Sunteți pe pagina 1din 4

Cuprins

1.Introducere
2.Acarieni daunatori la vita-de-vie
2.1. Acarianul rosu comun - TETRANYCHUS URTICAE
2.2. Aca ri oz a vit ei - de- vi e -P HY LLO C OP TERS VIT IS
2.3. Acarianul galben al vitei-de-vie - EOTETRANYCHUS CARPINI Oud.
2.4. Erinoza vitei sau acarianul golicol al vitei-de-vie - ERIOPHYES VITIS Pgst.

Introducere
Vita de vie, ca si celelalte plante de cultura, este atacata de agenti patogeni si daunatori, care, daca nu sunt
preveniti si combatuti, pot provoca pierderea totala sau partiala a productiei de struguri, debilitarea sau pieirea
butucilor, marind numarul de goluri in cultura.
Avand in vedere gravitatea pagubelor provocate, prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor trebuie sa
fie o preocupare de baza si continua a cultivatorilor de vita de vie.
Unii din daunatorii principali ai vitei de vie sunt acarienii. Astfel ca in perioada 1950-1960, in cadrul
complexelor biocenotice ale plantatiilor de pomi dintr-o serie de tari cu pomicultura avansata( S.U.A., Franta, Italia
etc.) s-a evidentiat printr-o mare putere de inmultire un nou grup de daunatori cunoscuti sub numele acarieni
tetranichizi sau mai frecvent sub denumirea improprie de paianjeni rosii.
In tara noastra acarienii tetranichizi fitofagi sunt mentionati in anul 1913 de catre Fintescu care a semnalat
specia Tetranychus telarius la mar. Mai tarziu, in 1930 prof. Manolache semnaleaza specia Tetranychus althea pe
vita de vie, iar in 1956 semnaleaza specia Panonychus ulmi pe pomi si vita de vie. O alta specie daunatoare vitei de
vie este Phyllocoptes vitis care a fost semnalata in anul 1966 de Iacob si Nereuta.
Acarienii produc daune importante culturilor hortiviticole concretizate prin scaderea cantitativa si calitativa
a productiei, de aceea studiile asupra acestora au luat amploare in ultimii ani, desi ei

2.Acarieni daunatori la vita-de-vie


2.1.ACARIANUL ROSU COMUN
TETRANYCHUS URTICAE
Fam. TETRANYCHIDAE
Acarianul (paianjenul) rosu comun este raspandit in tara noastra in majoritatea podgoriilor, dar mai ales in cele
din Moldova, Dobrogea, Muntenia. Uneori pagubele produse ajung la 30-40% din productie.
In urma inteparii frunzei tesuturile ei se dezagrega, se golesc ca continut. Frunzele atacate prezinta pete mari,
caracteristice, la inceput de culoare cenusie lucioase, apoi rosietice-brune si sunt usor curbate. Decolorarea incepe de
obicei de la baza limbului si inainteaza de-a lungul nervurii principale, cuprinzand uneroi intregul limb al frunzei. Ca
urmare se usuca si cad treptat, incat la un atac puternic are loc defolierea timpurie a butucilor cu consecinte negative
asupra cresterii lastarilor, productiei de struguri, maturarii lemnului si a procesului de diferentiere a mugurilor de rod
pentru recoltarea anului urmator. In primaverile secetoase pagubele pot fi deosebit de mari. Unele soiuri (Galbena de
Odobesti , Feteasca alba) sunt mai sensibile la atacul paianjenului rasu, in timp ce altele ( Muscat de Hamburg, Coarna
alba) au rezistenta mai buna.
Pe partea inferioara a frunzelor se intanlesc atat adulti cat si larve.
Paianjenul rosu comun ierneaza ca femela adulta in crapaturile scoartei butucilor sau a coardelor, sub solzii
mugurilor, uneori sub resturile vegetale, pe araci, in sol. Primavara timpuriu pe masura ce temperature medie a aerului
ajunge la 10-12C, paianjenul migreaza pe vita de vie. Spre sfarsitul lunii aprilie femela incepe sa se hraneasca intens sis a
depuna oua intr-un paienjenis, pe partea inferioara a frunzelor, de obicei de-a lungul nervurilor. O femela depune 80-100
oua. Incubatia dureaza in primavara si in toamna 18-22 zile, iar vara 12-15 zile. Densitatea cea mai mare de acarieni se
inregistreaza in lunile iulie-august, corespunzand cu perioade calduroase si secetoase.
In cursul perioadei de vegetatie in plantatiile viticole se pot succeda 6-10 generatii.
Combatere.
In viile puternic infestate se recomanda adunarea in toamna a resturilor vegetale si arderea lor; executarea araturii
adanci pentru distrugerea formelor de iernare. In perioada de vegetatie solul trebuie mentinut curat de buruieni prin prasile
repetate.
Tratamentele chimice sunt foarte eficace. Ele se efectueaza in perioada de repaus, toamna inainte de ingropat sau
primavara cu cel putin 2 saptamani inainte de pornirea in vegetatie, dupa taierea in uscat, cu zeama sulfocalcica in
concentratie de 20%, zeama bordeleza 3%.
Dupa pornirea in vegetatie, cand lastarul are 5-7 cm lungime, se pot stropi cu unul din produsele: Apollo (0,5
l/ha), Neoron 500 EC (0,1%).

