Sunteți pe pagina 1din 100

AUTORITATEA NAŢIONALĂ FITOSANITARĂ

GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA


BOLILOR ŞI DĂUNĂTORIILOR LA TOMATE CULTIVATE
ÎN SPAŢII PROTEJATE (SERE, SOLARII, TUNELURI)

1
INTRODUCERE

Prezentul ghid se adresează fermierilor, asociaţiilor de producători precum şi tuturor celor


interesaţi, cu scopul de a facilita recunoaşterea rapidă a celor mai importante organisme dăunătoare
culturilor de tomate cultivate în spaţii protejate (sere, solarii, tuneluri) şi de a oferi soluţii privind
controlul eficient al acestora. Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de
imagini cu organismele dăunătoare şi simptome ale atacului produs de acestea la tomatele cultivate
în spaţii protejate.

Cultivarea legumelor în spaţii protejate reprezintă fără îndoială un avantaj faţă de culturile
tradiţionale care sunt supuse condiţiilor de climă şi sol, producţia obţinută fiind nesigură. În spaţii
protejate se obţin producţii în extrasezon, de calitate superioară şi semnificativ mai mari decât la
culturile din câmp, deoarece intervenţia asupra factorilor de producţie se face mult mai uşor.
Culturile din spații protejate necesită în schimb costuri ridicate, în special cu infrastructura, dar şi
cu tehnologia de cultură, materialul de plantare utilizat etc. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
Rurale şi-a propus să ajute fermierii cu o serie de programe în vederea creșterii competitivității
agroalimentare și a dezvoltării durabile a spațiului rural, în condiții de siguranță alimentară și
mediu înconjurător protejat. Un astfel de program se referă la un produs deficitar pe parcursul
anului, respective tomatele. Astfel, strategia guvernului are în vedere 40000 de fermieri beneficiari,
costurile atribuite programului ridicându-se la 120 mil. euro/an din bugetul de stat.

Gestionarea cu succes a bolilor şi dăunătorilor se asigură prin aplicarea unui program de


protecţie integrată, care include o serie de componente, printre care metode biologice,
agrofitotehnice, mecanice, fizice şi chimice. Abordarea în practica fitosanitară a managementului
integrat al organismelor dăunătoare se bazează pe menţinerea populaţiei organismului dăunător
sub pragul economic de dăunare.

Măsurile de carantină fitosanitară, cultivarea soiurilor adaptate zonal, semănatul în perioada


optimă, care asigură protecţie faţă de atacul organismelor dăunătoare, metodele agrotehnice, care
reduc mecanic o mare parte din rezerva biologică a organismelor dăunătoare (rotaţia culturilor,
lucrările solului – arături, discuit, distrugerea samulastrei) sunt câteva măsuri aplicabile în
contextul managementului integrat. Înmulţirea şi lansarea dirijată a paraziţilor şi prădătorilor,
amplasarea capcanelor feromonale, utilizarea preparatelor microbiologice (virusuri, bacterii,
ciuperci, protozoare) sunt alte căi abordabile care au ca efect reducerea nivelului populaţiiilor de
organisme dăunătoare fără a aplica tratamente chimice.

Aplicarea produselor de protecţie a plantelor este o intervenţie cu impact puternic şi


complex asupra agroecosistemelor având o serie de avantaje, dar şi dezavantaje legate mai ales de
toxicitatea produselor utilizate. De asemenea, aplicarea repetată a acestor produse duce la apariţia
fenomenului de rezistenţă a organismelor dăunătoare faţă de produsele de protecţie a plantelor
utilizate, ceea ce atrage după sine necesitatea aplicării unui mare număr de tratamente şi respectiv
cheltuieli exagerate, metoda devenind nerentabilă. În plus, utilizarea unor doze mai mari decât cele
indicate în prospectele care însoţesc produsele de protecţie a plantelor duce la apariţia unor
fenomene de fitotoxicitate (arsuri pe frunze, stagnarea creşterii, îngălbeniri). Alegerea unor
produse de protecţie a plantelor selective pentru fauna utilă şi aplicarea acestora în concentraţiile
corespunzătoare reprezintă un deziderat în strategia de management integrat.

O altă verigă care duce la limitarea utilizării nejustificate a produselor de protecţie a


plantelor este monitorizarea organismelor dăunătoare în vederea cunoaşterii dinamicii populaţiei,

2
stabilirea speciilor “cheie” care justifică aplicarea tratamentelor şi punerea în evidenţă a
duşmanilor naturali care pot limita nivelul populaţiei de organisme dăunătoare.

Elaborarea şi aplicarea unui program de protecţie faţă de boli şi dăunători nu se poate


realiza fără diagnosticul corect al acestora, precum şi a duşmanilor naturali prezenţi în cultură.
Identificarea cu acurateţe şi într-un timp cât mai scurt este o condiţie esenţială pentru aplicarea
măsurilor în timp util şi eficiente din punct de vedere economic.

Capitolul 1. Simptome produse de organismele dăunătoare la tomate cultivate în spaţii


protejate.

1.1. Simptome produse de ciuperci.

Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic, fiziologic şi la


nivel anatomo-morfologic. În general, bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se caracterizează
prin câteva tipuri principale de simptome, care permit şi identificarea lor. Confirmarea organismului
dăunător se face însă după un examen de laborator.
Simptomele ce apar pe diferitele organe ale tomatelor (Lycopersicun lycopersicon) sunt variate,
după cum urmează:
 Putregaiuri produse prin degradarea şi distrugerea diferitelor organe ale plantelor atacate sub
influenţa enzimelor secretate de ciuperci, de exemplu Botrytis cinerea, Fusarium sp., Phytophthora
parasitica.
Ofilirea plantelor simptom care apare ca o consecinţă a atacului unor organisme dăunătoare ce
dereglează regimul de apă cum ar fi: Fusarium oxysporum f. sp lycopersici, Verticillium albo–atrum şi
Verticillium dahliae.
 Pătările frunzelor, de diferite culori, in diferite faze de vegetaţie, sunt simptome foarte răspândite la
toate tipurile de boli, cum ar fi Colletotrichum coccodes, Fulvia fulva, Septoria lycopersici, Alternaria
spp.

1.2. Simptome produse de bacterii.

În cazul bacteriozelor care afectează tomatele, pot fi întâlnite următoarele tipuri de simptome:
 Pătări și ciuruiri, cu forme şi mărimi diferite (circulare sau neregulat circulare, cu sau fără aureolă-
halo);
- apar pe frunze, tulpini, flori şi fructe: pe frunze dezvoltarea petelor este limitată de nervuri, iar petele
apar unghiulare; pe tulpini, pătările au formă de dungi sau benzi
- pe vreme umedă şi caldă, ţesuturile infectate exsudează masa de bacterii producând şi îmbolnăvirea
altor plante;
- porţiuni de ţesut foliar, adesea cad, lăsând în frunză orificii, de formă neregulată cu margini zdrenţuite;
ciuruirea reprezintă stadiul final al bolii la nivelul ţesuturilor plantei gazdă.
Exemplu: Xanthomonas campestris pv. vesicatoria, Pseudomonas syringae pv. tomato, Clavibacter
michiganensis subsp. michiganensis

 Ofiliri
- cauzate de pătrunderea bacteriilor în xilem, unde se multiplică şi migrează;
- apa şi substanţele nutritive nu mai pot fi transportate, având ca rezultat slăbirea, ofilirea şi moartea
plantei;
- bacteriile distrug adesea părţi ale pereţilor celulelor xilemice, se răspândesc şi se multiplică în
ţesuturile parenchimatice adiacente, în diferite puncte de-a lungul vaselor, omorând celulele;
- bacteriile care produc aceste simptome pătrund prin răni ce expun elementele vasculare.
Exemplu: Clavibacter michiganensis subsp. michiganensis

3
 Ulcere (ulceraţii), leziuni
- apar pe tulpini;
- sunt numai o parte a simptomului de boală;
- aspectul lor nu este întotdeauna lucios şi moale, ci poate fi sub formă de: crăpături ale tulpinii; zone
necrotice pe părțile aeriene ale plantei.
- în unele cazuri, ţesutul putrezit moare şi în tulpină pot să apară cavităţi;
- bacteriile pătrund prin răni, iar în plantele tinere şi prin deschideri naturale.
Exemple: Pseudomonas corrugata

1.3. Simptome produse de virusuri

Virusurile produc boli cu simptome ușoare până la foarte grave denumite viroze. Spre deosebire
de alți agenți patogeni, virusurile produc infecții sistemice prezente în toate organele plantelor.
La tomate aceste simptome se manifestă prin:
- Nanismul sau piticirea (micșorarea înălțimii plantelor)
- frecvent întâlnit la Pepino mosaic virus, Tomato mosaic virus.

- Mozaic se manifestă :
 pe frunze: zone de culoare verde-gălbuie, difuze care alternează cu zone de culoare verde
(Tomato mosaic virus); între nervuri pete mici, clorotice dispersate pe toată suprafața limbului
(Tomato mosaic virus); pete de culoare verde-închis și ,,bășicarea” suprafeței frunzelor
 pe fructe: zone mai deschise la culoare pe fructele în curs de coacere (Pepino mosaic virus)

- Pătări inelare se manifestă:


- pe frunze: pete inelare clorotice, de culoare negricioasă (Tomato black ring virus); inele și linii
sinuoase necrotice (Tomato ringspot virus); pete sau leziuni clorotice sau necrotice situate în
jurul punctului unde a avut loc inocularea virusului prin înțepăturile tripşilor vector (Tomato
spotted wilt virus); pete brune sau de culoarea bronzului în stadiu mai avansat al bolii pe partea
inferioară a frunzelor (Tomato spotted wilt virus).
 pe fructe: pete, arcuri sau formațiuni inelare de culoare maron verzuie, mai deschise la culoare
decît restul suprafeței, la fructele în curs de maturare (Tomato spotted wilt virus); desene inelare
superficiale, concentrice de culoare gri sau brună (Tomato ringspot virus); pete brune pe fructele
verzi și desene inelare divers colorate pe fructele în curs de maturare (Tomato black ring virus).

- Necroze se manifestă în lungul pețiolurilor frunzelor și tulpinii și într-un stadiu mai avansat distrug
vârful plantei (Tomato black ring virus).

1.4. Simptome produse de insecte, acarieni.

 Dăunări produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de ros, care apar la exteriorul sau în
interiorul organelor atacate:
 perforarea frunzelor (larve fluturi ex. Autographa gamma);
 scheletarea frunzelor (larve fluturi ex. Lacanobia oleracea, Spodoptera littoralis);
 minarea frunzelor (larve miniere Liriomyza spp., Chromatomyia horticola, Tuta
absoluta;

 Dăunările produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt, apar în urma faptului că
pentru hrănire dăunătorii introduc în țesuturi salivă, conținând enzime care determină modificări
morfologice și biochimice ale acestora, printre care amintim:
 decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (afide, acarieni);
 încrețirea și răsucirea frunzelor (afide);
 deformarea şi decolorări ale fructelor (tripşi, acarieni);
4
 argintarea frunzelor (tripşi);
 imprimarea unui miros caracteristic fructelor (ploşniţa Nezara viridula)

1.5. Simptome produse de nematozi.

Nematozii fitoparaziţi au dimensiuni microscopice, se localizează fie în țesuturile


rădăcinilor, tulpinilor, frunzelor sau în ovarele florilor (endoparaziți), fie la exteriorul organelor
atacate (ectoparaziți), fiind fixați de substratul alimentar cu aparatul lor bucal.
În urma hrănirii prin înțeparea și sugerea sucului celular nematozii pot să producă daune,
care frecvent apar sub formă de:
 gale, mici umflături ale țesuturilor vegetale pe seama cărora se hrănesc, de exemplu pe
rădăcini (Meloidogyne spp.);
 stagnarea creşterii plantelor (Meloidogyne spp.).

Capitolul 2. Organisme dăunătoare la tomate cultivate în spaţii protejate.

Organismele dăunătoare plantelor şi produselor vegetale pot fi grupate în două categorii:


organisme dăunătoare de carantină şi organisme dăunătoare non-carantină.
Organismele dăunătoare de carantină sunt organismele care reprezintă o importanţă
economică potenţială pentru o zonă aflată în pericol, care nu sunt prezente în acea zonă sau dacă
sunt prezente nu sunt larg răspândite şi fac obiectul unui control oficial.
În ţara noastră organismele dăunătoare de carantină sunt reglementate prin Hotărârea
Guvernului 563/2007 cu modificările şi completările ulterioare, care transpune prevederile
Directivei 29/2000 a Uniunii Europene.
2.1. Organisme dăunătoare de carantină la tomate.

Nr. Denumire știinţifică şi


Răspândire geografică
crt. denumire populară

Bacterii
1. Xanthomonas campestris pv. Africa, America, Asia, Oceania
vesicatoria (Doidge) Vauterin, Austria, Azerbaijan, Belarus, Bulgaria, Cehia, Franța,
Hoste, Kersters & Swings - Grecia, Ungaria, Italia, Polonia, România, Rusia,
pătarea bacteriană a tomatelor Slovacia, Slovenia, Spania, Turcia.
2. Clavibacter michiganensis Africa, America, Asia, Oceania
subsp. michiganensis (Smith) Armenia, Azerbaijan, Belarus, Bulgaria, Cipru, Cehia,
Davis, Gillaspies, Vidaver & Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia,
Harris - ofilirea bacteriană a Polonia, Româmia, Rusia, Serbia, Slovenia, Spania,
tomatelor Elveția, Turcia, Ucraina,
Virusuri și micoplasme
1. Tomato spotted wilt virus Africa , America, Asia, Oceania, Europa, în
(TSWV)-boala petelor de următoarele țări:
bronz Albania, Armenia, Austria,Azerbaijan, Belgia,
Bulgaria,
Croaţia,Cipru,Cehia,Germania,Grecia,Ungaria, Italia,
Lithuania, Malta, Republica Moldova, România,
Muntenegru, Rusia, Serbia, Slovenia, Spania, Suedia,
Turcia , Ukraina, Franţa, Portugalia, Olanda, Norvegia.
2. Tomato yellow leaf curl virus Africa, America, Asia, Oceania, Europa, în
(TYLC)-virusul încrețirii următoarele țări:
5
galbene a frunzelor de tomate Cipru, Franța, Georgia, Grecia, Italia, Malta,
Portugalia, Spania, Turcia.
3. Tomato ring spot virus Africa, America, Asia, Oceania, Europa, în
(ToRSV) - virusul pătării următoarele țări :
inelare a tomatelor Belarus , Croația, Franța, Lituania, Serbia, Slovacia,
Slovenia, Turcia.
4 Tomato mottle virus ToMoV America
(Florida tomato virus)
5. Tomato black ring virus- Africa, America, Asia, Europa, în următoarele țări :
(TBRV)-virusul pătării inelare Albania, Belarus, Belgia, Bulgaria, Croația, Cehia,
negre a tomatelor Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda,
Moldova, Olanda, Norvegia, Polonia, Rusia, Serbia,
Elveția, Turcia, Marea Britanie
Insecte, acarieni
1. Bactericera cockerelli (Sulc) America, Oceania
(puricele melifer al tomatelor)
2. Bemisia tabaci (Gennadius) Asia, Africa, America
populaţii non-europene
(musculița albă a tutunului)
3. Helicoverpa armigera Asia, Africa, America
(Hubner) Europa: Albania, Austria, Belarus, Belgia, Bosnia-
(omida fructificațiilor) Herțegovina, Bulgaria, Cipru, Finlanda, Franța,
Georgia, Germania, Grecia, Ungaria, Italia,
Macedonia, Malta, Moldova, Muntenegru, Polonia,
Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovacia,
Slovenia, Spania, Elveția, Turcia, Ucraina
4. Keiferia lycopersicella America
(Walshingam) Europa: Absent
(minierul tomatelor)
5. Liriomyza huidobrensis Asia, Africa, America
(Blanchard) Europa: Austria, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia,
(musca minieră sud-americană) Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Elveția, Ungaria,
Italia, Malta, Muntenegru, Olanda, Polonia, Portugalia,
Serbia, Spania, Turcia
6. Liriomyza sativae Asia, Africa, America, Canada, Oceania
(Blanchard) Europa: Turcia
(minierul tomatelor)
7. Liriomyza trifolii (Burgess) Asia, Africa, America,
(musca minieră californiană) Europa: Albania, Austria, Belarus, Belgia, Bosnia-
Herțegovina, Cipru, Croația, Finlanda, Franța,
Georgia, Grecia, Italia, Malta, Moldova, Muntenegru,
Olanda, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovenia,
Spania, Elveția, Turcia
8. Spodoptera eridania (Cramer) America
(viermele sudic) Europa: Absent

9. Spodoptera frugiperda Africa, America, Canada


(Smith) Europa: Absent
(viermele frunzelor de porumb)
10. Spodoptera littoralis Asia, Africa
(Boisduval) Europa: Cipru, Franța, Grecia, Italia, Malta,
(noctuidul mediteraneean) Portugalia, Spania, Turcia
6
11. Spodoptera litura (Fabricius) Asia, Africa, America
(viermele tutunului) Europa: Rusia
Oceania
12. Thrips palmi (Karny) Africa, America, Canada
(tripsul palmierilor) Europa: Absent
Nematozi
1. Nacobbus aberrans (Thorne) America
Thorne and Allen Europa: Absent
2. Meloidogyne chitwoodi Golden Africa, America
et al. Europa: Belgia, Franţa, Germania, Olanda, Portugalia,
Turcia

7
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Clavibacter michiganensis subsp. michiganensis
(Smith) Davis, Gillaspies, Vidaver & Harris
Denumire populară: ofilirea bacteriană a tomatelor
Statut: organism dăunător de carantină; prezent în România
Plante gazdă: Lycopersicon lycopersicum (tomate), Lycopersicon spp., Phaseolus vulgaris (fasole),
Pisum sativum (mazăre), Zea mays (porumb), Capsicum annuum (ardei), buruieni (Solanum douglasii,
Solanum nigrum, Solanum triforum)
Simptome:
Boala apare în tot cursul perioadei de vegetație, manifestându-se diferit în funcție de organul afectat al
plantei, astfel: plantulele infectate mor rapid; plantele adulte infectate se ofilesc lent și treptat; pe
cotiledoane apar pete circulare de 1-5 mm în diametru, cu centrul inițial albicios, ulterior brun, care se
unesc, iar suprafața cotiledoanelor se încrețește; pe frunzele tinere apar pete albicioase proeminente, care
devin galben-verzui; foliolele frunzelor mature se îngălbenesc la margine și se răsucesc în jos, de-a
lungul nervurii mediane; pețiolul se curbează; vasele conducătoare ale părților afectate se brunifică;
țesutul medular se alterează și se colorează în galben până la brun roșcat; pe tulpini și pețioli apar pete
longitudinale de culoare galbenă până la brun; cu timpul, țesutul din dreptul petelor crapă, producând
ulcerații; fructele tinere se deformează, rămân mici și se maturează prematur, iar cele mature nu
prezintă simptome externe; pulpa este colorată în galben, iar vasele conducătoare în brun; uneori apar
pete circulare de 3-6 mm diametru, izolate sau dispuse în grupuri, de culoare albă; ulterior, petele devin
lenticulare sau rămân rotunde, maro-deschis cu o aureolă albă sau gălbuie, cu asperități la centru (așa-
numitul simptom „ochi de pasăre”); semințe mici, brune sau negre, cu germinație redusă; în cavitatea
pedunculară apar pete mici brune cu marginea întunecată, pete care se extind și se unesc ulterior.

Fig. 1. Atac pe frunze Fig. 2. Atac pe tulpină (https://gd.eppo.int)

Fig. 3 Atac pe fructe Fig. 4 Atac pe fructe


(https://gd.eppo.int) (https://alchetron.com)

Mod de răspândire:
8
- pe distanțe mari - transmiterea prin sămânță este principala cale de răspândire;
- local - răspândirea bolii este favorizată de picăturile de apă, practicile culturale și utilizarea
echipamentelor contaminate.

Măsuri de management:
Măsuri preventive
 utilizarea de sămânță sănătoasă, certificată, tratată chimic și termic; tratamentul termic se realizează
prin scufundarea semințelor în apă fiartă la 56°C / 30 min;
 extracția semințelor se realizeză cu HCl;
 utilizarea de soiuri rezistente;
 înființarea culturilor de răsaduri sănătoase;
 rotația culturilor la 4 ani;
 plantele atacate și cele din jur se scot (cu tot cu rădăcini și se introduc imediat în saci de
polietilenă) și se ard (bacteria poate rămâne în sol o perioadă lungă);
 este recomandată doar irigarea prin picurare;
 nu se efectuează lucrări atunci cand pe plante sunt prezente picături de apă;
 combaterea buruienilor (care pot fi plante gazdă);
 de la plantele infectate nu se recoltează semințe;
 după recoltare, se strâng resturile vegetale și se distrug prin ardere,;
 tratarea solului cu produse pe bază de cupru;
 dezinfectia serelor, solariilor, uneltelor, mâinilor lucrătorilor etc

Măsuri curative
- combatere chimică cu următoarele produse: CURENOX 50 – 1,5-2 Kg / ha, ZEAMA BORDELEZA
TIP ,,MIF” – 3,75-5 Kg / ha, CUPERTINE SUPER – 3,5 Kg / ha, ALCUPRAL 50 PU – 1,5-2 Kg / ha.

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:
- CURENOX 50 - 3 zile
- ZEAMA BORDELEZA TIP ,,MIF” - 3 zile
- CUPERTINE SUPER - 3 zile în seră, 10 zile în câmp
- ALCUPRAL 50 PU - 3 zile
întrucat este o boala sistemică, tratamentele cu fungicide bactericide (cupru, mancozeb), au eficiență
redusa.

IMPORTANT!
Plantele de tomate sunt sensibile pe toată durata vieții. Bacteria se localizează în vasele
lemnoase unde produce cavități și supraviețuiește în resturile vegetale, sol, echipamente și
alte structuri ale serei, în semințe rămânând viabilă cel puțin 8 luni.

9
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Xanthomonas campestris pv. vesicatoria
(Doidge) Vauterin, Hoste, Kersters & Swings
Denumire populară: pătarea bacteriană a tomatelor

Statut: organism dăunător de carantina; prezent în România

Plante gazdă: Lycopersicon lycopersicum (tomate), Capsicum annuum (ardei), buruieni (Datura,
Hyoscyanum niger, Lycium barbarum, Nicotiana rustica, Physalis, Solanum spp.), Solanum tuberosum
(cartof)

Simptome: boala se instalează pe tot timpul perioadei de vegetație, afectând organele aeriene.
În stadiul de rasad:
- pe frunzele tinere - apar pete galben-verzui / brune, cu centru necrozat și cu un exsudat cu aspect
de lacrimă;
- pe hipocotil, ocazional apar striții brune.
La plantele mature
- pe frunze - apar pete: circulare / neregulate; de 1-2 mm; verde închis / cenușii / brune, cu aspect
hidrozat; cu margini distincte; răspândite de-a lungul nervurilor laterale și pe
marginea frunzelor; uneori petele confluează; în condiții de umezeală apare exsudat
iar suprafața leziunii și arealele înconjurătoare apar lucioase;
- pe tulpini - în dreptul petelor țesutul se suberifică formând verucozități și crăpături neregulate;
- florile - cad în urma infecției și ca urmare numărul de fructe se reduce;
- pe fructe - apar pete: mici; hidrozate; gălbui / brune / cenușii; crustoase; cu halou gălbui / alb;
superficiale / adanci;
- leziunile, de obicei, se scufundă în centru și se înalță la margini; dar se poate ca
întreaga leziune fie să se scufunde sau fie să se inalțe;
- la coacerea fructelor țesutul din jurul leziunii rămâne verde;
- când atacul este puternic se produc crăpături (alb-maronii, de 2-10 mm) ale
epidermei, prin care pătrund alte microorganisme, care determină putrezirea pulpei
fructului;
- la fructele coapte nu se produce infecție secundară.

