Bolile pomilor fructiferi sâmburosi

Bolile piersicului

Declinul bacterian al piersicului

Cel mai bine se observă simptomele toamna după căderea frunzelor

Acestea apar pe ramurile de un an la baza mugurilor sau în jurul cicatricelor petiolului sub forma unor
necroze însoțite de o scurgere

Bășicarea frunzelor de Piersic

Frunzele prezintă umflături sau bășicări pe fața superioară și adâncituri pe cea inferioară la început sunt
roșii și apoi devin galbene și făinoase

Făinarea piersicului și Migdalului

Organele aeriene prezintă pete albicioase. Aceste sunt formate din miceliul ciupercii care devine prăfos
în momentul în care ciupercă formează organele de fructificare asexuată

Ciuruirea frunzelor de sâmburoase

Este o boală întâlnită la toate sâmburoase frunzele Prezintă pe toată suprafața limbului pete circulare
brune dimensiuni cu margine roșiatică. în dreptul acestor Petre țesuturile sunt necrozate și sunt
desprinse dand aspect de ciuruiri

Bolile cireșului și vișinului

Antracnoza cireșului și vișinului

Atacul afectează atât frunzele cât și fructele

Pe frunze în urmă infecție a parte superioară pete roșiatice te parte inferioară se formează deformări
mici alb sau gri deschis

Frunzele atacate se îngălbenesc apoi se usucă și cad prematur

Monilioza

Atacul este favorizat de rănile produse de păsări dar mai ales de crăparea fructelor în urma fenomenelor
fiziologice care apar După ploaie șăstarii atacați au aspect de opărit, ca în urma unui îngheț târziu de
primăvară. Fructele prezintă un putregai brun. Punctele rămase în pomi se mumifică
Bolile nucului

Arsura bacteriană nucului

Organele afectate de Atacul bacterii sunt frunzele, ramurile tinere și fructele

Pe frunze apar în urma atacului pete brune

Pe lăstari se formează past brune închis care evoluează în ulcere

Atacul pe fructe se manifestă prin pete negre care se unesc și adâncesc, fructele cad prematur

Antracnoza nucului

Frunzele prezintă pete mari de culoare brună. în dreptul petelor pe partea inferioară a Frunzei se
observă puncte negre acestea reprezentând organele asexuate ale ciupercii.

BOLILE CEREALELOR PĂIOASE (I)

Pătarea în ochi a bazei tulpinii

Atacul ciupercii are loc în vetre, caracteristică fiind căderea plantelor din aceste vetre. Simptome: sub
teaca frunzei de la baza tulpinii, se observă la plantele atacate o pată de formă lenticulară, de culoare
brun deschis, cu punct negricios în centru.

La maturitea ciupercii, pata devine galbenă deschis delimitată de un chenar brun, acesta fiind simptomul
clasic de “pătare în ochi”. Tulpina se închide la culoare deasupra şi sub pată iar sub acţiunea ploilor şi a
vântului se îndoaie sau se rupe la nivelul petei.

Îngenuncherea cerealelor păioase

Plantele infectate în stadii mici ale dezvoltării pot fi smulse uşor din sol deoarece au sistemul radicular
necrozat. În fenofaza de înspicare, plantele au rădăcinile deja putrezite, ţesuturile mecanice de susţinere
a plantei de la baza tulpinii fiind distruse, ceea ce conduce la simptomul de “îngenunchere” a plantelor.
Aceste plante sunt clorotice iar spicele sunt albicioase şi fie nu au boabe, fie boabele sunt şiştave.

Rizoctonioza

Aceasta este o boală de primăvară, manifestându-se în vetre şi este foarte răspândită la cerealele
păioase. Organele afectate de atacul ciupercii sunt rădăcinile, tulpinile şi tecile frunzelor de la baza
paiului. Rădăcinile prezintă pete care la început sunt deschise la culoare, dar mai târziu devin brune iar
ţesutul necrozat se detaşează, rădăcinile rămânând în dreptul petelor doar cu cilindrul central.
Făinarea cerealelor păioase

Primele atacuri de făinarea poate fi înregistrate în culturile de cereale păioase de toamnă imediat după
formarea primelor frunze.

