Sunteți pe pagina 1din 56

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE MECANICA
SPECIALIZAREA: INGINERIA BIOSISTEMELOR IN AGRICULTURA
SI INDUSTRIA ALIMENTARA

LUCRARE DE DISERTATIE

COMBATEREA BIOLOGICA A DAUNATORILOR DIN


PLANTATIILE VITICOLE

Conducator: Absolvent:

Conf. Dr. Ing. Ilarie IVAN Camelia-Maria DAN

Cluj-Napoca
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

2013

CUPRINS

INTRODUCERE ............................................................................................................. 4

IMPORTANTA CULTURII VITEI DE VIE ....................................................................6

CAPITOLUL I ............................................................................................................... 8

1. COMBATEREA MOLIILOR DIN PLANTATIILE VITICOLE ............................ 8

CAPITOLUL II ........................................................................................................... 19

2. DAUNATORII VITEI DE VIE SI COMBATEREA LOR ................................... 19


2.1. DAUNATORII VITEI DE VIE ............................................................................ 19
2.1.1. Filoxera vitei de vie – Phylloxera vastratis ....................................................... 19
2.1.2. Carabusul verde al vitei de vie – Anomala vitis ................................................. 22
2.1.3. Tigararul – Byctiscus betulae .............................................................................. 23
2.1.4. Molia bruna a strugurilor (cochilisul) – Eupoecilia ambiguella ........................ 24
2.1.5. Pirala sau molia frunzelor vitei de vie – Sparganothis pilleriana ....................... 25
2.1.6. Cotarul cenusiu – Peribatodes rahomboidaria ................................................... 26
2.1.7. Acarianul rosu al vitei de vie – Brevipalpus lewisi ........................................... 26
2.1.8. Acarianul galicol al vitei de vie – Eriophyes vitis ............................................. 27
2.1.9. Nematodul vitei de vie – Xiphinema americanum ........................................... 28

CAPITOLUL III ...........................................................................................................30

3. PREZENTAREA SPECIEI DE MOLII Lobesia botrana DIN PLANTATIA


VITICOLA ............................................................................................................... 30
3.1. Zona activitatii biologice a moliei strugurilor in plantatia viticola ......................... 33

CAPITOLUL IV .......................................................................................................... 36

4.1. COMBATEREA BIOLOGICA A MOLIEI STRUGURILOR ...............................36

4.1.1. Metoda biotehnica de capturare in masa, a masculilor, cu ajutorul capcanelor cu


feromoni ......................................................................................................................... 36

2
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

4.1.2. Combaterea biologica a moliilor strugurilor prin utilizarea parazitilor


Embriofagi din genul Trichogramma spp. ...................................................................... 39

4.2. COMBATEREA MOLIEI STRUGURILOR ......................................................... 44

4.3. PREZENTA SPECIILOR DE TRICHOGRAMMA ............................................. 46

4.3.1. Cresterea si inmultirea speciilor de Trichogramma embryophagum Htg. si


Trichogramma dendrolimi Mats. ................................................................................... 47

4.3.2. Durata dezvoltarii unei unei generatii de Trichogramma sp. in functie de


temperatura .................................................................................................................... 49

4.3.3. Durata dezvoltarii unei generatii de Trichogramma sp. pe diferite gazde , media
a trei generatii . temperatura medie 260C ...................................................................... 50

4.3.4. Parazitarea oualor la unele gazde naturale de catre


Trichogramma sp. temperatura medie 25,7 0C .............................................................. 51

CONCLUZII .................................................................................................................. 53

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................... 55

3
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

INTRODUCERE

Vita de vie este o planta de cultura cu cea mai veche istorie, este cea mai studiata
si cea mai bogat documentata.

            Ca urmare a relativ recentelor descoperiri arheologice, se poate afirma azi cu


certitudine ca practicarea cultivarii vitei de vie se pierde in negura vremurilor. In
inscrierile biblice, unde vita de vie si vinul sunt intalnite de peste 500 de ori, se arata ca
Noe a fost intaiul viticultor al lumii, deoarece, ca supravietuitor al potopului din anul
2347 i.Chr., el a sadit pentru prima oara vita de vie, iar cele mai vechi vestigii viti-
vinicole stabilite stiintific indica o vechime a acestor practici inca de acum 7000 de ani,
cifra mai mare cu circa doua milenii, fata de cat se estima pana nu cu mult timp in urma.

Primele fosile apartinand genului Vitis provin din era tertiara, perioada neogena,


epoca miocenului inferior. Trecerea de la vita de vie salbatica (Vitis silvestris) la cea
cultivata (Vitis vinifera) s-a facut prin activitatea constienta a oamenilor, de cultivare a
acestei plante (Oslobeanu I. si colab. 1980).

Dupa Vavilov N. citat de Neagu 1968, centrul de origine si de diversificare a vitei


de vie cultivate sunt platourile inalte din arealul geografic alcatuit din Transcaucazia,
Asia Mica, R. Turkmena si Iranul (teoria monocentrista).

In prezent este acceptata teoria policentrista care admite existenta mai multor
centre de origine si diversificare a vitei de vie cultivate in Asia, Europa pontica si arealul
mediteranean (Constantinescu Gh. si colab. 1976)

4
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Despre vita de vie s-a scris si s-a vorbit atat de mult, de la Hipocrat si Columela, de la
Pliniu si Horatiu pana in zilele noastre, specialisti si scriitori, medici si igienisti, oameni
de stiinta si ganditori ai tuturor timpurilor, relevand insusirile strugurilor si vinului le-au
adus un elogiu binemeritat. Poetii, scriitorii, pictorii si sculptorii au preamarit strugurii si
vinul.

Astfel de-a lungul veacurilor, vita de vie si vinul si-au adus contributia lor directa
la dezvoltarea civilizatiei si au contribuit direct sau indirect la progresul omenirii, purtand
evident amprenta treptelor de dezvoltare a societatii umane. 

Viticultura a constituit una din principalele indeletniciri ale geto-dacilor, cele mai
multe vii ocupand versantii colinari ai Moldovei, Transilvaniei si Olteniei, cu conditii
naturale potrivite pentru obtinerea vinurilor de calitate.

Documentele gasite referitoare la practica viticulturii, monezile vechi, descoperite


in diverse regiuni ale tarii, precum si inscriptiile gasite la Sarmisegetusa, atesta faptul ca
viticultura se practica in Romania din cele mai vechi timpuri, fiind o indeletnicire a
populatiei si o bogatie a romanilor, Romania, beneficiind de conditii
pedoclimatice  foarte bune pentru cultura vitei de vie.

Referiri scrise, asupra soiurilor si tehnologiilor de cultura, au aparut pentru prima


data in operele istoriografilor Dimitrie Cantemir in lucrarea Descriptio Moldavie si Ion
Neculce in Letopisetul Tarii Moldovei.

Strugurii prezinta o mare importanta din punct de vedere alimentar, terapeutic,


economic si social.        

Productia de struguri este afectata de o serie de agenti patogeni si daunatori, care


in lipsa mijloacelor de combatere provoaca insemnate pierderi de productie si deprecieri
calitative. Filoxera, semnalata pentru prima data in Franta (1863), a distrus, intre anii
1863-1900, aproape toata viticultura Frantei. Refacerea noilor plantatii, prin folosirea
vitelor altoite, a deschis o noua etapa a viticulturii moderne.

5
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Pentru obtinerea unor productii ridicate, atat cantitative, cat si calitative un rol
important revine protectiei plantelor, de a semnala la timp principalii agenti patogeni si
daunatori si de a stabili cele mai eficiente masuri de prevenire si combatere a bolilor si
daunatorilor plantatiilor viticole.

Pentru a asigura o buna stare fitosanitara a plantatiilor viticole este necesara


aplicarea masurilor de combatere integrate prin imbinarea armonioasa a metodelor
agrotehnice, fizice, mecanice, chimice si biologice (utilizarea entomofagilor, utilizarea
produselor biologice, crearea de noi soiuri rezistente etc.).

IMPORTANTA CULTURII VITEI DE VIE

Vita de vie este cunoscuta si cultivata de om din cele mai vechi timpuri si datorita
plasticitatii sale ecologice, in prezent este cultivata aproape pe toate continentele.

Vita de vie se comporta ca o cultura economica in climatele temperat, subtropical


si tropical si este considerata o ramura de productie intensiva a agriculturii, caracterizata
printr-un coeficient ridicat de valorificare a terenurilor.

Poate fi cultivata pe pante si pe solurile nisipoase, slab solificate, considerate


improprii pentru alte culturi, avand un randament ridicat, asigurandu-se o valorificare
superioara a acestor categorii de terenuri agricole. Pe plan mondial aproape jumatate din
plantatiile viticole sunt situate pe terenuri in panta, iar in tara noastra mai mult de 85 %
din vii se gasesc pe asemenea terenuri.

Principalul produs al vitei de vie este strugurele. Strugurii sunt folositi ca materie
prima in alimentatie si pentru obtinerea  vinului care la randul lui reprezinta materia
prima pentru obtinerea de vermuturi, sampanie, distillate.

6
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

7
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

CAPITOLUL 1

1. COMBATEREA MOLIILOR  DIN PLANTATIILE VITICOLE

            Deoarece pierderile cauzate viticulturii de catre daunatori se ridica la aproximativ


14%, in tarile in care viticultura ocupa un loc de frunte, combaterea daunatorilor din
plantatiile viticole reprezinta o veriga importanta in cadrul tehnologiei de cultura.

Daca inceputurile agriculturii se considera a fi undeva in jurul anului 8000 i.e.n.,


inceputurile luptei pentru combaterea daunatorilor nu se cunosc cu precizie.

Cu siguranta ele au inceput atunci cand omul a constientizat ca bolile si daunatorii


reduc considerabil resursele lor de hrana. Desi nu exista date, consideram ca prima
metoda folosita a fost metoda mecanica. Oamenii au distrus prin diferite metode
daunatorii care le consumau hrana. Fiind insa neeficienta omul a cautat alte metode
printre care si cea biologica.

Combaterea biologica a fost aplicata inainte ca ea sa fie definita, cand in Egiptul


antic (2000 i.e.n.) oamenii foloseau pisici pentru a proteja cerealele depozitate de
rozatoare, iar primul proiect de combatere biologica a fost folosit de cultivatorii de citrice
din China (324 i.e.n.), care foloseau Oecophylla smaragdina pentru combaterea
daunatorilor citricelor. Cuiburile construite de furnici in arbori, erau colectate si apoi
vandute fermierilor. Dealtfel Debach a obsevat ca aceasta se mai practica in 1950, in
Burma de Nord.

Tot chinezii se pare ca au folosit pentru prima data (1200 i.e.n.) insecticide
obtinute din plante pentru tratarea semintelor. Se poate observa ca inca din cele mai
indepartate timpuri omul a acordat atentie pentru protejarea culturilor impotriva bolilor si
daunatorilor, cu scopul evident de a avea productii mari si sanatoase. Cu timpul oamenii
au invatat sa utilizeze metode culturale si fizice pentru protectia culturilor. Metode ca
distrugerea plantelor atacate, arderea miristilor, lucrarea solului, distrugerea plantelor

8
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

gazda pentru patogeni si daunatori, culturi capcana, rotatia culturilor, taierile, prafuirea cu
sulf si altele au avut rezultate in reducerea daunelor produse de daunatori si boli.