La tomate
- pe frunze – apar leziuni neregulate, înconjurate de zone apoase, inițial verzi apoi maronii și
necrotice; leziunile sunt frecvent înconjurate de un halou clorotic; când leziunile fuzionează
apare arsura foliară;
- pe tulpină – apar plesnituri de-a lungul ei, iar pețiolii se necrozează;
- pe fructe – apar inițial pustule mici, ușor proeminente; ulterior acestea cresc în dimensiune,
devin maronii, proeminente, cu aspect rugos și înconjurate de un halou apos; uneori leziunile
confluează.

10
Atac pe tomate (https://gd.eppo.int)

Mod de răspândire:
- pe distanțe mari - transmiterea prin sămânță este principala cale;
- local – răspândirea bolii este favorizată de picăturile de apă, resturi vegetale, practicile culturale
și utilizarea echipamentelor contaminate.

Măsuri de management:

Măsuri preventive:
 rotatia culturilor;
 este recomandată irigarea pe rigole sau prin picurare;
 distrugerea prin ardere a resturilor de plante și buruieni rămase pe câmp după recoltare;
 utilizarea de sămânță sănătoasă (recoltată din plante sănătoase, libere de boli), certificată, tratată
chimic și termic (cu apă caldă 560C / 30 minute);
 utilizarea de soiuri rezistente;
 aerisirea spațiilor în sere și solarii;
 curățarea și dezinfecția echipamentelor, a instrumentelor de lucru și a depozitelor;
 nu se efectuează lucrări atunci cand pe plante sunt prezente picături de apă;
 efectuarea cu grijă a tuturor lucrărilor astfel încăt leziunile să fie minime.

IMPORTANT!
Xanthomonas campestris pv. vesicatoria este larg răspandită și produce pierderi economice la
tomate și ardei.

11
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Tomato spotted wilt virus (TSWV)

Denumire populară : virusul ofilirii pătate a tomatelor

Statut: este organism dăunător de carantină prezent în România

Plante gazdă : TSWV cuprinde un număr foarte mare de plante gazdă în principal tomate (Solanum
lycopersicum) , ardei (Capsicum spp.), vinete (Solanum melongena), cartof (Solanum tuberosum), ţelină
(Apium graveolens), mazăre (Pisum sativum), fasole (Phaseolus vulgaris), soia (Glycine max), tutun
(Nicotiana tabacum) etc.

Simptome
- pe frunze, peţioluri, tulpini:
- clorozarea nervurilor ;
- prezenţa petelor brune pe faţa inferioară a frunzelor tinere și uscarea limbului;
- încreţirea sau contorsionarea frunzelor;
- pete , linii, inele clorotice la început apoi de culoarea bronzului şi necrotice în final pe
frunze, peţioluri și tulpini;
- stoparea creşterii ( vârful plantei fiind curbat lateral);
- frunze mici, mozaicate și deformate la tomatele care rezistă virusului, plantele tinere
rămânând pitice.

-pe fructe: - pete , arcuri , formaţiuni inelare sau semiinelare de culoare roşiatică sau gălbuie cu
epiderma necrozată;
- număr redus de fructe , depreciate calitativ

Fig.1 Atac pe fructe Fig.2 Atac pe frunze


http://gardener.wikia.com http://wwwapsnet.org

12
Mod de răspândire :
- în sere virusul are ca vector principal de răspândire tripsul Frankliniella occidentalis.

Măsuri de management :
Măsuri preventive
 utilizarea materialului de plantare liber de virus;
 evitarea pătrunderii tripşilor de la exterior în spaţiile protejate prin utilizarea plaselor care reţin
insectele;
 producerea răsadului de tomate la distanţă de specii floricole gazdă pentru tripşi(crizanteme ,
begonii);
 plantare timpurie;
 utilizare de soiuri rezistente la TSWV;
 combaterea vectorului.

IMPORTANT!
Simptomele TSWV variază în funcţie de speciile de plante gazdă şi de gradul de susceptibilitate
al acestora.

cc op

13
Fișa măsurilor pentru managementul integrat al
organismului dăunător
Bemisia tabaci (Gennadius)
Denumire populară: musculița albă a tutunului

Statut: populaţiile non-europene au statut de organism de carantină; în România este posibilă existenţa
populaţiilor europene.

Plante gazdă: este o specie polifagă și o putem găsi pe specii care aparțin următoarelor familii botanice:
Compositae, Cruciferae, Cucurbitaceae, Euphorbiaceae, Leguminosae, Malvaceae, Solonaceae,
Convolvulaceae. În trecut era cunoscut mai ales ca un dăunător al culturilor de câmp din regiunile calde,
cum ar fi tutun, tomate, bumbac. În timp a devenit responsabilă de daune provocate în serele din întreaga
lume și atacă în mod special: Lycopersicon lycopersicum (tomate), Capsicum spp. (ardei), Poinsettia,
Hibiscus, Gerbera, Gloxinia.

Descriere:
Adultul: are talie redusă de aproximativ 1 mm, masculii sunt mult mai mici decât femelele, corpul
galben închis, cele două perechi de aripi acoperite de o secreție ceroasă pulverulentă albă (fig.1). Adulții
sunt asemănători cu alte musculiţe albe, totuși în repaus adulţii de Bemisia tabaci ţin aripile în formă de
„cort”, în timp ce la Trialeurodes vaporariorum poziţia aripilor este mult mai plană.
Nimfa este plată, de formă ovală neregulată și are lungimea de 0.7 mm.
Pupariul este aplatizat, cu contur neregulat, prezintă pe partea dorsală peri lungi; are tendinţa să fie mai
mare, mai oval şi cu peri mai puţini pe frunzele netede.
Oul este pedunculat, are formă rotunjită la bază şi ascuţit apical, de culoare maronie la câteva zile după
depunere, lungime 0.2 mm.

Fig.1. Adult. Fig. 2. Atac pe fructe de tomate


Foto: Serviciul de Protecţia Plantelor-Olanda Foto: Serviciul de Protecţia Plantelor-Olanda

Simptome:
Plantele atacate prezintă următoarele simptome: pete clorotice pe frunze, nervuri îngălbenite şi
îngroşate, îngălbeniri, mozaicări și răsucirea frunzelor, precum şi deformarea tulpinilor și piticirea
plantelor. În cazul unor infestări severe plantele atacate se îngălbenesc, se ofilesc, îşi pierd frunzele,
vigoarea plantelor este redusă și pot fi induse dezechilibre fiziologice. De asemenea, în urma atacului
dăunătorului pe frunze apare fenomenul de “rouă de miere” care diminuează capacitatea fotosintetică a
plantelor și determină apariția și dezvoltarea mucegaiurilor. Atacul pe fructele de tomate poate provoca
o maturare inegală a acestora (fig. 2).
De regulă, toate stadiile dăunătorului se observă pe partea inferioară a frunzelor, prin scuturarea
plantelor infestate adulţii zboară puţin şi se reaşază pe frunze.

14
Biologie: ciclul de viaţă prezintă şase stadii: ou, patru stadii nimfale şi adult. Adulţii şi ouăle proaspăt
depuse se observă pe creşterile noi din vârful plantelor, stadiul I şi II nimfal pe frunzele mai bătrâne de
la bază şi stadiile III şi IV nimfale între aceste etaje. Ouăle sunt dispuse rar în formă de cerc, de regulă
izolate sau în grupuri mici, eclozează după 5-9 zile la 30°C. După eclozare stadiul I nimfal este mobil, se
deplasează în căutarea locului de hrană după care rămâne imobilizat pe durata celor patru stadii nimfale.
Primele 3 stadii nimfale durează 2-4 zile, în funcţie de temperatură, ultimul numit puparium durează 6
zile după care apare adultul. Împerecherea începe la 12 h după ce apar și se repetă pe toată durata de
viață a adulților. Femelele au o longevitate de aproximativ 60 zile, în timp ce a masculilor este mai
scurtă (9-17 zile).

Măsuri de management
Măsuri preventive
- îndepărtarea buruienilor înainte de înfiinţarea culturii deoarece pot constitui gazde pentru
musculiţele albe, dar şi o sursă majoră de virusuri.
- monitorizarea culturilor prin utilizarea capcanelor galbene lipicioase.

Măsuri curative
 metode biologice: prin parazitoizi cum ar fi: Encarsia luteola şi Eretmocerus spp.; agenți
entomopatogeni de tipul ciupercilor (Verticillium lacanii, Beauveria bassiana), insecte prădătoare
(Macropholus caliginosus, Franklinothrips vespiformis, Delphastus pusillus, Nabis spp., Orius spp.),
acarieni prădători (Amblyseius limonicus, A. swirskii, Transeius montdorensis).
 metode chimice: prin utilizarea următoarelor produse de uz fitosanitar: VYDATE 10 L – 10 l/ha,
LANNATE 20 SL – 1,25 l/ha, PROXIMO -50-75 ml/hl la apariţia dăunătorilor şi SANMITE 10 EC –
1,5 l/ha.

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele


agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor maxime
admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză:
VYDATE 10 L - 21 zile
LANNATE 20 SL - 7 zile
PROXIMO - 3 zile
SANMITE 10 EC - 3-7 zile

IMPORTANT!
Este vector a peste 60 de virusuri ai plantelor, inclusiv virusul de carantină Tomato yellow
leaf curl virus.
Identificarea speciei necesită examen microscopic având în vedere că specia se aseamănă
foarte mult cu Trialeurodes vaporariorum, specie extrem de frecventă în spaţii protejate!

15
Fișa măsurilor pentru managementul integrat al
organismului dăunător
Helicoverpa armigera (Hubner)
Denumire populară: omida fructificațiilor

Statut: este organism de carantină, reglementat pe plante destinate plantării de Dendranthema,


Dianthus, Pelargonium şi Solanaceae (Anexa II, secţiunea II din HG 563-2007); prezent în România pe
suprafețe mari.

Plante gazdă: specie polifagă care atacă peste 120 specii de plante cultivate și spontane, dintre care
menționăm tomatele, ardeii, bamele, mazărea, fasolea, garoafele, gura leului etc. Helicoverpa armigera
a devenit un important dăunător în culturile de seră și solarii.

Descriere:
Adultul: lungimea corpului de 12-18 mm, anvergura aripilor de 35-40 mm (fig.1), de culoare variabilă,
verde-gălbui, brun-deschisă sau brun-închisă. Aripile anterioare prezintă pe marginea lor externă o linie
formată din 7-8 pete negricioase şi o bandă transversală brun-închisă, cu contur neregulat. Aripile
posterioare au culoarea puţin mai deschisă, cu o margine lată de culoare brună, care conţine o zonă mai
pală; nervurile sunt vizibile şi către bază au o pată în formă de virgulă, de aceeași culoare.
Larva: în ultima vârstă are lungimea corpului de 30-40 mm și este de culoare variabilă, de la verzui
până la roșcat-violet sau brun-închis, iar motivul descris poate forma umbre de verde, galben-pai şi roz
murdar până la maron roşcat şi chiar negru. Pe corp prezintă 5 dungi: una dorsală, mediană, 2
suprastigmale și 2 substigmale (fig. 2).
Oul: hemisferic, de 0.4-0.5 mm, ornat cu numeroase striațiuni. La depunere are culoarea alb-gălbui după
care devine verzui, chiar maron închis înainte de eclozare.
Pupa: de culoare maron stacojiu, 14-18 mm lungime, purtând la extremitatea posterioară doi spini în
formă de cârlig.

Fig.1. Larvă (https://www.cabi.org/isc/datasheet) Fig. 2. Adult (https://www.cabi.org/isc/datasheet)

Simptome: pagubele provocate de acest dăunător sunt cauzate de hrănirea vorace a omizilor pe frunze,
mai ales în fazele inițiale de după eclozare. Mai târziu pătrund în fructe și formează galerii unde lasă
numeroase dejecții făcându-le improprii pentru consum. De asemenea, fructele atacate de larve cad
prematur sau se infectează secundar cu diferiți agenți patogeni.

Biologie: iernează în stadiul de pupă în sol, într-o celulă ovală de pământ, la adâncimea de 7-25 cm.
Fluturii zboară pe înserate și noaptea, hrănindu-se cu nectarul florilor. Ouăle sunt depuse izolat pe
frunzele, tulpinile și inflorescențele plantelor gazdă. O femelă poate depune între 300-3000 ouă, în
medie 500-1000. Ouăle eclozează în trei zile la 22,5°C, perioada larvară durează 18 zile tot la 22,5°C şi
se prelungeşte până la 51 de zile la 17,5°C.

16
Măsuri de management
Măsuri preventive
 inspecția frecventă a culturii, având în vedere ciclul biologic scurt și dezvoltarea foarte rapidă;
 închiderea serelor pe timpul nopții pentru prevenirea pătrunderii adulților în sere;
 îndepărtarea buruienilor din sere și solarii, dar şi din zonele învecinate deoarece pot fi sursă de
infestare.

Măsuri curative
metode fizice: prin amplasarea capcanelor atractive pentru ambele sexe, cu rol de a pune în evidenţă
prezenţa dăunătorului, dar şi de atragere şi omorâre a acestora;
 metode biologice prin utilizarea:
- unor produse pe baza de bacterii ex. Bacillus thuringiensis (aplicate la larvele din prima şi a
doua generaţie) şi virusuri, ex. Helicoverpa armigera nuclear polyhedrosis virus
- paraziţilor, de tipul Trichogramma evanescens (oofag) şi prădătorilor Podisus maculiventris.
 metode chimice: tratamente cu următoarele produse de uz fitosanitar: ALVERDE - 1,0 l/ha în 1000
l apă /ha, MATCH 050 EC – 100 ml/hl, VOLIAM TARGO - 0,6-0,8 l/ha.

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele


agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor maxime
admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:
- ALVERDE - 3 zile
- MATCH 050 EC - 7 zile
- VOLIAM TARGO - 3 zile

IMPORTANT!

Se recomandă închiderea spaţiilor protejate pe timpul nopții pentru prevenirea


pătrunderii adulților!
Adulţii sunt migratori şi pot parcurge distanţe mari (˃100 km).
Larvele şi adulţii pot fi identificaţi cu exactitate, faţă de alte specii prin examen de
laborator.

17
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Liriomyza trifolii (Burgess)

Denumire populară: musca minieră a plantelor de seră, musca minieră

Statut: organism dăunător de carantină; prezent în România.

Plante gazdă: specie polifagă, semnalată pe 22 specii de plante gazdă, fiind considerat principalul
dăunător al tomatelor în spaţii protejate.

Descriere:
Adultul: muscă mică, lungime 1,3-2,3 mm, de culoare neagră-cenușie. Femelele sunt puțin mai mari
decât masculii. Aripile nu depășesc lungimea corpului și au nervurile negre. Scutelul este galben, perii
ventrali de culoare galbenă, pronotul și scutul de culoare neagră cu reflexe cenușii.
Oul este sferic, de 0,2-0,3mm; la depunere albicios - cenușiu ușor translucid.
Larva: apodă și acefală, de 3 mm lungime, la început transparentă, apoi galben-portocalie; prezintă
posterior două stigme triunghiulare caracteristice.
Pupa: 1,8-2,3 mm lungime, ovală, ușor turtită ventral, de culoare variabilă galben-portocalie deschis
până la maron auriu.

Fig. 1. Atac de Liriomyza trifolii (foto ANF) Fig. 2. Adult L. trifolii (foto ANF)

Simptome:
Minele de pe frunze și punctele de hrănire sunt de regulă cele mai evidente semne privind
prezența dăunătorului. Înțepăturile de hrănire produse de femele apar ca niște adâncituri circulare, de
culoare albicioasă, iar cele pentru pontă sunt ceva mai mici și dispuse mai uniform circular. Minele
produse de larve, vizibile tot pe partea superioară a frunzelor, sunt tipic sinuoase, foarte răsucite și de
formă neregulată, lărgindu-se pe măsură ce larva se dezvoltă, inițial de culoare verde apoi devin albe
odată cu îmbătrânirea țesutului.
Biologie: o generație se dezvoltă în 15-20 zile în funcție de temperatură. Adulții zboară dimineața,
copulația având loc la 24 de ore de la apariție. Femelele trăiesc 15-30 zile, timp în care depun 25-640 de
ouă, în serii de câte 17 pe zi. După 2-5 zile apar larvele care formează mine în țesutul palisadic al
frunzei, unde rămân 4-7 zile până la completa dezvoltare. Împuparea are loc în afara minei, de regulă în
stratul superficial al solului de lângă planta gazdă și durează 10-12 zile. În spații protejate specia
dezvoltă mai multe generații pe an, care se suprapun.

18
Măsuri de management
Măsuri preventive
 controlul materialului de plantare înainte de înființarea culturii.
 distrugerea resturilor vegetale şi dezinfectarea solului și incintei.
 monitorizarea culturilor pentru detectarea adulţilor (capcane) şi larvelor (inspectarea plantelor).

Măsuri curative
 metode fizice: utilizarea capcanelor galbene lipicioase, metodă eficace de capturare a adulților în
timpul perioadei de vegetație.
 metode biologice: utilizarea viespilor parazite Dacnusa sibirica, Diglyphus isaea, Opius palliles,
Chrysocharis parksi, Diglyphus begini; ploșniței prădătoare Cyrtopeltis modestus sau a nematodul
parazit Neoaplectana carpocapsae,
-un produs inofensiv faţă de mediu şi om este Laser™ 240 SC (0,5 l/ha), insecticid biologic obţinut din
fermentaţia bacteriei Saccharopolyspora spinosae din sol.
 metode chimice: utilizarea insecticidelor trebuie să fie ținută la minimum, doar în situații de
urgență, preferându-se acele produse care distrug cel mai puţin fauna utilă. Stropirile se vor efectua doar
la apariția focarelor de infecție cu insecticide avizate, folosind alternativ produse cu substanţă activă
diferită. Produsele de protecţie a plantelor care se vor folosi sunt: APACHE 0,15 l/ha, SAFRAN 1.8 EC
- 0,9 l/ha în 1000 l apă, VARGAS 1.8 EC - 0,9 l/ha în 1000 l apă, ACTARA 25 WG (aplicat la sol ) –
0,8 kg/ha preventiv şi curativ la 4-5 zile de la plantarea răsadurilor de tomate în solarii, VYDATE 10 L -
10 l/ha, VOLIAM TARGO - 0,6-0,8 l/ha, SANOMECTIN PRO 1,8 % - 60-80 ml/hl.

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele


agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depășirii limitelor maxime
admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză:
- APACHE - 3 zile
- SAFRAN 1.8 EC - 3 zile
- VARGAS 1.8 EC - 3 zile
- ACTARA 25 WG - 3 zile
- VYDATE 10 L - 21 zile
- LASER 240 SC - 3 zile
- VOLIAM TARGO - 3 zile
- SANOMECTIN PRO 1,8 % - 3 zile

IMPORTANT !
Principala sursă de infestare a culturilor din spaţiile protejate sunt răsadurile provenite din
serele înmulțitor.
Înțepăturile provocate de adulți sunt porți de pătrundere a altor tipuri de organisme
dăunătoare.

19
2.1. Organisme dăunătoare non- carantină la tomate cultivate în spaţii protejate.
2.1.1 Ciuperci

1. Alternaria sp - alternarioză
2. Botrytis cinerea. Pers.:Fr. - putregaiul cenușiu
3. Colletotrichum coccodes Wallr. - antracnoza.
4. Dydimella lycopersici Kleb. - putrezirea coletului
5. Fulvia fulva ( Cladosporium fulvum) (Cooke) - pătarea cafenie a frunzelor de tomate
6. Fusarium sp. - ofilirea fuzariană (fuzarioză)
7. Leveillula taurica (Lev) Arnaud - fainarea tomatelor
8. Septoria lycopersici - pătarea albă a frunzelor de tomate
9. Phytophtora infenstans (Mont.) de By - mana tomatelor
10.Phytophtora parasitica Dast - putregaiul coletului sau mana de sol a
tomatelor
11. Pytium ultimum Trow - căderea și putrezirea plăntuțelor
12. Verticillium albo atrum Reinke & Barthold şi Verticillium dahliae Kleb. – ofilirea verticiliană

20
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Alternaria spp.

Denumire populară: alternarioza.


Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România

Plante gazdă: tomate, cartof, vinete, ardei.


Simptome: boala se manifestă pe tulpini, frunze și fructe. Plantele pot fi atacate în toate fazele de
dezvoltare.
În răsadniță atacul apare în porțiunea bazală a tulpiniței: pete alungite, brune, care se extind de jur
împrejur, determinând ofilirea și uscarea răsadului.
După transplantare, în spaţii protejate sau în câmp, pe frunze apar pete circulare, cenuşii-brunii, cu
zonalităţi concentrice numite şi „pete ţintă”. Petele, la început mici, se extind concentric, pot atinge 2
cm în diametru şi prezintă un inel galben.
Pe zona brunificată apare un mucegai fin, negru, iar ţesuturile se brunifică, se subţiază şi uneori se rup,
frunzele prezentând perforaţii.
În condiţii de umiditate ridicată, boala evoluează rapid, apare veştejirea şi uscarea frunzelor ceea ce
duce la desfrunzirea înainte de vreme şi oprirea din creştere a fructelor, ce nu se maturează.
Dacă fructele sunt atacate când sunt mici se înnegresc și cad cu ușurință de pe plante.
Fructele atacate prezintă zone scufundate brune, cu crăpături şi cu zonalităţi concentrice.

Foto: Bruce Watt, University of Maine, Bugwood. Foto:Paul Bachi, University of Kentucky Research
and Education Center, Bugwood.org

Foto: D.Blancard ( INRA)

21
Mod de răspândire :
Răspândirea ciupercii de la plantă la plantă, de la un etaj de frunze la altul, se face prin intermediul
sporilor duşi de vânt sau de picăturile de apă. Temperatura cuprinsă între 2-35oC şi umiditatea
atmosferică de 100 % sunt condiţii favorabile atacului. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face
prin miceliu, sporii de pe resturile vegetale şi prin seminţele provenite din fructele parţial atacate.
Ciuperca se poate răspândi cu uşurinţă în terenurile bogate în humus, cele îngrăşate excesiv, în solurile
cu lipsă de magneziu şi pe diferite plante: cartof, vinete, măselariţă, ciumăfaie, mătrăgună.

Măsuri de management:
Măsuri preventive:
Tomatele se vor planta în soluri îngrăşate echilibrat, fără lipsă de magneziu, curate de buruieni. Solul
serelor şi solariilor va fi în prealabil dezinfectat termic sau chimic. Măsurile de igienă culturale
obligatorii ca: strângerea şi arderea resturilor vegetale sau îngroparea lor în profunzime, limitează
atacul ciupercii. Între măsurile agrotehnice, remarcăm asolamentul, în care tomatele nu trebuie să
revină pe sola ce a fost infestată cu Alternaria, decât după 4 ani. Utilizarea irigării la baza plantelor și
nu prin aspersiune pentru a nu disemina sporii ciupercii. Aerisirea solariilor/ serelor, dimineața
devreme sau seara târziu, pentru a evita formarea condensului pe frunze.