Primăvara se înregistrează atacuri de făinare pe toate organele vegetative ale plantelor. Manifestarea
tipică a atacului constă din apariţia pe organele infectate a unei pâsle de culoare albă la început, care pe
măsura maturizării miceliului(corpul vegetativ al ciupercii) devine galben şi apoi maroniu deschis. Dacă
la început pâsla albă este catifelată, la maturitatea formelor de înmulţire asexuate(conidioforii cu
conidii) devine prăfoasă

Pălirea parazitară a frunzelor de cereale

Simptomul principal la septorioza frunzelor este constituit de petele relativ ovale. La început aceste
pete sunt galbene, apoi se usucă şi devin brune, fiind cuprinse între nervurile frunzelor fără a fi
delimitate de ţesut sănătos de chenar de altă culoare iar pe aceste pete apar puncte negre

Arsura frunzelor, “Boala nordului” sau rincosporioza orzului şi secarei

Primele simptome pot apare la începutul perioadei de vegetaţie a plantelor. Astfel, pe frunzele de la
baza plantelor de orz şi orzoaică, mai ales la bază pe lângă urechiuşe, apar pete neregulate, alungite de
culoare cenuşie cu chenar brun. În cazul în care aceste prime simptome coincid cu o vreme umedă şi
răcoroasă, boala progresează repede şi se vor putea observa aceleaşi pete şi pe frunzele superioare.
După un interval de timp care variază ca lungime în funcţie de condiţiile meteorologice, ţesuturile din
dreptul petelor vor fi necrozate.

BOLILE CEREALELOR PĂIOASE

RUGINILE CEREALELOR PĂIOASE

Rugina brună a grâului, secarei, triticalelor, orzului, orzoaicei, şi ovăzului.

Simptome. Principalul simptom al ruginii brune este apariţia pe suprafaţa frunzelor a pustulelor de
culoare brună dispuse mai mult sau mai puţin grupat între nervurile foliare. Pustulele sunt pete
îngroşate în care sub epiderma frunzei se găsesc sporii ciupercii, mai precis uredosporii. La maturitatea
ciupercii, epiderma cedează sub presiunea uredosporilor iar aceştia sunt eliberaţi, pustulele devenind
pulverulente

Rugina galbenă a grâului, secarei şi orzului – Puccinia striiformis

Simptome. Pustulele la rugina galbenă se formează pe toate organele aeriene ale plantelor. Cu toate
acestea organele afectate preponderent sunt frunzele. Atacul pe frunze este de foarte multe ori foarte
virulent ceea ce conduce la uscarea în într-un interval de câteva zile a frunzelor afectate.

FUZARIOZELE CEREALELOR PĂIOASE.

Toate speciile genului Fusarium care atacă cerealele păioase produc putregaiuri ale rădăcinii, tulpinii şi
inflorescenţelor.

Toxinele produse de ciupercile din genul Fusarium produc toxinfecţii

Mucegaiul de zăpadă al cerealelor păioase

Simptome. Caracteristica principală a atacului acestei specii este faptul că ea atacă primăvara devreme,
fiind caracteristică afectarea plantelor care au fost acoperite cu un strat gros de zăpadă iar apoi au fost
plasate în condiţii de exces de apă în sol şi de frig în acelaşi timp. Pe plantele din culturi de cereale
păioase, mai ales pe grâu, în vetre, se formează un mucegai de culoare deschisă care conduce la uscarea
plantelor afectate, mai ales în cazul în care condiţiile de umiditate ridicată şi temperaturi scăzute se
menţin.

Fuzarioza spicelor cerealelor păioase

Principalul simmptom constă îîn înroşirea spiculeţelor care iniţial erau albe sau în condiţiile în care
vremea este caldă şi umedă, infecţia cuprinde întregul spic, caz în care dacă se trece cu mâna prin lan şi
se înclină plantele se pot observa aceste spice de culoare roşie. Boabele formate în astfel de spiculeţe
sunt şiştave şi au culoare roşiatică.

TĂCIUNII CEREALELOR PĂIOASE.

Prinncipalul simptom rezultat ca urmare al atacului acestor ciuperci este înlocuirea spicelor cu o masă
prăfoasă de culoare brun închis sau neagră care la un moment dat se dispersează iar din spic rămâne
doar rahisul.

MĂLURILE CEREALELOR PĂIOASE.

