ECOPRODUSE AGRICOLE

MONTANE
Conf. dr. Daniela Alexandrescu
Specializarea Montanologie IV,
2021-2022/sem. I
 AGRICULTURA ECOLOGICA IN ROMANIA

• În ultimul deceniu, populaţia României a început să fie mai preocupată de

calitatea şi securitatea alimentelor. Consumatorii doresc să se asigure de
faptul că alimentele pe care le cumpără din magazine sau le consumă în
restaurante şi fast-food-uri sunt corespunzătoare din punct de vedere igienic,
calitativ şi nutritiv şi corespund unui anumit standard.

• Evenimente precum boala "vacii nebune" sau cele privind dioxina prezentă în
alimente au generat stări de îngrijorare şi anxietate privind siguranţa
produselor agroalimentare. Pe de altă parte, consumatorii sunt interesaţi de
aspecte privind calitatea alimentelor consumate şi solicită informaţii despre
modul de producere al acestora. Politica privind calitatea produselor agricole
şi alimentare este o componentă a politicii agroalimentare a Românie, fiind
elaborată de către Ministerul de resort, sub forma unor reglementări -
hotărâri şi ordonanţe, norme metodologice şi standarde pe produs.

• Integrarea în Uniunea Europeană a facut necesară aplicarea conceptelor

dezvoltării durabile în România. Pornind de aici, va trebui respectată o
puternică legislaţie în domeniul mediului. Şi poate, în primul rând, ca urmare
a măsurilor legislative care vor trebui aplicate şi a sprijinului financiar oferit
pentru realizarea unei activităţi economice compatibile cu ecosistemele, au
apărut şi se dezvoltă produsele ecologice.
• ,,Agricultură ecologică”, termen protejat şi atribuit de U.E României pentru
definirea acestui sistem de agricultura este similar cu termenii ,,
agricultură organică” sau ,,agricultură biologică” utilizaţi în alte state
membre.

• Acest sistem de agricultură este un procedeu “modern” de a cultiva plante,

de a creşte animale şi de a produce alimente, care se deosebeşte
fundamental de agricultura convenţională.

• Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mult mai

curată, mai potrivită metabolismului organismului uman, dar în deplină
corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului în respect faţă de natură şi
legile ei.

• Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de

alimente cu gust, textură şi calităţi autentice şi atractive.
 Definirea ecoproduselor
Ecoprodusul - în prezent, realitatile pietei interne si externe adauga o
dimensiune suplimentara problemei calitatii, anume factorul de
“competitivitate în conditii de concurenta”.

Noua viziune privind calitatea produselor trebuie sa aiba un caracter

integrator, asamblând o sfera larga de preocupari, cum ar fi:
• cunoasterea în profunzime a strategiei producatorului, în scopul
• consolidarii si extinderii pozitiei sale pe piata;
• importanta produselor în programul general de vânzare si productie;
• stabilirea conditiilor de utilizare a produselor;
• cunoasterea caracteristicilor produselor etc.
Sintetic, piata impune o îmbunatatire continua a calitatii produselor oferite
consumatorilor. A aprecia calitatea unui produs, înseamna a face o judecata
asupra valorii sale comerciale; trebuie sa se dispuna de criterii de apreciere
obiective pentru a evalua calitatea.
Pentru aprecierea calitatii produselor, puterile publice nationale si comunitare
au elaborat si pus în aplicare norme (standarde) si semne de calitate. Prin
acestea se concretizeaza vointa puterilor publice respective de a pune la
dispozitia producatorilor, distribuitorilor, utilizatorilor si consumatorilor criterii
comune obiective pentru aprecierea calitatii produselor si serviciilor. Alaturi de
reglementarea calitatii de catre puterile publice exista si “semne de calitate”
elaborate de catre întreprinderi.

Proprietatile produselor
Proprietatile pot fi definite ca însusiri ale marfurilor, ce le confera acestora o
anumita utilitate în consum, aducând un anumit serviciu consumatorilor.
Cunoasterea proprietatilor produselor este deosebit de importanta din
perspectiva economica, urmare a faptului ca acestea se modifica pe parcursul
pastrarii, respectiv utilizarii produselor si, în acelasi timp, datorita aportului lor
la definirea calitatii si a încadrarii produselor în anumite clase de calitate.
 Definirea ecoproduselor
• Un produs alimentar ecologic, este considerat acel produs
agroalimentar încadrat în grupa produselor ecologice care a fost obţinut
în urma unor practici sau tehnologii agricole nepoluante prin care se
respectă condiţiile referitoare la:
• interzicerea utilizării de produse chimice de sinteză ( în acest fel
ecomarketingul promovează şi oferta de produse alternative nepoluante
în combaterea bolilor şi dăunătorilor în agricultură);

• prin utilizarea de tehnologii pentru obţinerea produsului se protejează

mediul şi animalele;

• acceptarea formelor de control pentru condiţiile de producţie

nepoluante;

• respectarea regulilor impuse de regulamente şi standarde în producerea

şi distribuţia acestor produse.
• Produsele ecologice agroalimentare cu denumirea curentă de
ecoproduse alimentare pot fi încadrate în următoarele grupe:
• produse vegetale primare neprocesate, animalele şi produsele
animaliere neprocesate;
• produsele de origine vegetală şi animală, procesate, destinate
consumului uman, preparate din unul sau mai multe ingrediente de
origine vegetală şi/sau de origine animală.
• furajele, furajele compuse şi materiile prime.

• Aceste alimente se obţin în etapa producţiei la fermă prin interzicerea

strictă a utilizării organismelor modificate genetic (OMG-uri şi derivatele
acestora) şi prin restricţii drastice privind folosirea fertilizanţilor şi
pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi regulatorilor de creştere,
hormonilor, antibioticelor şi sistemelor intensive de creştere a animalelor.
ECOPRODUSE AGRICOLE
MONTANE
curs
Conf. dr. Daniela Alexandrescu
Specializarea Montanologie IV,
2021-2022/sem. I
 Agricultura ecologică are o contribuţie majoră la
dezvoltarea durabilă, la creşterea activităţilor
economice cu o importantă valoare adăugată şi la
sporirea interesului pentru spaţiul rural.

 Piaţa produselor ecologice este în formare în România

şi chiar am putea spune că este o piaţă generată în
primul rând de ofertă, prezenţa produselor pe piaţă
trezind, de fapt, interesul consumatorilor.