Măsuri curative : combatere chimică cu urmatoarele produse:


- GRISU - 1,0 l/ha
- CIDELY TOP – 1,0 l/ha( stadiul de 10 frunze)
- REVUS TOP -0,6 l/ha
- ORTIVA 250 SC – 0,75 l/ha -1 l/ha în funcţie de gradul de infecţie.
Se aplică de la apariţia primei inflorescenţe până când 80% din fructe
- BRAVO 500 SC – 1,5 – 2 l/ha
- VITRA 50 WP – 1,5 – 2,0 kg/ha
- AZBANY – 50 -80 ml/100 l apă
- ORTIVA TOP – 1 l/ha
- ORTIVA OPTI – 2,0 – 2,5 l/ha

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:
- GRISU - 3 zile
- CIDELY TOP - 3 zile
- REVUS TOP - 3 zile
- ORTIVA 250 SC - 3 zile
- BRAVO 500 SC - 3 zile
- VITRA 50 WP - 3 zile în sere, 10 zile în câmp
- AZBANY - 3 zile
- ORTIVA TOP - 7 zile
- ORTIVA OPTI - 3 zile

22
Fișa măsurilor pentru managementul integrat al
organismului dăunător
Botrytis cinerea Pers.:Fr.
Denumire populară: putregaiul cenușiu al tomatelor.
Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România.
Plante gazdă: tomate.
Simptome
Putregaiul cenușiu al tomatelor apare pe toate părțile aeriene ale plantelor. Cel mai caracteristic
simptom al bolii îl reprezintă prezența a numeroase mase de spori pe țesuturile necrozate, astfel încât
acestea au un aspect pufos, de culoare gri-închis.
Pe frunze
La început atacul se manifestă pe frunzele moarte de la baza plantei, apoi pot fi invadate țesuturile
tinere. Boala este asociată cu plantele mature care au un foliaj dens. Umiditatea ridicată în foliajul
plantelor pe timpul nopții este suficientă pentru dezvoltarea bolii, astfel încât nu este de preferat o
perioadă prelungită cu umiditate ridicată.
Pe frunzele tinere infecția apare sub formă de zone necrozate, adesea în forma literei “V”,
progresează spre pețiol și apoi pătrunde în tulpină.
Pe tulpină
La răsaduri, leziunile pe frunzulițe se extind și cuprind întregul limb, apoi pețiolul, iar în final
tulpina. Infecția poate înconjura tulpina, provoacă ofilirea, tuplina își pierde culoarea, se dezvoltă cancere,
ceea ce conduce la declinul plantei.
Pe flori
Cum boala progresează pe plantele mature, florile se infectează și ele, se brunifică și mor, sau,
ciuperca trece din petalele infectate în sepale, și, de aici, crește în fructul aflat în dezvoltare. De asemenea,
petalele infectate pot rămâne atașate de fruct, iar ciuperca pătrunde în fruct și-apoi se deplasează către
tulpină.
Pe fructe
Pe fructe, simptomele sunt tipice, de putregai moale, cu zone distruse care devin albicioase. De
obicei, pielița se rupe în centrul zonelor afectate, dar rămâne întreagă în rest. Sporii ciupercii se dezvoltă
în aceste zone cu țesuturile distruse. Eventual, întregul fruct devine afectat și se mumifică.
Un simptom neobișnuit, pe fructe, îl reprezintă apariția de halouri, numite “pete fantomă”. În
centrul acestor halouri apar puncte mici, necrotice. Haloul este de culoare albă, circular, de 3-8 mm în
diametru. Un număr mare de halouri pe fructe face ca acestea să aibă un aspect neplăcut și să fie greu de
comercializat.

Leziuni pe frunze Cancere pe tulpini Simptome pe inflorescențe


Foto: David M. Ingram, Plant Foto: The Ohio State University Foto: D. Maeso, INIA, Las Brujas, Uruguay
Management Network, 2006

23
Fructe infectate, în seră Pete fantomă Mumificarea fructelor
Foto: M. Grabowski Foto: Nigel Cattlin/FLPA/ Foto: Spheragro, Diseases and
UMN Extension Minden Pictures plant pathologies, Sevilia, Spania

Mod de răspândire
Sporii ciupercii sunt foarte ușor răspândiți de vânt.n Insectele pot răspândi patogenul prin înțeparea
sau rănirea plantelor.
Măsuri de management
Măsuri preventive
● îndepărtarea și distrugerea plantelor, a resturilor infectate și a buruienilor care pot fi gazde pentru
această ciupercă;
● menținerea unei temperaturi și ventilații adecvate prin reducerea supraaglomerării plantelor și a tăierii
lor judicioase;
● evitarea excesului de apă pe plante;
● evitarea irigării în exces;
● sterilizarea mâinilor și a uneltelor de lucru în mod regulat;
● evitarea rănirii plantelor;
● evitarea aplicării repetate de tratamente cu săruri metalice ale fungicidelor ethylene bis
dithiocarbamate (intensifică severiatea bolii);
● evitarea asocierii sărurilor metalice cu fungicidele;
● evitarea cultivării tomatelor pe solurile nisipoase acide, care au un conținut ridicat de apă;
● efectuarea tratamentelor cu fungicide înainte ca plantele să-și formeze un foliaj dens (este imposibil de
acoperit frunzele senescente din centrul unui foliaj dens) ;
● asigurarea unui raport calciu- fosfor de 2 la 1 sau mai mare în pețiolul frunzelor (este de ajutor în
controlul bolii).
Măsuri curative
● tratarea cu var a solurilor acide pentru a crește conținutul de calciu în plante și a reduce sensibilitatea
acestora;
● tratamente cu : ORTIVA TOP – 1 l/ha, ORTIVA OPTI – 2,0-2,5 l/ha, TOPSIN M 500 SC –
1,7 l/ha, BRAVO 500 SC – 1,5-2 l/ha, GRISU – 1,01 l/ha.
Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele
agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor maxime admise de
pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză: ORTIVA TOP – 7 zile, ORTIVA OPTI – 2,0-2,5 – 3 zile, TOPSIN M 500 SC
– 14 zile, BRAVO 500 SC – 3 zile, GRISU – 3 zile
IMPORTANT!
Fișacinerea
Botrytis măsurilor
atacă pentru
o gamămanagementul
largă de plante.integrat al chimic al bolii prin utilizarea
Controlul
fungicidelor poate fi evitat prin fertilizare, irigare și tehnici
organismului dăunător Colletotrichum de tăiere coccodes
adecvate. Wallr.

24
Fișa măsurilor pentru managementul integrat al
organismului dăunător
Colletotrichum coccodes Wallr
Denumire populară: antracnoză

Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România

Plantă gazdă: Solanum lycopersicum (tomate)

Simptome:
Organe atacate: boala apare în toate fazele de vegetație, pe toate organele aeriene, forma cea mai
frecventă și mai gravă fiind cea de pe fructe
- pe fructe, simptomele apar în momentul maturării, sub forma unor pete mici, de 2-4 mm în
diametru, circulare, umede, cufundate, de culoare mai închisă decât țesutul sănătos;
- pe măsură ce petele cresc în dimensiuni, ajungând până la 10 mm, porțiunea centrală se
înnegrește, ca urmare a dezvoltării miceliului ciupercii, sub pielița fructului;
- la suprafața țesuturilor atacate, apar fructificațiile ciupercii (microscleroți și acervuli cu
lagăre de conidiofori și conidii), sub forma unor pustule de culoare brun-închis;
- adesea, numeroase pete se dezvoltă în același timp pe fructe și acoperă porțiuni largi,
determinând putrezirea fructului;
- pe frunze, infecția este caracterizată prin leziuni mici, circulare, brune, înconjurate de
holouri galbene;
- rădăcinile infectate prezintă leziuni brune, cu miniscleroți la suprafață și pot fi ușor decorticate;
- plantele bolnave se pot smulge ușor din sol, deoarece sistemul radicular este deteriorat.

Antracnoza pe fructe de tomate ( www.hort.cornell.edu)

Mod de răspândire
- patogenul este un colonizator al solului, dar se conservă ușor și pe resturile vegetale;

25
- ciuperca este capabilă să colonizeze cel puțin 68 de specii vegetale din 19 familii botanice, în primul
rând legume din fam. Solanaceae (ardei, vinete, cartof) și Cucurbitaceae (pepene) care pot juca rol de
gazde alternative sau contribuie la creșterea inoculului în sol. Mai multe buruieni asigură aceeași
funcție: Solanum dulcamara, S. Nigrum, Abutilon theophrasti, Amaranthus retroflexus, Chenopodium
album, Convolvulus arvensis, Capsella bursa-pastoris;
- ciuperca a fost găsită și în apa utilizată pentru culturile fără sol, apă ce provenea din bazine de stocare
exterioare;
- atacul poate avea loc la temperaturi între 15-30°C, iar sporularea pe fructe este optimă la 28°C;
- perioadele ploioase și irigarea prin aspersiune favorizează antracnoza;
- apa liberă pe fructe mai multe ore, legată de frecvența precipitațiilor sau irigărilor crește puternic
incidența în cultură.
Măsuri de management
Măsuri preventive
 înlăturarea și distrugerea resturilor atacate, rămase pe plantă sau căzute pe sol ;
 recoltarea cât mai rapidă a fructelor sensibile la antracnoză;
 gestionarea irigării prin aspersie și favorizarea uscării foliajului.

Măsuri curative
 combatere chimică cu următoarele produse:
- BRAVO 500 SC- 1,5- 2L/ha
- VITRA 50 WP- 1,5-2,0 kg/ha
- ALCUPRAL 50 PU - 1,5-2 kg/ha
- CUPRENOX 50 - 1,5-2 kg/ha
- ZEAMĂ BORDELEZĂ TIP “MIF’- 3,75-5 kg/ha
- CUPERTINE SUPER – 3,5 kg/ha

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele agricole,
prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor maxime admise de pesticide
este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

 Timp de pauză:
 BRAVO 500 SC- 3 zile
 VITRA 50 WP- 3 zile în sere, 10 zile în câmp
 ALCUPRAL 50 PU - 3 zile
 CUPRENOX 50 - 3 zile
 ZEAMĂ BORDELEZĂ TIP “MIF’- 3 zile
 CUPERTINE SUPER – 3 zile în sere

IMPORTANT!
Boala este considerată cea mai gravă amenințare în cazul fructele de tomate pentru
industrializare, în numeroase zone de producție din lume. În aceste zone, în absența
măsurilor de protecție, pierderile pot atinge 70%.

26
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Didymella lycopersici Kleb.
Denumire populară: putrezirea coletului
Statut: nu este organism de carantină, prezent în Romania
Plante gazdă: tomate
Simptome: o boală majoră, în special a tomatelor din sere. Sunt afectate toate părțile superioare ale
plantei, tulpini, frunze și fructe, cu predilecție deosebită pe tulpini.
- primele simptome apar la puțin timp după repicare în dreptul coletului, sub formă de pete
cenușii-brune sau brune –negricioase. Petele se extind de jur împrejurul coletului, astfel în
dreptul acestei porțiuni atacate tulpina se subțiază, țesuturile sunt cufundate, zbârcite, scoarța
este putrezită și crăpată și desprinsă parțial de partea lemnoasă. Apariția putregaiului stopează
circulația sevei în tulpină, cauză ce duce la veștejirea plantei și pieirea treptată. Pe țesuturile
atacate se observă punctişoare mici, negre care reprezintă picnidiile ciupercii. Astfel de leziuni
pot apărea mai târziu și pe partea superioară a tulpinii, la subsoara frunzelor, pe nervuri sau pe
pețioli, datorate picnosporilor formați în zona coletului.
- pe frunze atacul apare cand umiditatea este excesivă, frunzele inferioare se transformă în galbem
și leziunile frunzelor sunt maro cu inele concentrice. În centrul petelor se observă puncte negre
mici (picnidiile ciupercii).
- înfecția fructelor este rară în seră, atacul pe fructe se observă în partea dinspre peduncul, sub
formă de pete umede, care se dezvoltă rapid în cercuri concentrice, se brunifică și se adâncesc.

http://www.alamy.com

27
www.botanisti.ro

Mod de răspândire: Ciuperca iernează în resturile de plante rămase în sol, putând trăi ca saprofită. În
cazuri rare transmiterea bolii poate avea loc și prin semințe.

Măsuri de management
Măsuri preventive:
o dezinfecția amestecului de pămănt.
o utilizarea de răsad sănătos și implicit de sămânță sănătoasă;
o urmărirea umidității solului în perioada imediată a plantării;
o palisarea sau fixarea plantelor pe araci pentru a evita contactul fructelor cu solul.

IMPORTANT!
Semințele provenite din fructe bolnave pot gazdui organismul patogen, fapt pentru care se
recomandă utilizarea de sămănță extrasă din fructe sănătoase.

28
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Fulvia fulva (Cooke)

Denumire populară: pătarea cafenie a frunzelor de tomate.

Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România.

Plante gazdă: Solanum lycopersicum (tomate).

Simptome: Se manifestă în special pe frunzele bătrîne, de la baza plantei, dar poate trece și pe tulpini
și pe fructele tinere, în cazul unui atac puternic.
Atacul începe pe frunzele bazale apoi progresează și pe frunzele din etajele superioare.
Pe partea superioară a frunzelor apar pete mici, de culoare gălbuie, care se măresc în diametru și devin
galbene.
Pe partea inferioară a frunzelor, în dreptul petelor apare un puf alb, care devine cafeniu și în final brun-
violaceu, format din conidioforii și conidiile ciupercii.
În condiții favorabile de mediu, în cazul unor atacuri puternice, petele confluează, țesuturile atacate se
brunifică și se necrozează, iar frunzele se usucă, ceea ce determină debilitarea plantelor.

Simptome produse pe frunze și fructe de tomate de ciuperca Fulvia fulva


Foto: The Ohio State University/ OARDC, Departament of Plant Pathology

Fructele sunt atacate mai rar, dar în toate fazele de dezvoltare, fiind afectate mai frecvent cele din etajul

29
superior, la suprafață, în jurul pedunculului apar pete de decolorare care se brunifică, se adâncesc în
pulpă, apoi se extind și ocupă zone mari din fruct.
Semințele infectate sunt mai închise la culoare decât cele normale, cu pete mici, negricioase și hilul de
culoare neagră.
Mod de răspândire
– transmiterea patogenului de la un an la altul se realizează prin intermediul resturilor plantelor
infectate și semințe.
– prin sporii ciupercii „conidii” ce se găsesc în praful depus pe elementele din seră sau solar,
în și pe sol. Foarte rezistente la uscăciune, conidiile pot supraviețui în seră mai mult de un an, în absența
gazdei sensibile.
- temperaturile de 22-26 grade Celsius corelate cu umiditatea de peste 95%,
– lipsa aerisirii la care se adaugă și prezența picăturilor de apă pe frunze favorizează atacul ciupercii.
– atacul este mult mai frecvent în cazul culturilor de tomate din spații protejate, față de cele cultivate în
câmp.
- prin sporii antrenați de curenții de aer, picăturile de apă sau de unele insecte (musculița albă de seră-
Trialeurodes vaporariorum)

Măsuri de management:
Măsuri preventive:
– folosirea unor hibrizi cu rezistență genetică;
– folosirea sistemelor de irigații prin picurare;
– aerisirea corectă a solariilor și serelor sub 90%
– curățarea frunzelor din partea inferioară a plantelor pentru o ventilație mai bună;
– distrugerea totală a resturilor de plante infectate și dezinfectarea spațiului închis de cultură;
– utilizarea tehnologiei de mulcire pentru controlul umidității relative a aerului sub 90%.

Măsuri curative :
Încă de la primele simptome, se recomandă combaterea chimică cu următoarele produse:
- CIDELY TOP – 1,0 l/ha ( stadiul de 10 frunze)
- ORTIVA 250 SC- 0,75l/ha-1 l/ha în funcție de gradul de infecție.
Se aplică de la apariția primei inflorescențe până când 80% din fructe s-au maturat.
-BRAVO 500 SC - 1,5-2 l/ha
- ORTIVA TOP-1 l/ha

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele


agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor maxime admise de
pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:
- CIDELY TOP 3 zile, ORTIVA 250 SC 3zile, BRAVO 500 SC 3 zile, ORTIVA TOP 7 zile

IMPORTANT!
În spații protejate cu umiditate a aerului peste 85%, poate produce pierderi de producție de
până la 25%.

30
Fișa măsurilor pentru managementul integrat al
organismului dăunător
Fusarium spp.
Denumire populară: fuzarioza tomatelor.

Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România.

Plante gazdă: tomate.

Simptome
La răsadurile bolnave se observă o scădere a turgescenței frunzelor, iar în cele din urmă plăntuțele
se ofilesc și mor.
La plantele mai avansate în vegetație, primul simptom este îngălbenirea de-a lungul marginilor
celor mai mature frunze, când primele fructe sunt aproape de maturitate. Îngălbenirea este curând urmată
de necrozarea și colapsul pețiolului frunzelor. Simptomele se dezvoltă numai pe o singură parte a plantei,
iar frunzuliţele de pe o singură parte a peţiolului se îngălbenesc înaintea celor de pe cealaltă parte.
Îngălbenirea treptată afectează cea mai mare parte a foliajului şi este însoţită de ofilirea plantei în cea mai
călduroasă parte a zilei. Ofilirea devine mai accentuată de la zi la zi, până când planta moare.
Când sunt tinere (răsaduri), plantele afectate pot rămâne pipernicite. Unele plante se usucă încet,
și pot rămâne vii până la sfârșitul recoltării.
La o verificare a bazei tulpinii se poate observa o brunificare a țesuturilor corticale, la nivelul
solului sau la 10 – 30 cm mai sus, iar secționarea longitudinală dezvăluie brunificarea xilemului. În urma
ploilor sau în timpul perioadelor cețoase, ciuperca produce pe leziunile externe, necrozate, un miceliu
abundent, de culoare roz.
Infecţia la fructe apare ocazional şi poate fi detectată în ţesuturile vasculare din fruct unde apar
modificări de culoare.

Îngălbenire și ofilire Simptome la baza tulpinii Secțiune longitudinală prin


Foto: The Ohio State University Foto: Dan Egel, Plant and Pest Diagnostic Laboratory

Mod de răspândire
Fusarium spp. este răspândită prin sămânță, sol, răsadurile infectate sau prin solul infectat aderent
la rădacinile răsadurilor, vântul și apa care poartă sol infectat. De asemenea, echipamentele de lucru,
vehiculele, uneltele utilizate contaminate, reprezintă tot atâtea moduri de răspândire a ciupercii.
Pe distanțe mari, infecția este propagată de semințe și răsaduri infectate.
În sere, sporii ciupercii se găsesc în stratul de mulci dintre rândurile de tomate și pe plantele
putrezite aruncate la gunoi, în apropierea spațiilor protejate. În mod frecvent sunt găsiți spori în aerul
31
infectat din sere și, de asemenea, o mare concentrație de clamidospori din sol, servesc drept sursă de
infecție.
Ciuperca pătrunde prin rănile din rădăcini, iar dezvoltarea acesteia este favorizată de o temperatură
a solului și a aerului de 28°C, temperatura optimă de creștere a plantelor, fertilizarea în concentrații
scăzute de azot si fosfor și ridicate de potasiu, de pH-ul scăzut al solului, de intensitatea mică a luminii.
Virulența patogenului este intensificată de micronutrienți, fosfor și ioni de amoniu și este diminuată de
nitrați.

Simptom pe frunze Simptom pe fructe


Foto: University of Connecticut (www.britannica.com)

Măsuri de management
Măsuri preventive
● utilizarea la plantare a unui răsad sănatos și rezistent la Fusarium spp.;
● sterilizarea solului cu vapori de apă supraîncălziți;
● fertilizarea cu nitrat de calciu; creșterea pH-ului solului până la 6.5 – 7.0;
● evitarea irigării în exces (inundarea); evitarea utilizării pentru irigare a apei din canale sau iazuri,
deoarece poate fi contaminată cu acest patogen;
● rotația culturilor la 4 ani, nu elimină patogenul, însă reduce semnificativ pierderile;
● combaterea buruienilor.

Măsuri curative
● sterilizarea chimică a solului cu două săptămâni înainte de transplantare;
● combatere chimică cu TOPSIN M 500 SC- 1,7 L/ha

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:
-TOPSIN M 500 SC – 14 zile
IMPORTANT!
Fusarium spp. atacă o gamă largă de plante.

32
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Leveillula taurica (Lev) Arnaud

Denumire populară: făinare

Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România

Plantă gazdă: Solanum lycopersicum (tomate)

Simptome:Organe atacate: toate organele aeriene ale plantei, dar în special pe frunze

- primele simptome ale atacului se observă sub forma unor pete de decolorare (gălbui), vizibile
mai ales pe fața superioară a frunzelor, de formă neregulată, de 2-9 mm diametru;
- în condiții favorabile dezvoltării bolii, apar un număr mare de pete (peste 30), care confluează
și acoperă porțiuni întinse din limb (până la 4 cm lungime și 1 cm lățime);
- pe fața inferioară a limbului, în dreptul petelor, se formează o eflorescență cenușie-albicioasă,
formată din conidioforii și conidiile ciupercii;
- frunzele puternic infectate mor, dar rareori cad de pe plantă;

Atacul ciupercii pe frunze de tomate


Image: Ontario Crop IPM- Franța Image: sanayidomatesi.blogspot.com

(http://www.alamy.com)

33
Mod de răspândire
 conidiile ciupercii Leveillula taurica pot germina într-un interval de temperatură de la 10 la
35°C, iar în condiții de seră infecția este favorizată de temperaturi sub 30°C;
 odată infecția instalată, temperaturile peste 30°C accelerează dezvoltarea bolii și moartea
frunzelor atacate;
 în zonele cu temperaturi ridicate în timpul zilei se produce infecția cu această ciupercă, chiar
dacă nopțile sunt răcoroase;
 atacul este mult mai frecvent în cazul culturilor de tomate din spații protejate, față de cele
cultivate în câmp.

Măsuri de management
Măsuri preventive
 înlăturarea și distrugerea frunzelor atacate, rămase pe plantă sau căzute pe sol.

Măsuri curative
-combatere chimică cu următoarele produse:
- TOPAS 100 EC – 0,5 l/ha
- CIDELY TOP – 1,0 l/ha( stadiul de 10 frunze)
- ORTIVA 250 SC – 0,75 l/ha -1 l/ha în funcţie de gradul de infecţie.
Se aplică de la apariţia primei inflorescenţe până când 80% din fructe s-au maturat.
- REFLECT – 1,0 l/ha – se aplică de la apariţia primei inflorescenţe până la coacerea
deplină a fructelor.
- MYCLOFIL – 40-60 ml/100 l apă în timpul vegetaţie, de la prima apariţie la 7 – 10 zile.

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:
- TOPAS 100 EC - 3 zile
- CIDELY TOP - 3 zile
- ORTIVA 250 SC - 3 zile
- REFLECT - 1 zi
- MYCLOFIL - 3 zile

IMPORTANT!
Se poate confunda cu atacul ciupercii Cladosporium fulvum (Fulvia fulva)
Poate ataca și alte specii: ceapă, usturoi, ardei, vinete, bumbac

34
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Septoria lycopersici Speg.

Denumire populară: boala petelor albe

Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România

Plantă gazdă: Solanum lycopersicum (tomate)

Simptome:
Organe atacate: în special frunzele
- primele simptome ale bolii apar în răsadnițe, pe cotiledoane sau pe frunzulițe, sub forma
unor pete circulare, de 1-4 mm diametru, bine delimitate, la început de culoare brun-gălbuie,
iar mai târziu albicioase;
- în dreptul petelor, pe ambele fețe ale frunzelor, apar punctișoare negre (picnidiile ciupercii);
- în câmp, boala se manifestă prin simptome asemănătoare cu cele din răsadnițe, cu
deosebirea că petele rămân de culoare brun-gălbuie sau brun-cenușie;
- de obicei, atacul începe pe frunzele de la bază și progresează spre vârf;
- frunzele puternic atacate se brunifică, se usucă și cad, plantele rămânând doar cu câteva
frunze tinere în partea de la vârf.

Fig.1 şi 2- Atacul ciupercii pe frunze de tomate ( www.missouribotanicalgarden.org; www. ag.ndsu.edu)

Fig. 3 – Picnidiile ciupercii dezvoltate pe frunze Fig. 4- Sporii ciupercii, iesiți sub formă de ciri din picnidii
vegetablemdonline.ppath.cornell.edu Photos courtesy of T.A. Zitter, Cornell University, Ithaca, NY

35
Mod de răspândire
- transmiterea patogenului se realizează prin picnidii sau miceliu din resturile infectate;
- sporii ciupercii sunt împrăștiați de la o plantă la alta prin apa de ploaie, irigații, curenți de aer sau
insecte;
- temperaturile între 20-25°C sunt optime pentru infecție;
- perioadele lungi cu temperaturi crescute și umiditate mare în aer și pe frunze, constituie condițiile
ideale pentru dezvoltarea bolii și răspândirea ciupercii.

