii este influențată de: soi, vârsta plantei, condiții climatice,
temperatura optimă pentru dezvoltarea cancerului fiind de 22-30°C și umiditatea de 80%
(temperaturile peste 30 și sub 8°C inhibând dezvoltarea tumorilor). Lumina are un efect
inhibitor, tumorogeneza fiind favorizată de o perioadă de întuneric după inoculare.

Măsuri de management (preventive):

 Uneltele folosite la tăiere, butașii altoi și portaltoi, dar și vițele scoase de la forțat și
înainte de plantarea în biloane se vor dezinfecta în soluție de formalină 3-5 % sau
hipoclorit de sodiu 1%;
 Tratarea butasilor altoiți cu apă caldă (500C, 30-60 de minute) reduce, dar nu elimină
infecția cu Agrobacterium vitis;
 Se recomandă folosirea coardelor altoi și portaltoilor sănătoși, din plantații de portaltoi și
în plantații furnizoare de coarde altoi libere de cancer bacterian, unde trebuie aplicate
tratamente chimice pentru menținerea unei stări de sănătate corespunzătoare a vițelor,
precum și utilizarea la altoire a portaltoilor toleranți față de Agrobacterium vitis;
 Dezinfectarea solului și acidifierea lui prin reducerea fertilizărilor cu azot și
suplimentarea cu potasiu și fosfor;
 Inainte de plantare trebuie făcută inspecția vițelor, iar exemplarele care prezintă
simptome de cancer bacterian trebuie eliminate și arse în locuri special amenajate departe
de plantația viticolă.

14
 2.7. Virusul rasucirii frunzelor vitei de vie - Grapevine leafroll virus

Virusul produce următoarele simptome:

 Stagnare severă în creștere;

 Piticirea plantelor;
 Răsucirea frunzelor dinspre partea superioară spre cea inferioară, de-a lungul nervurii
central;
 Înroșirea frunzelor la soiurile cu struguri roșii (fig. 3);
 Îngălbenirea frunzelor la soiurile cu struguri albi;
 Pete de arsură pe frunze localizate în spaţiile dintre nervuri (fig. 2);
 Coarde nelignificate cu un număr mai mic de ochi;
 Maturarea anormală a strugurilor - ciorchinii butucilor bolnavi sunt mai mici decât cei
sănătoşi, culoarea lor este verzuie sau alburie și conținutul în zahăr este mai redus.

Mod de răspândire: prin altoire, comercializarea soiurilor de Vitis vinifera și tipurilor de

portaltoi infectați, prin specii de coccide vectori (păduchi țestoși).

Măsuri de management (preventive): utilizarea materialului săditor în cadrul unor scheme

special concepute pentru obținerea de vițe libere de virusuri.

Măsuri curative: eliminarea plantelor infectate, scoaterea şi arderea butucilor atacaţi, controlul
vectorilor.

15
 2.8. Daunatorul - Adoxus obscurus (scriitorul)

Scriitorul este un dăunător specific pentru vița-de-vie si nu este organism dăunător de

carantină, fiind prezent în România, sporadic, în toate regiunile viticole.

Adultul: femela are corpul scurt și masiv, de 5-6 mm lungime. Capul este mai îngust
decât pronotul, iar acesta cu mult mai îngust decât baza elitrelor. Capul și toracele sunt negre,
elitrele au umerii proeminenți, sunt punctate cu aspect de linii paralele, de culoare brună-
negricioasă, acoperite cu o pilozitate abundentă roșiatică.

Larva: are 6-8 mm lungime, corpul ușor încovoiat, cu capul galben și corpul moale, de
culoare albă, acoperit dorsal cu peri și țepi rari, cu șase picioare bine dezvoltate.

Oul: este de 1 mm, oval-alungit, de culoare galben aprins.

Ca si simptome, adulții rod frunzele, suprafața coardelor și a boabelor verzi sub forma
unor dungi liniar-arcuite caracteristice, de 3-15 mm lungime și 1,5 mm lățime, dispuse
neuniform, căpătând un aspect de scriere cuneiformă, de unde și denumirea de „scriitor”.

Perforările pot acoperi întreg limbul foliar, în final frunzele atacate se usucă. Larvele
dăunează rădăcinilor: pe cele subțiri le retează, iar pe cele mai groase formează rosături
caracteristice în formă de șănțulețe liniare sau neregulate.