Aceste metode culturale si fizice folosite pentru protectia culturilor au fost


dezvoltate, imbunatatite pana catre sfarsitul sec. al XIX-lea. Odata cu perfectionarea
masinilor, a tehnologiilor de cultura au inceput sa fie folosite pe suprafete din ce in ce
mai mari.

Combaterea biologica pe plan mondial a fost utilizata empiric din cele mai vechi
timpuri. Dintre metodele cele mai cunoscute, folosita pana in prezent, se remarca
folosirea in China a furnicii pradatoare Oecophglla smaragdina in limitarea populatiilor
unor insecte daunatoare lamailor.

In Olanda, Van Leeuwenhoek (1700) a inteles corect parazitizmul unor


entomofagi (Pak D.S. 1988).

Remarcam insa faptul ca in 1802 Ulisse Aldrovandi a descris, intr-unul din


volumele enciclopediei sale, elaborata la Bologna, moartea omizilor
de Pieris brassicae L., determinata de iesirea din ele a larvelor viespii
parazite Apantles glomeratus L. (Ciochia V., 1979).

In 1800, la Londra, este publicata monografia „Phytologia” sau


„Filosofia agriculturii si gradinilor” de catre Erasmus Darwin, care remarca, printre
primii, importanta aplicarii metodelor biologice in combaterea daunatorilor plantelor
cultivate (Ciochia V., 1986).

Un succes deosebit al utilizarii metodelor biologice 1-a constituit introducerea,


din Australia in California, a coccinelidului Rodalia cardinalis ce s-a comportat excelent,
reducand uimitor populatiile paduchelui Icerya purhasi ce atacau citricele (De Bacii,
1974).

In America, pentru mentinerea sub pragul economic de daunare a


lepidopterului Ostrinia nubilalis, (devenit daunatorul principal al porumbului dupa

9
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

introducerea sa din Europa, in perioada primului razboi mondial), Thompson


J.N.,    Parker H. L., Smith H. D. si Vancea A. M., introduc din Europa, in jurul anului
1930, Ichneumonidele Eulimneria crassifemur si Inareolata (Dioctes) punctoria pe care
le-au inmultit prin cresterea dirijata in laborator (Constantineanu M.I.1979).

Smith H. S. si Flanders S. E., in USA, in 1931, intrevad viitorul Trichogrammelor


in combaterea biologica, fapt realizat, in decursul anilor care au trecut, prin extinderea
cresterilor semiindustriale sau chiar industriale in diferite tari din lume.

Printre primele incercari de cresteri in masa si aplicari in cultura a


Trichogrammelor le-a realizat Flanders S.E. (1925; 1926; 1927; 1929; 1930), in
California, utilizand in crescatorie, ca suport natural de parazitare, ouale moliei cerealelor
(Sitotroga cerealella ), acest cercetator fiind cel care a pus la dispozitie lumii intregi
aceasta gazda pentru cresterea speciilor de Trichogramma spp.

Pe baza cercetarilor lui Salt (1935), efectuate comparativ cu diferite gazde, s-a
constat ca din ouale de molia fainii (Ephestia kuhniella) se obtin paraziti mai vigurosi,
fapt ce a determinat ca diferiti cercetatori sa aprofundeze aceste probleme, evidentiindu-
se Daumal J., care la Antibes - Franta incepand din 1973, realizeaza in decursul anilor o
linie tehnologica proprie de crestere a moliei fainii si ajungand se aiba pana la 80 de
proveniente de Trichogramma, apartinand la diverse populatii din lume (Daumal J. si
colab. 1974, 1975, 1985; Ciochia 1970, 1982).

Referindu-se  la  viespile  Chalcidoide, despre Aphelinidae se mentioneaza faptul


ca numeroase specii au fost crescute si transportate in diferite tari pentru combaterea
paduchilor testosi (Coccidae) si a paduchilor de plante (Aphidae) ce daunau, mai ales,
pomilor fructiferi (Ferrier 1965).

California (USA) a excelat in realizarea de numeroase crescatorii, mai ales pentru


specii importante, in vederea utilizarii lor in livezile de citrice. Ca exemplu, multe specii
de Coccophagus, din Africa si Australia, diferite rase de Aphytis maculicornis din Egipt,
Spania, Iran si India, parazite ale paduchelui testos Parlatoria oleae; o  rasa
de Prospaltella perniciosi din Formosa, care se dezvolta in Aonidiella aurantii etc.

10
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

In Europa, primele aclimatizari sunt realizate de Berlese A., in 1911, prin


introducerea in Italia din SUA a viespii Prospaltella berlesei pentru a combate paduchele
testos al dudului (Pseudaulacaspis pentagona) (Ciochia V. si colab. 1984).

Marchal P., in 1919, introduce in Franta specia Aphelinus mali pentru a combate


paduchele lanos (Eriosoma lanigerum), reusind sa se aclimatizeze in conditiile Europei,
viespe parazita care la momentul actual, este prezenta aproape in toate livezile, inclusiv
in tara noastra, prin introducerea realizata in 1923 de catre Knechtel W. (Ciochia V. si
colab. 1984).

In 1927 Speyer E.R. introduce, din S.U.A., in serele din Anglia, viespea,
Encarsia formosa pentru a combate musculita alba
(Trialeurodes vaporariorum ). Aceasta viespe, constituie de mai multi ani subiectul unor
crescatorii in Franta, R.F.G., U.R.S.S. si Olanda, fiind deja comercializata de catre firme
specializate in biopreparate, de altfel ca si diferite specii de Trichogramma,
neomitand P. perniciosi si P. berlesei, care s-au adaptat in zonele unde s-au lansat,
echilibrand, in mod natural, situatia populatiilor de paduchi testosi.

In ultimele decenii a fost introdusa in multe tari din Europa


si Prospaltella perniciosi pentru limitarea populatiilor paduchelui din San-Jose (Q.
perniciosus) (Ciochia V. si colab. 1984).

Cercetari deosebite in Europa, in domeniul Coccinelidelor, au efectuat Hodek I. (1973) in


Cehoslovacia, Iperti G. si colab. (1965 —1989) in Franta si altii, iar in
domeniul Chrysopidelor sunt evidente lucrarile realizate de Lyon J.P. in Franta, Bigler F.
in Elvetia si Hassan A.S. in Germania.

In fosta U.R.S.S., unul din principalii promotori ai combaterii biologice, cu


ajutorul entomofagilor, a fost Meyer M.F., care, in 1925, arata posibilitatea folosirii
ichneumonidului Angitia fenestralis, in combaterea omizilor speciei Plutella maculipenis,
facand publice primele date despre folosirea speciilor de Trichogramma in combaterea
unor daunatori, iar in 1939, publica referiri asupra metodei de inmultire in masa a
speciei T. evanescens.

11
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Datorita importantei pe care o prezinta in combaterea daunatorilor,


viespea Trichogramma  spp., Institutul national de cercetari agronomice din Franta
(INRA), in colaborare cu Statiunea de Zoologie si combatere biologica de la Antibes, au
organizat, in 20—23 aprilie 1982 pe coasta de Azur (Juan-des Pins), primul Simpozion
International asupra Trichogramelor. Cu acest prilej, s-a constituit si o grupa de lucru, in
cadrul O.I.L.B., referitoare la toti embriofagii.

In 1984 la Hamburg, cu prilejul celui de al XVII-lea Congres International de


entomologie si in 1988, la Vancouver, in cadrul celui de al XVIII-lea Congres
International de Entomologie, toate lucrarile unei sectii s-au referit
numai la Trichogramma si alti paraziti embriofagi .

In 1985 apare la Darmstadt (Germania), revista „Trichogramma News”, fiind de


fapt un Buletin informativ al grupului de lucru Trichogramma si alti paraziti embriofagi
din cadrul O.I.L.B.

Van den Bosch F. (1981) definea combaterea integrata ca fiind o strategie


ecologica de combatere a daunatorilor, strategie care se bazeaza in principal pe factori
care determina mortalitatea naturala si cauta metode de combatere care sa deranjeze cat
mai putin acesti factori.

             Principiul de baza al combaterii integrate il constituie echilibrul biocenotic prin


care nivelul populatiei unei specii (prada, gazda) este conditionat de alte specii (pradatori,
paraziti, patogeni). Acest echilibru este insa oscilant are caracter dinamic si poate fi
dereglat de unele practici agrotehnice sau de protectia plantelor.

Prin combaterea integrata se urmareste sa se realizeze o crestere considerabila a


mecanismelor naturale de reglare a densitatilor populatiilor de organisme daunatoare,
aceasta necesitand cunoasterea ecologiei culturii, a daunatorului, a dusmanilor naturali si
a mediului inconjurator. Cunoasterea interelatiilor dintre insecte si mediu este critica
pentru o combatere efectiva a daunatorilor.

12
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

In acceptiunea clasica, mijloacele biologice de combatere reprezinta un ansamblu


de produse, organisme si metode menite sa inlocuiasca preparatele chimice. Ele constau
in folosirea, in principal, a parazitilor, parazitoizilor, pradatorilor, agentilor patogeni si a
altor dusmani naturali in vederea reducerii densitatii populatiilor de agenti patogeni si
daunatori si de diminuare a pagubelor provocate de acestia. Nefiind poluante si avand
specificitate ridicata, aceste mijloace si metode elimina pericolul existentei de reziduuri
in produsele tratate, protejeaza flora si fauna utila si nu induc aparitia de forme rezistente,
cum se intampla in cazul combaterii chimice intensive. Principiul de baza al combaterii
biologice il constituie potentarea mecanismelor naturale de reglare a densitatii
populatiilor de organisme daunatoare, mentinandu-se echilibrul biocenotic prin care
nivelul populatiei unei specii este conditionat de alte specii. Acest echilibru fiind insa
oscilant, poate fi usor dereglat de unele practici agrotehnice sau de protectia plantelor.

            Cercetarile de combatere biologica efectuate pe plan international, ca si in tara


noastra, au fost orientate in urmatoarele directii :

-    cunoasterea structurii faunistice a diferitelor tipuri de agrobiocenoze; prin aceste


studii s-au stabilit specii de paraziti si pradatori existente in agrobiocenoze, precum si
relatiile trofice dintre acestea;

-         studii de ecologie cantitativa prin care se stabileste valoarea pradatoare sau


parazitara a unor specii din fiecare agrobiocenoza;

-         stabilirea tehnicii de lansare a zoofagilor, astfel incat sa se ajunga la diminuarea


numarului daunatorilor sub pragul economic de daunare;

-         combaterea microbiologica a unor daunatori, care se bazeaza pe folosirea unor


categorii de microorganisme, printre care: virusuri, bacterii, ciuperci si protozoare, a
caror activitate poate produce imbolnaviri urmate de moartea insectelor. Elaborarea
protectiei integrate a plantelor presupune inlocuirea treptata a preparatelor chimice cu
preparate biologice. Folosirea biopreparatelor in combaterea insectelor daunatoare are
o deosebita importanta, pe de o parte permite efectuarea tratamentelor in momentele
optime, iar pe de alta parte, asigura protejarea faunei folositoare;

13
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

-         combaterea hormonala, prin care se utilizeaza hormoni ce conditioneaza exuvierile


si metamorfoza insectelor daunatoare. Substantele ce produc dereglari importante ale
metamorfozei si care se finalizeaza prin moartea acestora inainte de transformarea in
adulti se numesc hormoni de metamorfoza (ecdisona si hormoni juvenili). Cel mai
important grup de hormoni il reprezinta exohormonii insectelor (feromonii) care
realizeaza un flux permanent de informatii intre indivii emitenti si receptorii din
aceeasi specie;

-         combaterea prin metode genetice, ce au in vedere obtinerea unor indivizi purtatori


de gene letale, care pot produce diminuarea populatiei speciei daunatoare in urma
copularii cu indivizi normali.