2.2.Acari oza vi t ei -de -vi e


PHY L L OC OPT ERS VIT IS
Fam. ERIOPHY DAE
In tara noastra este present in judetul Buzau, sub forma unor atacuri destul de mari, precum precum si in
alte potgorii (Odobesti, Dealu Mare). Primavara acarienii patrund in muguri si provoaca atrofierea lastarilor,
internodurile se scurteaza si inflorescentele avorteaza. Acarianul trece pe partea inferioara a frunzelor. Pe masura ce
lastarii cresc acarienii migreaza spre varful lor.
Ca urmare a atacului pe frunze, acestea se incretesc, capata o culoare bruna si se usuca. In primaverile
racoroase, cand ritmul de crestere a lastarilor este lent se inregistreaza cele mai intense atacuri. Atacurile de vara
sunt mai putin periculoase.
In cazul unor atacuri intense, suprafata floiara a butucilor se reduce cu 60-80%, fiind urmata si de scaderea
acumularii de zaharuri in boabe.
Simptomele acariozei nu sunt totusi specific, ele se pot confunda cu cele prezentate de eutipoza,
scurtnodare, dezvoltarea slaba a lastarilor de origine fiziologica. Este necesar sa se stabileasca in laborator cu
ajutorul unor lupe binocular de mare putere.
Ierneaza ca femela adultasub solzii mugurilor de la baza coardelor si in crapaturile scoartei butucilor. Primavara
timpuriu acarienii invadeaza mugurii si frunzele tinere ale lastarilor abia aparuti, pe care se hranesc si se inmultesc.
Dupa o perioada scurta de hranire depune oua. Din acestea, dupa 8-12 zile apar larvele care se hranesc 8-10
zile, din care apar adultii. In cursul unei perioade de vegetatie se dezvolta 3-4 generatii.
Combatere.
Impotriva adultilor hibernanti se recomanda un tratament cu zeama sulfocalcicain concentratie de 20% sau
cu polisulfura de bariu 4-6% aplicat toamna sau primavara, inainte de pornirea in vegetatie.
2.3.Acarianul galben al vitei-de-vie
EOTETRANYCHUS CARPINI Oud.
Fam. TETRANYCHIDAE
Acarianul galben al vitei de vie este raspandit in plantatiile de vie din majoritatea tarilor europene . In tara
noastra se intalneste alaturi de acarianul comun , in special in potgorii din Dobrogea si sudul Moldovei
Descriere. Fmela (forma de vara ) are corpul oval-alungit, de culoare galbuie , cu pete mici si mai inchise
pe marginile partii dorsale . Pe spate prezinta 7 randuri de perisori . Lungimea corpului este de 0.30 0.40 mm.
Forma de iarna, are corpul de culoare galbena-limonie fara pete pe partea dorsala .
Oul este sferic, lucios si incolor.
Larvele si ninfele sunt galbui .
Biologie. Ierneaza ca femela adulta sub scoarta butucilor, pe frunze sau resturi de plante . Acarienii
parasesc locurile de iernare odata cu dezmugurirea si uneori inainte de aceasta. Ei se instaleaza la inceput pe muguri
si mai apoi pe frunze . Prefera fata inferioara a frunzelor , localizandu-se mai mult in jurul nervurilor . Dup o
perioade de hranire de 8-10 zile incep sa depuna oua . Momentul de depunere corespunde fenofazei de aparitie
lastarilor ( lastari de 3-5 cm. ). Ponta se esaloneaza pe 20-30 de zile . O femela depune 20-50 de oua . In cursul
vegetatiei se succed 5-6 generatii . Durata dezvoltarii unei generatii este de 22-30 de zile . Densitati mari se
inregistreaza in perioadele calduroase si secetoase. Ca urmare a hranirii se produc pe partea superioara a frunzelor
pete de culoare cenusie la soiurile de vita cu struguri albi si pete de culoare rosie la cele cu struguri rosii si negri.
Cand atacul este intens patarea cuprinde intreg limbul. Frunzele cad premature. Strugurii si coardele nu se coc.
Combaterea. Se recomanda un prim tratament in periaoada detasarii primelor frunzulite . Al doilea
tratament se face cand lastarii au 5-10 cm. lungime. Se va folosi un produs acaricid sau insecticide cu actiune
acaricida ca si in cazul acarianului comun . In general , cu aceste doua tratamente se diminueaza in mod substantial
rezerva biologica a daunatorului , nemaifiind necesare alte interventii.