Mălurile cerealelor sunt boli foarte grave care conduc la compromiterea din punct de vedere calitativ al
partidelor de seminţe provenite din culturi ce au fost atacate de aceste boli. În practica curentă mălurile
pot fi definite ca fiind boli ale celor nu respectă tehnologiile de cultură moderne, deoarece utilizarea
seminţelor certificate ca fiind libere de agenţi patogeni şi dăunători şi cu proprietăţi în conformitate cu
normele moderne, la care se alătură obligatoriu un tratament cu fungicide şi insecticide. În trecut,
datorită obligativităţii aplicării tratamentelor la sămânţă, apariţia mălurii era foarte rară dar în prezent
se constată o revenire tocmai pentru că tratamentele la sămânţă nu se aplică sau se aplică defectuos,
adică fără respectarea normelor de aplicare a insecto-fungicidelor la sămânţă. În acest fel se pierde o
oportunitate de protecţie foarte eficientă şi care nu poate afecta recolta sub aspectul încărcăturii de
reziduuri de pesticide în cariopse.
BOLILE PORUMBULUI

Mozaicul european

În prima fază apar pete clorotice mici la baza frunzelor. Aceste simptome pot apare când plantele de
porumb au înălţimea de 50 – 60 cm. Apoi petele se măresc şi iau aspect de striuri şi benzi paralele cu
nervurile, adică este simptomul tipic de mozaic. Ultima fază înainte de necrozarea frunzelor este atunci
când aproape întreaga frunză devine galbenă cu pete verzi. Talia plantelor infectate este redusă cu 5-
40% în funcţie de momentul în care a avut loc infecţia.

Putregaiul roşu al porumbului

Primul moment în care se poate manifesta atacul acestui agent patogen este la răsărire, atunci când
plăntuţele provenite din sămânţă infectată sau din soluri infestate, putrezesc înainte de a mai ajunge la
suprafaţa solului. Pe rădăcini şi cotiledoane se poate forma un mucegai de culoare ce variază mult între
alb şi roz. Acest mucegai constituie de fapt corpul şi apar pe el mai târziu fructificaţiile ciupercii.

Atacul ciupercii se manifestă pe rădăcini şi tulpini abia în faza de apariţie a mătăsii şi a paniculului dar
este foarte scurt şi intens. Astfel, internodurile bazale sunt necrozate şi putrezesc. Dacă se fac secţiuni
longitudinale prin tulpină, se poate observa măduva descompusă, cu goluri, în care se află un mucegai
de culoare alb sau roz, mai rar rubiniu, acesta reprezentând miceliul ciupercii. Spre maturitate, datorită
greutăţii ştiuleţilor, către maturitatea deplină, tulpinile se frâng de la bază plantelor şi cad la sol mai ales
sub acţiunea unor vânturi puternice. În faza de maturitate în lapte, pe ştiuleţi se observă un mucegai de
culoare alb-rozie, care începe de la vârf şi cuprinde treptat întreg ştiuletele. Boabele acoperite de
mucegai se colorează în roşu – rubiniu, fiind afectată serios capacitatea lor germinativă şi greutatea. Pe
pănuşi se dezvoltă de asemenea miceliul albicios – roz, care împreună cu resturile de mătase rămân
lipite pe ştiulete. Porumbul atacat de această ciupercă, consumat de animale produce intoxicaţii grave.

Tăciunele comun sau cu pungi

Simptome. Între fenofazele de şapte frunze şi maturitatea în ceară, pe toate organele aeriene(începând
cu rădăcinile adventive, continuând cu tulpinile, frunzele ştiuletele şi paniculul) ale porumbului pot
apare tumori(umflături) de culoare la început verzuie apoi albă spre argintiu, de forme şi dimensiuni
diferite(până la 20 cm diametru) (figura 17.2.). În interiorul acestor tumori se află o masă prăfoasă
neagră care reprezintă teliosporii ciupercii. Odată cu ruperea membranei albe care îi acoperă, sporii cad
pe sol sau sunt împrăştiaţi de vânt.

Cele mai frecvente şi păgubitoare sunt tumorile formate pe tulpini şi ştiuleţi, decât pe rădăcinile
adventive, frunze sau panicul. De departe însă, cele de pe ştiuleţi sunt cele mai mari şi cele mai
păgubitoare, afectând în mod direct producţia.
Tăciunele inflorescenţelor

Simptome. Atacul se manifestă pe ambele inflorescenţe (ştiuletele şi paniculul), care sunt transformate
într-o masă prăfoasă, brun – negricioasă, formată din teliosporii ciupercii. La panicul, iniţial masa de
spori este învelită într-o membrană albicioasă – roşietică formate din celule ale gazdei şi celule sterile ale
ciupercii. Apoi, la maturarea teliosporiilor, această membrană se rupe şi o parte din spori sunt puşi în
libertate(figura 17.3.). Ştiuleţii infectaţi sunt complet distruşi dar rămân înveliţi în pănuşi însă conţinutul
lor este înlocuit cu o masă de teliospori