Măsuri de management
Măsuri preventive
 înlăturarea și distrugerea frunzelor atacate, rămase pe plantă sau căzute pe sol.

,
IMPORTANT!
Pierderile pot atinge 20-80% din producție, în anii ploioși și în cazul culturilor netratate.

36
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Phytophthora parasitica Dast.
Denumire populară: putregaiul coletului sau mana de sol a tomatelor

Statut: nu este organism de carantină, prezent în Romania

Plante gazdă: tomate, specie polifagă ,mai atacă fasolea, ceapa, vinete, ardeii, pepeni galbeni și
verzi.

Simptome: în funcție de faza de vegetație și de organul atacat (rădăcini, tulpini, fructe) boala se
manifestă prin simptome diferite:
- pe răsad în faza de 4-6 frunze, boala apare în dreptul coletului, observând o ușoară gâtuire și
înmuiere a țesuturilor urmate de căderea răsadului.
- pe rădăcini atacul se întâlnește, sub formă de putregai uscat, țesuturile fiind de culoare brună –
albicioasă,
- pe tulpini, se manifestă prin apariția în dreptul coletului a unor pete verde inchis, la început
apoase, apoi brune, ce se extind și cuprind tulpina de jur împrejur 10-15 cm deasupra pământului.
Plantele atacate se ofilesc și pier. Țesuturile din dreptul petelor putrezesc și se acoperă cu un puf
albicios.
- pe fructe apare o pată cenușie –brunie, cu marginile nedefinite, de formă neregulată, cu
suprafața umedă, zonată concentric, la început pe partea fructului care vine în atingere cu
pământul, apoi se extinde cuprinzând fructul în întregime de cele mai multe ori. În condiții de
umiditate ridicată, pe suprafața țesuturilor atacate apare un puf albicios (conidioforii și conidiile
ciuperci).

Mod de răspândire
Ciuperca Phytophthora parasitica rezistă în sol de la un an la altul sub forma de oospori ( rezistă
5-10 ani în sol) Un rol însemnat în dezvoltarea ciupercii îl joacă umiditatea atmosferica, peste
90%, cât şi temperatura, ciuperca dezvoltându-se între 12,7 şi 35ºC, temperatura optimă variind
între 23,8 şi 30 ºC.

Măsuri de management:
Măsuri preventive
o dezinfecția amestecului de pămănt.
o utilizarea de răsad sănătos și implicit de sămânță sănătoasă;
o urmărirea umidității solului în perioada imediată a plantării;
o plantele să fie palisate sau fixate pe araci pentru a evita contactul fructelor cu solul.
http://www.botanistii.ro http://www.aces.edu/agriculture/insects-diseases-weeds-pests

Osu-The Ohio University

IMPORTANT!
Intensitatea atacului este influențată în mare măsură de umiditatea solului în perioada
imediată plantării, este necesar ca udarea să se facă in reprize, cu cantități reduse de apă.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Phytophthora infestans (Mont.) de By
Denumire populară: mana tomatelor
Statut; nu este organism de carantină, prezent în Romania
Plante gazdă: tomate, cartof
Simptome: atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor- frunze, tulpini,flori și
fructe
- pe frunzele bazale sub formă de pete circulare sau de formă neregulată, la început de culoare
verde-galbuie, cu aspect umed, devin apoi cenușii-brunii, înconjurate de o zonă îngustă
decolorată. Petele se măresc, confluează și pot acoperi întreaga suprafață a foliolelor atunci când
condițiile sunt favorabile dezvoltării bolii.
În dreptul petelor pe partea inferioară a frunzelor se observă un puf fin, albicios ,ce
reprezintă fructificațiile ciupercii, conidiofori cu conidii. După câteva zile frunzele atacate se
usucă sau putrezesc.
- pe fructe infecția începe din primele faze de dezvoltare, pănă aproape de maturare. Pe fructe
apar pete mici, de formă neregulată, ușor cufundate în pulpă, la început de culoare verde –
măslinie după care în scurt timp devin măsliniu închis. Când umiditatea este ridicată, la fel și pe
frunze, în dreptul petelor apare un puf albicios. Fructele bolnave se desprind și cad prematur,
urmare a putrezirii pedunculului.
- pe tulpini atacul se manifestă sub forma unor pete mici, ovale cenușii-brunii, care se măresc
și înconjoară tulpina. Tulpinile putrezesc și se rup.

https://commons.wikimedia.org/wiki/File
Mod de răspândire:
Transmiterea de la un an la altul se realizează prin semințele infectate, resturile de plante rămase
peste iarna unde patogenul rezistă. În perioadele calde și uscate, ciuperca rămâne viabilă în
țesuturile frunzelor inferioare și în leziunile de pe tulpini, iar când vremea redevine favorabilă,
ciuperca se reproduce din nou.
La tomate mana apare mai târziu cu 12-15 zile decât la cartof și anume în a doua decadă a lunii
iulie.
Măsuri de management
Măsuri preventive
o asolament rațional;
o evitarea cultivarii tomatelor în vecinatatea cartofilor,
o evitarea recoltarii semințelor din fructele atacate,
o adunarea și distrugerea resturilor de plante .
o se va schimba pământul sau se va dezinfecta termic sau chimic;
o cultivarea de soiuri rezistente la mană.
o administrarea de îngrășăminte minerale, mai ales potasiu, care intensifică rezistența
plantelor.
Măsuri curative
- combatere chimică cu următoarele produse: REVUS 250 SC – 0,6 l/ha, REVUS TOP -0,6 l/ha,
PREVICUR ENERGY – 3 l /ha se aplică la sol prin picurare, ORTIVA 250 SC – 0,75 l/ha -1
l/ha în funcţie de gradul de infecţie.
Se aplică de la apariţia primei inflorescenţe până când 80% din fructe s-au maturat:
CYCLO-R Liquido – 2,4 -4,0 l/ha la începutul înfloritului, BRAVO 500 SC – 1,5 – 2 l/ha,
VITRA 50 WP – 1,5 – 2,0 kg/ha, RANMAN TOP – 0,50 l/ha, AZBANY – 50 -80 ml/100 l apă,
ORTIVA TOP – 1 l/ ha, ORTIVA OPTI – 2,0 – 2,5 l/ha, CUPROXATE FLOWABLE – 5,3 l/ ha
de la prima frunză până la coacere, OMIX – 300 ml/mc prin încorporare în sol înainte de
însămânţare, volum de apă 10-20 l/ mc sau 5-6 ml/mp prin irigare la însămânţare, volum de apă
3-5 l/mp.

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză: REVUS 250 SC 3 zile, REVUS TOP 3 zile, PREVICUR ENERGY 3 zile,
ORTIVA 250 SC 3 zile, CYCLO-R Liquido 28 zile, BRAVO 500 SC 3 zile, VITRA 50 WP 3
zile în sere, 10 zile în câmp, RANMAN TOP 3 zile, AZBANY 3 zile, ORTIVA TOP 7 zile,
ORTIVA OPTI 3 zile, CUPROXATE FLOWABLE 3 zile pentru consum, 8 zile pentru
industrializare, OMIX - nu este necesar

IMPORTANT!

Atacul produs de Phytophthora infestans pe fructe poate fi confundat cu cel produs de


Phytophthora parasitica. Deosebirea constă: specia Ph. infestans produce pete cu suprafața
neregulat reliefată, al caror punct de plecare este de obicei în vecinătatea caliciului, în timp ce
petele cauzate de Ph. parasitica sunt situate pe partea inferioară a fructului, apar zonate și au o
evoluție mai rapidă.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Pythium ultimum Trow
Denumire populară: căderea și putrezirea plăntuțelor

Statut: nu este organism de carantină, prezent în Romania

Plante gazdă: tomate

Simptome: pe plantuțele răsărite din teren infectat se observă în zona bazală a tulpiniței o
brunificare a țesuturilor, brunificare care se extinde în sus pe tulpină cât și pe rădăcină în jos. În
zona atacată, tulpinițele se subțiază, planta se veștejește, se zbârceşte, cade la pământ, unde va
putrezi în întregime.
Simptomele pot apare sub formă de vetre de atac și se extind rapid, atunci când temperatura este
cuprinsă între 20-30 °și umiditatea este peste 90%.
La suprafața solului se poate observa prezența unui strat fin de miceliu de culoare albă care se va
extinde. Atunci când infecția solului este puternică, plantele nu mai răsar, deoarece putrezesc
până la ieșirea lor la suprafață.

http:// www.botanistii.ro
Mod de răspândire:
Ciuperca Pythium ultimum se transmite de la un an la altul prin sporii de rezistență din sol, iar în
perioada de vegetație transmiterea ciupercii de la o plantă la alta se realizează prin sporii duși de
apa din sol.

Măsuri de management :
Măsuri preventive
-perioada critică a bolii se limitează la stadiul de plăntuțe, fapt pentru care măsurile preventive
trebuie să asigure protecția răsadurilor de infecții, până la transplatarea lor în cultură, având în
vedere următoarele:
- dezinfectarea amestecului de pământ din răsadniță (termic sau chimic) sau înlocuirea lui cu
pământ necontaminat;
- dezinfectarea tocurilor răsadnițelor și uneltelor;
- evitarea excesului de umezeală;
- asigurarea unei bune aerisiri a plantelor.

Măsuri curative
- combatere chimică cu produsul OMIX – 300 ml/mc prin încorporare în sol înainte de
însămânţare, volum de apă 10-20 l/ mc sau 5-6 ml/mp prin irigare la însămânţare, volum de apă
3-5 l/mp.

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:
- OMIX - Nu este necesar

IMPORTANT!
Ciuperca se întâlnește la toate răsadurile de legume, flori, puieți în pepiniere
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismelor dăunătoare
Verticillium albo atrum Reinke & Barthold
Verticillium dahliae Kleb.
Denumire populară: veștejirea verticiliană.

Statut: nu sunt organisme dăunătoare de carantină; ambele specii sunt prezente în România.

Plante gazdă: tomate.

Simptome
Ofilirea tomatelor datorată acestor ciuperci poate fi ușor confundată cu ofilirea provocată de
speciile de Fusarium sau de alte ciuperci care produc ofiliri la plante. Uneori, simptomele pot fi
atât de subtile, încât duc cu gândul la probleme abiotice, cum ar fi irigarea insuficientă.
Adesea, primul indiciu de infecție cu Verticillium este ofilirea plantelor în timpul zilei.
Plantele manifestă o ofilire ușoară spre moderată în cea mai călduroasă parte a zilei, dar își revin în
timpul nopții. Pe măsură ce boala avansează, pe frunzele tinere se dezvoltă unele decolorări
marginale sau între nervuri. Pe aceste frunze, se pot manifesta, de asemenea, leziuni caracteristice
în forma literei “V”, unde apar îngălbeniri în formă de evantai, îngustându-se aproape de marginile
frunzei.
Dacă se efectuează o secțiune longitudinală prin tulpina unei plante infectate, în special în
partea de jos a plantei, se poate observa o brunificare vasculară a tulpinii. Nu există nicio
brunificare vasculară a pețiolilor sau a măduvei.

Veștejirea verticiliană – secțiune prin tulpină, simptome pe frunze


Foto: A. Testen, The Ohio State University, Vegnet Newsletter
Plante de tomate infectate Foto: CORNELL University, Vegetable MD Online, Department of Plant Pathology,
Ithaca

Mod de răspândire
Infecția se răspândește cu ajutorul solului infectat, iar de la o plantă la alta, cu ajutorul apei
de irigat și se produce, de obicei, în urma rănirii rădăcinilor în timpul plantării, în timpul formării
rădăcinilor secundare sau în urma rănilor provocate de nematozi.
Microscleroții ciupercii V. dahliae din sol își păstrează capacitatea de infecție până la 8 ani
și se dezvoltă cel mai bine la o temperatură cuprinsă între 10-20°C.

Măsuri de management
Măsuri preventive
● cultivarea soiurilor rezistente;
● tratarea chimică preventivă a solului la o săptămână de la plantare, folosindu-se concentrația
mică, prin udarea solului în jurul plantelor, care se va repeta la 30 zile (0,5 l suspensie / plantă) ;
● sterilizarea solului pe o adâncime cât mai mare, utilizându-se produse cu spectru larg,
fumigarea;
● îndepărtarea și distrugerea plantelor și a resturilor infectate pentru a limita conținutul de inocul
din sol;
● distrugerea buruienilor;
● evitarea rănirii rădăcinilor în timpul plantării răsadurilor și formării rădăcinilor secundare;
● efectuarea unei rotații de cel puțin 4 ani;
● asigurarea unui drenaj eficient al apei de irigare.

Măsuri curative: tratamente cu biopreparatul Trichodermin 2 sau Binab T. Seppic.


2.1.2.Bacterii

1. Pseudomonas corugata Roberts & Scarlett - necroza măduvei tomatelor

2. Pseudomonas syringae pv. tomato (Okabe 1933)Young, Dye et.Wilkie - pătarea pustulară
a tomatelor
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Pseudomonas corrugata Roberts & Scarlett
Denumire populară: necroza măduvei tomatelor

Statut: nu este organism de carantină; prezent în România.

Plante gazdă. Speciile afectate sunt: Solanum lycopersicum (tomate), Capsicum annuum (ardei
gras) - doar rar și în zone unde necrozarea măduvei tomatelor a fost endemică în acel an,
Chrysanthemum morifolium (crizantemă), Geranium sp.(priboi).

Simptome.
Necroza măduvei tomatelor este o boală a plantelor mature. Primul simptom al bolii
apare, de obicei, sub forma unei cloroze la cele mai tinere frunze ale plantelor, la care fructele din
prima inflorescenţă sunt complet dezvoltate, dar încă verzi.
-în cazurile grave: decolorarea (fig. 1) afectează întreaga jumătate superioară a plantei,
care îşi pierde turgescenţa şi apoi se devitalizează, apar leziuni brun-închis până la negre pe
suprafaţa tulpinilor (uneori până la 30 cm lungime), tulpina este aproape în întregime distrusă, iar
măduva este vizibilă, în zona afectată, apare, uneori, un exsudat vâscos, albicios şi tulbure, care
se prelinge pe tulpină, plantele afectate se devitalizează şi mor sau pot continua să crească foarte
încet; în secţiune longitudinală prin tulpină, în regiunea leziunii externe, cavitatea măduvei este
scobită şi adesea cu un aspect deşirat spre marginile leziunii (fig. 2.). Dincolo de leziune, măduva
are culoare brună închis până la neagră şi este hidrozată, dar nu moale, cu marginile bine
delimitate.
-în cazurile mai puţin grave - după apariţia simptomelor iniţiale, constând din decolorarea
frunzelor superioare şi uneori leziuni externe pe tulpină, plantele care supravieţuiesc continuă să
crească normal, fără să mai prezinte simptome interne sau externe şi adeseori dau o recoltă bună.
-la plantele fără leziuni externe: măduva este colorată şi pot să apară sau nu scobituri ale
cavităţii, iar sistemul vascular poate să fie brunificat, apare necroza şi colorarea în brun a
măduvei care se extind deseori în tulpină, de la nivelul solului până aproape de vârful de creştere,
în pedunculi până la fruct şi în rahisul frunzelor; când se detaşează una din frunzele inferioare,
din leziuni se scurge un exsudat vâscos de culoare alb-murdar
În culturile mai bătrâne, plantele care au fost infectate pot fi recunoscute după dezvoltarea
bogată a rădăcinilor adventive pe tulpină (fig. 3), în porţiunea în care măduva a fost afectată.
Uneori, plantele pot să-şi revină, diametrul tulpinii nou crescute fiind considerabil mai mic.
În cazul unui atac foarte puternic în prima săptămână, patogenul poate fi izolat uşor din
ţesutul de la marginea leziunii, timp în care numeroase plante manifestă simptome tipice de
boală. În următoarele două săptămâni, mult mai puţine plante dezvoltă simptome, iar din plantele
care iniţial au prezentat simptome, patogenul nu mai poate fi izolat. Plantele care şi-au revenit de
pe urma atacului pot creşte şi da o recoltă normală, deşi pe o mare parte a tulpinii cavitatea
măduvei este scobită, iar măduva este distrusă.
Fig. 1. Simptom de cloroză Fig. 2. Secţiune longitudinală prin tulpină Fig. 3. Rădăcini adventive
(http://ephytia.inra.fr) (https://www.plantwise.org) (https://ag.umass.edu)

Mod de răspândire
Patogenul supravieţuieşte în rezervoarele şi conductele pentru apa de irigare de la serele
afectate de boală şi există probabilitatea să se găsească şi în sol. Este posibil că răspândirea
bacteriei să se realizeze, cel puţin parţial, pe parcursul lucrărilor din perioada de vegetaţie, prin
uneltele folosite.
Nu s-a putut pune în evidenţă calea prin care patogenul penetrează în plantă.

Măsuri de management
Măsuri preventive
- respectarea strictă a măsurilor de igienă fitosanitară;
- evitarea factorilor care favorizează atacul (în special adaosul prea mare de îngrăşăminte azotate,
a variaţiilor bruşte de temperatură şi a temperaturilor prea scăzute din timpul nopţii);
- înaintea transplantării răsadurilor, este necesar ca solul să fie tratat cu vapori de apă, iar
seminţele folosite să fie dezinfectate;
- dezinfectarea conductelor de apă, a uneltelor şi a mâinilor.
- în timpul lucrărilor de copilit şi legat, se va asigura dezinfectarea periodică a mâinilor
muncitorilor şi a conductelor de apă.
- scoaterea plantelor bolnave din spaţiile protejate şi arderea acestora.

IMPORTANT!
Deși această bacterioză poate provoca distrugerea totală a unor plante, ea are și un caracter
reversibil: plantele slab afectate se pot recupera, în condiții de producție favorabile (vreme
însorită, așadar o mai bună luminozitate în sere, reducerea umidităţii aerului). În unele
cazuri, boala poate trece chiar neobservată.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Pseudomonas syringae pv. tomato (Okabe 1933)Young, Dye et.Wilkie 1978
Denumire populară: pătarea pustulară a tomatelor

Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România

Plante gazdă: Lycopersicon lycopersicum (tomate), Capsicum annuum (ardei)

Simptome
Organe atacate: frunze, fructe verzi, pețioli și tulpină
- pe frunze apar la început pete mici, hidrozate, cu margini distincte, de 1 mm diametru;
- în timp, petele devin brun-negre, ușor înalțate la centru, iar în cazul unei densități mari,
petele confluează formând benzi de țesuturi necrotice, înconjurate de țesut clorozat;
- frecvent apar găuri în centrul leziunilor de pe frunzele tinere, iar frunzele mai bătrâne capătă
un aspect zdrențuit;
- pe fructe apar pete necrotice cu dimensiuni variind de la un punct abia vizibil până la 1 mm
diametru, înconjurate de un verde mai intens decât restul fructului, petele fiind proeminente;
- leziunile de pe fructe pot conflua formând areale crustoase care pot acoperi un sfert sau
chiar mai mult din suprafața fructului;
- infecția în stadiul de corolă deschisă determină pierderi semnificative asupra producției, însă
sensibilitatea fructelor este maximă până când acestea ajung la un stadiu de 3 cm diametru;
- Pseudomonas syringae pv. tomato atacă numai fructele verzi, niciodată pe cele coapte
(datorita pH-ului fructului care este aproape neutru la fructul tânar și acid la fructele coapte);
- pe pețioli și pe tulpină apar pete brun-negre, cu diametru de aproximativ 1 mm, care pot
conflua formând zone neregulate, la început hidrozate, dar care nu ajung până la țesutul
vascular;
- pagubele sunt datorate atacului pe fructe, chiar dacă leziunile sunt mici, puțin profunde și nu
la fel de frecvente ca la alte boli produse de bacterii;
- fructele pătate sunt declasate atât pentru consumul în stare proaspată cât și pentru
industrializare.
-

Fig. 1Atac pe fructe Fig. 2 Atac pe frunze


http://www.agrobestgrup.com https://www.forestryimages.org
Mod de răspândire
- bacteria se transmite prin semințe, fiind aderentă la suprafața acesteia, ea nefiind însă pusă în
evidență și în interiorul acestora;
- de asemenea, frunzele plantelor bolnave îngropate în sol sunt o sursă importanta de inocul,
durata de supraviețuire a bacteriei în sol depinzând de umiditatea și temperatura lui, ea fiind mai
mare în solurile acide, reci și cu apă stagnantă;
- ploile puternice însoțite de vânt favorizează răspândirea bolii în câmp;
- s-a observat că viabilitatea bacteriilor este inhibată la concentrațiile mari de substanțe nutritive.

Măsuri de management
Măsuri preventive
● folosirea soiurilor rezistente sau tolerante este considerată metoda cea mai bună de protecție
față de Pseudomonas syringae pv. tomato;
● utilizarea de semințe sănătoase la obținerea răsadurilor;
● îmbăierea semințelor în apă, 30 de minute la 560 C, după un tratament prealabil cu soluție de
fosfat trisodic 1%;
● aerisirea serelor și solariilor dimineața și seara, folosirea de folie anticondens, rotația culturilor
● dezinfecția echipamentelor și uneltelor folosite la lucrările manuale și mecanice;
● înlăturarea și distrugerea plantelor infectate, a fructelor si frunzelor infectate și căzute pe sol.

Măsuri curative- combatere chimică cu urmatoarele produse:


- CURENOX 50 – 1,5-2 Kg / ha
- ZEAMA BORDELEZA TIP ,,MIF” – 3,75-5 Kg / ha
- CUPERTINE SUPER – 3,5 Kg / ha
- ALCUPRAL 50 PU – 1,5-2 Kg / ha

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:
- CURENOX 50 - 3 zile
- ZEAMA BORDELEZA TIP ,,MIF” - 3 zile
- CUPERTINE SUPER - 3 zile în seră, 10 zile în câmp
- ALCUPRAL 50 PU - 3 zile

IMPORTANT!
Tomatele sunt o specie importantă de legume sensibilă la Pseudomonas syringae pv.
tomato, boală care face pagube însemnate în țările cultivatoare.
2.2.3. Virusuri
1. Pepino mosaic virus (PepMV) -virusul mozaicului la Solanum muricatum
2. Tomato bushy stunt virus ( TBSV)-virusul piticirii tufoase a tomatelor
3. Tomato mosaic virus (ToMV ) -mozaicul tomatelor
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Pepino mosaic virus (PepMV)
Denumire populară: virusul mozaicului la Solanum muricatum

Statut: reglementat prin Decizia Comisiei Europene 2004/200/EC; absent în România; prezent în
Africa, America, Asia și Europa (Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Franța, Germania,
Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Olanda, Polonia, Spania, Elveția, Turcia, Ucraina,
Marea Britanie).

Plante gazdă: solanaceele (Solanum muricatum, Solanum lycopersicum, Solanum melongena,


Solanum tuberosum), busuiocul (Ocimum basilicum), specii din flora spontană (Amaranthus sp.,
Chenopodium sp., Convolvulus sp., Sonchus sp., Malva parviflora etc).

Simptomele sunt variate în funcție de tulpina virală, soi și condițiile climatice:


- întreaga planta infectată este piticită;
- frunzele sunt distorsionate si prezintă mozaicuri, cloroze şi bășicări;
- primul semn de infecție este apariţia pe frunze a unor porțiuni mai deschise la culoare, sub
forma unor pete clorotice unghiulare (cu vârful ascuțit);
- pe sepale și tulpini se observă striațiuni verzi;
- pe fructe se observă porțiuni mai deschise la culoare care dau un aspect mozaicat.

Simptome pe frunze (https://gd.eppo.int)

Simptome pe fructe (https://gd.eppo.int)


Biologie
 virionii se găsesc la suprafața celulelor foliare infectate.