 În special dacă ne referim la piaţa bunurilor de consum,

având în vedere că este vorba de produse noi pentru
români, produse cu un caracter special, formarea
pieţei presupune de fapt schimbarea unor mentalităţi
şi stiluri de viaţă, eforturi în direcţia educării şi
informării.
 Obiectivele principiile şi normele aplicabile producţiei ecologice sunt cuprinse în
legislaţia comunitară şi naţională din acest domeniu. Aceste norme, alături de definirea
metodei de producţie în sectorul vegetal şi de creştere a animalelor, reglementează şi
următoarele aspecte legate de sistemul de agricultura ecologică: etichetarea,
procesarea, inspecţia, marketingul şi importurile.

 Producerea de ecoproduse in Romania trebuie sa aiba în vedere mai multe

considerente:
• posibilităţile pe care le are România pentru dezvoltarea agriculturii ecologice,
generate de faptul că multe suprafeţe agricole nu au fost cultivate mai mulţi ani la
rând şi ele sunt mai potrivite agriculturii ecologice decât terenurile pe care s-au
folosit ca îngrăşăminte substanţe de sinteză şi a faptului că lipsa de fonduri a făcut
să nu poată fi folosite cantităţi mari de astfel de îngrăşăminte de multe ori.

„Motivul pentru care eco-agricultura ar fi relativ usor de aplicat in Romania este chiar
sărăcia fermierilor, care nu au suficiente resurse ca să cumpere pesticide sau
ingrasaminte chimice“.
• valorificarea potenţialului în domeniul agriculturii ecologice.
Spre exemplu, s-a estimat de către Ministerul Agriculturii că se va ajunge la o suprafaţă
de 200.000 de hectare certificate pentru agricultura ecologică în 2010. Realitatea a
arătat că doar aproximativ 1% din totalul suprafeţei agricole din România a
reprezentat-o în 2005 suprafaţa destinată agriculturii ecologice. Aceasta în ciuda
faptului că, potrivit studiilor, ţara noastră ar fi putut produce în sistem ecologic în
jur de 10-15% din suprafaţa agricolă.

 Potrivit unor studii făcute de Institutul de Cercetare Dezvoltare Agricolă Fundulea,

Romania ar putea introduce în sistemul de producţie agricolă ecologică pana la 15%
din totalul suprafeţei cultivabile, adica aproximativ 2 milioane de hectare;
• înfiinţarea de organizaţii non guvernamentale în domeniu (de exemplu, Bioterra -
membru IFOAM ), care în timp au devenit puternice şi eficiente, o parte a lor
constituindu-se într-o federaţie (Federaţia Naţională pentru Agricultură Ecologică
– FNAE);

• susţinerea considerabilă oferită de autorităţi (de exemplu, prin înfiinţarea Agenţiei

Naţionale pentru Produse Ecologice, prin legislaţie, sprijin financiar etc.);

• interesul pieţei externe pentru produsele agroalimentare obţinute în România,

cea mai mare parte a produselor româneşti fiind exportate;

• produsele alimentare ecologice sunt mai uşor sesizate, ca fiind prezente pe piaţă,
şi există chiar percepţia necesităţii lor la nivelul consumatorului român.
 Studiu de caz

În sprijinul acestei ultime idei, se poate realiza un studiu

pe tema produselor ecologice.
Se urmăresc mai multe aspecte, şi anume :
• dacă au fost sesizate produse ecologice în rafturile magazinelor, ce
produse, ce caracteristici aveau?
• dacă au fost remarcate menţiuni de natură ecologică pe produse?
• dacă este sesizată diferenţa de preţ între un produs obişnuit şi unul
ecologic şi dacă ar fi ales cel ecologic?
• care ar fi persoanele preocupate să cumpere produse alimentare mai
sănătoase?
Conversia producţiei convenţionale la cea ecologică va avea în vedere realizarea unui
agrosistem viabil şi durabil. Întreaga unitate, fermă sau o parcelă din fermă,
incluzând creşterea animalelor, trebuie să fie transformată în concordanţă cu
standardele ecologice naţionale şi internaţionale într-o anumită perioadă .

 Pentru a ajunge la producerea unor alimente ecologice este necesară, în

agricultură, o perioadă de conversie în care solul şi/sau animalele să fie îngrijite
conform principiilor ecologice, producţia obţinută fiind certificată ecologic
numai după trecerea următoarelor perioade:

• 2 ani pentru culturile de câmp anuale;

• 3 ani pentru culturile perene si plantaţii;
• 2 ani pentru pajişti si culturi furajere;
• 12 luni pentru vite pentru carne;
• 6 luni pentru rumegătoare mici şi porci;
• 12 săptămâni pentru animalele de lapte;
• 10 săptămâni pentru păsările pentru producţia de ouă sau carne, cumpărate la
vârsta de 3 zile;
• 1 an pentru albine, dacă familia a fost cumpărată din stupine convenţionale.
 Producţia agroalimentară ecologică se desfăşoară cu respectarea
următoarelor cerinţe:
 respectarea principiilor producţiei ecologice;
 neutralizarea de fertilizatori şi amelioratori ai solului, pesticide, materiale
furajere, aditivi alimentari, ingrediente pentru prepararea alimentelor,
substanţe folosite în alimentaţia animalelor, substanţe ajutătoare pentru
pregătirea furajelor, produse pentru curăţarea şi dezinfectarea
adăposturilor pentru animale;
 folosirea de seminţe sau material vegetativ săditor obţinut prin metode
de producţie ecologică.
ECOPRODUSE AGRICOLE
MONTANE
Conf. dr. Daniela Alexandrescu
Specializarea Montanologie IV,
2021-2022/sem. I
 Principiile de bază ale producţiei
agroalimentare ecologice

 eliminarea oricărei tehnologii poluante;

 realizarea structurilor de producţie şi a asolamentelor, în cadrul cărora
rolul principal îl deţin rasele, speciile şi soiurile care prezintă o înaltă
adaptabilitate;
 sustinerea continua şi ameliorarea fertilitatii naturale a solului;
 integrarea creşterii animalelor în sistemul de producţie a plantelor şi
produselor din plante;
 utilizarea economică a resurselor energetice convenţionale şi înlocuirea
acestora în mare măsură prin utilizarea raţională a produselor secundare
refolosibile;
 aplicarea unor tehnologii atât pentru cultura plantelor, cât şi pentru
creşterea animalelor, care să satisfacă cerinţele speciilor, soiurilor şi
raselor.
 Piaţa impune o îmbunătăţire continuă a calităţii produselor oferite
consumatorilor.