Tranfaglia A. si Malatesta M. 1977, utilizeaza capcane feromonale sintetice


pentru a evalua gradul de infestare al plantatiilor viticole cu molia strugurilor.

In 1976 Tranfaglia A. si Viggiani G. fac observatii asupra curbei de zbor a


fluturilor apartinand speciei (Lobesia botrana Den et Schiff.) folosind capcane cu
feromoni sexuali sintetici stabilind momentele optime de aplicare a tratamentelor in
functie de zborul adultilor.

Aceeasi preocupare pentru utilizarea biopreparatelor pe baza de Bacillus


thuringiensis in combaterea moliei strugurilor (Lobesia botrana Den et Schiff.) arata si
Celli G., Barbieri R., Becchi R. Pozza M. (1985) precum si Dalla Monta L., Pavan F.,
Duso C. (1986) in Italia.

Rambler M.(1972) arata ca in Franta atacul acarienilor, care reprezinta un alt grup
de daunatori cheie ai vitei de vie, in plantatiile viticole s-a intensificat incepand cu anul
1945 dupa ce s-au aplicat tratamente cu insecticide impotriva moliei strugurilor (Lobesia
botrana), aceast fapt datorandu-se actiunii neselective a acestora asupra entomofaunei
utile.

In Romania, ca si in toate celelate tari europene, pana in secolul al XIX - lea,


afectiunile parazitilor la vita de vie, erau considerate, in majoritate ca o pedeapsa divina

14
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

sau o fatalitate. Dupa patrunderea bolilor de origine americana, fainarea (1881), mana
(1887), pierderile inregistrate au fost foarte mari, mai ales ca acestea s-au suprapus peste
criza provocata de filoxera, iar metodele de lupta erau practic inexistente.

 In urma studiilor aprofundate efectuate in Franta de catre Millardet si Gayon,


unde era deja cunoscut efectul sulfatului de cupru asupra ciupercii Plasmopara viticola,
se reuseste elaborarea retetei de preparare a zemei bordeleze (1887), care este utilizata si
astazi la noi in tara. Aceasta reteta de preparare este descrisa pe larg pentru prima data in
anul 1889 de catre Nicoleanu G. in brosura ''Instructiuni pentru combaterea manei la
vii'' in care sunt precizate momentele si modul de aplicare a acesteia.

Dupa incheierea celui de al 2-lea razboi mondial, cercetarile asupra insectelor


entomofage se amplifica cuprinzand, mai ales, problematici legate de inventarierea
acestora si biologia lor, in acelasi timp, se studiaza structura si activitatea insectelor
fitofage precum si raporturile existente intre cele doua grupe in diferite ecosisteme (Fig.
1.1)

(Capcana feromonala tip atraBot)

Fig. 1.1

15
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Observatiile privind diferitii parametrii ai ciclului biologic al moliei strugurilor au fost


efectuate in conditii naturale, in plantatie, utilizand custi specifice scopului urmarit, mansoane din
tifon etc.

Amplasarea in camp a experientelor de combatere s-a facut conform normelor de


tehnica experimentala.

Stabilirea termenelor de avertizare a tratamentelor s-a facut pe baza unor criterii


biologice, ecologice si fenologice. In acest scop, s-au luat in considerare: pragul inferior
de dezvoltare a moliei strugurilor (Lobesia botrana Den et Schiff.)    to = 120C, curba de
zbor a adultilor, fenologia plantei gazda, precum si graficul de avertizare intocmit pe baza
de date ecologice si biologice.

Pentru fiecare generatie a daunatorului s-a aplicat cate un singur tratament la 1-3 zile
de la inregistrarea curbei maxime de zbor stabilita cu ajutorul capcanelor feromonale de
tip: 'atraBot'  produse de Institutul Roman pentru Chimie Raluca-Ripan Cluj- Napoca.
Capcanele cu feromoni au fost instalate la sfarsitul lunii aprilie inceputul lunii mai norma fiind
de l capcana/varianta. Citirea capcanelor s-a efectuat la un interval de timp de 7 zile, iar
inlocuirea capsulelor impregnate cu feromon sintetic precum si a partilor adezive
ale capcanelor s-a facut la un interval de o luna de zile.

In cazul tratamentelor cu parazitoizi oofagi au fost folosite plachete


cu Trichogramma dendrolimi avand date diferite de parazitare pentru ca aparitia lor in plantatie
sa aiba loc esalonat. Plachetele cu trichograme au fost procurate de la Biostatia pentru
producerea de Trichogramma apartinand SCDPN Dabuleni.

Data aplicarii lansarilor precum si norma de trichograme/ha/lansare s-a stabilit in


functie de numarul fluturilor capturati in capcane. Cand in capcane s-au capturat intre 50-
150 fluturi - norma de utilizare a fost de 100 000 trichograme/ha/lansare; la capturi intre
150-200 fluturi s-au utilizat 150 000 trichograme/ha/lansare; iar la capturi de peste 250
fluturi norma de utilizare a fost de 200 000 trichograme/ha/lansare.

16
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Produsele folosite pentru combaterea moliilor vitei de vie provin din lista oficiala
a pesticidelor omologate pentru uz fitosanitar in Romania (CODEXUL produselor de uz
fitosanitar omologate pentru a fi utilizate in Romania). Dupa 7-10 zile de la aplicarea
tratamentelor s-au efectuat observatii pe 50 butuci/varianta analizandu-se cate 10 inflorescente
(pentru G1) sau struguri (pentru G2 si G3) de pe fiecare butuc pentru a stabili frecventa si
intensitatea atacului precum si gradul de atac.

            Determinarea frecventei, intensitatii atacului si gradului de atac au fost realizate


prin observatii asupra plantelor atacate, iar pentru calculul matematic au fost utilizate
formulele:

F%= , in care: n = nr. plante atacate; N = nr.total plante analizate.

I= , in care:  f = reprezinta numarul de plante sau organe atacate;  i = constituie


procentul de plante sau organe atacate; n = reprezinta numarul total de plante sau organe
analizate.

S-a folosit scara de notare de la 0 la 6, in care :

nota 1 = 1 –3 % atac; nota 2 = 4 – 10 % atac; nota 3 = 11 – 25 % atac; nota 4 = 26 – 50 %


atac; nota 5 = 51 – 75 % atac; nota 6 = 76 – 100 % atac.

Gradul de atac (Ga) se exprima procentual, in functie de frecventa (F) si


intensitatea atacului (I), raportat la 100. Gradul de atac se calculeaza dupa formula:

Ga %=                      (dupa Savescu A. si colab. 1978)

Tratamentele au fost efectuate cu atomizorul Solo 546. Eficacitatea tratamentelor


(E%) a fost stabilita  dupa formula Abbott :

17
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

E % = (1 –  ) x 100, in care :

in care :

     E % = eficacitatea biologica a produsului;

     a2 = numarul de inflorescente sau fructe atacate la varianta tratata;

     N = numarul total de inflorescente sau fructe analizate;

     M2 = numarul de inflorescente sau fructe atacate la martorul netratat.

Un alt mijloc de combatere a moliilor vitei de vie este metoda biotehnica a


capturarii in masa, a masculilor, cu ajutorul capcanelor cu feromoni „mass trapping”.
Capcanele feromonale au fost instalate la sfarsitul lunii aprilie, placile cu clei s-au
schimbat la 3-4 saptamani in functie de colmatare, iar capsulele cu feromon sintetic la 4-5
saptamani.

18
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

CAPITOLUL II

2. DĂUNĂTORII VIŢEI DE VIE ŞI COMBATEREA


LOR
2.1. Dăunătorii vitei de vie

2.1.1. Filoxera viţei de vie - Phylloxera vastatrix


Răspândire. Filoxera este originară din America de Nord (reguine Alegani), unde
şi astăzi trăieşte pe numeroase specii de viţă sălbatică. In Europa, filoxera a fost
semnalată pentru prima dată în anul 1863, în serele din jurul Londrei (Anglia) şi în Franţa
(Pujault şi Bordeaux). Treptat filoxera s-a răspândit şi în alte ţări din Europa. In România
filoxera a fost observată în anul 1884, în podgoria Dealul Mare, de unde s-a răspândit în
toate podgoriile.
Descriere. Filoxera prezintă 4 forme şi anume:
1. -forma galicolă;
2. -forma radicicolă;
3. -forma sexupară;
4. -forma sexuată.

Forma galicolă are două tipuri:


a.) fundafrixul are corpul piriform, de 1,5-2,0 mm lungime, de culoare brună, uşor bombat
dorsal şi cu abdomenul subţiat posterior.(Fig. 88).
b) fundatrigenele au corpul globulos, de 1,5-1,8 mm lungime şi 1,0-1,2 mm latime, de
culoare galbenă-portocalie. Abdomenul este îngustat posterior, rostrul Bite lung iar antenele
sunt formate din 3 articole, dintre care ultimul este cel mai dezvoltat.
Forma radicicolă are corpul oval, de 0,8-1,0 mm lungime, de culoare variabilă,
după anotimp: vara galben-roşcat, iar iarna castaniu-închis. Pe partea dorsală se găsesc 70
de tuberculi mici, dispuşi în rânduri simetrice.

19
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Forma sexupară are corpul alungit, de 1,0-1,3 mm lungime, de culoare galbenâ-


portocalie, în afară de mezotorace care este brun-închis. Este singura forma cu aripi, care
sunt mai lungi decât corpul. In afară de ochii compuşi, mai are si 3 ocoli.
Forma sexuată (femele şi masculi) are corpul alungit, de culoare galbenă, lipsita
de aripi şi aparat bucal. Femela are corpul de 0,45-0,50 mm lungime, iar masculul de
0.21-0.30mm. Oul de iarna este eliptic, având chorionul gros, reticulat, de culoare
galbenă la depunere iar mai tarziu devine brun-deschis. Lungimea oului este de 0,27-0,38
mm. Oul de vara este elepitic,galben, de 0.18-0.22 mm lungime (Fig. 2.1)

Fig. 2.1 Filoxera viţei de vie - Phylloxera vastatrix


a.- femeia galicolă; b. - gală pe frunză, în secţiune cu oua; c. - lăstar de viţă-
de-vie cu frunze dăunate; d. - femelă radicicolă; e. - rădăcini atacate (după Bognar şi
Huzsian)
Biologie. Filoxera prezintă două cicluri bine distincte:
a.) un ciclu complet pe viţele americane (Vitis riparia, Vitis rupestris etc.) sau pe hibrizi,
prezentând cele 4 forme morfologice: galicolă, radicolă, sexupară şi sexuată. In acest caz
iernează ca ou de rezistenţă depus pe părţile aeriene ale viţei şi ca larve pe părţile
subterane ale viţei de vie.