Mod de răspândire:
 prin sămânță contaminată la exterior provenită de la plante infectate
 prin contactul plantelor sănătoase cu plantele bolnave bolnave;
 cu obiectele contaminate pe care virusul rezistă timp îndelungat: în resturile de rădăcini
virusul rămâne activ 31 zile şi pe suprafețele de sticlă rămîne activ 14 zile.

Măsuri de management
Măsuri preventive:
 respectarea regulior de carantină la importul de fructe, semințe, răsaduri din țările
contaminate;
 utilizarea de sămânță contaminată liberă de virus;
 examinarea plantelor cu privire la prezența atacului;
 eliminarea atentă a plantelor suspecte și aplicarea unor măsuri adecvate în cazul apariției
bolii;
 decontaminarea serelor, utilajelor, uneltelor și a semințelor cu dezinfectanți eficienți.

IMPORTANT!
Boala este deosebit de gravă, reducând cantitatea și calitatea producției, pierderile de
recoltă fiind apreciate la 15-80%.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Tomato bushy stunt virus (TBSV)

Denumire populară : virusul piticirii stufoase a tomatelor


Statut: nu este organism dăunător de carantină, a fost descris prima dată în Anglia la
Lycopersicon esculentum şi în prezent este răspândit în Argentina, Maroc, Tunisia, Regatul Unit
al Marii Britanii, S.U.A (California), Canada, Germania, Franţa, Italia, Portugalia şi alte ţări.

Plante gazdă: tomate (Lycopersicum esculentum), ardei (Capsicum annuum), vinete (Solanum
melongena), dar şi plante ornamentale, buruieni etc.

Simptome:
- pete, inele şi linii clorotice care se necrozează pe frunze;
- frunzele tinere au o culoare galbenă pală şi sunt puternic deformate;
- creştere stufoasă ca urmare a formării unui număr mare de lăstari laterali slab dezvoltaţi;
- plantele infectate îşi încetează creşterea, vârful de creștere fiind adesea necrozat;
- pe fructe, pete, marmorări sau formaţiuni inelare mai închise la culoare; fructe mici, puţine.

Fig. 1. Atac pe frunze Fig. 2. Atac pe fructe


(http://www.dpvweb.net) (http://gardener.wikia.com)

Biologie şi mod de răspândire: virusul se transmite prin sol şi este preluat de plante prin
intermediul sistemului radicular şi în proporţie redusă prin sămânţă.

Măsuri de management :
Măsuri preventive:
 eliminarea plantelor infectate;
 cultivarea terenului cu plante rezistente la acest virus;
 selectarea exemplarelor sănătoase pentru înmulţire vegetativă;

Măsuri curative: în cazul soiurilor total infectate, obţinerea de clone libere de virus prin
termoterapie; dezinfectarea solului prin tratament termic.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Tomato mosaic virus (ToMV)
Denumire populară: virusul mozaicului tomatelor

Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România.

Plante gazdă: tomate (Solanum lycopersicum), vinete (Solanum melongena), degețel lânos
(Digitalis lanata)

Simptomele sunt diferite în funcție de condițiile de mediu, vârsta plantei la momentul infectării,
tulpina virusului.
Pe frunze:
- simptome de tip mozaical caracterizate prin pete clorotice sau gălbui de forme și
mărimi diferite răspândite pe toată suprafața limbului frunzei;
- distorsionarea frunzelor la plantele tinere aflate în stadiul de răsad, caracterizată prin
creșterea neregulată și anormală a unor foliole, mai târziu, cea mai mare parte a
suprafeței limbului fiind redusă până la nervura principală;
- o altă tulpină a virusului, mozaicul acuba, manifestă decolorări internervuriene de
culoare galbenă pal sau alburie, în cadrul petelor gălbui se observă, uneori, insule de
culoare normală;
Pe fructe:
- pete maronii pe suprafața fructelor;
- necrozarea vaselor peretelui celular;
- diminuarea creșterii plantelor și scăderea producției;

Atac pe frunze (http:// www.creative-diagnostics.com; tratat de virologie vegetală III, Pop, pg. 111)
Atac pe fructe (http:// www.avrdc.org)

Mod de răspândire:
- samânță contaminată; virusul nu se găsește în embrion ci la suprafața semințelor sau în
endosperm, infectarea noilor plăntuțe având loc la germinarea sau transplantarea acestora;
- contactul dintre plantele sănătoase și bolnave;
- resturile vegetale rămase în sol din anul precedent;
- unelte și mâinile contaminate ale lucrătorilor din sere și solarii.

Măsuri de management
Măsuri preventive:
 în sere și în câmp, după încheierea ciclului de producție se vor aduna și arde toate resturile
culturii precedente;
 tratarea semințelor înainte de plantare prin:
o tratament termic, sămânța este menținută 4-6 ore la 58°C (umiditate 10%) și apoi 24 ore
la 80°C (umiditate 5%)
o menținerea semințelor într-un termostat obișnuit, 3 zile la 70°C.
 însămânțarea se va face în amestec de pământ proaspăt;
 răsadul se va feri de infecțiile accidentale;
 la plantare se vor elimina toate exemplarele infectate care se recunosc printr-o mozaicare
difuză și o dințare accentuată, neregulată a marginii limbului
 respectarea rotației culturilor (soiurile susceptibile să nu fie cultivate doi ani consecutiv pe
aceiași suprafață);
 cultivarea soiurilor rezistente la acest virus.

IMPORTANT!
Simptomele sunt asemănătoare cu cele produse de Tobacco mosaic virus, cele două
virusuri fiind foarte greu de diferențiat pe baza simptomelor.
2.2.4. Insecte, acarieni
1. Aculops lycopersici Tryon - acarianul tomatelor
2. Aphis gossypii Glover - păduchele castraveţilor
3. Aulacorthum solani (Kaltenbach) - păduchele pătat al cartofului
4. Autographa gamma (L.) – buha gamma
5. Chromatomyia horticola Goureau – musculiţa minieră a mazării
6. Frankliniella occidentalis (Pergande) – tripsul californian
7. Heliothrips haemorrhoidalis (Bouché) – tripsul plantelor de seră
8. Lacanobia oleracea L. – molia tomatelor
9. Liriomyza bryoniae (Kaltenbach) – musculiţa minieră a frunzelor de tomate
10. Macrosiphon euphorbiae Thomas – păduchele dungat al cartofului
11. Myzodes persicae Sulz - păduchele verde al piersicului
12. Myzus ornatus Laing – păduchele păstârnacului
13. Nezara viridula L. – ploşniţa verde a legumelor
14. Poliphagotarsonemus latus Banks – păianjenul lat
15. Spodoptera exigua (Hübner) – buha cucurbitaceelor
16. Tetranychus urticae Koch. - păianjenul roşu comun
17. Thrips tabaci Lind. – tripsul tutunului
18. Trialeurodes vaporariorum Cockerell – musculiţa albă de seră
19. Tuta absoluta Meyrick- molia minieră frunzelor
Fișa măsurilor privind managementul integrat al
organismului dăunător
Aculops lycopersici (Tryon)

Denumire populară: acarianul tomatelor, acarianul de bronz al tomatelor

Statut: nu este organism de carantină; prezent în România.

Plante gazdă: este cel mai adesea semnalat ca organism dăunător al tomatelor, dar poate dăuna
un spectru larg de Solanaceae, incluzând și specii ornamentale.

Descriere: corpul este fusiform, robust, de 150-200 µm, culoarea variază de la alb la gălbui până
la portocaliu (fig. 1). Corpul are o serie de anule evidente între tergite și sternite. Au numai două
perechi de picioare, cu structură caracteristică a ghearei. Datorită dimensiunilor reduse nu sunt
vizibili cu ochiul liber pe plante, fiind puşi în evidenţă doar cu lupa sau la stereomicroscop.

Fig. 1. Adulți Aculops lycopersici Fig. 2. Frunze atacate


(https://www.agrolink.com.br/culturas/problema/acaro-do-brozeamento_492.html)

Simptome: infestarea tomatelor începe de la frunzele bazale care se brunifică şi se veştejesc.


Odată cu dezvoltarea populației dăunătorului, infestarea urcă spre vârful plantelor care se usucă.
Hrănirea acarianului pe frunze, inflorescențe și fructele tinere de tomate cauzează încrețirea și
necrozarea frunzelor, căderea florilor, ruginirea fructelor și în final moartea plantelor (fig. 2). În
urma hrănirii este redusă rata fotosintezei la plante, datorită afectării celulelor şi încetinirii
schimburilor de gaze de la nivelul frunzelor.

Biologie: în sere, sursele de infestare a plantelor tinere sunt populațiile de acarieni


supraviețuitoare pe resturile culturilor anterioare infestate sau acarieni nou introduși odată cu
răsadurile. Ciclul biologic este complet în aproximativ 7 zile, în condiţii optime la 21-25°C şi
30% umiditate atmosferică, într-un ciclu de vegetaţie dezvoltându-se până la şapte generaţii.
Femelele trăiesc câteva săptămâni şi depun până la 50 de ouă. Din ouăle fertilizate apar masculi
şi femele, în timp ce din ouăle nefertilizate apar doar masculi.
Măsuri de management
Măsuri preventive
 monitorizarea prezenţei dăunătorului este esenţială recomandându-se inspectarea
plantelor pentru depistarea frunzelor cu aspect bronzat, în mod tipic daunele apărând când
fructele verzi ating 5 cm;
 curăţarea serelor și echipamentelor, de exemplu canalele de irigare și aspersoarele, între
ciclurile de cultură;
 aplicarea tratamentelor la structura serelor;
 creşterea umidității relative sau umezirea frunzelor pot încetini înmulțirea populaţiilor de
acariani (dar favorizează bolile fungice);
 utilizarea soiurilor cu oarecare rezistenţă la acarieni;
 controlul buruienilor din sere și din exteriorul acestora care duce la reducerea populațiilor
de acarieni.

Măsuri curative
 metode biologice prin utilizarea prădătorilor:
- Phytoseiulus persimilisis, Neoseiulus californicus, Pronematus ubiquitus (acarieni),
- Feltiella acarisuga (ţânţar)
- Macrolophus caliginosus (ploşniţă)
- Scolothrips sexmaculatus, Leptothrips mali (tripşi)

 metode chimice: tratamente cu produsul APACHE – 0,15 -1 l/ha, la apariţia primelor forme
mobile.

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depășirii
limitelor maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la
recoltare.

Timp de pauză:
- APACHE- 3 zile

IMPORTANT !

Aculops lycopersici poate fi identificat numai prin examinare la microscop.


Climatul fierbinte, uscat favorizează dezvoltarea acarienilor și dacă populațiile nu sunt
verificate, plantele pot fi distruse în doar câteva zile.

A. lycopersici poate determina reducerea recoltei la cultura tomatelor, mai ales când
plantele tinere sunt expuse atacului, situaţie în care pierderile pot fi de până la 65%.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Aphis gossypii Glover

Denumire populară: păduchele castraveților

Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România.

Plante gazdă: specie polifagă, atacă un număr mare de plante cultivate și spontane din familiile
Cucurbitaceae, Crucifereae, Solanaceae, Malvaceae. Pagube deosebite sunt semnalate la plantele
cultivate în seră unde atacă frecvent și tomatele.

Descriere: Specia prezintă plasticitate fenotipică: variațiile de colorit și morfologice pot varia in
funcție pe planta gazdă și de stadiul de dezvoltare al dăunătorului
Formele aptere (fără aripi): au formă ovală, cu capul și toracele de culoare cenușie, la unii
indivizi galbenă (fig. 1). Corpul este sub 1-1,5 mm în lungime și diametrul puțin peste 0,34 mm.
Culoarea variază de la galben la verde foarte închis (aproape negru). Antenele sunt de culoare
galbenă, cu vârful negru, mai scurte decât lungimea corpului. Picioarele sunt galbene-verzui.
Corniculele sunt negre, de formă cilindrică, uşor lățite la bază. Cauda este de culoare închisă, mai
scurtă decât corniculele și este prevăzută de o parte și de alta cu câte 2-3 peri.
Formele aripate au capul, toracele și abdomenul verde închis, cu 3-4 pete laterale de culoare
brună.
Oul este de culoare galbenă la depunere, după care virează în negru-lucios.

Fig. 1. Colonie de Aphis gossypii (http://www7.inra.fr)

Simptome:
Coloniile se situează pe fața inferioară a frunzelor, dar și pe lăstarii tineri, unde înțeapă și
sug sucul celular, având ca efect răsucirea, gofrarea și strângerea în glomerul a frunzelor, la
început etiolate, gălbui, formând pseudocecidii caracteristice, uneori sub forma unor adevărate
buchete. Produce secreţii dulci masive (fenomenul de rouă de miere), care acoperă frunzele
permițând instalarea ciupercilor (fumaginei) şi împiedică asimilația clorofiliană a frunzelor.
Biologie:
În sere se întâlnește în tot cursul anului, unde se înmulțește continuu pe cale
partenogenetică vivipară. În condiții controlate, cum sunt cele din sere, o generație se dezvoltă în
medie în 10 zile. Stadiul de ou nu există în spaţiile protejate, trecerea de la un ciclu de vegetație
la următorul se face în stare activă (adult sau nimfă). O femelă adultă fundatrigenă dă naștere în
decursul vieții la 70-80 nimfe, aproximativ 4-5/zi. Când hrana devine insuficientă sau populaţia
este supraaglomerată apar formele aripate care migrează pe alte plante gazdă secundare

Măsuri de management
Măsuri preventive
 utilizarea răsadurilor sănătoase care provin din zone cunoscute ca fiind libere de dăunător;
 monitorizarea culturii în vederea depistării afidelor prin capcanele galbene lipicioase
(eficiente pentru formele aripate) şi observaţii vizuale ale plantelor pentru detecţia formelor
aptere şi fenomenului de „rouă de miere”;
 îndepărtarea buruienilor care pot fi gazde pentru afide şi rezervor de virusuri;
 combaterea afidelor prezente în seră înainte de începerea unui nou ciclu de cultură.

Măsuri curative
 metode biologice prin tratamente cu paraziţii: Aphidoletes aphidimyza, Aphelinus
abdominalis, Aphidius ervi, Aphidius colemani şi prădătorii: Harmonia axyridis, Adalia
bipunctata, Coccinella septepunctata, Chrysoperla carnea.

metode chimice: tratamente cu următoarele produse de protecţie a plantelor: VYDATE 10 L -


10 l/ha.

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii
limitelor maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la
recoltare.

Timp de pauză:
- VYDATE 10 L- 21 zile

IMPORTANT !
Atacul dăunătorului este deosebit de periculos la răsărire, când poate compromite culturile.

Produce pagube directe prin hrănire și indirecte prin dejecțiile zaharoase eliminate care
conduc la apariția ciupercilor din genurile Alternaria, Fusarium, Penicillium, cu consecințe
negative asupra producției.

Este un vector important de transmitere al virusurilor.


Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Aulacorthum solani Kaltenbach

Denumire populară: păduchele pătat al cartofului

Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România

Plante gazdă: specie foarte polifagă, colonizează peste 200 de specii de plante mono şi
dicotiledonate, cu excepţia celor din familia Poaceae. Dăunătorul este prezent în sere şi depozite
şi atacă frecvent tomatele.

Descriere:
- femelele aptere au 1.8-3.0 mm lungime, formă piriformă, culoarea galben-verzui strălucitor, cu
pete mai închise la culoare la baza corniculelor. Antenele sunt aproape la fel de lungi ca şi corpul,
cornicule lungi, subţiri, deschise la culoare şi uşor fumurii la extremităţi (fig.1);
- femelele aripate au aceleaşi dimensiuni cu femelele aptere. Capul şi toracele sunt de culoare
brun închis spre negru iar abdomenul verde – gălbui, marcat de puncte şi benzi transversale de
culoare brună-închis (fig. 2);

Fig. 1. Forma apteră Fig. 2. Forma aripată


(http://influentialpoints.com)

Simptome: formează colonii pe partea inferioară a frunzelor, pe care le înţeapă sugând seva.
Datorită atacului ţesuturile se necrozează, frunzele se îngălbenesc şi se usucă. De asemenea, se
observă şi o stagnare în dezvoltarea lăstarilor. În urma atacului, pe frunze şi fructe se formează
dejecţii zaharoase, pe care ulterior se instalează ciuperci, fenomen care reduce capacitatea
fotosintetică a plantelor şi reduce calitatea fructelor (fenomen cunoscut sub denumirea de” rouă
de miere”).

Biologie: majoritatea afidelor prezente în seră se reproduc partenogenetic (fără masculi); toate
afidele prezente sunt femele care dau naştere nimfelor, asemănătoare cu femelele. Stadiul de ou
nu există în spaţiile protejate. O femelă adultă poate trăi până la o lună, perioadă în care poate da
naştere la 60-100 de nimfe. Când hrana devine insuficientă sau populaţia este supraaglomerată
apar formele aripate care migrează afectând alte culturi.
Măsuri de management
Măsuri preventive
 utilizarea răsadurilor sănătoase care provin din zone cunoscute ca fiind libere de dăunător
întârzie apariţia afidelor în cultură;
 monitorizarea culturii în vederea depistării afidelor prin capcanele galbene lipicioase
(eficiente pentru formele aripate) şi observaţii vizuale ale plantelor pentru detecţia formelor
aptere şi fenomenului de „rouă de miere”;
 îndepărtarea buruienilor care pot fi gazde pentru afide şi rezervor de virusuri;
 combaterea afidelor înainte de începerea unui nou ciclu de cultură.

Măsuri curative
 metode biologice: prin tratamente cu paraziţii: Aphidoletes aphidimyza, Aphelinus
abdominalis, Aphidius ervi, Aphidius colemani, prădătorii: Harmonia axyridis, Adalia
bipunctata, Coccinella septepunctata, Chrysoperla carnea.

 metode chimice: tratamente cu următoarele produse de protecţie a plantelor: MOVENTO 100


SC –0,75 l/ha

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii
limitelor maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la
recoltare.

Timp de pauză:
MOVENTO 100 SC - 3 zile

IMPORTANT !
Dăunătorul este considerat vector eficient a peste 40 virusuri la culturile de tomate,
cartof, castraveţi, sfeclă, morcov, ţelină, mazăre, conopidă, ridichi etc.
Controlul este mult mai eficient când infestarea este depistată timpuriu.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Autographa gamma (L.)
Denumire populară: buha gamma

Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România

Plante gazdă: specie polifagă, produce pagube în special la legume (tomate, fasole, castraveţi
etc), dar şi la cereale, lucernă sau cartofi.

Descriere :
-adult: fluture de talie mijlocie, cu deschiderea aripilor de 4-4,5 cm, aripile anterioare diferit
colorate de la cenuşiu până la violet-brun, străbătute de linii transversale fine, de culoare albă, iar
cele posterioare brune deschis la bază şi cenuşii deschis spre vârf; un semn alb-argintiu de forma
literei greceşti gamma se află în mijlocul zonei centrale a aripilor anterioare (fig.1).

Fig. 1. Adult (http://www.agroatlas.ru) Fig. 2. Larvă (https://www7.inra.fr)

Fig. 3. Atac produse de larve (http://www.aomidoribiocontrol.com)

-larvă: la completa lor dezvoltare poate atinge 2-4 cm, are culoare verde sau verde gălbui cu şase
dungi fine, albicioase, longitudinale, prezintă partea anterioară a corpului mai îngustă. Placa
toracică de culoare neagră, iar capul castaniu, pătat cu negru. Caracteristic are trei perechi de
picioare toracice şi trei abdominale din care cauză omizile au mers asemănător cu cel al cotarilor,
fiind cunoscute sub denumirea de „cotar fals” (fig. 2).
-ou: albicios, reticulat, cu diametrul 0,5-0,6 mm.
-pupa: 17-20 mm, brună-gălbuie sau brună-roşcată.

Simptome: larvele în primele vârste rod una din epiderme lăsând intactă pe cealaltă, ulterior pe
măsură ce cresc perforează limbul şi rod frunzele marginal, rămânând numai nervurile groase
(fig. 3). La atac puternic plantele sunt defoliate, iar la tomate pot fi atacate şi fructele. Atacul la
răsaduri este periculos, prin defolierea plantelor în totalitate, dar şi prin afectarea mugurelui
apical de creştere al plăntuţelor. O larvă poate distruge între 2-5 frunze pe toată durata
dezvoltării.

Biologie: în câmp are două generaţii pe an, ciclul de viaţă durând 50-70 zile; în spaţii protejate
poate avea mai multe generaţii, până toamna.
- femelele depun până la 2000 de ouă, izolat sau în grupe mici, de regulă pe dosul frunzelor de la
bază sau pe buruieni;
-după eclozare apar omizile, care se hrănesc cu limbul frunzelor, la început pe partea inferioară
producând orificii (fig. 3) şi pe măsură ce cresc, consumă tot mai multă masă vegetativă fiind
capabile să defolieze întreaga plantă, iar în cazul în care hrana devine insuficientă migrează pe
alte plante;
-omizile ajunse la completa dezvoltare, îşi confecţionează coconi albi-murdari de mătase, de
obicei pe dosul frunzelor, în care se transformă în crisalidă;
-după o anumită perioadă apar fluturii din generaţia de vară şi ciclul se reia, fiind dependent de
condiţiile de temperatură din spaţiile protejate;
-spre deosebire de alte specii de Noctuidae fluturii sunt activi în timpul zilei. Larvele sunt greu
vizibile, dar atacul se poate observa uşor datorită rumeguşului de la baza plantelor rezultat în
urma hrănirii.

Măsuri de management
Măsuri preventive:
culturale: distrugerea buruienilor, plivitul, respectarea epocilor de semănat şi plantat

Măsuri curative:
 metode fizice: instalarea capcanelor cu feromoni sexuali la începutul primăverii Atra-GAM
(în seră o capcană la 500 m2 cu un minimum de o capcană/seră) şi verificarea acestora o dată pe
săptămână.
 metode biologice: utilizarea de entomofagi cum ar fi Trichogramma evanescens (3 lansări a
60000 de femele/ha).

IMPORTANT !

Utilizarea capcanelor cu feromoni permite detectarea primelor insecte, supravegherea


nivelului populației, raționalizarea tratamentelor cu insecticide, reducerea frecvenței
acestora.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat al
organismului dăunător
Chromatomyia horticola (Goureau)
Denumire populară: musculiţa minieră a mazării, musculiţa minieră a crizantemei

Statut: nu este organism de carantină; specie extrem de răspândită în Europa, prezentă şi în


România.

Plante gazdă: specie polifagă care atacă 268 de genuri din 36 de familii botanice, printre care
Compositae, Cruciferae, Cucurbitaceae, Leguminosae, Liliaceae, Linaceae, Solanaceae.

Descriere:
Adultul are o lungime de 2-2.5 mm lungime, corpul de culoare neagră cu excepția capului și
picioarelor, care sunt galbene. Capul este mare, globulos, toracele prezintă două dungi laterale de
culoare gălbuie.
Larvele tipice, acefale (fără cap), apode (fără picioare), albe, ajung la completa dezvoltare la 3
mm lungime.
Ou: alb, neted şi strălucitor.
Pupa: de culoare verzuie, se închide la culoare în momentul apariţiei adulţilor

Fig.1. Pupă (http://media.eol.org ) Fig. 2. Simptom de atac pe mazăre (gardener.wikia.com)

Simptome:
Minele au formă liniară neregulată, albicioase, atât pe partea exterioară a frunzei cât și pe cea
inferioară. Galeria este de lungime și grosime variabilă (grosime uniformă pe toată lungimea sau
mai mare la extremitatea terminală). Minele sunt vizibile mai adesea pe suprafața superioară a
frunzei, decât pe partea inferioară a acesteia (fig. 2).
Pupa rămâne în mină, într-o cameră pupală, de regulă pe suprafața inferioară a frunzei, spiraculul
anterior penetrează epiderma minei şi este vizibil la exterior ca o pereche de cârlige mici (fig. 1).
Larvele produc daune (mine) pe frunze care duc la ofilirea și căderea prematură a acestora. Alte
daune rezultă de la femele care produc pete mici albe, în mod normal, de mică însemnătate care
prin hrănire duc la perforarea frunzei.