 A aprecia calitatea unui produs presupune o judecată asupra valorii sale

comerciale, utilizând criterii obiective.

 Pentru aprecierea calităţii produselor, puterile publice naţionale şi

comunitare au elaborat şi pus în aplicare norme (standarde) şi semne de
calitate. Prin acestea se concretizează voinţa puterilor publice respective
de a pune la dispoziţia producătorilor, distribuitorilor, utilizatorilor şi
consumatorilor criterii comune obiective pentru aprecierea calităţii
produselor şi serviciilor. Alaturi de reglementarea calităţii de către
puterile publice, există şi "semne de calitate" elaborate de întreprinderi.
 Proprietăţile pot fi definite ca însuşiri ale mărfurilor, care le conferă
acestora o anumită utilitate în consum, oferind un anumit serviciu
consumatorilor.

 Cunoaşterea proprietăţilor produselor constituie un aspect important din punct de

vedere economic, ca urmare a faptului că acestea se modifică pe parcursul păstrării,
respectiv utilizării produselor şi, în acelaşi timp, datorită aportului lor la definirea
calităţii şi a încadrării produselor în anumite clase de calitate.

 Proprietăţile produselor sunt foarte diverse, ele putând fi clasificate în funcţie de

diverse criterii. Astfel, distingem:
 după ponderea pe care acestea o deţin în determinarea calităţii: proprietăţi critice,
care determină în mod hotărâtor calitatea; aceste proprietăţi, dacă nu înregistrează
un anumit nivel, pot schimba destinaţia produsului respectiv;
 după aportul proprietăţilor la realizarea utilităţii produselor la consumator: proprietăţi
tehnico-functionale, proprietăţi economice, proprietăţi psihosenzoriale şi
proprietăţi ecologice;
 după modalitatea de apreciere a calităţii, proprietăţile pot fi: direct măsurabile;
indirect măsurabile şi apreciate organoleptic.
 LEGISLATIA ÎN DOMENIUL PRODUSELOR ECOLOGICE ÎN
ROMÂNIA

 În România, bazele acestui tip de producţie au fost puse în anul 2000,

când, prin intermediul O.U.G. nr. 34 privind produsele agroalimentare
ecologice, s-a înfiinţat Autoritatea Naţională a Produselor Ecologice aflată
în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, cu scopul de a
asigura respectarea prevederilor legale specifice şi de a monitoriza
metodele de producţie ecologică a produselor agroalimentare.

 Potrivit acestei reglementări, productia ecologică, înseamnă obţinerea de

produse agroalimentare fără utilizarea produselor chimice de sinteză, în
conformitate cu regulile de producţie ecologică stabilite în cadrul
ordonanţei de urgenţă, care respectă standardele, ghidurile şi caietele de
sarcini naţionale şi sunt atestate de un organism de inspecţie şi certificare
înfiinţat în acest scop.
 ORDIN nr. 4 din 8 ianuarie 2010
Ordin privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
219/2007 pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică
 ORDIN nr. 407 din 23 iunie 2009
privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 219/2007
pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică
 ORDIN nr. 35 din 9 februarie 2009
pentru modificarea şi completarea Ordinului nr. 219/2007 pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea
operatorilor în agricultura ecologică
 ORDIN nr. 35 din 9 februarie 2009
pentru modificarea şi completarea Ordinului nr. 219/2007 pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea
operatorilor în agricultura ecologică
 ORDIN nr. 688 din 09.08.2007
pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare, de aprobare a
organismelor de inspecţie şi certificare şi de supraveghere a activităţii organismelor de control
 ORDIN nr. 219 din 21.03.2007
pentru aprobarea Regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologica

 ORDIN nr. 317/190 din 11 mai 2006

privind modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al
preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 417/110/2002 pentru aprobarea
Regulilor specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice
 Producţia agroalimentară ecologică are drept scop realizarea
unor sisteme agricole durabile, diversificate şi echilibrate, care
asigură protejarea resurselor naturale şi sănătatea
consumatorilor.
 Organismele modificate genetic şi derivatele acestora nu sunt
permise în producţia agroalimentară ecologică.
 Acest act normativ se referă la produsele obtinute şi etichetate
astfel încât să informeze cumparatorul ca produsul si/sau, dupa
caz, ingredientele din produs au fost obtinute în conformitate cu
metode de productie ecologică.
 ALIMENTELE MODIFICATE GENETIC

 Alimentele modificate genetic sunt alimente provenite de la

organisme (plante sau animale) care ce au suferit modificări
genetice. Aceste organisme mai sunt denumite şi organisme
transgenice sau, în Statele Unite ale Americii, organisme rezultate
ale tehnicilor de biotehnologie.

 Ingineria genetică poate transfera materialul genetic între două

plante sau animale aparţinând unor specii diferite, sau chiar între
regnuri: între animale, plante sau microbi.

 Astfel, prin aceste tehnici au loc tranformări de gene care în

general nu au loc în natură.
ECOPRODUSE AGRICOLE
MONTANE
Conf. dr. Daniela Alexandrescu
Specializarea Montanologie IV,
2021-2022/sem. I
 ALIMENTELE MODIFICATE GENETIC

 Scopul producerii de astfel de organisme este de a transfera însuşiri avantajoase de

la anumite specii la specii.

 Astfel, este obţinută industrial insulina, o substanţă necesară persoanelor care suferă
de diabet zaharat, prin transferul genei la o bacterie. Se poate inocula plantelor
agricole însuşirea de a îmbunătăţi solul în azotaţi, ca în cazul produselor leguminoase,
existând posibilitatea transferării însuşirii de la microorganismele capabile să
realizeze acest lucru.

 Se pot transfera proprietăţile unor plante rezistente la secetă, frig sau dăunători
unor plante folositoare, devenind în acest fel mai rezistente la factorii de mediu.

 În ceea ce priveşte animalele, se pot obţine rase de vaci care să producă lapte în
cantităţi mai mari şi mai bogat în substanţe nutritive.
 Avantajele si dezavantajele ingineriei genetice

 Unul din avantajele consumului de alimente

provenite din organisme modificate genetic
poate fi caracterizat din punct de vedere
material. OMG-urile fiind mai rezistente la
factorii de mediu (secetă, îngheţ etc.)
necesită mai puţine costuri din partea
producătorului agricol, prin urmare preţul
este mai scăzut.