20
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

b.) un ciclu incomplet pe viţele europene (Vitis vinifera) fiind reprezentată în


principal prin foma radicicolă, care se dezvoltă pe părţile subterane ale viţei de vie
(rădăcini, radicele) şi mai puţin prin forma galicolă, care nu prezintă importanţă
economică.
Plante atacate şi mod de dăunare. Filoxera este un dăunător specific genului
Vitis, trăind pe diferite specii sălbatice şi cultivate: Vitis riparia, Vitis rotundifolia, Vitis
califoraica etc. Aceste specii nu sunt atacate în aceeaşi măsură.
Millardet emite ideea că rezistenţa la atacul filoxerei este o însuşire ereditară a unor
specii şi soiuri de viţă-de-vie; singura specie imună la filoxeră este Vitis rotundifolia.
Viala şi Ravaz au stabilit o scară în 20 puncte, notând cu zero Vitis vinifera (cea mai
sensibilă) şi cu 20 pe Vitis rotundifolia (imună).
Cel mai periculos este atacul de pe rădăcini produs de forma radicicolă care
înţeapă şi suge seva din ţesuturi. In locurile atacate, ţesuturile se deformează şi se
hipertrofiază, apărând umflături denumite „nodozităţi" şi „tuberozităţi". Nodozităţile apar
pe rădăcinile subţiri (radicele) şi au o formă caracteristică de cioc, iar tuberozităţile apar
pe rădăcinile mai groase, având 4-10 mm lungime şi 1-3 mm grosime. Rădăcinile cu
nodozităţile se usucă total, iar în cele cu tuberozităţi ţesuturile se necrozează şi se rup,
formându-se porţi pentru pătrunderea diferitelor microorganisme. Viţele atacate se
debilitează, au frunzele vestejite, dau producţii din ce în ce mai mici şi în decurs de câţiva
ani se usucă. Atacuri mai puternice se constată la viţele europene cultivate pe soluri grele,
pagubele pot ajunge la 70-90%.
Forma galicolă atacă frunzele de la vârful lăstarilor. In urma înţepării şi sugerii
sucului celular, pe partea inferioară a frunzelor apar gale sub forma unor urne neregulate,
de mărimea unui bob de măzăriche sau de mazăre. La început, galele au o culoare
galbenă-verzuie, iar apoi cafeniu-brunii. Pe o frunză se pot forma 15-30 gale. In urma
atacului, metabolismul frunzelor este redus, ceea ce determină ca lemnul lăstarilor să nu
se matureze. Atacul formei galicole prezintă importanţă pentru plantaţiile de portaltoi,
obţinându-se un material de slabă calitate.
Măsuri de prevenire şi combatere. Cea mai importantă măsură de combatere a
filoxerei este altoirea soiurilor de viţă-de-vie europeană pe portaltoi americane (Vitis
riparia, Vitis rupestruis, Vitis berlandieri) sau hibrizii lor.

21
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Infiinţarea plantaţiilor de viţă-de-vie pe rădăcini proprii este posibilă numai în terenuri


nisipoase (cu peste 60% bioxid de siliciu), unde filoxera nu se poate dezvolta.
Fiind un dăunător de carantină externă, se recomandă ca tot materialul săditor
viticol să fie controlat şi liber de filoxeră, mai ales asupra butaşilor de import-export.
In focare izolate, butucii atacaţi se scot, iar solul se tratează cu diferite substanţe
care acţionează sub formă gazoasă: dicloretan, bromură de metil etc.

2.1.2. Cărăbuşelul verde al viţei de vie - Anomala vitis


Răspândire. Este răspândit în ţările din centrul şi sudul Europei, în nordul Africii.
In România este frecvent în plantaţiile de viţă-de-vie situate pe nisipurile din Oltenia,
Muntenia şi Moldova.
Descriere. Adultul are corpul oval, de 12,5-16,8 mm lungime, de culoare verde
metalic, cu reflexe arămii sau albăstrii. Antenele şi marginile laterale ale pronotului sunt
gălbui. Elitrele prezintă puncte fine şi dungi longitudinale.(Fig. 93).
Oul este aproape sferic, de culoare gălbuie.
Larva este de tip scarabeid, de 31,2-36,8 mm lungime, de culoare galbenă.
Pupa are 18,0-18,7 mm lungime, de culoare gălbuie (Fig. 2.2)

Fig. 2.2 Cărăbuşelul verde al viţei de vie - Anomala vitis a. - adult; b. - frunză de viţă-de-
vie atacată de adulţi (după Bonnemaison)

Biologie. Iernează în stadiul de larvă de vârsta a II-a în sol, la 50-80 cm adâncime


şi are o generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag ce atacă viţa de vie,
specii de pomi (în special sâmburoasele), salcâmul, fasolea, secara, porumbul, floarea
soarelui, etc. Adulţii rod frunzele sub formă dantelată, rămânând intacte numai nervurile.

22
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

La invazii, se pot întâlni pe un lăstar 50-100 de adulţi. Uneori pot fi atacaţi şi struguri în
formare, precum şi scoarţa lăstarilor. Larvele atacă rădăcinile sub forma unor rosături
superficiale.
Combatere. Adunarea şi distrugerea adulţilor manual sau cu diferite aparate, in
perioada hrănirii suplimentare.

2.1.3. Ţigărarul - Byctiscus betulae


Răspândire. Este răspândit în Europa, Asia Centrală şi America Centrală. In
România se întâlneşte frecvent în Muntenia, în podgoria Dealul Mare.
Descriere. Adultul are corpul oviform, de 5,5-9,5 mm lungime, de culoare
albastru-metalic. cu reflexe verzui-aurii. Rostrul este lung şi puţin lăţit spre vârf. Pronotul
este cordiform, prevăzut la mascul cu cîte un dinte lateral. Elitrele sunt pătratiforme. cu
striuri longitudinale punctate.(Fig. 2.3).
Larxa are 5.0-8.0 mm lungime, este apodă, de culoare alb-gălbuie, capul brun.

Fig. 2.3 Ţigărarul — Byctiscus betulae adult şi mod de dăunare (după Mirică şi Mirică
Afrodita)

Biologie. Iernează în stadiul de adult în căsuţe pupale în sol, în frunzarul pădurilor


sau în crăpăturile scoarţei butucilor şi are o generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag, ce atacă frunzele la
numeroase specii de arbori: fagul, alunul, castanul, plopul, salcia, arinul, mesteacănul,
etc, precum şi diferite specii de pomi: prunul, cireşul, părul, gutuiul, etc. dar preferă
frunzele de viţă-de-vie. Atacul este caracteristic: femela cu ajutorul rostrului face o mică

23
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

incizie la baza petiolului frunzei, astfel că aceasta se ofileşte şi se răsuceşte în lungul


nervurii principale, rezultând aşa numitele „ţigări". Numărul frunzelor din care sunt
formate ţigările diferă de la o specie la alta; 1-2 frunze la viţa de vie, 5-7 la pomi şi 8-15
la plop, mesteacăn, etc. In cazul unei invazii, frunzele atacate se brunifîcă şi cad, ceea ce
duce la scăderea producţiei de struguri.
Combatere. Adunarea ţigărilor şi arderea lor. La apariţia adulţilor se aplică un
tratament chimic cu produse organofosforice, ce au fost menţionte la alţi dăunători.

2.1.4. Molia brună a strugurilor (cochilisul) - Eupoecilia ambiguella


Răspândire. Este răspândită în Europa, Africa de Nord, Asia Centrală, Japonia
etc. în ţara noastră se întâlneşte mai ales în podgoriile mai nordice, găsindu-se împreună
cu molia verde a strugurilor.
Descriere. Fluturii au anvergura aripilor de 12-15 mm. Aripile anterioare sunt
galben-deschis, străbătute median de o bandă tranversală trapezoidală, brun-albăstruie.
Aripile posterioare sunt brune-cenuşii sau albicioase, cu franjuri pe margini.(Fig. 2.4).
Larva are 10-13 mm lungime, este de culoare brună-măslinie; capul şi picioarele sunt
negre.

Fig. 2.4 Molia brună a strugurilor - Eupoecilia ambiguella a. - adult; b. - larvă; c. - boabe
atacte (după Săvescu)

Biologie. Iernează în stadiul de pupă în scoarţa butucilor sau a coardelor mai


groase şi are două generaţii pe an.

24
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag ce atacă peste 90


specii de plante printre care Cornus mas, Viburnum lantana, Ribes grossularia, Ribes
rubrum, Syringa vulgaris, etc. Pagubele cele mai mari le produce la viţa de vie.
Larvele generaţiei I-a atacă la început inflorecenţele, pe care le înfăşoară cu fire
de mătase de culoare albicioasă, sub formă de cuiburi. Mai târziu, larvele rod boabele,
mai rar frunzele şi lăstarii.
Larvele generaţiei a II-a atacă boabele verzi sau în pârgă, producând microleziuni
prin care pătrund bacterii şi ciuperci. Boabele atacate se brunifică, se zbârcesc şi putrezesc,
mai ales în perioadele ploioase. In anii favorabili atacului, pagubele produse de cochilis
pot ajunge la 20-30% din producţie.

2.1.5. Pirala sau molia frunzelor viţei de vie - Sparganothis pilleriana


Răspândire. Este răspândită în toată Europa, precum şi în alte zone ale globului.
In ţara noastră este mai frecventă în Banat, iar în ultima perioadă şi în alte podgorii şi
centre viticole din sudul ţării. In Moldova, acest dăunător a fost citat pentru prima dată în
anul 1988 în judeţele Iaşi, Botoşani, Vaslui şi Vrancea, dar nu produce pagube
economice.
Descriere. Fluturii au aripile de 20-24 mm în anvergură. Aripile anterioare sunt
de culoare galbenă, cu o maculă bazala şi trei benzi transversale brune. Aripile
posterioare sunt mai mici, de culoare cenuşie şi cu franjuri pe margini.
Larva are 25,0-30,0 mm lungime este de culoare negricioasă-verde, cu numeroase
proeminenţe, prevăzute cu negi.
Biologie. Iernează în stadiul de larvă într-un cocon mătăsos, sub scoarţă sau în
crăpăturile butucilor viţei de vie. Prezintă o generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare. Atacul este diferenţiat şi anume:
Larvele din primele vârste atacă mugurii şi frunzele abia formate;
Larvele de vârsta a IlI-a şi a IV-a rod frunzele de la baza lăstarilor;
Larvele de vârsta a V-a atacă boabele.
De remarcat este faptul că atacul se manifestă în vetre, în special în locurile joase
şi umede.

25
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Combatere. In focare se recomandă răzuirea scoarţei exfoliate de pe butuci şi


coardele mai groase şi distrugerea prin ardere a resturilor adunate.