Biologie:
Perioada larvară poate fi scurtă de exemplu 5 zile, la temperatura de 23-28°C și este direct
proporțională cu temperatura. În ţările cu climat cald stadiul de pupă poate dura cel puțin 7-15
zile. Specia poate avea 2 – 6 generații pe an. Infestarea spaţiilor protejate este cauzată de
utilizarea unui material destinat plantării infestat şi prin pătrunderea adulţilor din exterior.

Măsuri de management
Măsuri preventive
 menţinerea serelor în stare perfectă de curăţenie
 utilizarea capcanelor galbene lipicioase pentru capturarea adulţilor și inspectarea
periodică a plantelor în vederea depistării minelor și orifiicilor de hrănire care indică
prezența dăunătorului pe plantă.
 utilizarea plaselor de insecte care au rolul de a împiedica intrarea adulţilor în seră.

Măsuri curative
metode biologice: utillizarea agenţilor biologici, cum ar fi viespile parazite: Dacnusa sibirica,
Diglyphus isaea și Opius pallipes care pot asigura un control eficient al muștelor miniere. Acești
paraziți sunt nativi din Europa și pot fi prezenți în seră în mod natural. Dacnusa sibirica și Opius
pallipes depun ouăle în interiorul larvelor miniere parazitând intern, în timp ce Diglyphus isaea
depune ouăle în apropierea larvei gazdă, larvele viespilor atacând larva minieră de la exterior.
Această specie poate fi găsită spontan după luna mai.
 metode chimice: tratamente cu următoarele produse de uz fitosanitar: VOLIAM TARGO –
0,8 l/ha, ACTARA 25 WG – 0,2 kg/ha şi AFFIRM – 1,5 kg/ha.

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii
limitelor maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la
recoltare.

Timp de pauză:
VOLIAM TARGO - 3 zile
ACTARA 25 WG - 3 zile
AFFIRM - 3 zil

IMPORTANT!
Efectuarea unui control fitosanitar strict în momentul înfiinţării culturii.
Specia seamănă morfologic cu Chromatomyia syngenesiae, identificarea necesitând
examen microscopic de laborator.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Heliothrips haemorrhoidalis (Bouché)

Denumire populară: tripsul plantelor de seră

Plante gazdă: specie foarte polifagă, în condiții de seră, tripsul produce pagube unui număr mare
de plante, în special flori, uneori este menționat ca dăunător la legume.

Statut: nu este organism de carantină; prezent în România.

Descriere:
Adult: 1,4-1,7 mm lungime (femela), 1,1-1,2 mm (masculul), suprafaţa corpului puternic
reticulată, de culoare maron negricioasă cu vârful abdomenului mai deschis la culoare (fig. 1).
Picioarele galbene sau albe și antenele au opt segmente, sunt de culoare galben deschis având
ultimul articol foarte lung şi subţire.
Larva: primul stadiu are culoarea albicioasă cu ochii roșii și devine galben după hrănire, iar larva
de stadiul doi are 1mm lungime şi culoare galbenă.
Pupa: tripsul prezintă două stadii pupale (prepupă şi pupă) de culoare galbenă care se închide cu
vârsta, cu aripi rudimentare, antene îndoite înapoi peste cap. Stadiile prepupal și pupal nu se
hrănesc.
Ou: de culoare albă și au formă de banană.

Fig. 1. Heliothrips haemorrhoidalis - adult și stadii imature (http://edis.ifas.ufl.edu)

Simptome: Atât larvele cât şi adulţii atacă frunzele, lăstarii și florile producând pete de culoare
albă. Atacul pe flori duce la deformarea acestora. La atacuri puternice are loc necrozarea totală
sau parțială a organelor, plantele atacate rămân mici, iar fructificarea este redusă. Pe fructe apar
pete brune, iar dacă atacul se produce în perioada de creştere a acestora epiderma poate să crape.
Biologie: Tripsul plantelor de seră este partenogenetic și poate trăi câteva săptămâni. Ouăle
(aproximativ 25-50 pentru fiecare femelă) sunt depuse în ţesutul plantelor, fiind acoperite cu
excremente. Nu preferă frunzele tinere deoarece dezvoltarea rapidă a ţesuturilor distruge ouăle,
dar nici pe cele foarte bătrâne. Larvele apar în aproximativ 14-15 zile la temperatura optimă de
26-28°C, şi 16-22 zile la 21-25°C. Pragul de dezvoltare este de 11°C, dăunătorul dezvoltând o
generație în 17-18 zile, anual prezentând 4-7 generații, chiar 12. Adulţii trăiesc până la 35 de zile
la 25-27°C.

Măsuri de management
Măsuri preventive
 eliminarea buruienilor sau plantelor gazdă alternative;
 utilizarea răsadurilor libere de tripși.

Măsuri curative:
 metode biologice:
- Amblyseius cucumeris, Amblyseius degenerans (acarieni prădători)
- Orius spp. (ploşniţe prădătoare)
- Aelothrips fasciatus, Frankliniothrips vespiformis (tripşi prădători)
- Dasyscapus parvipennis (musculiţă parazită)
 metode fizice: utilizarea capcanelor lipicioase, de culoare galbenă și albastră pentru
capturarea tripșilor adulţi

IMPORTANT !
Heliothrips haemorrhoidalis poate fi identificat numai prin examinarea microscopică.
Adulții și larvele sunt detectate prin examinarea suprafeței inferioare a frunzelor unde se
dezvoltă pete clorotice, maronii și leziuni necrotice.
Factorii care favorizează apariția şi evoluția tripsului sunt temperatura optimă de
dezvoltare și existența florilor cultivate în aceleași spații protejate.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Lacanobia oleraceae Linnaeus
Denumire populară: molia tomatelor

Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România

Plante gazdă: tomate, plante erbacee, diverse plante ornamentale cultivate în seră.

Descriere :
Adult: cu anvergura aripilor 35-45 mm, cu aripile anterioare maron roşcat până la mov-maroniu,
cu o stigmă (semn reniform) mică, gălbuie, cu o linie subterminală albă; aripile posterioare gri-
maronii cu o tentă mai închisă la marginea posterioară (fig.1)
Larva: de aproximativ 40 mm lungime, de culoare verzuie, gălbuie sau brun roşcată, cu pete
foarte mici şi fine albe și mai puțin dese cu negru; linii dorsale și subdorsale palide, linia
spiraculară lată, de culoare galbenă sau galben-portocalie, cu marginea de deasupra mai
întunecată; spiracule albe, înconjurate cu negru, capul verde deschis în primele două stadia,
devine albicios până la maroniu deschis, cu zone marmorate (fig. 2).
Pupa: 16-19 mm lungime, suprafaţa punctată grosier, la început de culoare maronie, mai târziu
ajunge de culoare neagră strălucitoare.
Ou: hemisferic, 0,75 mm în diametru, suprafaţă reticulată, la depunere de culoare verzuie, apoi se
deschide până la galben pal chiar alb.

Fig.1. Adult (https://www.naturespot.org.uk) Fig. 2. Larva (https://www.naturespot.org.uk)

Simptome:
-larvele
tinere scheletuiesc frunzele, pe măsură ce cresc atacă tulpinile şi fructele.

Biologie: adulţii nu zboară ziua, se ascund în crăpăturile solului şi sunt vizibili destul de greu,
uneori doar în momentul irigatului. Fiecare femelă poate depune aproximativ 1000 de ouă, în
pachete de 60-300, pe partea inferioară a frunzelor, care eclozează în 8-10 zile. Larvele trec prin
cinci-şapte stadii larvare, ajungând la completa dezvoltare în 33-39 de zile. La început larvele
sunt gregare şi sheletuiesc frunzele, apoi după prima năpârlire se dispersează, dar datorită
capacităţii reduse de a coloniza alte plante numărul lor scade destul de mult. Larvele de ultimele
vârste devorează frunzele dar au şi capacitatea de a ataca tulpina, predispunându-le la frângere. În
plus pot produce în urma hrănirii orificii mari atât în fructele necoapte cât şi coapte. Pentru
împupare larvele caută locuri uscate, cum ar fi pereţi, stâlpi din lemn, dar şi resturi de plante,
împuparea având loc într-un cocon mătăsos.

Măsuri de management
Măsuri preventive
 închiderea serelor pe timpul nopții pentru prevenirea pătrunderii adulților în sere;
 îndepărtarea buruienilor din sere și solarii, dar şi din zonele învecinate deoarece pot fi sursă de
infestare.

Măsuri curative
 metode biologice: Bacillus thuringiensis este utilizat pe scară largă pentru a controla
Lacanobia
Oleraceae, dar este costisitor și necesită o aplicare repetată; ceaţa termică pe bază de Bacillus
thuringiensis în doze de 1, 2 și 4 kg / ha reduce daunele pe care le poate cauza larvele frunzelor
și fructelor de tomate în sere.

IMPORTANT !

Atacul poate fi atât de puternic, încât plantele atacate devin nevandabile.


Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Liriomyza bryoniae (Kaltenbach)

Denumire populară: musca minieră a frunzelor de tomate

Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România.

Plante gazdă: specie foarte polifagă (119 genuri din 31 familii de plante). În spațiile protejate
este un dăunător principal al tomatelor.

Descriere:
Adultul măsoară 2-3 mm lungime, are corpul de culoare neagră-brună, capul și toracele negre.
Pe torace și abdomen prezintă 2 dungi longitudinale galbene. Aripile sunt mai lungi decât
abdomenul. Dorsal, corpul este acoperit de perișori scurți. Ca toate speciile de carantină din genul
Liriomza are scutelum de culoare galbenă, vizibil ca o pată galbenă pe spate (fig. 2).
Oul este sferic, de 0,2-0,3 mm, la depunere de culoare albă, apoi devine gălbui.
Larva: este mică, la eclozare 0,5 mm, la completa dezvoltare atinge 3 mm lungime, fără picioare
toracice sau abdominale și fără capsulă cefalică, de culoare galbenă-verzuie sau crem, cu
segmentația corpului vizibilă.
Pupa are 1,7-2,1mm lungime și este de culoare castanie-închis.

Fig. 1. Mina produsă de Liriomyza bryoniae Fig. 2. Adult (femelă) de L. bryoniae.


(https://gd.eppo.int) (https://gd.eppo.int)

Simptome:.
Larvele minează caracteristic frunzele cauzând galerii sinuoase, inițial albe, iar mai târziu brune.
Minele sunt alungite, răsucite neregulat și nu sunt asociate cu nervurile frunzei (fig. 1)
Excrementele, de culoare neagră, sunt depuse în zona mediană a galeriei, sub forma unei linii
subțiri și întrerupte foarte des. Larva la completa dezvoltare părăsește mina printr-o incizie în
epiderma superioară și se împupează la exteriorul frunzei, de regulă în sol. Frunzele puternic
atacate se usucă parțial sau total și cad. Când minează și tulpina plantelor acestea se ofilesc și se
usucă.
Biologie:
Are mai multe generații pe an, în condiții de seră putându-se înmulți permanent, generațiile
suprapunându-se. La 1-3 zile de la apariție și de la împerecherea insectelor, femelele depun ouăle
pe fața superioară a frunzelor plantelor gazdă. O femelă depune 50-100 de ouă, larvele eclozând
după 5-11 zile. Dezvoltarea larvei durează 8-11 zile, iar la completa dezvoltare larva părăsește
frunza, pătrunde în stratul superficial al solului și se împupează, stadiu care durează 4-8 zile. O
generație se dezvoltă în 17-25 de zile.

Măsuri de management
Măsuri preventive
- utilizarea capcanelor galbene lipicioase pentru a detecta prezenţa adulţilor în cultură,
- inspecția plantelor pentru a detecta frunzele cu galerii sau înțepăturile produse de femele pentru
hrănire, având ca scop semnalarea din timp a prezenței daunătorului și alegerea metodei de
combatere cu cea mai mare eficiență.
- utilizarea răsadurilor neinfestate și care să provină din locuri de producție libere de dăunatori.
- distrugerea resturilor vegetale, dezinfectarea solului și incintei.

Măsuri curative
 metode biologice: prin utilizarea viespilor parazite Dacnusa sibirica, Diglyphus isaea, Opius
palliles Chrysocharis parksi. De asemenea, pot fi utilizate preparate cu nematodul parazit
Neoaplectana carpocapsae şi specii prădătoare de insecte cum ar fi ploșnița Cyrtopeltis modestus
 metode chimice: tratamente cu următoarele produsele de protecţie a plantelor: VOLIAM
TARGO - 0,6 - 0,8 l/ha (în funcţie de nivelul de infestare), AFFIRM – 1,5 kg/ha, ACTARA 25
WG - 0.05% (0,250 kg la 100 mp) aplicat la sol preventiv şi curativ,
-utilizarea insecticidelor trebuie să fie redusă la minimum, recomandându-se acele produse care
afectează cel mai puţin fauna utilă.

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depășirii
limitelor maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la
recoltare.

Timp de pauză:
VOLIAM TARGO - 3 zile
AFFIRM - 3 zile
ACTARA 25 WG - 3 zile

IMPORTANT !
Principală sursă de infestare a culturilor din spaţiile protejate sunt răsadurile provenite din
serele înmulțitor.
Răsadurile atacate pot fi compromise. Frecvența plantelor atacate poate ajunge la 70-100%.
Fișa măsurilor privind managementul integrat al
organismului dăunător
Macrosiphon euphorbiae Thomas

Denumire populară: păduchele dungat al cartofului

Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România

Plante gazdă: în ţara noastră se întâlneşte pe plante legumicole şi floricole de Solanaceae atât în
câmp cât şi în spaţii protejate.

Descriere:
- formele aptere au corpul de culoare variabilă de la verde-gălbui până la roz, chiar mov, dorsal
cu dungi întunecate dorsal, talie mare 3-3,6 mm. Corpul este strălucitor, iar ochii de culoare roşie.
Antenele sunt mai lungi decât corpul, iar corniculele lungi și subțiri, lungimea lor ajungând până
la vârful cozii (fig. 1);
- formele aripate au culoare verde până la roz, antenele şi corniculele mai închise la culoare decât
formele aptere, cu aripi bine dezvoltate.

Fig. 1. Macrosiphum euphorbiae – forma apteră


(http://influentialpoints.com)

Simptome:
Daunele primare rezultă din efectele hrănirii coloniilor pe țesuturile tinere ce determină
slăbirea și distorsionarea creșterilor noi. Afidele determină apariția petelor clorotice și
distorsionarea frunzelor, piticirea și ofilirea plantelor.
Daunele secundare sunt determinate de ciuperci (fumagina) de pe secrețiile de miere de
pe frunze și fructe rezultând reducerea fotosintezei și calitatea fructelor.
Dăunătorul afectează grav plantele prin transmiterea bolilor virale.
Biologie:
M. euphorbiae are 8-12 generații pe an, o generaţie dezvoltându-se în 2-3 săptămâni. Ca
şi alte afide prezente în seră se reproduc partenogenetic (fără masculi), afidele femele dând
naştere nimfelor, asemănătoare cu femelele. Când hrana devine insuficientă sau populaţia este
supraaglomerată apar formele aripate care migrează afectând alte culturi. Temperaturile mai mari
de 30°C duc la moartea insectelor, în timp ce dezvoltarea este bună între 5-25°C.

Măsuri de management
Măsuri preventive
 utilizarea răsadurilor sănătoase care provin din zone cunoscute ca fiind libere de dăunător
întârzie apariţia afidelor în cultură;
 monitorizarea culturii în vederea depistării afidelor prin capcanele galbene lipicioase
(eficiente pentru formele aripate) şi observaţii vizuale ale plantelor pentru detecţia formelor
aptere şi fenomenului de „rouă de miere”;
 îndepărtarea buruienilor, în special solanaceele spontane care pot fi gazde pentru afide şi
rezervor de virusuri;
 combaterea afidelor înainte de începerea unui nou ciclu de cultură.

Măsuri curative
 metode biologice: prin tratamente cu paraziţii: Aphidoletes aphidimyza, Aphelinus
abdominalis, Aphidius ervi, Aphidius colemani, prădătorii: Harmonia axyridis, Adalia
bipunctata, Coccinella septepunctata, Adonia variegata, Chrysoperla carnea, Syrphus ribessi.

 metode chimice: tratamente cu următoarele produse de protecţie a plantelor: MOVENTO 100


SC –0,75 l/ha

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii
limitelor maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la
recoltare.

IMPORTANT !
Dăunătorul este vector pentru virusuri.
În sere, inspecțiile fitosanitare și utilizarea de material de plantare neinfectat poate reduce
infestarea cu M. euphorbiae.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Myzodes persicae Sulz
Denumire populară: păduchele verde al piersicului

Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România

Plante gazdă: specii lemnoase şi ierboase, atât în câmp, cât şi în sere şi răsadniţe.

Descriere :
-forma apteră (fără aripi): corp globulos, oval de culoare verde-deschis sau verde închis, antene
negre, exceptând al treilea articol, care este galben verzui spre bază (fig. 1). Picioare galbene cu
tarse negre, cornicule galben verzui cu vârfuri închise la culoare. Lungimea corpului 2.4-2.6 mm.
-forma aripată: corp verde gălbui sau roşcat, capul şi toracele negre, abdomenul are pe partea
dorsală o pată mare, neagră, precum şi 1-2 dungi transversale şi 4 pete laterale de aceeaşi culoare.
Cornicule brune puţin îngroşate median. Aripile sunt bine dezvoltate. Lungimea corpului 1,8-2,5
mm (fig. 2).

Fig.1. Nimfe (http://entnemdept.ufl.edu) Fig.3. Forma aripată (https://www.cabi.org)

Simptome: dăunătorul formează colonii masive pe partea inferioară a frunzelor, care datorită
înţepăturilor şi sugerii sevei se necrozează şi se răsucesc (pseudocecidii). Cu timpul frunzele se
îngălbenesc şi se usucă.

Biologie:
- în seră se dezvoltă în tot cursul anului, afidele se reproduc partenogenetic, toate insectele
prezente sunt femele şi fiecare femelă dă naştere mai multor femele fără a fi nevoie să se
împerecheze; aceste femele dau naştere nimfelor vii, nu depun ouă.
- populaţiile pot creşte exploziv, desecendenţa nou apărută începe să se reproducă în doar 7 zile.
- deoarece o colonie creşte în vârstă şi dimensiune pe plante individuale, proporţia formelor
aripate creşte.
- afidele pot fi găsite pe muguri, tulpini şi suprafaţa interioară a frunzelor; unele vor migra la noi
plante gazdă sau ţesuturile plantelor tinere şi vor căuta în mod activ ţesut moale, proaspăt de
plante.
- fiind predispusă să dezvolte forme aripate, această specie este mai probabil să se răspândească
printr o cultură mamă.

Măsuri de management
Măsuri preventive
- utilizarea răsadurilor sănătoase care provin din zone cunoscute ca fiind libere de dăunător
întârzie apariţia afidelor în cultură;
- monitorizarea culturii în vederea depistării afidelor prin capcanele galbene lipicioase (eficiente
pentru formele aripate) şi observaţii vizuale ale plantelor pentru detecţia formelor aptere şi
fenomenului de „rouă de miere”;
- îndepărtarea buruienilor, în special solanaceele spontane care pot fi gazde pentru afide şi
rezervor de virusuri;
- combaterea afidelor existente în seră înainte de începerea unui nou ciclu de cultură.

Măsuri curative
 metode biologice:
-specii parazitoide, cum ar fi: Aphidius colemani, Aphidius matricariae și Aphidoletes
abdominalis, Aphidoletes aphidimyza.
- patogenul fungic Lecanicillium lecanii este compatibil cu insecticidele și este eficace împotriva
M. persicae într-o gamă largă de culturi de seră, dar numai acolo unde se poate menține o
umiditate ridicată; cu succes se utilizează şi patogenul fungic Beauveria bassiana; se recomandă
utilizarea patogenilor fungici mai ales când infestarea este incipientă, tratamentele fiind repetate
la intervale de 3-5 zile.
- aplicarea tratamentelor cu săpun s-a dovedit utilă în sere, datorită toxicităţii reduse asupra
faunei utile.

IMPORTANT !
Este specie polifagă, atacă peste 400 de plante gazdă.
Specia este cunoscută ca principal vector al virusurilor, producând mozaicul la
Solanaceae.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Myzus ornatus Laing.

Denumire populară: păduchele păstârnacului

Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România

Plante gazdă: deşi dăunătorul atacă în special culturile de păstârnac, diferite plante ornamentale
este prezent şi în spaţii protejate provocând daune importante la tomate.

Descriere:
Forma apteră: corp galben verzui, prezentând dorsal pete castanii care formează rânduri
tranversale; fruntea prezintă tuberculi puternici; antenele până la jumătatea corpului, baza
ultimului articol antenal fiind de 3,5-5 ori mai lungă decât grosimea zonei mediane a acestuia.
Corniculele au aspect solzos, cu extremităţile drepte sau departate şi de nuanţă mai închisă sau
mai deschisă, cauda triunghiulară (fig.1);
Forma aripată: aripi de culoare galbenă, abdomen cu o placă mare, dorsală de culoare brună
care nu atinge marginile, cornicule drepte uniform pigmentate, cauda triunghiulară.
Nimfa: deschisă la culoare, alb verzuie.

Fig. 1. Nimfe şi forme aptere (www.influentialpoints.com)

Simptome: păduchele populează partea inferioară a frunzelor formând colonii compacte.


Datorită atacului ţesuturile se necrozează, frunzele se gofrează, se îngălbenesc şi se usucă. De
asemenea, se observă şi o stagnare în dezvoltarea lăstarilor. În urma atacului, pe frunze şi fructe
se formează dejecţii zaharoase, pe care ulterior se instalează ciuperci, fenomen care reduce
capacitatea fotosintetică a plantelor şi reduce calitatea fructelor (fenomen cunoscut sub
denumirea de” rouă de miere”).

Biologie: majoritatea afidelor prezente în seră se reproduc partenogenetic (fără masculi); toate
afidele prezente sunt femele care dau naştere nimfelor, asemănătoare cu femelele. Stadiul de ou
nu există în spaţiile protejate. O femelă adultă poate trăi până la o lună, perioadă în care poate da
naştere la 60-100 de nimfe. Când hrana devine insuficientă sau populaţia este supraaglomerată
apar formele aripate care migrează afectând alte culturi.

Măsuri de management
Măsuri preventive
 utilizarea răsadurilor sănătoase care provin din zone cunoscute ca fiind libere de dăunător;
 monitorizarea culturii în vederea depistării afidelor prin capcanele galbene lipicioase
(eficiente pentru formele aripate) şi observaţii vizuale ale plantelor pentru detecţia formelor
aptere şi fenomenului de „rouă de miere”;
 îndepărtarea buruienilor care pot fi gazde pentru afide şi rezervor de virusuri;
 combaterea afidelor prezente în spaţiile protejate înainte de începerea unui nou ciclu de
cultură.

Măsuri curative
metode biologice: prin tratamente cu specii de himenoptere parazite: Aphidius matricariae,
Praon volucre, Lisiphlebus fabarum şi prădători din familiile: Coccinellidae, Chrysopidae,
Syrphidae etc.

IMPORTANT !

Dăunătorul este cunoscut ca vector pentru diferite virusuri (peste 20 de virusuri)!


La atac puternic producţia este semnificativ redusă şi de slabă calitate.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Nezara viridula (Linnaeus)

Denumire populară: ploșnița verde a legumelor, ploşniţa tomatelor şi a fasolei

Statut: nu este organism de carantină; prezent în Romania

Plante gazdă: specie polifagă fiind capabilă să atace peste 30 de familii botanice; în spaţii
protejate atacă cu preponderenţă ardeiul, dar tomatele şi vinetele sunt atacate de asemenea.