 Un alt avantaj îl constituie aromele mai

pronunţate, mărimea fructelor sau
experimentarea unor gusturi noi, ca de
exemplu consumarea unui măr având gust
de ananas.
Dezavantajele consumului de alimente provenite din organisme
modificate genetic sunt următoarele:

 Prin transferul de gene de la un organism la altul pot fi transferate

accidental şi gene care se exprimă prin fabricarea de toxine sau
alergeni (substanţe ce pot cauza alergii). De asemenea, pot apărea şi
intoxicaţii care pot genera handicapuri.
 Transferul de gene de la o plantă care conţine substanţe toxice la
alta poate antrena producerea de toxine în noua plantă.
 De asemenea, apariţia unei noi linii metabolice în planta sau animalul
în care s-a inserat gena poate afecta mai multe procese metabolice
prin acumulare de substanţe potenţial toxice.
 Prin inserţia de noi gene şi introducerea de linii metabolice noi,
poate apărea şi un efect de scădere a valorii nutritive. Astfel, acestea
pot avea mai puţine proteine, vitamine, lipide etc.
 Unul dintre principalele dezavantaje ale alimentelor modificate
genetic este acela al creşterii rezistenţei microbiene la
antibiotice. Una din cele mai utilizate metode de inserare a unei
gene se bazează pe inserarea unei "gene marker" ce conferă
rezistenţă microbilor la antibiotice.
 În tehnologia producerii de organisme modificate genetic se
folosesc frecvent "gene marker" de rezistenţă la antibiotice,
precum ampicilină.
 Este păcat să se folosească aceste gene valoroase, existând
riscul transmiterii lor de la plantele modificate la
microorganisme.
 Organismele modificate genetic pot provoca şi efecte asupra mediului,
ca de exemplu creşterea toleranţei buruienilor la ierbicide, a rezistenţei
insectelor şi a virusurilor plantelor la insecticide şi la substanţele de
tratare, încrucişarea plantelor florei spontane cu cele modificate
genetic.

 Un alt dezavantaj îl constituie posibilitatea încrucişării altor plante

agricole (cum ar fi cele produse ecologic) cu cele modificate genetic,
ceea ce ar duce la compromitera culturilor.

 Pe piaţa românească există mai multe companii internaţionale care

cultivă plante modificate genetic. Plantele modificate genetic cultivate
pe o arie extinsă în România sunt soia şi porumbul.
 Organism modificat genetic sau transgenic este termenul cel mai folosit
pentru a defini o plantă de cultură sau un animal aparent normal căruia,
prin intermediul unor tehnici de inginerie genetică, i s-au transferat gene
de la alte specii (plante, animale, bacterii, virusuri sau chiar gene umane),
pentru a-i conferi anumite proprietăţi noi.

 Tehnologia care furnizeaza noi proprietati organismului transferand gene

de la un organism la altul sau care interfereaza cu structura sa genetica se
numeste tehnologia genei . Prin aceasta tehnologie structura genetica a
alimentelor este schimbata de aceea aceste alimente se numesc alimente
modificate genetic.

 Organismele modificate genetic sunt realizate in asa fel incat sa fie

rezistente la anumite erbicide sau pesticide, sa fie usor de intretinut si sa
supravietuiasca usor.
 Din acest punct de vedere, organismele modificate genetic reprezinta
un avantaj clar pentru fermieri, pentru ca dau o productie mai mare la
hectar decat culturile conventionale, care sunt vulnerabile la
daunatori si au nevoie de mai multe tipuri de pesticide pentru a fi
protejate.

 Desi sunt considerate mai putin sanatoase, aceste produse au marele

avantaj de a fi mai ieftine decat alimentele bio, a caror preturi
aproape ca s-au dublat in ultimii opt ani.
 In plus, produsele modificate genetic (OMG) sunt cu pana la 30-35% mai profitabile
decat cele naturale, acesta fiind unul dintre cele mai puternice motive pentru care
marii producatori alimentari fac lobby pentru "legalizarea" lor la nivel mondial.

 Asociind industria cu agricultura, biotehnologia a creat, prin tehnici de inginerie

genetica, plante si animale ameliorate. Au fost obtinute plante rezistente la
ierbicide si pesticide, plante care produc o gama variata de substante necesare
pentru fabricarea de medicamente, in alimentatia umana si furajarea animalelor
domestice.

 Tehnicile de inginerie genetica contribuie la marirea substantiala a productiei de

alimente si, in special, de substante proteice de care tarile sarace duc lipsa.
 Prin tehnicile de inginerie genetica au fost obtinute:

 - plante rezistente la seceta si daunatori;

- cereale cu un continut crescut de proteine;
- cereale fara gluten;
- orez cu un continut ridicat de vitamina A;
- seminte de rapita cu acizi grasi care pot fi utilizati in regimuri dietetice;
- plante fara proteine alergene (kiwi fara proteina alergena);
- bacterii acidolactice rezistente la bacteriofagi;
- tomate cu coacere in timpul transportului;
- cantitate crescuta de lecitina (prezenta, in mod obisnuit, in galbenusul de ou si
soia) din soia si care este utilizata ca emulgator pentru margarina, ciocolata si alte
produse alimentare;
- chimozina modificata genetic (in mod obisnuit, chimozina este o enzima extrasa
din stomacul viteilor), care este utilizata in productia de branzeturi;
- fitaza obtinuta din OMG (elibereaza fosforul care este legat ca fitat nedigerabil) si
care este utilizata in alimente de origine vegetala pentru dieta pasarilor si porcilor;
- vitamine si arome alimentare.
Siguranta acestor alimente ramane un subiect deschis de discutie .