2.1.6. Cotarul cenuşiu - Peribatodes rhomboidaria


Răspândire. In ţara noastră, cotarul cenuşiu a fost semnalat în anul 1978 în
podgoria Bucium-Iaşi, apoi în anul 1979 în podgoria Dealul Mare.
In prezent acest dăunător este răspândit în podgoriile Murfatlar, Bujoru, Odobeşti, Recaş,
Miniş, etc.
Descriere. Fluturii au anvergura aripilor până la 40 mm. La mascul, corpul este
mai subţire şi mai lung, iar la femelă, corpul este mai scurt şi mai gros. Antenele sunt
pectinate la mascul şi fîliform la femelă.
Oul are formă de butoiaş, fin striat lateral, la început de culoare verde-deschis, iar
înainte de eclozare, devine brun-roşcat.
Larva are lungimea variabilă, între 6-8 mm până la 18-20 mm. De subliniat este
faptul că larvele care iernează prezintă o culoare foarte apropiată de aceea a scoarţei
exfoliate a butucilor.
Biologie. Iernează în stadiul de larvă de diferite vârste la suprafaţa solului, sub
frunzele căzute, sub scoarţa butucilor. Are 2 generaţii pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag, dar pagubele cele
mai mari se înregistrează la viţa de vie. în primăvară, larvele rod mugurele principal; o
larvă poate distruge 8-12 muguri. După pornirea în vegetaţie, larvele se hrănesc cu frunze
pe care le rod.
Atacul larvelor din generaţia a II-a trece neobservat deoarece ele rod frunzele viţei
de vie sau se hrănesc cu alte specii de plante (lobodă, susai, volbură etc).

2.1.7. Acarianul roşu al viţei de vie - Brevipalpus lewisi


Răspândire. Este răspândit în Europa, America, Africa, Australia, Japonia. In
ţara noastră a fost semnalat în plantaţiile de viţă-de-vie din sud.

26
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Descriere. Femela are corpul oval, de 0,25 mm lungime şi 0,15 mm lăţime, este
de culoare roşie. Corpul este reticulat pe partea dorsală. Masculul este mai mic decât
femela.
Biologie. Iernează ca femelă, la baza butucilor, în crăpăturile scoarţei coardelor.
într-un an poate dezvolta până la 4 generaţii.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un acarian polifag, dar preferă viţa de
vie. Acarienii se localizează pe partea inferioară a frunzelor, la baza lor şi de-a lungul
nervurilor. Ei înţeapă şi sug sucul celular. In urma atacului, pe frunze apar pete galbene,
care cu timpul se brunifîcă şi în cele din urmă se usucă. De asemenea, acarienii atacă
baza lăstarilor şi ciorchinii. Unele soiuri de viţă-de-vie sunt mai sensibile la atacul acestui
acarian.

2.1.8. Acarianul galicol al viţei de vie - Eriophyes vitis


Răspândire. Este răspândit în toate zonele viticole din lume, producând pagube
importante. In ţara noastră este răspândit în toate podgoriile, fiind frecvent în primăverile
şi verile călduroase şi secetoase.
Descriere. Femela are 0,18 mm lungime, iar masculul 0,14 mm; corpul este
alungit-venniform, cu segmentele mediane mai late, iar abdomenul prezintă 80 de striuri
transversale. Ochii lipsesc şi are numai două perechi de picioare. Corpul este de culoare
alb-gălbuie sau roşcat (fig. 2.5)

Fig. 2.5 Acarianul galicol al viţei de vie - Eriophyes vitis adult (după Iacob)

27
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Biologie. Iernează în stadiul de adult sub scoarţa butucilor, solzii mugurilor sau pe
sub frunzele căzute. Prezintă 3-4 generaţii pe an, din care 2-3 generaţii partenogenetice şi
una sexuată.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător monofag, care atacă numai
viţa de vie. Acarienii se localizează pe partea inferioară a frunzelor înţepând şi sugând
seva din ţesuturi. In timpul atacului, dăunătorul secretă o substanţă toxică, care
acţionează asupra ţesuturilor foliare, determinând hipertrofierea lor şi apariţia pe partea
superioară a frunzelor a unor umflături sub forma unor gale. Din această cauză, acest atac
este cunoscut sub denumirea de „băşicare" sau „erinoza" viţei de vie. In dreptul acestor
gale are loc o hipertrofiere a perilor cuticulei inferioare şi formarea unor pete păstoase. La
începutul atacului, petele sunt subţiri şi de culoare gălbuie-albicioase, apoi devin mai
mari, dense şi cafenii, iar spre toamnă cafenii-brunii. La infestări puternice, acarienii pot
ataca şi peţiolul frunzelor, mugurii, cârceii şi ciorchinii. In urma atacului, frunzele se
îngălbenesc şi cad, iar florile avortează.
Soiurile mai sensibile la atacul acarianului galicol sunt: Riesling italian, Cabemet
Sauvignon, Chasselas dore, Pinot gris. Muscat Hamburg, iar ca rezistent Fetească albă.

2.1.9. Nematodul viţei de vie -Xiphinema americanum


Răspândire. Este răspândit în Europa şi Asia. In ţara noastră evidenţă în
majoritatea podgoriilor din sud.
Descriere. Adultul are corpul filiform, în formă de „V", de 1,7-2,0 mm lungime.
Capul prezintă o strangulare Iabială, iar coada este conică. Masculii sunt rari.
Biologie. Iernează în toate stadiile de dezvoltare. Are o generaţie pe an. In condiţii
favorabile de dezvoltare ciclul biologic durează 1,5-2 luni, iar în condiţii nefavorabile
dezvoltarea poate dura şi un an. Variaţiile mari de temperatură influenţează dezvoltarea şi
densitatea populaţiilor nematodului.
Plante atacate şi mod de dăunare. Dăunător polifag ce atacă plantele lemnoase:
iasomie, trandafir, specii pomicole, ornamentale şi forestiere: arţar, brad, plop, stejar,
precum şi lucerna, căpşunul. Preferă viţa de vie. Din cauza atacului pe rădăcini, plantele
stagnează în creştere.

28
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

De subliniat este faptul că acest nematod transmite virusul scurt-nodării la viţa de


vie.
Combatere. Evitarea plantării viţei de vie timp de 5-7 ani pe terenuri infestate,
perioadă în care se cultivă cerealele.

In plantaţiile de viţă-de-vie pot fî întâlniţi şi alţi dăunători şi anume:


Cosaşul ghebos al viţei de vie - Ephippiger ephippiger;
Păduchele ţestos - Eulecanium corni;
Cicada gheboasă - Ceresa bubalus;
Scriitorul - Adoxus obscurus;
Gărgăriţa mugurilor - Sciaphobus squalidus;
Puricele de pământ - Haltica lythri;
Gândacul pământiu -Opatrum sabulosum;
Cărăbuşul de mai - Melolontha melolontha;
Gândacii pocnitori - Agriotes spp.;
Gărgăriţa neagră a viţei de vie - Psallidum maxilosum;
Omida păroasă a dudului - Hyphantria cunea;
Câinele babei - Arctia villica;
Buha semănăturilor - Scoţia segetum;
Viespea strugurilor - Vespa germanica;
Graurul - Sturnus vulgaris, etc.

29
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

CAPITOLUL III

3. PREZENTAREA SPECIEI DE MOLII Lobesia botrana Den. et Schiff.

DIN PLANTATIA VITICOLA  

Sinonime: Polychrosis
botrana; Lobesia (Polychrosis) reliquanta Tr.; Lobesia (Polychrosis) rosmarinana Mill.

Incadrare taxonomica:

Cl: Insecta,

Scl: Pterygota,

Ord: Lepidoptera,

Fam: Tortricidae

Nume comun: molia strugurilor, eudemisul strugurilor

Raspandire geografica. Este o specie palearctica, larg raspandita in regiunile


viticole din Europa Meridionala, Africa de Nord, America de Nord, etc. In Romania se
intalneste in podgorii de stepa si antestepa.

30
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Descriere. Fluturele are corpul de culoare galben-verzuie. Aripile anterioare


prezinta pete de culoare bruna si cu dungi albastre cenusii, cu franjuri pe margine. Aripile
posterioare sunt cenusii deschise, cu marginea mai inchisa. Anvergura aripilor este de 18-
20 mm (fig. 3.1, 3.2, 3.3). Larva matura este de culoare verde cenusie, cu capul si
pronotul brune. Lungimea corpului este de 10-12 mm .

( Lobesia botrana )

Fig. 3.1

31
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

  Fig. 3.2   Fig. 3.3

( Lobesia botrana adult  )                         ( Lobesia botrana larva )

Biologie-ecologie: Eudemisul prezinta 2-3 generatii anual. Prima generatie se


dezvolta in mai-iunie, a doua iulie-august si a treia august-mai. Ierneaza sub forma de
crisalida intr-un cocon din fire matasoase albe in scoarta butucilor sau sub frunze. Fluturii
apar in prima sau a doua decada a lunii mai. Zborul este crepuscular. Dupa 10-11 zile de
hranire are loc copulatia si ponta. Ouale sunt depuse izolat sau in grupuri mici pe butonii
florali, lastari, frunze.

Mod de atac si plante gazda : Larvele  produc daune mari la diferite soiuri de


vita de vie. Dintre soiurile sensibile sunt: Rosioara, Coarna neagra, Coarna alba, Afuz-
Ali, Pinot-blanc. Dintre cele mai putin atacate sunt: Perla de Csaba, Riesling. Larvele din
prima generatie rod bobocii florali, infasurand partile atacate in fire de matase, sub forma
de cuiburi. Uneori rod galerii in interiorul lastarilor. O omida poate distruge 60-80
boboci. Larvele din generatia a doua si a treia ataca bobitele strugurilor. Boabele, atacate
in perioada de crestere, se brunifica, se zbarcesc si cad, iar cele afectate in faza de parga-
coacere pot fi atacate de diversi agenti fitopatogeni (fig. 3.4, 3.5 ).

32
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Atac de eudemis pe inflorescente Atac de eudemis, pe boabe mature


Fig. 3.4 Fig. 3.5

3.1. ZONA ACTIVITATII BIOLOGICE  A MOLIEI STRUGURILOR (Lobesia


botrana Den et Schif.) IN PLANTATIA VITICOLA

Cercetarile generale de ecologie au constat in urmarirea influentei factorilor


climatici asupra stadiilor de dezvoltare a moliei strugurilor (Lobesia botrana Den et
Schif.), s-au determinat constantele de dezvoltare ale acestuia in conditiile climatice ale
zonei de influenta a zonei centrale a Olteniei.