Descriere:
Adultul: 12-16 mm, masculii sunt puțin mai mici decât femelele; culoarea este uniform verde
deschis, mai rar de nuanţă galbenă, brună sau roşcată (fig. 1). Articolele antenale 4 şi 5 şi o parte
din articolul al treilea de culoare roşie în partea distală. Trei puncte albe mici sunt de obicei
evidente pe marginea anterioară a scutelului. Culoarea punctelor de pe tegument corespunde cu
culoarea de bază a corpului.
Ouăle: alungite, lipite unele de altele, au formă de butoiaş, de culoare crem-gălbui, pe parcursul
dezvoltării devenind galben intens, rozalii și în final portocaliu strălucitor.
Nimfele: au 5 stadii care se dezvoltă pe parcursul unei luni (30 zile). Culoarea nimfelor se
schimbă progresiv de la un stadiu la altul fiind predominant neagră la eclozare ajungând ca
stadiul 5 să aibă culoarea verde. Toate stadiile nimfale prezintă pe partea dorsală o serie de pete
albe, aranjate în linii paralele (fig. 2).

Fig. 1. Adult (https://www.cabi.org) Fig. 2. Nimfă (https://www.ndsu.edu)

Fig. 3 - Atac pe fructe (http://journals.usamvcluj.ro)


Simptome: atacă toate părțile plantelor, inclusiv tulpina, dar se hrănesc în special cu fructele și
lăstarii tineri ai tomatelor (fig. 3). În general, pe fructe se observă orificii realizate prin perforarea
și sugerea țesuturilor formându-se ulterior pete minuscule, dure, maronii sau negre. Fructele
atacate nu se mai dezvoltă, rămân mici și se stafidesc înainte de a ajunge la maturitate. În plus
prin injectarea salivei toxice se imprimă fructelor un gust şi miros neplăcut, iar ţesuturile
degradate rămân ferme când fructele se coc. La tomatele tinere atacul induce maturarea timpurie,
reducerea dimensiunilor și greutății fructelor. Punctele de hrănire devin porţi de intrare a
ciupercilor și bacteriilor.

Biologie: primăvara adulţii migrează din zonele învecinate în spaţiile protejate atacând culturile
plantelor gazdă. Adulţii şi nimfele se hrănesc prin extragerea sevei plantelor, în urma hrănirii
apărând simptomele caracteristice.
Femelele pot depune aproximativ 30-130 de ouă, grupate într-un singur strat, pe fața inferioară a
frunzelor. Perioada de incubație poate dura aproximativ 20 de zile în funcție de temperatură.
Primul stadiu nu se hrăneşte şi nimfele stau grupate la locul de eclozare. Stadiile nimfale doi şi
trei stau de asemenea grupate, dar se dispersează dacă sunt deranjate, în schimb stadiile patru şi
cinci şi adulţii se răspândesc în cultură.

Măsuri de management
Măsuri preventive
- controlul riguros al buruienilor din spaţiile protejate şi din vecinătatea acestora reducând astfel
numărul de insecte;
- utilizarea culturilor capcană;
- eliminarea locurilor de iernare preferate;
- utilizarea de soiuri sau hibrizi rezistente la atac;
- utilizarea de culturi alternative mai puțin atractive pentru insecte.

Măsuri curative
 metode biologice: în literatura de specialitate sunt menționate specii de insecte prădătoare și
parazite ce pot în mod natural să mențină un nivel scăzut al gradului de atac în special asupra
pontei (Trissolcus spp., Telenomus spp.), dar şi specii entomopatogene (Bacillus thuringiensis)

IMPORTANT !
Poate produce pagube importante în spațiile protejate!
Specie invazivă, prezentă în România din anul 2010 (Grozea şi colab., 2012).
Este vector de virusuri.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Frankliniella occidentalis (Pergande)

Denumire populară: tripsul californian

Statut: nu este organism de carantină; prezent în Romania

Plante gazdă: specie polifagă fiind capabilă să atace peste 250 de familii botanice; în spaţii
protejate atacă cu preponderenţă tomate, ardei, castraveți, vinete, pepeni, salată, ceapă, praz, dar
și specii de flori.

Descriere:
Adult: au aproximativ 2 mm, corpul este oval-alungit, convex dorsal, masculii fiind mai mici
decât femelele (0,9 mm). La femele culoarea variază de la galben deschis în perioada de vară
până la maron accentuat iarna, în timp ce masculii au culoarea gălbui deschis, aproape albă.
Antenele prezintă 8 articole (fig. 1).
Larvă: la eclozare sunt albe-hialine, cu lungimea de 0,5 mm, apoi culoarea devine gălbui deschis
şi ating1,5 mm (fig. 2), antenă cu şase segmente.
Pupa: este imobilă.
Ou: sunt opace, reniforme.

Fig. 1. Adulți (https://www.cabi.org) Fig. 2. Atac pe fructe (http://www.tswvramp.org)

Simptome: adulții și larvele înțeapă și sug seva din țesuturile frunzelor, florilor și fructelor. Pe
organele atacate se observă pete de decolorare care devin argintii sau brune. Pe frunzele atacate
simptomele se pot observa de-a lungul nervurilor. Din cauza atacului organele afectate se pot
deforma și devin succeptibile pentru instalarea ciupercilor și bacteriilor patogene (fig. 2). Ritmul
de creștere al plantelor este încetinit, bobocii florali datorită atacului nu se mai deschid, la atacuri
mari obținându-se producții reduse, fără aspect comercial.

Biologie: în seră tripsul se înmulțește pe tot parcursul anului și poate avea între 12 și 15 generații.
Temperatura optimă de dezvoltare este de 25ºC. Femelele depun ouăle în țesuturile frunzelor,
florilor dar și pe fructe. O femelă poate depune între 20 și 40 de ouă, acestea fiind sensibile la
uscăciune și temperaturi scăzute. Larvele au patru stadii de dezvoltare, primele două sunt foarte
active producând pagube organelor pe care se dezvoltă. Larvele se retrag pentru împupare în sol,
uneori în florile plantelor gazdă. Ciclul biologic în seră este complet în 14 zile la temperaturi de
30°C şi 44 de zile la temperaturi de 15 ºC. Durata de dezvoltare este de: 1-3 zile larvele de prima
vârstă, trei zile larvele de vârsta a doua, o zi stadiul de prepupă, 10 zile stadiul de pupă, iar
femelele adulte trăiesc în general 40 de zile.

Măsuri de management
Măsuri preventive
- utilizarea la plantare a unui material liber de tripşi;
- monitorizarea culturilor prin capcane lipicioase de culoare albastră sau galbenă, pentru
depistarea insectelor şi inspectarea periodică a plantelor pentru evidenţierea larvelor;
- îndepărtarea plantelor cu simptome de virus pentru a preveni infestarea altor plante;
- arderea resturilor de plante după desființarea culturilor din spații protejate;
- îndepărtarea buruienilor din seră şi din jurul acesteia, deoarece pot constitui sursă de infestare şi
rezervor de virusuri;
- instalarea perdelelor de protecţie la intrarea în seră, care are rolul de a reduce riscul de
pătrundere a tripşilor în spaţiu;
- mulcirea solariilor cu folie pentru a bloca retragerea larvelor în sol.

Măsuri curative:
 metode fizice: utilizarea capcanelor lipicioase de culoare albastră sau galbenă care au rolul de
a captura adulţii prezenţi în cultură; se recomandă 1 capcană/ 100-200 m2, care trebuie verificate
săptămânal (atenţie aceste capcane capturează şi unii paraziţi!).
 metode biologice: în literatura de specialitate sunt menționate specii de insecte prădătoare:
Amblyseius barkeri, Amblyseius cucumeri, Amblyseius degenerans, Anthocoris nemorum,
Chrysoperla carnea, Orius spp. Sunt menționați și nematozi paraziți ai speciei Steinernema
feltiae, dar și fungi entomopatogeni ca Verticillium lecanii Zimm.
 metode chimice: tratamente cu următoarele produse de protecţie a plantelor: MOSPILAN 20
SP/ 20SG / GAZELLE – 0,04%, KOHINOR 200 SL/ TALENT – 0,75 l/ha, SANOMECTIN
PRO 1,8 % - 60-80 ml/hl

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii
limitelor maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la
recoltare.

Timp de pauză:
- MOSPILAN 20SP / GAZELLE - 3 zile
- KOHINOR 200 SL/ TALENT - 7 zile
- SANOMECTIN PRO 1,8 % - 3 zile
IMPORTANT !
Vector de viroze acest trips transmite în stadiul de larvă, la tomate, virusul de carantină
TSWV (Tomato spotted wilt virus) și TSV (Tobacco streak ilavirus), ambele deosebit de
dăunătoare pentru culturile de tomate.
Specia prezintă rezistenţă la o serie de produse de protecţie a plantelor.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Polyphagotarsonemus latus (Banks)

Denumire populară: păianjenul lat, acarianul lat

Statut: nu este organism de carantină, prezent în România

Plante gazdă: specie polifagă, atacă cu preponderenţă tomate, ardei gras, vinete, fasole,
castraveți, cartof și alte specii cultivate în sere, solarii și câmp

Descriere:
- femelele adulte au 165-200 µm lungime, piriforme, de culoare alb-gălbuie. Masculii sunt mai
mici aproximativ 110 µm lungime, corpul este aplatizat având culoarea gălbuie (fig. 1). Nimfele
sunt transparente acest stadiu putând dura 1-3 zile. Oul este oval, hialin, pe suprafaţa lui sunt
prezente mai multe rânduri longitudinale de bulbi caracteristice speciei.
- având dimensiuni microscopice acești acarieni nu se pot observa cu ochiul liber, dar simptomele
de atac sunt vizibile.

Fig. 1. Adulți (https://www.ento.csiro.au) Fig. 2. Atac pe tomate (https://www.pestnet.org)

Simptome: Larvele și adulții se hrănesc cu seva țesuturilor, în principal pe foliajul tânăr, pe


partea inferioară a frunzelor, dar colonile pot fi prezente şi pe alte organe ale plantei, cum ar fi
boboci florali, fructe, lăstari. Atacul porneşte de la bază şi se răspândeşte spre partea superioară.
Plantele prezintă următoarele simptome: stagnarea creșterii, ramificarea puternică în zona de
vârf, uscarea și căderea bobocilor floriferi, avortarea florilor, gofrarea, decolorarea, micşorarea,
deformarea, brunificarea şi suberificarea frunzelor, brunificarea şi suberificarea fructelor (fig. 2 ).
La atac puternic cultura poate fi compromisă, în special prin uscarea pedunculilor florali şi
suberificarea fructelor.

Biologie: în spaţiile protejate încălzite este prezent pe tot parcursul anului. În condiții optime, în
sere, acarianul poate dezvolta o generație la 5-8 zile. Femelele depun 35-50 de ouă pe partea
inferioară a frunzelor, cu o rată de cinci ouă pe zi. Acest dăunător poate fi răspândit de către
insecte (musculița albă și afide forma aripată) şi cu sol infestat. Populaţia de acarieni creşte rapid
în condiţii de umiditate redusă şi temperatură ridicată.

Măsuri de management
Măsuri preventive
 măsuri agrotehnice: controlul culturii precedente pentru a preveni transmiterea acarianului de
la un sezon la altul; curăţarea serei şi a echipamentelor (ex. instalaţiile de irigare); creşterea
nivelului de umiditate deoarece influenţează negativ dezvoltarea acarienilor; îndepărtarea
plantelor cu simptome pentru a împiedica răspândirea în cultură; controlul periodic al răsadurilor
şi culturilor din seră pentru semnalarea timpurie a dăunătorului aplicând ulterior măsuri de
combatere în timp util.

Măsuri curative
 metode biologice:
-pentru menținerea unor densități scăzute, în sere se pot utiliza specii de acarieni prădători:
Phytoseiulus persimilis, Amblyseius californicus, Neoseiulus barkeri sau alte specii prădătoare,
cum ar fi Macrolophus caliginosus. De asemenea, pentru reducerea nivelului populaţiilor de
acarieni se realizează cu ciuperca entomopatogenă Beauveria bassiana
- tratamentele cu extract de usturoi sunt eficiente împotriva acarienilor.

 metode chimice: tratamente cu următoarele produse de protecţie a plantelor:


- VERTIMEC PRO – 1,2 l/ha şi
- APACHE – 0,15-1 l/ha.

-în condiții de seră tratamentele cu acaricide ar trebui aplicate doar în situaţia în care controlul
biologic nu a fost eficient; se realizează la atingerea pragului economic de 1-3 acarieni/frunză sau
5-8% plante atacate şi se selectează astfel încât să fie protejată fauna utilă şi albinele.

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii
limitelor maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la
recoltare.

- Timp de pauză:
- VERTIMEC PRO- 3 zile
- APACHE- 3 zile

IMPORTANT !
Poate produce pagube importante în spațiile protejate la tomate!
Este o specie extrem de polifagă.
Unele populaţii de acarieni au dezvoltat rezistenţă la unele grupe de produse chimice.
Controlul poate fi dificil la soiurile cu frunze gofrate.
Fișa măsurilor privind managementul integrat al
organismului dăunător
Spodoptera exigua (Hübner)

Denumire populară: buha cucurbitaceelor

Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România

Plante gazdă:
Spodoptera exigua are o gamă largă de plante gazdă, insecta fiind dăunătoare culturilor de
legume, câmp și flori. Printre culturile de legume susceptibile se numără: tomatele, sparanghelul,
fasolea, sfecla, brocoli, varza, conopida, țelina, vinetele, salată, ceapa, mazărea, ardeii, cartoful,
ridichea, spanacul, cartoful dulce, napul.

Descriere:
Adult: de mărime medie, anvergura aripilor 25-30 mm, aripile anterioare de culoare gri –
maronii, de obicei cu un model neregulat şi o pată deschisă de forma unei alune, aripile
posterioare uniform gri sau albe, tivite cu o linie închisă pe margini (fig. 2).
Larve: în mod normal prezintă cinci stadii; au culoare variabilă verde deschis sau gălbui în
primele două stadii, apar dungi deschise în stadiul trei, colorate mai închis dorsal în stadiul patru,
în stadiul cinci au variaţii de culoare de la verde dorsal cu roz sau galben ventral şi o linie albă
laterală. Dorsal se poate observa o serie de pete închise la culoare; uneori larvele pot fi foarte
închise la culoare, aproape negre (fig. 1).
Ou: circular, de culoare alb-verzuie, acoperit cu un strat de solzi dând aparenţă pâsloasă.
Pupă: prezentă în sol, de culoare brun-deschis, aproximativ 15-20 mm.

Fig. 1. Larve Spodoptera exigua Fig. 2. Adult Spodoptera exigua


(http://entnemdept.ufl.edu)

Simptome:
Femelele depun oăle într-o masă, de 50-150 ouă pe dosul frunzei, adesea aproape de inflorescenţe
sau vârful lăstarilor. O femelă poate depune între 300 şi 600 de ouă şi acestea eclozează în două-
trei zile. Larvele tinere, sun gregare în primele vârste (stau împreună) se hrănesc pe partea
inferioară a frunzelor lăsând intactă epiderma superioară şi nervurile mari. Larvele mai mari,
devin solitare, produc perforaţii neregulate în frunze, iar cele de ultimele vârste cauzează
defolierea completă aplantelor. La tomate pot fi consumaţi mugurii și punctele de creștere, iar
fructele perforate.
Biologie: Numărul de generații variază în funcție de condițiile climatice. Ciclul biologic poate fi
complet de la câteva zile până la 24 de zile. O larvă la 20 de plante de tomate poate produce
pagube economice.

Măsuri de management
Măsuri preventive:
- inspecția frecventă a culturii, având în vedere ciclul biologic scurt și dezvoltarea foarte rapidă
(pragul de acţiune este 0,3 larve/plantă;
- închiderea serelor pe timpul nopții pentru prevenirea pătrunderii adulților în sere;
- tăierea buruienilor din zonele învecinate;
- îndepărtarea buruienilor din sere și solarii în mod regulat;
- utilizarea de bariere (capcane).

Măsuri curative
 metode biologice prin utilizarea:
- virusului nuclear polihedrosis obţinut din Spodoptera exigua, care are capacitatea de a
omorâ larvele în 3-6 zile;
- unor produse pe baza bacteriei Bacillus thuringiensis (aplicate la larvele din prima şi a
doua generaţie) şi ciupercii Beauveria bassiana;
- nematozilor entomopatogeni (Rhabditida: Steinernematidae și Heterorhabditidae), dar
eficacitatea nematozilor în omorârea larvelor este dependentă de gradul de umiditate,
de aceea nematozii sunt mai eficienţi când larvele coboară în sol pentru împupare.
- paraziţilor, de tipul Trichogramma evanescens (oofag) şi prădătorilor Podisus
maculiventris.

 metode chimice: LANNATE 20 SL – 1,25 l/ha.

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii
limitelor maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la
recoltare.

Timp de pauză:
LANNATE 20 SL - 7 zile

IMPORTANT !

Fluturele este un dăunător polifag.


Daunele sunt determinate de hrănirea larvelor care lasăăă plantele complet defoliate.
Controlul buruienilor este important deoarece plantele spontane reprezintă o sursa de
infestare.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat al
organismului dăunător
Tetranychus urticae Koch

Denumire populară: păianjenul roşu comun

Plante gazdă: este cea mai polifagă specie de acarian, în spaţii protejate atacând peste 300 de
specii de plante gazdă.

Statut: nu este organism de carantină; prezent în România;

Descriere:
adult: este extrem de mic, abia vizibil cu ochiul liber; femelele adulte măsoară aproximativ 0,4
mm lungime, sunt de formă elipsoidală, au culoare variabilă, de la verde deschis, brun şi galben
până la carmin sau roşu închis; masculul este piriform şi mai mic decât femela, măsurând 0.22-
0.35 mm lungime, dar şi de culoare mai deschisă (fig.1); Femele prezintă două forme: de vară de
culoare galbenă până la verde, cu două pete negre dorsal şi de iarnă, care este mai închisă la
culoare, adesea portocalie sau roşie. Culoare poate varia şi în funcţie de planta gazdă, dar şi de
alţi factori.
larva: are formă elipsoidală, de culoare galben-palid la eclozare, devine verde-gălbui după hrănire
şi prezintă numai trei perechi de picioare (fig. 2).
ou: formă sferică, de culoare pală, translucid, se închide la culoare pe parcursul dezvoltării.

Fig. 1. Adulţi (mascul şi femelă) (https://www.cabi.org) Fig. 2. Ou şi larvă (http://jenny.tfrec.wsu.edu)

Simptome:
-păianjenii colonizează partea inferioară a frunzelor, iar prin înţepăturile pe care le produc,
celulele ţesutului se golesc în urma absenţei sevei şi provoacă îngroșarea sau îngălbenirea
frunzelor. Petele necrotice apar în stadiile avansate ale leziunilor frunzelor.
-pe măsură ce infestarea devine severă, frunzele par bronzate sau argintii, devin fragile și cad
prematur, plantele nu mai fructifică normal şi dau recolte scăzute.
-defolierea completă poate apărea dacă acarienii nu sunt controlați.
-atacul acarienilor la floarea deschisă provoacă o înroșire și dispariția petalelor care seamănă cu
arderea prin pulverizare.
-frunzele şi tulpina plantelor sunt acoperite cu ţesătura acarienilor, vizibilă cu ochiul liber.
Biologie: în spaţiile protejate încălzite este prezent pe tot parcursul anului, dezvoltarea având loc
între 12 şi 40°C. În condiții optime, în sere, acarianul poate dezvolta o generație la 5-8 zile.
Femelele depun 35-50 de ouă pe partea inferioară a frunzelor, cu o rată de cinci ouă pe zi. Poate
fi răspândit prin activitatea omului (unelte, deplasarea în seră), cu plante infestate, curenţi de aer,
insecte (musculița albă și forma aripată a afidelor), dar şi cu sol infestat. Populaţia de acarieni
creşte rapid în condiţii de umiditate redusă şi temperatură ridicată.

Măsuri de management:
Măsuri preventive
 curăţarea serelor și echipamentelor, de exemplu canalele de irigare și aspersoarele, între
ciclurile de cultură;
 creşterea umidității relative sau umezirea frunzelor pot încetini înmulțirea populaţiilor de
acariani (dar favorizează bolile fungice);
 controlul buruienilor din sere și din exteriorul acestora.

Măsuri curative
metode biologice:
-pentru controlul dăunătorului sunt folosiţi cu succes prădătorii, cel mai eficient fiind acarianul
Phytoseiulus micropilis, acesta putând reduce până aproape de zero populaţia acarianului. Alte
specii de acarieni prădători eficace: Neioseiulus californicus, N. fallacis, N. longispinosus,
Galemdromus occidentalis (rata de eliberare a prădătorilor depinde de densitatea acarianului
fitofag, de cultură, temperatură);
- lansarea buburuzelor din genul Stethorus, foarte eficientă fiind specia Stethorus punctillum, care
poate consuma 1000 de ouă de acarieni în 2-3 săptămâni;
- utilizarea tripşilor prădători, cum ar fi Scolothrips sexmaculatus (eficientă mai ales pentru
spaţiile uscate şi cu temperaturi mari;
- preparatele entomopatogene având la bază ciupercile Enthomophthora thaxteriana şi E.
adjarica s-au dovedit eficiente cu condiţia să se menţină o umiditate atmosferică aproape de
saturaţie o anumită perioadă de timp;
-utilizarea de produse alternative cum ar fi: săpun sau ulei esențial de muşeţel, oregano,
portocale, care ar putea fi utile pentru limitarea dezvoltării acarianului.

 metode chimice cu următoarele produse de protecţie a plantelor: VOLIAM TARGO - 0,6-0,8


l/ha, KANEMITE SC pentru plante cu înălţimea < 50 cm – 0,625 l / ha în 600 l apă, pentru
plante cu înălţimea între 50-125 cm – 0,938 l/ha în 900 l apă, pentru plante cu înălţimea ˃125 cm
– 1,25 l/ha în 1200 l apă, APACHE – 0,15 -1 l/ha, la apariţia primelor forme mobile, INVERT
1,8 EW 0,15 -1 l/ha, la apariţia primelor forme mobile.
Timp de pauză:
- VOLIAM TARGO - 3 zile
- KANEMITE - 7 zile
- APACHE - 3 zile
- INVERT 1,8 EW - 3 zile

IMPORTANT!
Este una din speciile de acarieni care se găsesc frecvent în spaţii protejate şi produc daune
economice la culturile afectate.
Acarianul poate trăi și pe plante spontane, ceea ce poate constitui o sursă de infestare.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Thrips tabaci Lind.

Denumire populară: tripsul tutunului, tripsul cepei

Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România

Plante gazdă: este o specie polifagă care atacă specii de plante din 25 familii botanice, ex.
legume (tomate, ardei, castraveţi, vinete, varză, salată, conopidă ), flori (trandafir, garoafă,
crizanteme, gerbera, orhidee), pomi (cais, prun, piersic) etc. Dăunătorul este prezent atât în spaţii
protejate cât şi în câmp.

Descriere:
Adult: 0.8-1 mm lungime, corp alungit, îngust şi plat, de culoare galbenă sau brună –castanie.
Antenele sunt formate din şapte articole. Picioarele sunt galbene, femurul şi tibia cu nuanţe slab
cenuşiu. Aripile anterioare sunt de culoare uniform brun gălbuie prezintă două nervuri
longitudinale, cu franjuri pe margine, iar cele posterioare prezintă o singură nervură longitudinală
(fig.1);
Larva: asemănătoare cu adultul, de culoare albă-palidă la început, apoi verzuie sau gălbuie, are
0,9-1 mm lungime, antene din şase articole.
Ou: eliptic, albicios, depus în epiderma frunzelor sau florilor.