 Printre riscurile pe care aceste alimente le prezinta se numara :

 alimentele modificate genetic pot dobandi proprietati nedorite

 prezervarea varietatii genetice intr-o specie este pusa in pericol
 tehnologia practic face ca fermierul sa cultive doar un tip de
plante fertile
 tehnologia poate cauza degenerare nedorita, deci chiar daca
este surprinzator se pot obtine produse slabe calitativ .
 alimentele modificate genetic pot modifica flora solului, astfel se
poate ajunge la pierderea unor insemnate microorganisme din
sol ce poate cauza dezechilibre .
 cand microorganisme alterate genetic sunt consumate impreuna cu
alimentele ele se pot reuni cu organismul uman sau animal . Aceasta
combinatie poate cauza pierderi , metamorfoze sau alte organisme
ciudate .

 daca in urma interventiei genetice se creaza alimente rezistente la

antibiotice aceasta proprietate s-ar putea transfera si la consumatorul
acestor alimente cu efecte nocive pentru sanatate . Antibioticele
prescrise in scopuri curative in diverse maladii nu si-ar mai produce
efectul scontat .

 in cadrul circuitului inchis al naturii insectele consumand aceste alimente

modificate genetic ar putea dezvolta mecanisme de rezistenta .
 exista riscul aparitiei unui singur tip de flora

 alte organisme ce traiesc in acelasi mediu ar putea fi influentate de

alimentele modificate genetic

 prin aceasta tehnologie genele transferate ar putea contamina celelalte

organisme in mod nedorit cu efect biologic dezastruos

 chiar si alimentele cu efect benefic initial ar putea ajunge sa poarte gene

cu efecte toxice ce ar putea genera imbolnaviri.
ECOPRODUSE AGRICOLE
MONTANE
Conf. dr. Daniela Alexandrescu
Specializarea Montanologie IV,
2021-2022/sem. I
 ETICHETAREA SI CERTIFICAREA PRODUSELOR ECOLOGICE
AGROALIMENTARE IN ROMANIA

 Pentru a putea dezvolta o piaţă a produselor ecologice, pentru ca

acestea să se deosebească clar de produsele convenţionale şi, în acelaşi
timp, esenţial pentru activitatea de promovare este utilizarea unor
etichete ecologice.

 În România, ca şi în Uniunea Europeană, există o legislaţie specială

pentru certificarea şi etichetarea produselor ecologice alimentare.
 Cele două măsuri legislative specifice care guvernează domeniul sunt
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2000, privind produsele
agroalimentare, Ordinul nr. 417 din 13 septembrie 2002 al Ministerului
Agriculturii şi nr. 110 din 7 octombrie 2002 al Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Consumatorilor pentru aprobarea regulilor specifice privind
etichetarea produselor agroalimentare ecologice.
Sigla "ae" este proprietatea M.A.D.R –
autoritatea responsabila pentru sectorul
agricultura ecologica - si are rolul de a
identifica produsele agricole si
alimentare certificate ca ecologice de
catre un organism de inspectie si
certificare acreditat de M.A.D.R, in
conformitate cu legislatia nationala.
 Sigla "ae" se aplica, dupa caz, pe produs, pe etichetele si ambalajele
produselor agro-alimentare ecologice, obtinute in Romania sau importate.
Pentru promovarea conceptului de agricultura ecologica, persoanele fizice
sau juridice inscriu sigla "ae" pe suporturile de comunicare si informare, in
legatura directa cu agricultura ecologica sau cu produsele agro-alimentare
ecologice.
 Dreptul de utilizare a siglei "ae" pe produse, pe etichetele si ambalajele
produselor agroalimentare ecologice il au producatorii, procesatorii si
importatorii inregistrati la M.A.D.R. si care sunt supusi controlului unui
organism de inspectie si certificare acreditat de catre M.A.D.R.
 Utilizarea obligatorie a siglei "ae" permite operatorilor care respecta
regulile de utilizare sa-si identifice produsele intr-o maniera specifica: sigla
orienteaza consumatorii si faciliteaza alegerea produselor ecologice, printr-o
identificare vizuala rapida.
 FLOAREA – este simbolul etichetei
ecologice comunitare.

 Eticheta ecologică a Uniunii Europene

(Floarea Europeană) , creată de Comisia Europeană
în 1992, este o schemă unică de certificare pentru a ajuta
consumatorii să distingă produsele şi serviciile verzi, care nu afectează mediul.

Eticheta ecologică comunitară nu se acordă pentru alimente şi produse medicale.

Este o schemă facultativă, concepută să încurajeze afacerile să comercializeze bunuri

şi servicii cu un impact redus asupra mediului şi pentru consumatorii europeni –
inclusiv cumpărătorii publici şi privaţi – să le identifice uşor.

Floarea se poate găsi în toată Europa precum şi în Norvegia, Liechtenstein şi Islanda.

Eticheta ecologică comunitară face parte dintr-o strategie mai largă, orientată către
promovarea consumului şi producţiei raţionale.
 Ecoetichetarea este o activitate care are ca scop stabilirea unui sistem
voluntar de acordare a etichetei ecologice pentru produse cu impact minim
asupra sănătăţii umane şi a mediului, pe parcursul întregului ciclu de viaţă al
produsului.

 Eticheta ecologică este un simbol grafic, şi /sau un text descriptiv aplicat pe

produs sau ambalaj, într-o broşură sau alt document informativ care
însoţeşte produsul şi care oferă informaţiile necesare cu privire la criteriile
ecologice ale produselor oferite pe piaţă.
 Scopul introducerii etichetei ecologice este de a promova produsele care
au un impact redus asupra mediului, etichetarea ecologica fiind o acţiune
voluntara.

 Schema este deschisă tuturor produselor / serviciilor cu excepţia:

a) substanţelor sau preparatelor clasificate ca fiind foarte toxice, toxice,
dăunătoare mediului, cancerigene, toxice pentru reproducere sau
mutagene, precum şi bunurilor fabricate prin procedee dăunătoare pentru
om sau pentru mediu şi care pot dăuna consumatorului în condiţii normale
de utilizare;
b) produselor alimentare, băuturilor, produselor farmaceutice;
c) aparaturii medicale destinate utilizării în scopuri profesionale sau care
este prescrisă ori utilizată de către personal medical calificat, în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
ECOPRODUSE AGRICOLE
MONTANE
Conf. dr. Daniela Alexandrescu
Specializarea Montanologie IV,
2021-2022/sem. I
 ETICHETAREA SI CERTIFICAREA PRODUSELOR ECOLOGICE
AGROALIMENTARE IN ROMANIA

 Etichetarea produselor ecologice, prin care se asigură şi se

garantează calitatea se face în conformitate cu reglementările
legale, privind specificul acestor produse (cu referire la denumire,
siglă, condiţii de păstrare, termen de valabilitate etc.)