Acestea se refera la:

-         pragul biologic inferior (t0) = 12°C

-         pragul de prolificitate (O) = 16,2°C

-         optimul termic inferior (O1) = 26,7°C

-         optimul termic superior (O2) = 31,1°C

-         pragul biologic superior (T) = 35,6°C

33
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

-         constanta termica a speciei (k) = 384 °C

Constanta termica (k) si pragul biologic inferior (t0) s-au stabilit dupa metoda lui
Blunk (1914, 1923) folosind relatia:

k = Xn (tn – t0) in care:

k = constanta termica;

Xn = durata dezvoltarii (in zile);

tn = temperatura de dezvoltare;

t0 = pragul biologic inferior;

tn – t0 = temperatura efectiva

            Celelalte constante s-au stabilit dupa metoda Savescu (1961), care consta in
analiza interrelatiilor dintre temperaturile absolute (t n), temperaturile efective (tn – t0),
timpul de dezvoltare (Xn) si si numarul generatiilor (ge) folosind formulele:

Pragul de prolificitate (O)

                           

Optimul termic inferior (O1)

      
Optimul termic inferior O2 = (O1+T)/2

          Pragul termic superior (T)

34
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

     

Gradul de inmultire γ = X(365 zile)(tn-to)/k

In raport cu acesti parametri, s-au alcatuit bioclimogramele dezvoltarii pe stadii de


dezvoltare si s-a facut incadrarea in subzone de favorabilitate pe anii de cercetare, care a facut
posibila interpretarea cauzabila a gradului de inmultire si de atac al moliei strugurilor in
biotopul studiat.

De la inceputul luni septembrie crisalidele generatiei a III-a au intrat in diapauza


estivala pana la sfarsitul lunii septembrie, timp de 9 de zile, cand s-au acumulat 19
°C temperatura efectiva.

La inceputul lunii octombrie, temperatura medie a aerului a scazut sub pragul biologic


al speciei (t0=12 °C), fapt ce a determinat continuarea repausului inregistrat de crisalide si
intrarea acestora in diapauza hiemala de toamna-iarna. Aceasta diapauza a durat 92 de zile
cuprinzand intervalul inceputul lunii octombrie -  sfarsitul lunii decembrie. Diapauza
hiemala de primavara a cuprins perioada l ianuarie-12 aprilie, totalizand 102 zile.
Conditiile climatice au fost favorabile in ceea ce priveste biologia speciei Lobesia
botrana, situatie in care daunatorul a inregistrat 3,5 generatii/an.

35
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

CPITOLUL IV

4.1. COMBATEREA BIOLOGICA A MOLIEI STRUGURILOR

 (Lobesia botrana Den et Schiff.)

4.1.1. METODA BIOTEHNICA DE CAPTURARE IN MASA, A MASCULILOR,


CU AJUTORUL CAPCANELOR CU FEROMONI 

Multa vreme, combaterea insectelor daunatoare s-a facut prin mijloace mecanice
si chimice. Folosirea indelungata si intensiva a insecticidelor a scos la iveala o serie de
aspecte negative. Pe langa poluarea ecosistemelor, un inconvenient major este si lipsa de
selectivitate a produselor chimice, care duce la dezechilibre biocenotice, in unele cazuri
dramatice.

Problema toxicitatii insecticidelor din a doua generatie fata de animalele cu sange


cald, a trebuit sa fie reconsiderata si de aceea s-au luat masuri de interzicere, sau de
limitare severa, dupa caz, a folosirii unor tipuri de insecticide din generatia a doua.

Cercetarile efectuate au scos la iveala o a treia generatie de insecticide, menite sa


inlature deficientele majore ale celor din generatia precedenta, dintre acestea, facand
parte endohormonii si exohormonii insectelor.

Exohormonii, cunoscuti si sub numele de feromoni, prezinta un rol important in


viata insectelor, determinand anumite comportamente in gasirea hranei, a sexului opus, ca

36
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

si in cazuri de primejdie. Inceputul chimiei feromonilor are loc in anul 1959 (A.
Butenandt, 1961) si s-a extins foarte repede in Anglia, S.U.A., Italia si Germania, etc.

In tara noastra studiul feromonilor a inceput in anul 1973 in cadrul Institutului de


Chimie Cluj Napoca, in ultimii ani inregistrandu-se progrese mari in aplicarea
feromonilor la rationalizarea tratamentelor chimice in mari unitati de productie din mai
multe judete. Chiar si metoda de combatere directa a marcat in tara noastra un inceput
promitator (I. Ghizdavu si colab. 1983).

Pentru a testa combaterea biologica a moliei strugurilor (Lobesia botrana den et


Schiff.), prin metoda biotehnica a capturarii in masa, a masculilor, cu ajutorul capcanelor
cu feromoni „mass trapping”, a fost initiata experienta cu 4 variante de combatere a
generatiei a-III-a a moliei strugurilor, utilizand capcane feromonale de
tip atraBOT (produse de Institutul de Chimie Raluca Ripan Cluj-Napoca).

Aceste capcane contin o capsula impregnata cu feromon sexual atractant pentru


masculi si o parte lipicioasa in care sunt atrasi si capturati masculii speciei Lobesia
botrana  .

Capcanele feromonale au fost instalate la inceputul lunii iulie, placile cu clei s-au
schimbat la 3-4 saptamani in functie de colmatare, iar capsulele cu feromon sintetic la 4-5
saptamani.

Observatiile asupra numarului de masculi capturati au fost efectuate o data pe


saptamana, iar datele au fost inscrise tabelar si grafic, in vederea alcatuirii curbei de zbor.
Acestea au reliefat inceputul zborului, esalonarea generatiei a-III-a cu maximul de zbor si
incetarea zborului.

Pentru a avea o evidenta in dinamica a densitatii numerice a adultilor, dupa


fiecare observatie, masculii capturati au fost indepartati de pe placa cu clei a capcanei,
astfel incat rezultatele au putut fi interpretate atat dupa valorile cumulate pentru intreaga
perioada, cat si dupa valorile partiale ale fiecarei observatii. Inlocuirea capsulei cu
feromoni si a placii cu adeziv s-a facut lunar.

37
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

 Capcana tip atraBot, Riesling italian,

  Masculi (Lobesia botrana) atrasi de capsula impregnata cu feromon sexual sintetic


si capturati de placa adeziva a capcanei

38
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

4.1.2 COMBATEREA BIOLOGICA A MOLIEI STRUGURILOR

(Lobesia botrana Den et Schiff.) PRIN UTILIZAREA

PARAZITILOR EMBRIOFAGI DIN GENUL Trichogramma spp.

    Extinderea  metodei  biologice  prin  utilizarea  zoofagilor (parazitii si
pradatorii), in combaterea daunatorilor este una din directiile de perspectiva a dezvoltarii
protectiei plantelor, fiind o metoda mai putin poluanta pentru om si mediul inconjurator,
care creeaza conditii favorabile pentru supravietuirea, inmultirea si activitatea intregului
complex de organisme auxiliare, obtinandu-se productii fara reziduuri toxice.

            Pentru combaterea biologica a daunatorului Lobesia botrana  Den et Schiff. prin


utilizarea parazitoizilor oofagi din genul Trichogramma s-au folosit doua
specii Trichogramma dendrolimi Mats si Trichogramma embriophagum Htg. Pentru
fiecare specie s-au experimentat trei norme de utilizare: 150.000, 200.000 si respectiv
300.000 trichogramme/ha/lansare.

Trichogramma spp., adult parazitand oua de lepidoptere

Tratamentele, sau lansarile, cu parazitoizi au fost aplicate dupa inregistrarea


maximului de zbor al adultilor, la 5 – 7 zile, in functie de conditiile climatice din fiecare
an.

39
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Pentru a stabili acest moment de lansare s-au utilizat capcanele cu feromoni


sexuali sintetici, specifici acestui daunator si anume atraBOT.

Pentru aceasta experienta care a avut suprafata de 3,5 ha vita de vie, soiul
Riesling italian, (0,5 ha/varianta) au fost amplasate 4 capcane, avand aproximativ 50
m distanta intre ele, instalarea capcanelor in plantatie s-a facut in ultima decada a lunii
martie.

Observatiile asupra numarului de masculi capturati au fost efectuate o data pe


saptamana, iar datele au fost inscrise tabelar si grafic, in vederea alcatuirii curbelor de
zbor. Acestea au reliefat inceputul zborului, esalonarea generatiilor cu maximele de zbor
si incetarea zborului.

Pentru a avea o evidenta in dinamica a densitatii numerice a adultilor, dupa


fiecare obsevatie, masculii capturati au fost indepartati de pe placa cu clei a capcanei,
astfel incat rezultatele au putut fi interpretate atat dupa valorile cumulate pentru intreaga
perioada, cat si dupa valorile partiale ale fiecarei observatii.

Inlocuirea capsulei cu feromoni si a placii cu adeziv s-a facut lunar.

Dispozitivul experimental a cuprins urmatoarele variante:

V1 – martor netratat

V2 - Tratamente cu Trichogramma dendrolimi Mats, 150.000 trichograme/ha


/lansare

V3 - Tratamente cu Trichogramma embriophagum Htg., 150.000


trichograme/ha /lansare

V4 - Tratamente cu Trichogramma dendrolimi Mats, 200.000 trichograme/ha


/lansare

40
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

V5 - Tratamente cu Trichogramma embriophagum Htg., 200.000


trichograme/ha /lansare

V6 - Tratamente cu Trichogramma dendrolimi Mats, 300.000 trichograme/ha


/lansare

V7 - Tratamente cu Trichogramma embriophagum Htg., 300.000


trichograme/ha /lansare

Metoda de lansare a parazitoizilor oofagi a constat in instalarea unor plachete din


carton velin pe care sunt fixate oua ale insectei molia fainii (Anagasta kuehniella Zell.)
parazitate de catre Trichogramma spp. Trichogrammeleaflate pe plachete si lansate in
plantatie au fost in stadiul de nimfa.

Plachetele s-au instalat prin agatare pe lastari, la diferite inaltimi, pe partea opusa
directiei din care bate vantul.

Plachetele au fost confectionate din carton alb, velin, in forma de dreptunghi, cu


dimensiunea de 8/15.

In partea de sus, pe trei parti, s-a taiat un patrat de 4/4 cm cu care, prin indoire
catre partea de jos formeaza un acoperis, protector pentru zona ocupata de ouale
parazitate. Orificiul rezultat in partea de sus a plachetelor a servit pentru instalarea lor pe
lastari. Fiecare placheta a continut 500 de oua parazitate.

41
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

 Plachete cu oua de molia fainii (Anagasta kuehniella Zell.), parazitate de


catre Trichogramma spp.

La un hectar de vita de vie s-au folosit 300, 400 si 600 de plachete, in functie de
doza de utilizare de 150.000, 200.000 respectiv 300.000 trichogramme/ha, care au fost
cat mai uniform repartizate pe unitatea de suprafata.

Lansarea trichogrammelor s-a efectuat manual, timpul necesar unei persoane


pentru a amplasa plachetele pe o suprafata de 1 ha a fost de 20 – 30 minute. Lansarea
parazitoizilor oofagi in plantatie s-a facut dimineata, in zilele fara ploi si vant.

Parazitoizii oofagi din genul Trichogramma au fost obtinuti in laborator, la


biostatia de la S.C.D.C.P.N. Dabuleni.

Analiza rezultatelor obtinute, se constata ca toate variantele utilizate pentru


combaterea moliei strugurilor au avut o eficacitate buna. Frecventa atacului inregistrata in
cazul variantei V1-martor netratat a fost de 27% inflorescente atacate la GI-a moliei
strugurilor, 53% ciorchini atacati la GII, respectiv 28,5% struguri atacati la GIII,
frecventa medie a atacului moliei strugurilor, fiind de 27,3%.