2.4.Erinoza vitei sau acarianul golicol al vitei-de-vie


ERIOPHYES VITIS Pgst.
Fam. ERIOPHYDAE
Specia este raspandita in potgoriile din Europa , S.U.A. , Australia si Africa . In tara noastra se intalneste in
toate zonele viticole. In majoritatea acestor zone , atacul este slab si ca atare nu afecteaza cantitativ si calitativ
productia . In unele parcele apar ifestari mari cu urmari asupra productiei , atacul purtand numele de ,,erinoza.
Descriere. Acarienii au corpul viermiform de culoare alb-galbuie. Pe abdomen prezita 80 de striuri
chitioase , dispuse trasversal in mai multe seturi . Corpul femelei are o lungime de 0.14-0.18 mm. iar al masculului
de 0.13-0.15 mm.
Biologie. Ierneaza sub stadiul de adult sub solzii mugurilor de la baza coardelor , in crapaturile scoartei
butucilor si a coardelor ( baza acestora ). Acarienii parasesc locurile de iarnare , odata cu pornirea in vegetatie a
vitei. Se instaleaza pe muguri care se gasesc in faza de buton verde si incep sa se hraneasca . Pe masura apritiei
fruzitelor trec pe partea inferioara a acestora si continua sa se hraneasca. Ca urmare se produce hipertrofierea perilor
cuticulari care se alungesc si se brunifica, luand aspectul unor pete pasloase , neregulate , cu marimi de 0.5-2 cm.
dispuse mai mult in spatiile dintre nervuri. In aceasta pasla traiesc si se inmultesc acarienii . Pe partea superioara a
frunzei in dreptul acestor pete se produce o basica a limbului care cu timpul , se necrozeaza . Femela incepe sa
depuna oua dupa o perioada sucurta de hranire , cand vita se afla in perioada de infrunzire , iar larvele apar atunci
cand lastarii au 4-5 frunze. In dinamica aparitiei larvelor se inregistreaza maxime in prima saptamana de la inceputul
aparitiei . Acesta face ca atacul cel mai intens sa se produca pe primele frunze de la baza lastarului . In cazul unei
rezerve biologice mari atacul produs determina o stagnare in vegetatie a viei si o avortare a florilor. Dupa 10-12 zile
apar adultii care migreaza catre frunzele din varful lastarilor . Pana toamna se dezvolta 5-6 generatii , care in
majoritatea cazurilor nu afecteaza productia , reprezentand insa o bogata rezeva biologica pentru anul viitor . In
prima decada a lunii septembrie adultii incep sa se retraga la locurile de iernare . In aceasta luna ritmul migrarii este
destul de lent si aproape imperceptibil. In octombrie acest ritm se intensifica . Soiurile cele mai atacate sunt : Pinot
gris , Pinot blanc , Cabernet Sauvignon.
Combatere. Se recomanda un tratament cu zeama sulfocalcica 20%, Oleocarbetox 2% sau cu Creosan 1%,
toamna inainte de ingroparea vitei sau primavera dupa dezgropare, cand vita se afla in faza de umflare a mugurilor.
In timpul vegetatiei se recomanada , de asemenea un singur tratament inainte de inflorire si anume cand vita se afla
in fenofazele de dezmugurire si infrunzire. Se va folosi unul din produsele : Thiodan in conc. de 0.2%, Fosfotox R in
conc. de 0.15%, Pol-Acaritox 0.2%.