 Pe etichetă se indică în mod obligatoriu:

 numele şi adresa producătorului sau prelucrătorului;
 denumirea produsului şi metoda de producţie ecologică utilizată;
 numele şi marca organismului de inspecţie şi certificare;
 condiţiile de păstrare şi termenul minim de valabilitate;
 interzicerea depozitării în acelaşi spaţiu a produselor ecologice cu
alte produse (neecologice);
 De asemenea, pe etichetă poate să apară o siglă specifică
produselor ecologice controlate, înregistrată la Oficiul de
Stat pentru Invenţii şi Mărci, emisă şi aplicată pe baza
sistemului de certificare, indicând că produsul respectiv
este conform cu regulile de producţie ecologică.
 Principalele condiţii pentru etichetarea şi publicitatea
produselor ecologice în România

Tipul Condiţii pentru etichetare şi publicitate

produsului
Produse • indicaţiile evidenţiază cu claritate modul de producţie
animale şi agricolă;
vegetale • produsul este obţinut în conformitate cu regulile de producţie
neprocesate ecologică din OUG nr. 34/2000 sau este importat şi se supune
acelorasi prevederi;
• produsul se obţine sau se importă de un operator care este
controlat de un organism de inspecţie şi certificare acreditat;
• prin etichetare se înscriu numele şi/sau codul organismului
de inspecţie şi certificare la care operatorul este inscris.
 Tipul Condiţii pentru etichetare şi publicitate
produsului
Produse de • cel puţin 95% din ingredientele de origine agricolă ale
origine produsului sunt realizate sau provin din produse obţinute în
animală conformitate cu regulile de producţie ecologică;
sau • produsul sau ingredientele sale nu sunt supuse tratamentelor
vegetală care implică utilizarea radiaţiilor ionizante;
procesate • produsul este preparat sau importat de un operator care este
controlat de un organism de inspecţie şi certificare;
• prin etichetare se inscriu numele şi/sau codul organismului de
inspecţie şi certificare care a efectuat ultima inspecţie a
operatorului;
• produsul este obţinut fără utilizarea organismelor modificate
genetic.
 Dacă produsul provine de la un operator care este în
conversie la agricultura ecologică prin etichetare se va
menţiona "produs în conversie către agricultura ecologică“
şi textul va trebui să fie prezentat în acelaşi format, culoare
şi stil de caractere cu denumirea sub care se vinde produsul.

 De asemenea, dacă produsul alimentar are mai puţin de 70%

din ingrediente provenind din agricultura ecologică, pentru
etichetare şi publicitate nu se mai pot include indicaţii
referitoare la modul de producţie ecologică.
 Iar pentru produsele care au peste 70% ingrediente din agricultura
ecologică, indicaţiile de natură ecologică se referă la ingrediente şi
apar numai în lista ingredientelor ("... % din ingredientele agricole
au fost obţinute în conformitate cu regulile producţiei
ecologice“).

 Iar produsele fiind totuşi puţine, unele necesitând păstrarea în

condiţii speciale (ex. condiţii de refrigerare), nu este posibilă,
pentru toate, prezentarea în magazine, în rafturi speciale, care să
facă mai uşoară recunoaşterea lor de către cumpărători. Din
punct de vedere al marketingului, acestea reprezintă o serioasă
piedică pentru dezvoltarea pieţei.
 Câteva exemple ale unor firme ce ofereau pe piaţă produse cu
inscripţionări nejustificate sunt prezentate mai jos:

Folosirea diferitelor menţiuni false pe produsele

alimentare de unele firme româneşti

Societatea comercială Produsele cu menţiuni false

Danubio Produselor lactate "bio" (aveau
rezervată o pagină întregă în oferta
Carrefour)
Brasco Bros. Brânzeturi "bio" (diferite sortimente
de caşcaval) – cu 20% mai scumpe
Mark Eng Conserve – 80% din produse au
inscripţionat pe etichetă produs
“natural”
Scandia Sibiu “Pate Poiana, 100% natural” – cu cca.
40% mai scump decât produsele
similare
 Exportul de ecoproduse

 Neexistând o cerere suficient de mare în România, dar

putându-se câstiga semnificativ mai mult din exportul
unor produse ecologice în locul unora convenţionale,
multe ferme au optat pentru producţia ecologică.

 Recolta obţinută este cu 20 - 50% mai mică decat în cazul

agriculturii tradiţionale, însă preţul de export pentru
alimentele ecologice poate fi de doua-trei ori mai mare,
afirmă producatorii din domeniu.
 Preţuri comparative la export pentru produsele obţinute
convenţional şi ecologic, pentru unele produse vegetale

Produs Preţ produs Preţ produs Diferenţa de

ecologic convenţional preţ
- $ to - - $ to fob - -%-
Grâu 200 160 25
Floarea soarelui 320 200 60
Soia 300 200 50
Mazăre 140 110 27
Porumb 130 110 18
 Preţuri comparative la export pentru produsele obţinute
convenţional şi ecologic, pentru unele produse vegetale sau animale

Produs Preţ produs Preţ produs Diferenţa de

ecologic convenţional preţ
- $/kg - - $/kg - -%-
Telemea de oaie 5 3 40
Caşcaval 7 3 133
Zmeură 3 1 200
Afine 3 2 50
Cătină 2 1 100
Nuci 5 4 25
Miere 5 3 67
 Se poate observa că există diferenţe în toate cazurile, în sensul că toate
produsele ecologice se exportă la preţuri mai mari decât cele
convenţionale, diferenţele variind între 18% şi 200%
 Cele mai mari diferenţe de preţ sunt înregistrate pentru zmeură (200%) şi
pentru caşcaval (133%).
 Între plantele de cultură, cel mai bine se vând la export floarea soarelui şi
soia obţinute din agricultura ecologică, diferenţele de preţ faţă de
produsele convenţionale fiind de 60%, respectiv 50%.
 Diferenţe semnificative se înregistrează şi pentru produsele
manufacturate, 133% în cazul caşcavalului, unul dintre cele mai mari
procente pentru diferenţele de preţ, şi 60% pentru telemeaua de oaie.
 De asemenea, diferenţe mari se înregistrează pentru fructe de pădure,
200% în cazul zmeurii – cea mai mare diferenţă, 100% pentru cătină.
 În scopul lărgirii şi consolidării filierei produselor ecologice a fost necesară
existenţa organismelor de inspecţie şi certificare româneşti. La sfârşitul
anului 2003, MAPAM a autorizat provizoriu, asemenea organisme cu rolul
de a efectua inspecţia unităţilor/fermelor ecologice pe teritoriul României.