In urma aplicarii tratamentelor cu viespi oofage frecventa atacului s-a redus


considerabil la toate variantele. Cele mai bune rezultate s-au inregistrat in varianta V6-T.
dendrolimi 300000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei a-III-a, F%=2,5% ciorchini

42
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

atacati urmata de varianta V7 T. embryophagum 300000 trich./ha/tratament, aplicata


generatiei a-III-a, F%=3% si V6-T. dendrolimi 300000 trich./ha/tratament, aplicata
generatiei a-II-a, F%=3%.

Cele mai slabe rezultate au fost inregistrate in cazul variantelor V2-


T. dendrolimi 150000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei GI, F%=7% si
V3 T. embryophagum 150000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei a-II-a, F%=7%.
Frecventa medie a variantelor tratate s-a situat intre 3%, in cazul variantei V6-T.
dendrolimi 300000 trich./ha/tratament si  6,6% in cazul variantei V3 T.
embryophagum 150000 trich./ha/tratament.

Eficacitatea tratamentelor s-a situat intre 91,2% si 73,5%. Eficacitatea cea mai
buna de 92,1% s-a realizat la varianta V6-T. dendrolimi 300000 trich./ha/tratament,
aplicata generatiei a-III-a, urmata de V7 T. embryophagum 300000 trich./ha/tratament,
aplicata generatiei a-III-a cu o eficacitate de 89,4%, V6-T. dendrolimi 300000
trich./ha/tratament, aplicata generatiei a-II-a, care a avut o eficacitate de 88,7%, V6-T.
dendrolimi 300000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei intai GI cu o eficacitate de
87,1% si V7 T. embryophagum 300000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei a-II-a cu o
eficacitate de 86,8%.

Cea mai redusa eficacitate de 73,5% a fost inregistrata in cazul variantei


V3 T. embryophagum 150000 trich./ha/tratament, aplicata generatiei a-II-a, in general
variantele de tratament cu o norma de utilizare de 150000 trichogramme/ha/tratament au
inregistrat eficacitati mai reduse. Eficacitatea medie a tratamentelor a fost cuprinsa intre
89,0% la varianta V6-T. dendrolimi 300000 trich./ha/tratament si 75,5% in cazul
variantei V3 T. embryophagum 150000 trich./ha/tratament.

43
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Eficacitatea medie a tratamentelor

* = mii trichogramme/ha/tratament

E%= Eficacitatea tratamentelor

F%= Frecventa atacului

4.2. COMBATEREA  MOLIEI STRUGURILOR

(Lobesia botrana Den et Schiff.)

         A fost organizata o experinta complexa de combatere integrata a moliei vitei de vie
folosind toate metodele de combatere prezentate anterior, diferentiat pe generatii.

Frecventa atacului moliei strugurilor, la varianta martor netratat a inregistrat o


valoare medie de 19,5 %. In urma aplicarii tratamentelor freventa medie a atacului s-a
redus considerabil valorile inregistrate fiind de: 3,2% la varianta V5 (tratament cu
inhibitor al metamorfozei arthropodelor pentru prima generatie continuat cu mass traping
pentru GII si viespi oofage din genul Trichogramma combinat cu mass traping pentru
GIII), 2,7% la varianta V6 (tratament cu produs biologic pentru GI continuat cu viespi
oofage din genul Trichogramma pentru GII si GIII), 2,2% la V4 (tratament cu piretroid
de sinteza pentru GI continuat cu produs biologic pentru GII si viespi oofage din
genul Trichogramma pentru GIII), 1,7% la V3 (tratament cu piretroid de sinteza pentru
GI continuat cu inhibitor al metamorfozei arthropodelor pentru GII si produs biologic

44
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

pentru GIII) si 1% la varianta V2 (produse chimice diferite pentru cele 3


generatii).  Diferentele, fata de varianta martor netratat, ale frecventei medii a atacului,
inregistrate in perioada cercetarilor, pentru toate variantele au fost negative, diferenta
foarte semnificativa negativa au prezentat variantele: V2, V3, V4.

Eficacitatea medie a tratamentelor a fost de 94,8% la varianta V2 (produse


chimice diferite pentru cele 3 generatii), 91,5% la V3 (tratament cu piretroid de sinteza
pentru GI continuat cu inhibitor al metamorfozei arthropodelor pentru GII si produs
biologic pentru GIII), 88,9% la V4 (tratament cu piretroid de sinteza pentru GI continuat
cu produs biologic pentru GII si viespi oofage din genul Trichogramma pentru GIII),
86,2% la V6 (tratament cu produs biologic pentru GI continuat cu viespii oofage din
genulTrichogramma pentru GII si GIII) si 83,7% la V5 (tratament cu inhibitor al
metamorfozei arthropodelor pentru prima generatie continuat cu mass traping pentru GII
si viespi oofage din genul Trichogramma combinat cu mass traping pentru GIII).

 Diferentele, fata de varianta martor netratat, a eficacitatii biologice a


tratamentelor, fiind distinct semnificative in cazul variantelor V4 si V3 si foarte
semnificativa in cazul variantei V2.

             Varianta V2 in care s-au folosit produse chimice a obtinut cele mai bune
rezultate, insa rezultate foarte bune s-a obtinut si in variantele V3 si V4 in care s-au
folosit produse chimice pentru prima generatie combinate cu produse biologice pentru
urmatoarele generatii.

45
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

4.3. PREZENTA SPECILOR DE TRICHOGRAMMA

            In cadrul sistemului de combatere integrata, un rol important il au mijloacele


biologice: biopreparatele, feromonii, entomofagii, alaturi de masurile agrofitotehnice.

In reglarea naturala a populatiilor de daunatori, un aport important il au speciile


entomofage, pradatoare si parazite.

Pentru a generaliza, utilizarea entomofagilor ca mijloc de combatere este necesara


cunoasterea structurii specifice si activitatii complexelor de insecte fitofagte, a relatiiolr
de antagonism si concurenta in functie de agroecosisteme si zona geografica.

Cercetarile privind prezenta spontana si rolul speciilor de entomofagi din


plantatiile fructifere din tara noastra sunt numeroase si sunt cuprinse in vasta lucrare
„Entomofagii si utilizarea lor in protectia integrata a ecosistemelor horticole” de Perju T.
si colaboratorii, 1989. In fauna tarii noastre exista un numar foarte mare de entomofagi
parazitoizi ce apartin mai multor specii de himenoptere, care pentru parazitare prefera si
alte oua ale altor specii de insecte daunatoare din  culturile agricole.

Dintre entomofagii paraziti, genul Trichogramma este foarte bogat in specii, in


lume fiind citate ,pana in prezent peste 150 de specii ce au fost obtinute din cca 50 specii
gazda. Speciile de Trichogramma constituie un factor limitativ pentru numeroase specii
de insecte daunatoare agriculturii si silviculturii.

Viespile parazite din genul Trichogramma, in procesul evolutiei s-au adaptat la


diferitele conditii de mediu, favorabile cresterii, dezvoltarii si inmultirii lor. Cunoasterea
acestor conditii prazinta un interes practic deosebit pentru delimitare arealelor de
raspandire in care dezvoltarea lor este posibila si pot fi folositoare in combaterea
biologica dirijata a daunatorilor din agroecosisteme.

In scopul stabilirii prezentei naturale a speciilor de Trichogramma in diferite


biocenoze au fost luate in studiu plantatii fructifere pe care s-au facut lucrari de
amenajare a nisipurilor  cu ocazia infiintarii sistemului de irigatii, dar si in biocenoze

46
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

naturale pe care nu s-au facut astfel de amenajari. S-a constatat prezenta parazitilor oofagi
in toate biocenozele studiate, insa au fost diferente in ceea ce priveste procentul de
parazitare al oualor de molia fainii de pe plachetele ce au fost instalate in biocenoze.

Anii in care s-au efectuat cercetarile au fost diferiti din punct de vedere
climatologic, conditiile climatice influentand atat activitatea speciilor de insecte
daunatoare (gazde) cat si pe cea a entomofagilor.

Din observatiile efectuate s-a constatat ca procentul de parazitare al oualor de


molia fainii de pe plachete a fost diferit in biocenozele studiate, de asemenea au fost
diferente si intre perioadele in care s-au facut observatiile.

In lunile in care s-au inregistrat caderi de precipitatii desi reduse cantitativ pe


fondul temperaturilor scazute procentul de parazitare a fost foarte mic, acest procent
crescand semnificativ in lunile de vara cand temperaturile au fost mai ridicate. Cel mai
mare procent de parazitare a fost inregistrat in luna august, de 53,7 %,iar in suna
septembrie procentul de parazitare a scazut din nou.

Plachetele cu oua ale insectei molia fainii, care au fost parazitate, au fost aduse si
introduse in laborator in unitatile de parazitare in vederea reparazitarii unui nou suport
pentru a fi inmultite. In general parazitii nou aparuti au parazitat in procent nou suportul
oferit reusindu-se inmultirea unei singure specii, populatie locala, Trichogramma
dendrilimi Mats. Aceasta specie a fost izolata prin cultura de Saponaria officinalis.

Pentru analiza conditiilor climatologice in sensul influentei lor favorabile sau


nefavorabile pentru activitatea Trichogrammelor s -a intocmit bioclimatograma speciei
Trichogramma dendrilimi Mats.

Din analiza bioclimatogramei dezvoltarii speciei Trichogramma dendrilimi Mats.


intocmita in functie de conditiile climatice se constata ca in lunile cu temperaturi ridicate
(iunie, iulie, august) se incadreaza in subzona optima, parazitul oofag avand conditii
optime de dezvoltare si inmultire.

47
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Rezulta ca in conditiile climatice, parazitoidul Trichogramma dendrilimi Mats.


poate dezvolta un numar de 10-12 generatii.

4.3.1. Crestera si inmultirea speciilor de Trichograma embryophagum


Htg.si Trichogramma dendrolimi Mats.

           

            Pentru asigurarea succesului utilizarii viespilor parazitoide din genul


Trichogramma in combaterea lepidopterelor daunatoare, un aspect important il constituie
si alegerea speciei, rasei s-au formei de Trichogramma specifica zonei in care se
foloseste, precum si cunoasterea biologiei acesteia (Lenteren si colab. 1982, Stavraki HG:
1982 )

In acest scop, in laborator paralel cu inmultirea speciilor de Trichogramma pentru


a fi utilizate in combaterea daunatorilor, au fost efectuate observatii cu privire la biologia
a doua specii: Trichogramma embryophagum Hgt. Susa provenita de la Stefanesti –Arges
si Trichogramma dendrolini Mats – populatia locala.

Mentionam ca cele doua specii de Trichogramma au fost crescute in laborator, in


conditii seminaturale, conditii care au fost influentate de temperaturile exterioare si
lumina naturala, umiditatea relativa a aerului fiind mai putin influentata, insa nu a scazut
sub 40%.

Referitor la durata perioadei de dezvoltare a unei generatii, folosind ca suport


natural de parazitare ouale insectei molia fainii, s-a constatat ca este dependenta de
fluctuatiile de temperatura din laborator (Kot J. si colab. 1975; Wang C . 1981)

In perioada de iarna, cand s-au inregistrat temperaturi scazute de


13,8 0C temperatura medie, o generatie de Trichogramma embryophagum Htg. s-a
obtinut in 37 zile cu o suma a temperaturilor de 222 0C. In aceleasi conditii la specia
Trichogramma dendrolimi Mats. durata dezvoltarii unei generatii a fost de 38 zile si o
suma a temperaturilor de 209 0 C.