16
 Iernează în sol ca larvă de ultima vârstă, adulții apărând în mai. După trei săptămâni de
hrănire cu frunze, femelele încep depunerea ouălor, în grupe de 20-40 de ouă, în zona coletului
sau sub scoarța butucului, incubația durând 10-12 zile. Femelele trăiesc în medie trei luni, timp
în care depun până la 80 de ouă.

După eclozare larvele pătrund în sol și se fixează pe rădăcini, unde se dezvoltă până în
toamnă, când pe masură ce vremea se răcește coboară la 40-50 cm adâncime pentru iernare.
Împuparea are loc primavară și durează 20-25 de zile. Are o generație pe an.

Măsuri de management (preventive): conducerea plantelor pe spalieri, la o densitate

corespunzătoare, pentru ca plantele să fie aerisite și luminate.

Măsuri curative:

 Strângerea adulților în perioada de vegetație, la semnalarea daunelor, prin scuturarea

plantelor dimineața;
 Arătura adâncă printre rânduri în toamnă pentru reducerea numărului de larve din sol;
săparea solului în primavară pentru distrugerea larvelor și nimfelor.

Ca notiuni importante, putem spune ca Adoxus obscurus produce pagube mari la vițele
tinere, iar rosăturile produse atât la nivelul rădăcinilor cât și organelor aeriene sunt porți de
pătrundere pentru alți agenți patogeni.

17
 3. CONCLUZII

Protectia fitosanitara a “Vitei de vie” reprezinta cea mai importanta veriga pentru
realizarea unor culture sanatoase, stabile si eficiente din punct de vedere economic.

In conditiile deteriorarii permanente a mediului inconjurator, reorientarea sistemelor de

productie viticola, spre practici agricole durabile si rationale a devenit o necesitate.

In practica, combaterea rationala a bolilor si daunatorilor vitei de vie se bazeaza pe 4

elemente cheie:

1. Cunoasterea culturii
2. Cunoasterea agentilor de daunare
3. Evaluarea riscurilor
4. Aplicarea tehnicilor de prevenire si combatere

Ca si tehnici de prevenire si combatere, avem:

 Masuri profilactice
 Caracteristicile produselor fitosanitare
 Calitatea aplicarii si evitarea pierderilor
 Riscuri si precautii

Referitor la daunatorii vitei de vie pe care i-am abordat in acest referat, putem spune ca
Daktulosphaira vitifoliae este cel mai periculos dăunător ai viţei-de-vie; in plantaţiile de portaltoi
atacul dăunătorului determinand scăderea calităţii coardelor si reducând producţia de butaşi de
portaltoi cu 10-22%. Înmulţirea dăunătorului este favorizată de cultura viţei-de-vie pe terenuri
lutose şi luto-nisipoase şi defavorizată pe solurile nisipoase.

La daunatorul Armillaria mellea, măsurile de control și eradicarea bolii sunt complexe și

dificile.

Cancerul bacterian - Agrobacterium vitis produce o sensibilitate crescuta la vita de vie,

boala facand pagube mari în toate țările cultivatoare, datorită frecvenței mari din plantaţiile
viticole.

La virusul rasucirii frunzelor vitei de vie - Grapevine leafroll virus, in urma atacului,
producția scade cantitativ și calitativ, iar plantele sunt sensibile la îngheț. Boala prezintă
importanță economică ridicată, reducând producția butucilor infectați cu 10–70%.

18
 BIBLIOGRAFIE

 Arion G. (1968) - Entomologia Agricolă, Editura Agrosilvică de Stat, Bucureşti

 Bîrliga V. (1967) - Bolile şi dăunătorii legumelor, pomilor fructiferi şi vitei-de-vie.

Combaterea lor., Ed. Agro-Silvică

 Ferrari M., Marcon E., Menta A. (2006) - Fitopatologia, entomologia agraria e biologia
applicata; Edagricole scolastico - RCS Libri spa

 Mirică I., Mirică A. (1986) - Protecția viței-de-vie împotriva bolilor și dăunătorilor, Ed.
Ceres

 Perju T. (2004) - Dăunătorii din principalele agroecosisteme şi combaterea lor integrată.

Ed., Academic Pres

 https://www.societaentomologicaitaliana.it

 http://www.agraria.org

19