 La Cluj s-a înfiinţat Federaţia Naţională a Bioagricultorilor, care îşi propune

elaborarea unui program concret şi adecvat pentru extinderea producţiilor
agricole ecologice. Totodată s-au înfiinţarea un număr de 10 organisme de
control şi anume: BCS Oko. Garantie GmbH-Germania, Qcu.I-Germania,
Associazione Italiana per l‘Agricultura Biologica (AIAB) -Italia, Biocontrol-
Ungaria, Bioinspecta-Elvetia, Bios-Italia, Lacon-Germania, Suolo e Salute srl-
Italia, Ecocert International-Germania si Bio Hellas Inspection Institute for
Organic Products-Grecia.
ECOPRODUSE AGRICOLE
MONTANE
curs
Conf. dr. Daniela Alexandrescu
Specializarea Montanologie IV,
2021-2022/sem. I
 Promovarea si mediatizarea etichetei ecologice la nivelul
agentilor economici

 Principalele modalitati de promovare si mediatizare a etichetei ecologice in

randul agentilor economici sunt:
• seminarii de informare – instruire referitoare la aplicarea etichetei ecologice
in România, la sistemul de etichetare ecologica. Pentru realizarea
seminariilor sunt necesare:
- manuale, pliante, brosuri
- cursuri
- sedintele de informare
- buletin informativ
- suport electronic de instruire
• publicarea si distribuirea gratuita a unor brosuri cu informatii despre
eticheta ecologica, brosuri care sa contina toate informatiile necesare
agentilor economici.
• crearea de website-uri si promovarea lor in randul agentilor economici.
 Promovarea si mediatizarea etichetei ecologice la nivelul
consumatorilor

 Este recomandata crearea unui website care sa cuprinda informatii

despre eticheta ecologica din Romania, cat si informatii despre
eticheta ecologica comunitara, tinandu-se cont de faptul ca aceasta
din urma va fi preluata de tara noastra dupa intrarea in Uniunea
Europeana.
 Mijloacele de mediatizare a etichetei ecologice identificate la nivelul
consumatorilor sunt:
• Prezenta „pe mari suprafete”: promovarea etichetei ecologice in
magazine, supermarket-uri sau alte puncte de vanzare care detin
produse etichetate, prin distribuirea de pliante, brosuri informative,
etc. Pliantele, brosurile informative, etc pot fi oferite la intrarea in
magazine, la casele de marcat sau in cadrul raioanelor.
• Crearea de website-uri este un mijloc de mediatizare
care, desi nu este un mijloc de comunicare la scara
larga, ofera rezultate incontestabile.

• Televiziunea este modalitatea cea mai buna pentru a

atrage atentia, aceasta avand avantajul de a obtine, prin
audienta, o atentie asemanatoare cu cea existenta in
timpul dialogului intre doua persoane fizice. In plus, are
avantajul sunetului si culorilor, fiind astfel mult mai apta
sa „atinga” consumatorii.
• Presa scrisa este o alta modalitate care poate fi utilizata
pentru eticheta ecologica, mai ales ca aceasta se
adreseaza marelui public. Informatia poate aparea in
ziare, reviste dar si in presa specializata.

 In general, presa scrisa ofera posibilitatea de a furniza

mai mult informatie, iar pentru mediatizarea etichetei
ecologice informarea este cel mai important aspect.
• Afisele insotite si de alte tipuri de comunicare.
• Anunturi publicate in principalele ziare si reviste care
apar zilnic;
• Publicitatea la radio, etc
• Participarea ONG-urilor cu activitate in domeniul
protectiei mediului la campania de sensibilizare a
populatiei
• Participarea scolilor la mediatizarea etichetei
ecologice prin cursuri informative: concursuri cu
premii, jocuri, prezentari video, etc.
 LISTA
organismelor de inspecţie şi certificare aprobate de M.A.D.R pentru
efectuarea inspecţiei şi certificării produselor agroalimentare
ecologice pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile O.M
nr. 65/2010
-2010- (www.madr.ro)
 S.C. SUOLO e SALUTE S.R.L
 ÖKO-GARANTIE ROMÂNIA S.R.L Strada Nicolae Bălcescu nr. 5, sc. G, ap.
Strada Mihai Eminescu nr.19,ap.2B 9
540037, Oraş Târgu Mureş 600052, Oraş Bacău
Judeţ Mureş Judeţ Bacău
Tel: +40 265250846 Tel:+40 334101217
Fax: +40 265250846 Fax:+40 334101218
E-mail: bcs-romania@clicknet.ro E-mail: danielciubotaru@yahoo.com
Website: www.bcs-oeko.com office@suoloesalute.ro
Website: www.suoloesalute.ro

 QC&I S.R.L
Strada Franz Listz nr.l, ap.lA  S.C. ECOCERT S.R.L
300081, Oraş Timişoara Strada Poet Sihleanu Alexandru
Judet Timiş Zamfir, nr. 10, sector 3
Tel: +40 256241562 030657, Oraş Bucureşti
Fax: +40 256241562 Tel:+40 213212011
E-mail: victor_scorodeti@yahoo.com Fax:+40 213212058
Website: www.qci.de E-mail: office.romania@ecocert.com
Website: www.ecocert.com
 ROMÂNIA
Organisme de inspecţie şi certificare
 S.C. ECOINSPECT S.R.L ROMÂNIA
Strada Horia, nr. 75, ap.5
400202, Oraş Cluj Napoca
Judeţ Cluj
Tel: +40 264536324
Fax:+40 264432088
E-mail:ecoinspect@gmail.com
Website: www.ecoinspect.ro
 BIOS S.R.L ITALIA SUCURSALA ROMÂNIA
Strada Calea Victoriei, nr. 95, ap.20,sect.1
010458, Oraş Bucureşti
Tel/Fax:+40 213270005
Tel: +40 720 538530
E-mail: o.atomei@certbios.it
Website: www.certbios.ro
 LACÓN PRIVATE INSTITUTE FOR QUALITY
ASSURANCE AND CERTIFICATION OF
ORGANICALLY PRODUCED FOODSTUFFS
SRL, GERMANIA, SUCURSALA BUCUREŞTI
Strada Stânjeneilor,nr.1, bl. 54,sc В,ap 57,
sector 4
060801, Oraş Bucureşti
Tel/Fax: +40 216340691
e-mail: marianaexpert@yahoo.com
Website: www.lacon-institut.com
 CERES HAPPURG GMBH SUCURSALA
IERNUT ROMÂNIA
Strada 1 dec.1918,bl.3,scara A,ap.5
545100, Oraş Iernut
Judeţ Mureş
Tel:+40 740591529
e-mail:ameliarachita@yahoo.com
Website: www.ceres-cert.com
ECOPRODUSE AGRICOLE
MONTANE
Conf. dr. Daniela Alexandrescu
Specializarea Montanologie IV,
2021-2022/sem. I
Creșterea animalelor în sistem
ecologic