48
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

In perioada de primavara-vara, temperaturile inregistrate in laborator au fost mai


mari, iar durata dezvoltarii unei generatii a scazut pana la  8 zile la o temperatura medie
de 29,2 0 C, suma temperaturilor efective fiind de 154,6 0Cla specia Trichogramma
embryophagum Htg. si de 151,1 0C la specia Trichogramma dendrolomi Mats.

4.3.2. Durata dezvoltarii unei generatii de Trichogramma sp.

in functie de temperatura

Temperatura Numar de zile de dezvoltare


medie Trichogramma Suma Trichogramma Suma
embryophagum temperaturilor dendrolimi temperaturilor
din perioada din perioada
dezvoltarii dezvoltarii
13,8 37 222 38 209
22,9 11 120 12 124
25,1 10 131,6 10 126,6
29,2 8 154,6 8 151,1

La Trichogramma dendrolimi Mats., izolata din ecosistemul de la Dabuleni si


determinata de catre dr.Klaus Fabritius,pentru a reparazita primele oua ale insectei molia
fainii in laborator, a fost necesara o temperatura ridicata (29,8 C temperatura medie) si o
luminozitate de 10.000 lucsi.

Datele obtinute in laborator sunt similare cu cele obtinute in alte laboratoare din
alte tari. Astfel, referindu-se la influenta temperaturii asupra duratei dezvoltarii unei
generatii de Trichogramma embryophagum Htg., Isac Gr. la Stefanesti-Arges
mentioneaza ca durata dezvoltarii unei generatii s-a situat de la 8 zile in cazul unei
temperaturi medii zilnice de 28.30 0C, pana la 18 zile cand s-au inregistrat temperaturi
medii de 20-24,2 0C (Isac Gr., 1989)

49
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

La Brasov in conditii de semilaborator, V Ciochina a obtinut o generatie de


Trichogramma dendrolimi Mats. in 10 zile la o suma a temperaturilor ce 240,7 0C in luna
iulie, iar in ianuarie in 30 zile la o suma a temperaturilor de 240,50C (Ciochina V.1982)    

Durata perioadei de dezvoltare variaza in functie de gazda naturala oferita


(Stavraki 1976; Villareal  1980; klomp si colab., 198+ Mc.Laren si colab. 1981, Hieahata
K si colab. 1976.)

Comparativ cu durata dezvoltarii unei generatii de Trichogramma sp. in ouale


insectei Anagasta kuehnilla Zell., gazda oferita in mod obisnuit, s-a constatat ca
dezvoltarea unei generatii la cele doua specii a fost mai mare in ouale lepidopterului
Ostrina nubilalis Hb si anume de 15,6-17,6 zile. In ouale lepidopterului Cyndia molesta
Busck si Sparaganothis pilleriana Den. et Schiff. Durata perioadei de dezvoltare a fost de
13,4-13,3 zile.

4.3.3. Durata dezvoltarii unei generatii de Trichogramma sp. pe diferite


gazde.Media a trei generatii.Temperatura medie 260C

Gazda naturala Numar de zile de dezvoltare


Trichogramma Trichogramma dendrolimi
embryophagum
Anagasta kuehnilla 10,3 10,3
Cyndia molesta 14,3 13,3
Sparaganothis 13,3 13,3
pilleriana
Ostrina nubilalis 17,6 15,6

Referitor la gradul de parazitare, cand parazitarea s-a efectuat la o temperatura


medie de 25,7 0C in cazul cresterii a trei generatii consecutive, s-a constatat ca cele doua
specii de  Trichogramma au prezentat o capacitate de parazitare a oualor deAnagasta
kuehnilla Zell. la fiecare generatie in parte.

50
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Mentionam ca ouale de Anagasta kuehnilla Zell au fost colectate in ziua cand au


fost oferite spre parazitare, deci au fost proaspete. In cazul oualor celorlalte specii de
lepidoptere, ouale au fost colectate direct din camp, avand o vechime de 1-2 zile. S-a
constatat ca in prima generatie cele doua specii de Trichogramma provenite din ouale
de Anagasta kuehnilla Zell. au manifestat o retinere fata de noua gazda.

Cele doua specii de Trichogramma fiind tipice biotipurilor arboricole si viticole,


au parazitat in prima generatie ponta lepidopterului Ostrina nubilalis Hb. intr-un procent
scazut de 18,9% specia Trichogramma embryophagum Htg. si de 20,7% specia
Trichogramma dendrilimi Mats.

La urmatoarele generatii de Trichogramma  provenite di ouale de Ostrina


nubilalis Hb. Procentul de parazitare a crescut la 43,2% la specia Trichogramma
embryophagum Htg. iar la specia Trichogramma dendrilmi Mats. a fost de 69,2%.

4.3.4. Parazitarea oualor la unele gazde naturale de catre Trichogramma


sp. Temperatura medie 25,7 0C

Gazda naturala % oua parazitate


Trichogramma Trichogramma
embryophagum dendrolimi
G1 G2 G3 G1 G2 G3
Anagasta kuehnilla 96,3 97,8 97,3 96,9 98,0 98,0
Cyndia molesta 38,0 52,3 87,3 39,0 54,2 87,7
Sparaganothis pilleriana 30,2 59,7 89,8 38,2 50,2 88,9
Ostrina nubilalis 18,9 25,7 43,2 20,7 48,9 69,3

Ouale lepidopterelor Cyndia molesta si Sparaganothis pillaring au fast parasite de


cater cell doua specii de Trichogramma in procente de 30,2-39,0 % in prima generatie iar
in generatia a treia, preferinta pentru noua gsazda a crescut, procentul de parazitare fiind
de 87,3-87,7 % la lepidopterul Cyndia-molesta, respective-88,2-
89,8% la Sparaganothis pilleriana

51
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

Din datele prezentate rezulta ca gradul de parazitare al parazitoizilor variaza


foarte mult, in functie de gazda in care s-au dezvoltat si de cea pe care o va parazita.

CONCLUZII

- Productia de struguri este afectata de o serie de agenti patogeni si daunatori, care


in lipsa mijloacelor de combatere provoaca insemnate pierderi de productie si
deprecieri calitative.

52
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

- Pentru obtinerea unor productii ridicate, atat cantitative, cat si calitative un rol
important revine protectiei plantelor, de a semnala la timp principalii agenti
patogeni si daunatori si de a stabili cele mai eficiente masuri de prevenire si
combatere a bolilor si daunatorilor plantatiilor viticole.

- Principiul de baza al combaterii integrate il constituie echilibrul biocenotic prin


care nivelul populatiei unei specii (prada, gazda) este conditionat de alte specii
(pradatori, paraziti, patogeni). Acest echilibru este insa oscilant are caracter
dinamic si poate fi dereglat de unele practici agrotehnice sau de protectia
plantelor.

- Prin combaterea integrata se urmareste sa se realizeze o crestere considerabila a


mecanismelor naturale de reglare a densitatilor populatiilor de organisme
daunatoare, necesita cunoasterea ecologiei culturii, a daunatorului, a dusmanilor
naturali si a mediului inconjurator. Cunoasterea interelatiilor dintre insecte si
mediu este critica pentru o combatere efectiva a daunatorilor.

- Stabilirea termenelor de avertizare a tratamentelor s-a facut pe baza unor criterii


biologice, ecologice si fenologice. In acest scop, s-au luat in considerare: pragul
inferior de dezvoltare a moliei strugurilor (Lobesia botrana Den et
Schiff.)    to = 120C, curba de zbor a adultilor, fenologia plantei gazda, precum si
graficul de avertizare intocmit pe baza de date ecologice si biologice

- Viespile parazite din genul Trichogramma, in procesul evolutiei s-au adaptat la


diferitele conditii de mediu, favorabile cresterii, dezvoltarii si inmultirii lor.
Cunoasterea acestor conditii prazinta un interes practic deosebit pentru delimitare
arealelor de raspandire in care dezvoltarea lor este posibila si pot fi folositoare in
combaterea biologica dirijata a daunatorilor din agroecosisteme.

-  Extinderea  metodei  biologice  prin  utilizarea  zoofagilor (parazitii si pradatorii),


in combaterea daunatorilor este una din directiile de perspectiva a dezvoltarii
protectiei plantelor, fiind o metoda mai putin poluanta pentru om si mediul
inconjurator, care creeaza conditii favorabile pentru supravietuirea, inmultirea si

53
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

activitatea intregului complex de organisme auxiliare, obtinandu-se productii fara


reziduuri toxice.

- Cercetarile privind prezenta spontana si rolul speciilor de entomofagi din


plantatiile fructifere din tara noastra sunt numeroase si sunt cuprinse in vasta
lucrare „Entomofagii si utilizarea lor in protectia integrata a ecosistemelor
horticole” de Perju T. si colaboratorii, 1989. In fauna tarii noastre exista un numar
foarte mare de entomofagi parazitoizi ce apartin la mai multe specii de
himenoptere, care pentru parazitare prefera si alte oua ale altor specii de insecte
daunatoare din  culturile agricole.

54
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

BIBLIOGRAFIE

1. Boguleanu Gh., Bobornac B. si Cobalt., 1980 Entomologie agricola . Editura


Didactica si pedagogica Bucuresti.

2. Ciochia V., 1986, Combaterea biologica a daunatorilor veriga esentiala a protectiei


ecosistemelor. Brasov

3. Ciochia, V, Isac, Gr., Stan Gh., 1993  Tehnologii  de crestere   industriala a catorva
specii de insecte auxiliare folosite in combaterea biologica a daunatorilor. Bucuresti,
Edit. Ceres.

4. Ghizdavu L, Bunescu H., 1991 Feromonii - important mijloc de combatere biotehnica


a insectelor daunatoare. Rev. Protectia Plantelor, nr.3-4. Tipografia Agronomica, Cluj-
Napoca.

5. Isac Gr., 1989 Biotehnologia combaterii moliilor strugurilor prin folosirea


entomofagilor. Lucr. St. ICVV Stefanesti Arges, p279-292. Bucuresti 1989.

6. Mitrea I.,  Stan C., Tuca O., 2009 Entomologie vol. 1,Editura Reprograph Craiova

7. Rosca I., Ciontu C., Beatrice Iacomi, Combaterea integrata a bolilor, buruienilor si
daunatorilor culturilor agricole. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

8. http://infohorticultura.blogspot.ro/2010_07_01_archive.html

9. http://facultate.regielive.ro/cursuri/ecologie/combatere-biologica-181838.html

10.http://www.referat.ro/referate_despre/combaterea_biologica_a_daunatorilor_vitei_de_
vie.html

55
Dan Camelia-Maria – Combaterea biologica a daunatorilor din plantatii viticole

11.http://www.referat.ro/referate/Daunatorii_vitei_de_vie_si_combaterea_lor_a9165.html

12.http://prognoza-avertizare.ro/index.php?/Articolul-Saptamanii/Articolul-Saptamanii/D
%C4%82UN%C4%82TORI-AI-VITEI-DE-VIE2.html.

56