Fig. 1. Adult Fig. 2. Atac pe frunze


( www.bioforce.co.nz) (www7.inra.fr)

Simptome: adulţii şi larvele colonizează frunzele, vârfurile vegetative şi florile şi sug seva din
ţesuturi producând daune directe. În urma atacului apar pete galbene-cenuşii, mai ales de-a lungul
nervurilor şi în timp ţesuturile atacate se necrozează. De asemenea, foliajul, prezintă numeroase
pete argintii care corespund celulelor golite de conţinut (fig. 2).

Biologie: în condiţii de seră nu intră în diapauză, se înmulţeşte tot tipul anului, având până la 10
generaţii, uneori 14. De asemenea, când temperatura şi umiditatea sunt optime o generaţie se
dezvoltă în 16-20 de zile, în schimb durează 20 de zile la 20oC şi 11 zile la 30oC. La 25°C, durata
stadiilor a fost de 6 zile pentru ou, 6,1 zile pentru larvă, 1,4 zile pentru nimfă şi de 2,8 zile pentru
adult. O femelă poate depune până la 50 de ouă pe parcursul vieţii.

Măsuri de management
Măsuri preventive
 rotaţia culturilor;
 folosirea foliei de mulci pentru a bloca contactul tripsului cu solul (tripsul se transformă
în adult în sol);
 îndepărtarea buruienilor din seră şi din jurul acesteia, deoarece pot constitui sursă de
infestare şi rezervor de virusuri;
 instalarea perdelelor de protecţie la intrarea în seră, care are rolul de a reduce riscul de
pătrundere a tripşilor în spaţiu;
 arderea resturilor de plante rămase la desfiinţarea culturii.

Măsuri curative
 metode fizice: utilizarea capcanelor lipicioase de culoare albastră sau galbenă care au rolul de
a captura adulţii prezenţi în cultură; se recomandă 1 capcană/ 100-200 m2, care trebuie verificate
săptămânal (atenţie aceste capcane capturează şi unii paraziţi!).
 metode biologice: tratamente cu Amblyseius swirskii, Typhlodromus tripsi (acarieni prădător),
Aelothrips fasciatus (trips), Coccinella 7-punctata, Coccinella undecimpunctata (buburuze),
Chrysoperla carnea.
 metode chimice: tratamente cu următoarele produse de protecţie a plantelor: VYDATE 10 L -
10 l/ha, SANOMECTIN PRO 1,8 % - 60-80 ml/hl, VERTIMEC 1,8 EC – 60 – 80 ml/hl,
MATCH 050 EC – 1,5 l/ha.

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii
limitelor maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la
recoltare.

Timp de pauză:
- VYDATE 10 L - 21 zile
- SANOMECTIN PRO 1,8 % - 3 zile
- VERTIMEC 1,8 EC - 3 zile
- MATCH 050 EC - 7 zile

IMPORTANT !
Atacul este foarte periculos la răsaduri.

Dăunătorul este vector principal în transmiterea tospovirusurilor la tomate, ardei,


castraveţi, inclusiv Tomato spotted wilt virus.

Identificarea larvelor şi adulţilor se face prin analiză la microscop.


Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Trialeurodes vaporariorum Cockerell

Denumire populară: musculița albă de seră

Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România.

Plante gazdă: specie extrem de polifagă, culturile de tomate din spațiile protejate fiind adesea
cele mai sever infestate.

Descriere:
Adultul prezintă corpul alungit, alb-gălbui, acoperit de o secreție ceroasă albă pulverulentă (fig.
1). Aripile, de culoare albă, nepătate, bine dezvoltate și cu nervațiune redusă și rotunjite la bază,
sunt ținute relativ plane când sunt în repaus. Dimensiunile corpului sunt mici, de 1,15- 1,5 mm,
masculul fiind ușor mai mic decât femela.
Oul este fusiform, cu diametrul de 0.22-0.24 mm, prevăzut cu un pedicel scurt, la depunere fiind
de culoare alb-gălbui, iar după două zile devine negru-violet cu reflexe metalice.
Nimfa neonată are forma ovală, de culoare galbenă-palid, cu ochii roșii. Ultimul stadiu de
dezvoltare al nimfeii, denumit „pupariu”, este de formă ovală, turtit dorso-ventral, cu colorit
verde pal și acoperit de o secreție ceroasă, albă. Pe partea dorsală a frunzei se văd ca niște
picături mici albe cu aspect ceros.

Fig. 1. Musculița albă de seră în diferite stadii de dezvoltare (http:// www7.inra.fr)

Simptome:
Adulții și larvele formează colonii pe spatele frunzelor, în urma atacului frunzele se gofrează, se
îngălbenesc, se usucă pornind de la margine și cad. Pe frunze apare fenomenul de ”rouă de
miere” din cauza dejecțiilor zaharoase ale insectei și ulterior acestea se acoperă cu fumagină.
Plantele atacate au colorație anormală, apare piticirea, se ofilesc, au creştere întârziată, dau
producții reduse și chiar se usucă.

Biologie: În condiții de seră musculița se dezvoltă în tot cursul anului, putând avea 10-12
generații, care se suprapun, astfel că în același timp sunt prezente toate stadiile. După 2-3 zile de
la apariție femela începe depunerea pontei alcătuită din 10-50 ouă, numărul total depus de o
femelă fiind între 100-500. Ouălele sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor, grupate în cerc
sau izolat. Incubația, la temperatură medie de 20-23º C, durează 9-13 zile, stadiul nimfal 9-11
zile, iar stadiul de pupariu 7-12 zile. Durata ciclului de dezvoltare este de 4-6 săptămâni în seră.
Dezvoltarea este influențată de temperatură, umiditate atmosferică, lumină și planta gazdă.

Măsuri de management
Măsuri preventive:
-distrugerea resturilor vegetale, dezinfecţia solului și a incintei; îndepărtarea buruienilor, care pot
fi surse de infestare, din sere și din jurul spațiilor protejate;
-utilizarea răsadurilor care să provină din locuri de producție libere de dăunatori;
- monitorizarea culturilor prin amplasarea capcanelor lipicioase care permit detecţia dăunătorului.

Măsuri curative
 metode biologice: prin utilizarea de preparate fungice pe bază de Beauveria bassiana,
Paecilomyces fumosoroseus, Verticilium lecanii, diferite specii de prădători: Chrysopa carnea,
Hippodamia comvergens, Macrolophus caliginosus, Delphastus pusillus sau specii de paraziți:
Encarsia formosa și E. mundus.
- rezultate bune dau şi stropirile cu soluție din săpun de casă sau cu soluții obținute din tutun, coji
de portocale sau lămâi sau din ardei iuți.

 metode chimice: tratamente cu următoarele produse de protecţie a plantelor: PROXIMO –50-


75 ml/hl, HARPUN- 75 ml/100 l apa, de la apariţia inflorescenţelor până la coacere, prima
aplicare efectuându-se la apariţia primilor adulţi, VYDATE 10 G – 30-55kg/ha,VYDATE 10L –
10 l/ha, ACTARA 25 WG – 0,2 kg/ha, SANMITE 10 EC – 1,5 l/ha, JUVINAL 10 EC –
0,05%/ha, LIDER 200 SL – 0,75 l/ha.
- utilizarea insecticidelor trebuie să fie redusă la minimum, doar în situații de urgență,
preferându-se acele produse care sunt selective pentru duşmanii naturali. Se va urmări acoperirea
cu soluție în special a părții inferioare a frunzelor.

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depășirii
limitelor maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la
recoltare.

Timp de pauză:
PROXIMO - 3 zile
HARPUN - 3 zile
VYDATE 10G - 21 zile
VYDATE 10L - 21 zile
ACTARA 25 WG - 3 zile
SANMITE 10 EC - 3-7 zile
JUVINAL 10 EC - 1-3 zile
LIDER 200 SL - 3 zile

IMPORTANT !
Specie DEOSEBIT de dăunătoare pentru plantele cultivate în spaţii protejate!
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Tuta absoluta Meyrick

Denumire populară: molia minieră a frunzelor, minierul tomatelor

Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România

Plante gazdă: dăunător al culturii de tomate, dar poate ataca şi alte plante din familia
Solanaceae cum ar fi: Solanum tuberosum (cartof), Solanum melongena (vinete), Capsicum
annuum (ardei), diverse buruieni; în Italia a fost semnalat şi pe Phaseolus vulgaris (fasole).

Descriere:
Adult: culoare brună-cenuşie, uşor argintată, cu pete mici, negre pe aripile anterioare; are
lungimea de 5-7 mm, anvergura aripilor de 8-10 mm, antene filiforme (fig.1);
Larva: are 0,5 mm, de culoare crem şi capul negru la eclozare; atinge 7-10 mm la completa
dezvoltare, este de culoare galben-verzuie, uneori cu tentă roşcată şi în ultimul stadiu prezintă o
bandă neagră pe protorace (fig. 2);
Ou: eliptic, de culoare variabilă de la alb până la galben, la depunere, devine aproape negru în
momentul eclozării.
Pupa: de culoare verzuie la început, devine brun închis în momentul apariţiei adultului.

Fig. 1. Adult Fig. 2. Larvă


(foto: ANF) (foto: ANF)

Simptome: ponta este depusă pe partea inferioară a frunzelor. Larvele atacă toate părţile aeriene
ale plantelor de tomate şi pot produce pagube în toate stadiile de dezvoltare ale plantelor. Acestea
produc prin hrănire mine neregulate care în stadiu avansat de atac devin necrotice. Galeriile
produse în tulpină influenţează negativ dezvoltarea plantelor. Fructele pot fi atacate încă de la
apariţie şi galeriile formate pot fi invadate ulterior de patogeni secundari.
Larvele pot fi depistate cu uşurinţă deoarece preferă staţionarea pe mugurii apicali, flori sau
fructele în formare, pe care se văd resturi de culoare neagră produse prin hrănire.

Biologie: insecta are un potenţial productiv foarte mare, ciclul biologic fiind complet în 29-38
zile. Ouăle sunt depuse pe partea aeriană a plantelor, o femelă depunând în cursul vieţii
aproximativ 260 de ouă. Eclozarea durează 5-7 zile la temperatura de 26-30°C şi umiditate
relativă de 60-75%, larvele trecând ulterior prin 4 stadii larvare, în aproximativ 20 de zile.
Împuparea are loc în sol, la o adâncime de 1-2 cm, în interiorul minelor sau pe frunze. Dăunătorul
nu intră în diapauză atâta timp cât există hrană disponibilă. După 10-13 zile de la împupare apar
adulţii care pot trăi 30-40 zile, în condiţii optime de laborator.

Căi de răspândire: prin plante destinate plantării, fructe, ambalaje, zborul adulţilor.

Măsuri de management
Măsuri preventive
 utilizarea răsadurilor sănătoase care provin din zone cunoscute ca fiind libere de dăunător
 monitorizarea culturii prin instalarea capcanelor care au rol de a pune în evidenţă prezenţa
dăunătorului, dar şi de colectare a indivizilor.
 asigurarea etanşeităţii serelor şi utilizarea plaselor de insecte
 smulgerea şi distrugerea prin ardere a plantelor suspecte a fi infestate
 eliminarea în totalitate a buruienilor gazdă din imediata vecinatate

Măsuri curative
 metode biologice prin:
- tratamente cu BACTOSPEINE DF 0,33-0,66 kg/ha, administrându-se de la eclozare şi în
primele stadii;
- insecticide bazate pe bacteria Bacillus thuringiensis
- paraziţi: Trichogramma cacoeciae
- prădători: Nesidiocoris tenuis, Macroliphus caliginosus

 metode chimice: tratamente cu următoarele produse de protecţie a plantelor: VOLIAM


TARGO – 0,8 l/ha, ALVERDE – 1,0 l/ha, NUPRID AL 200 SC – 1,0 l/ha , AFFIRM – 1,5 kg/ha,
ACTARA 25 WG – 0,2 kg/ha
- tratamentele sunt necesare mai ales în ciclul doi de cultură.

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii
limitelor maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la
recoltare.

Timp de pauză:
VOLIAM TARGO - 3 zile
ALVERDE - 3 zile
NUPRID 200 SC - 3 zile
AFFIRM - 3 zile
ACTARA 25 WG - 3 zile
BACTOSPEINE DF - nu este necesar

IMPORTANT !
La tomate au fost înregistrate pierderi de recoltă între 50-100 %.
Combaterea chimică este dificilă datorităţii capacităţii larvelor de a se hrăni în interiorul
frunzelor şi potenţialului biotic ridicat.
Adulţii sunt nocturni, deci greu de detectat în timpul zilei.
2.2.5. Nematozi
1. Meloidogyne spp. – nematozi galicoli
Fișa măsurilor pentru managementul integrat al
organismului dăunător
Meloidogyne spp. Goeldi
Denumire populară: nematozi galicoli

Statut: nu sunt organisme de carantină; prezente în România. Speciile semnalate în sere sunt:
Meloidogyne arenaria, M. incognita şi M. javanica,

Plante gazdă: extrem de polifage, fiind semnalate pe mai mult de 1500 specii de plante, care
aparțin la peste 40 familii botanice. În țara noastră produc daune mari la tomate cultivate în spaţii
protejate.

Descriere: adulţii prezintă dimorfism sexual evident, prin forma şi dimensiunile celor două sexe,
femelele au corpul rotund, în timp ce masculii sunt vermiformi.

Fig. 1. Gale pe rădăcini de tomate (https :// www.forestryimages.org)

Simptome: Primele simptome se manifestă prin ofilirea frunzelor și stagnarea în creștere, urmată
de uscarea plantei de la vârf spre bază. După 3-4 săptămâni pe rădăcini se observă apariția galelor
specifice (fig. 1). Pagubele produse culturilor sunt în funcție de gradul de infestare a solului și de
momentul când se produce atacul la nivelul rădăcinilor. În cazul plantelor tinere un atac puternic
poate compromite cultura. La nivelul galelor vasele libero-lemnoase sunt opturate, iar circulația
sevei se întrerupe, determinând putrezirea rădăcinilor și uscarea plantelor. În cele mai multe
cazuri atacul nematozilor favorizează infecțiile cu Fusarium spp. și Verticillium spp., care
grăbesc pieirea plantelor.

Biologie: În seră nematozii galicoli ai rădăcinilor se întâlnesc în tot cursul anului și pot avea 4-8
generații. O femelă poate depune între 300-1000 ouă, dar în condiții optime numărul ouălor poate
ajunge până la 2000. Larvele de vârsta a II-a numite și larve de invazie se răspândesc în sol în
căutarea rădăcinilor diferitelor plante, le perforează și pătrund în țesuturi, de regulă în apropierea
vârfului de creștere. După o perioadă scurtă de hrănire, larvele devin imobile și rămân în aceleași
locuri până la sfârșitul dezvoltării. Odată cu hrănirea larvele secretă niște enzime, care determină
hipertrofierea țesuturilor din zonele de atac, dând naștere la niște umflături denumite gale. În
condiții termice normale numărul femelelor este mai mare decît cel al masculilor, în timp ce la
temperaturi scăzute numărul masculilor este mai mare decât al femelelor. Durata ciclului biologic
este influențată de temperatura și umiditatea solului, precum și de calitatea hranei, variind între
25-90 zile.

Măsuri de management
Măsuri preventive
 utilizarea unor răsaduri sănătoase, libere de nematozi;
 menţinerea solului curat, rotaţia culturilor, îndepărtarea buruienilor;
 crearea și folosirea de soiuri și hibrizi cu rezistență la nematozi prin transferul unor gene
de rezistență de la specia Lycopersicum peruvianum cum ar fi: Ronita, Rossol, Piernita,
Piersol, Anahu, Gilestar sau cei produşi în țara noastră: Oltbrid, Craiobrid, IR-18, IR-34,
M-14;
 lăsarea serelor deschise şi oprirea încălzitului în anumite perioade, pe timpul iernii.

Măsuri curative
 metode fizice: dezinfectarea solului prin tratamente termice cu aburi, la temperaturi de
90-100ºC, timp de 2-3 ore, dă rezultate bune, dar în prezent această metodă se practică pe
scară redusă, datorită consumului ridicat de energie și a costului acesteia; o soluţie mai
ieftină este solarizarea solului.
 metode biologice: aplicarea agenţilor Pasteuria penetrans utilizat în controlul M.
incognita pe tomate și Paecilomyces lilanicus în controlul M. incognita pe cartof.
Verticillium chlamydosporium parazitează ouăle în UK.
 metode chimice: utilizarea următoarelor produse de uz fitosanitar: BASAMID
GRANULE 500 kg/ha la sol cu încorporare înainte de plantare, VYDATE 10 L -10 l/ha,
NEMATHORIN 10 G – 15 kg/ha aplicat pe rând, VYDATE 10 G – 30 -55 kg/ha,
VELUME PRIME 400 SC – 625 ml/ha.

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din


produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depășirii
limitelor maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la
recoltare.

Timp de pauză:
- BASAMID GRANULE - nu este necesar
- VYDATE 10 L - 21 zile
- NEMATHORIN 10 G - 70 zile
- VYDATE 10 G - 21 zile
- VELUME PRIME 400 SC - nu este necesar
IMPORTANT!
Identificarea cu acurateţe a speciilor presupune examen microscopic de laborator!
În cele mai multe cazuri atacul nematozilor favorizează infecțiile cu Fusarium spp. și
Verticillium spp., care grăbesc pieirea plantelor!
Bibliografie selectivă

- Alexandri Al., Olangiu M., Petrescu M., Rădulescu E., Rafailă C. (1972) - Tratat de
fitopatologie agricolă, Ed. Academiei RSR, p. 72-76.

- Alford D. V. (1991&1995) – A colour atlas of pest of ornamental trees, shrubs and flowers.
Manson Publishing,
-Costache M., Roman T., Costache C. (2003) – Ghid pentru recunoașterea și combaterea bolilor
și dăunătorilor la legume, Ed. Agris, p. 115;

-Csoka G. (2003) – Leaf mines and leaf miners, Forest Research Institute, Tipografia Agroform ,
Budapest, pag. 37-39;

-Deheleanu A., Albina Macedon - Extras Producţia Vegetală, Horticultura, nr 10/1981.


Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, pag. 25-28

-Dobreanu Ecaterina, Manolache Constantin (1969) – Fauna RSR- Insecta, Vol. VIII, fascicula 5,
Homoptera, pag. 90; Editura Academiei RSR, București,1969;

-Dobrin Ionela, Frăsin Loredana, Pașol P. (2007) – Tratat de entomologie specială, Editura Ceres,
București, pp 5-398;

-Docea E., Severin V., Baicu T., Pop I. (1976)- Îndrumător pentru recunoașterea și combaterea
bolilor plantelor cultivate, Ed. Ceres, București, p.150-151; p.147-148; p.152

-Gigon V., Camps C., Le Corff Josiane Biological control of Tetranychus urticae by Phytoseiulus
macropilis and Macrolophus pygmaeus in tomato greenhouses. Available from
https://www.researchgate.net/publication [accessed Mar 19 2018].

-Grozea I, Stef R, Virteiu AM, Carabet A, Molnar L, 2012. Southern green stink bugs (Nezara
viridula L.) a new pest of tomato crops in Western Romania. Research Journal of Agricultural
Science, 44 (2):24-27;

-Grozea I, Virteiu AM, Ştef Ramona, Carabet A, Molnar L, Florian T, Vlad M, 2015. Trophic
evolution of southern green stink bugs (Nezara viridula L.) in western part of Romania. Bulletin
of University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca. Horticulture,
72(2):371-375;

-Grozea I, Virteiu AM, Ştef Ramona, Carabet A, Molnar L, Marcu Viorela, Draga Diana (2015)
The Spread of Nezara viridula (Hemiptera:Pentatomidae) species from its first occurrence in
Romania. BulletinUASVM Horticulture 73(2) / 2016. Print ISSN 1843-5254, Electronic ISSN
1843-5394;

-Hussey N. W., Read W. H., Hesling J. J. (1969) –The pest of protected cultivation. The biology
and control of glasshouse and mushroom pests, pp. 404.
-Jones J.B., Stall R.E., Zitter T.A. (2006)- Compendium of Tomato Diseases, APS Press (The
American Phytopathological Society), p.19, Pl.23A,B; p.22, Pl.28 A,B; pag.9-10, Pl.11 ; p.13-14,
Pl.15B; p.18-19, Pl.21B

-Manolache C., Boguleanu Gh. şi colab. (1978) - Tratat de zoologie agricolă, vol I, Ed.
Academiei Române, pag.440.

-Perju T., Ghizdavu (2001) - Tratat de zoologie agricolă, vol V, Ed. Academiei Române,
Bucureşti, pag. 396;

-Pașol P., Dobrin Ionela, Frasin I., (2007) - Tratat de entomologie specială, dăunătorii culturilor
horticole, Ed. Ceres, Bucuresti, p. 110-111;

-Pop I.V., Tratat de Virologie Vegetală Vol III- Virusurile Culturilor Horticole Ediţia I, Editura
Printech, Bucureşti 2009, p.109-117, p. 124-127; p. 159-171;

-Popescu Ghe., (2005) - Tratat de patologia plantelor ,vol III, Ed. Eurobit, p. 15, 33.

-Roșca I., Rada Istrate (2009) – Tratat de entomologie (agricultură, horticultură, silvicultură)
Alpha MDN, Buzău, Pag 331.

-Quarantine pests for Europe, Second Edition, Data sheets on quarantine pests for the European
Union and for the European and Mediterranean Plant Protection Organisztion, Prepare by CABI
and EPPO for the European Union, p 981-985, p. 1146-1151, p 1388-1392, p. 1367-1372

-Roșca I., Drosu S., Bratu E., (2001) – Entomologie horticolă specială, Ed. Editura Didactică și
Pedagogică, R.A., p. 309;

-Roşca I., Iacomi Beatrice Michaela (2012) – Bolile şi dăunătorii din principalele agroecosisteme
legumicole, Alpha MDN, Buzău p. 67

-Săvescu A. și colab. (1982) – Tratat de zoologie agricolă, Dăunătorii plantelor cultivate, Vol. II,
Editura Academiei RSR, pag. 172 -178;

-Săvescu A. (1961) - Album de protecţia plantelor II;

-Severin V., Iliescu C. H, (2006), Bolile bacteriene ale plantelor, Ed. Geea, p. 158-173;

-Spencer K.A., (1973) – Series Entomologica vol 9 Agromyzidae (Diptera) of Economic


Importance The Hague.

-Scortichini M., Le Malattie Batteriche delle colture agrarie e delle specie forestali, Edagricole –
Edizioni Agricole, p. 329-330

-Standard OEPP PP 2/29 (1) Buletin OEPP 34, pp 41-42;

-Ureche Camelia (2010) – Insectele miniere din România, Editura Pim, pg 244;
-Teodorescu G., Roman T., Sumedrea M. (2003) – Entomologie Horticolă - dăunători specifici și
metode de combatere, Ed. Ceres, București, p. 67;

-Zhang Zhi-Qiang (2007)- Mites of greenhouses. Identification, Biology and control. CABI
Publishing.

Resurse www:
https://www.cabi.org
https://gd.eppo.int
https://www.plantwise.org
https://ag.umass.edu
http://www.horticultorul.ro
https://hort.uwex.edu
http://www.agroatlas.ru
http://www.aomidoribiocontrol.com
http://influentialpoints.com
http://entnemdept.ufl.edu/creatures.htm
https://ag.umass.edu
https://www.agrolink.com.br
http://www.agri.huji.ac.il
http://www7.inra.fr
http://greenhouseipm.org
http://www.tswvramp.org
https://www.The Ohio State University – Providing tools for managing and diagnosing vegetable
diseases
https://www.americantomatogrowers.org
https:// www.hort.cornell.edu
https://www.gardeningknowhow.com
https://www.missouribotanicalgarden.org
https://www. ag.ndsu.edu
https://www.botanistii.ro
https://www.paradisverde.ro
http://erec.ifas.ufl.edu/tomato-scouting-guide/diseases
https://www.ideegreen.it
http://www.aces.edu/agriculture/insects-diseases-weeds-pests
http://www.alamy.com