Pătarea şi uscarea frunzelor

Atacul acestei ciuperci se manifestă în primul rând pe frunze, pe care apar pete ovale mari alungite în
direcţia nervurilor Culoarea petelor este galben – verzui sau cafenie deschis, cu un chenar mai închisă pe
margine. La maturitatea ciupercii, pe ambele feţe ale frunzei, în dreptul petelor se observă o pulbere
fină brună – cenuşie, formată din fructificaţiile ciupercii, conidioforii cu conidii. Frunzele puternic atacate
se usucă şi se sfâşie ceea ce afectează direct producţia prin reducerea suprafeţei de asimilaţie şi
proporţional reducerea producţiei datorită fenomenului de şiştăvire a boabelor.

Pătarea cenuşie a frunzelor

Atacul cel mai important se înregistrează pe frunze pe care se formează pete ovale sau neregulatecu
dimensiuni de 3 – 15 mm, de culoare cenuşie. Pe vreme umedă petele se acoperă cu o pulbere
negricioasă, alcătuită din conidiile ciupercii. După un interval de timp ce variază în funcţie de factorii
climatici, ţesuturile din dreptul petelor se necrozează şi se brunifică.

Pătarea frunzelor

Pe frunze apar pete de 5 – 15 x 1 – 3 mm, bine delimitate de ţesutul sănătos printr-un chenar de culoare
închisă(figura 17.6.). Multe dintre pete sunt alungite, situate între nervuri şi prezintă linii şi zone
concentrice paralele. Pete mai puţin evidente apar pe bracteele florale şi pe panicule.

Putregaiul uscat

Atacul ciupercii se manifestă frecvent şi periculos la plantele mature. Astfel, la baza tulpinilor apar pete,
la început de culoare verde gălbuie apoi brune. În dreptul petelor, măduva la început este doar
decolorată, apoi spongioasă şi în final se descompune şi nu rămân decât vasele conducătoare sub forma
unor fire albe. Tulpinile nu mai pot susţine greutatea plantelor şi se frâng în dreptul petelor mai ales pe
parcursul furtunilor dar chiar şi în timpul recoltatului mecanizat. Pe frunze apar pete roşii sau brune,
alungite, neregulate

Rugina porumbului

Boala este mai puţin păgubitoare, pentru că pe de o parte se manifestă spre sfârşitul perioadei de
vegetaţie iar pe de altă parte hibrizii de porumb zonaţi în ţara noastră au o toleranţă. Primele pustule
apar începând cu un interval cuprins între ultima decadă a lunii iulie luna şi jumătatea lunii august pe
ambele feţe ale frunzelor şi uneori pe teci şi chiar şi pe tulpini, apar pustule ruginii

Putregaiul uscat al ştiuleţilor

Boala se manifestă atât în câmp pe ştiuleţi, cât şi în depozite printr-un putregai uscat. Rahisul ştiuleţilor
este distrus şi se desface în fascicule de fibre. Atât în alveolele cariopselor de pe rahis, cât şi la baza
boabelor, se observă un mucegai cenuşiu. Ştiuleţii atacaţi devin sfărâmicioşi, au culoare cenuşie –
murdară, iar boabele sunt şiştave, fără luciu, sunt uşoare şi cu facultatea germinativă scăzută

Antracnoza frunzelor şi tulpinilor

Pe frunze apar la început pete mici, ovale sau alungite, care în timp se extind(15 mm) şi se delimitează
de ţesutul sănătos printr-o dungă roşcată sau galben-portocalie. Cu timpul centrul petelor devine brun.

În cazuri grave, petele se pot uni, acoperind astfel întreaga frunză

Arsura galbenă a frunzelor

Atacul se manifestă pe frunzele bazale sub formă de pete ovale sau rectangulare, de culoare deschisă,
presărate cu puncte negre care reprezintă fructificaţiile asexuate ale ciupercii, picnidiile cu picnospori.
Petele pot conflua ceea ce conduce la apariţia simptomului de arsură a frunzelor. Simptomul de
îngălbenire a frunzelor seamănă cu carenţa de azot. Atacul se manifestă şi pe tecile frunzelor şi pănuşile
externe. În urma atacului, plantele rămân pitice.