Animalele sau produsele de origine

animală pot fi oferite pe piaţă ca
produse ecologice numai dacă ferma
respectivă a trecut prin perioada de
conversie de la producţie
convenţională la producţie ecologică.

Când ferma trece

Perioada de conversie se referă
integral din producţie
atât la terenul, pe care se cultivă
convenţională la
furajul pentru creşterea
ecologică, inclusiv
animalelor, cât şi la modul de
creşterea animalelor,
creştere a animalelor. In ambele
păşunile şi celelalte
cazuri trebuie respectate
terenuri pentru
termenele şi cerinţele,
producerea furajelor,
menţionate in actele legislative
perioada de conversie
privind producţia ecologică.
durează 24 de luni.
Se consideră, că animalele au fost crescute şi produsele animale sunt
obţinute după metode ecologice, dacă sunt respectate cerinţele actelor
legislative in ceea ce priveşte:

profilaxia bolilor şi tratarea

originea animalelor, modul de hrănire a animalelor,
acestor boli,

numărul admisibil de animale

zonele pentru creşterea liberă a
animalelor,
pe un hectar in funcţie de
specia şi categoria lor, astfel
spațiile pentru creşterea
încât cantitatea anuală de azot,
animalelor şi
provenit din dejecțiile
animalelor să nu depăşească
170 kg/hectar.
Originea animalelor
La selectarea raselor de animale, care
urmează a fi crescute după metode
ecologice se are in vedere capacitatea lor
de acomodare la condiţiile locale,
vitalitatea şi rezistenţa lor la diferite boli.
Se evită animale cu diverse defecte, care
generează anumite boli sau probleme de
sănătate. Prioritate au rasele locale de
animale.
Un efectiv ecologic poate fi constituit şi
din animale care nu au fost crescute
după aceasta metodă, numai după
permisiune specială a organismului de
inspecţie şi cu condiţia, că aceste
animale au trecut prin perioada de
conversie.
La formarea unui efectiv intr-o
gospodărie ecologică, animalele pot să
provină dintr-o fermă ecologică.
Pentru reproducția animalelor intr-o
gospodărie ecologică se pot folosi masculi
pentru reproducere, proveniți din gospodarii
neecologice, cu condiţia că animalele vor fi
crescute şi furajate după metode ecologice in
campania de înseminare. Dacă animalele
provin din gospodarii neecologice,
organismul de inspecţie poate recomanda o
anumită perioadă de carantină sau alte
măsuri specifice pentru apărarea sanătății
aniamlelor.
 Furajarea animalelor

In fermele Se admite 30% La hrănirea şi

din furajul adăparea
Alimentaţia ecologice animalele
animalelor să fie animalelor este
animalelor nu se furajează cu
produs pe terenuri interzisă folosirea
trebuie să fie nutreţuri produse
in perioadă de antibioticelor,
forţată, folosind după metode
conversie, iar dacă produse medicale
furaje care satisfac ecologice, iar in furajele sunt sau alte substanţe
necesităţile lor in perioada de
cultivate in de uz veterinar
diferite etape din alăptare animalele
gospodăria proprie pentru stimularea
dezvoltarea trebuie să se admite un creşterii sau
acestora. consume numai
procent relativ productivităţii
laptele matern.
până la 60%. animalelor.
 Pășunatul animalelor

În creşterea Pasunatul excesiv

animalelor în are efecte negative
Rotaţia animalelor
fermele ecologice asupra mediului,
pe parcelele din În fermele mari,
se utilizează resurse precum eroziunea
fermă garantează o terenul se poate
naturale şi se solului, dificultati in
dietă bazată pe iarbă împărţi în mai
asigură contactul cu Dejecțiile refacerea pasunilor,
proaspătă, flori şi multe parcele mai
mediul, în plus se animalelor vor ajuta acumularea de
fructe, care, în lotul mici, pentru a avea
realizează o la creşterea cantitati mari de
de îngrăşare, un control mai bun
excelentă calitate a fertilităţii solului şi gunoi si desigur,
reprezintă al animalelor şi
produsului final, şi a calităţii ierbii. cresterea
principala diferenţă pentru a îmbunătăţii
se consolidează concentratiei de
faţă de creşterea utilizarea fiecărei
sistemul imunitar al azot, care sporeste
convenţională a zone.
animalelor, care le pericolul
animalelor.
face mai rezistente imbolnavirii
la boli. animalelor.
Exemplu de produsele ecologice în România, certificate de
organisme în colaborare cu organisme de acreditare din ţările
UE:

lapte de vacă, şvaiţer şi caşcaval - marca Dorna;

ouă- ferma Cortina Drăgăşani, Olt
lapte de oaie şi telemea Feta - Ziegenthal Betriebs din Ţichindeal, Sibiu;

grâu, porumb, floarea soarelui, rapiţă - Erremme AgroFerma, Timişoara;

porumb, floarea soarelui, furaje, Prod HO din Horia, Alba şi Prod Bioagro, Ciolăneşti,
Teleorman;
miere de albine, Asociaţia Crescătorilor de Albine - Apicola, TârguMureş.

Hotelul Green Forum a deţinut primul restaurant ecologic din România.

Natura Land a introdus pe piaţa românească atât produse importate din Germania -
lapte şi budincă de soia, cafea de cereale şi pâine integrală din secară - cât şi produse
româneşti - miere de albine, suc de mere, brânză telemea de capră, gaufre cu miere şi
cremă de ciocolată cu praf de roşcove.
Fructe de pădure
Plantele sãlbatice, culese din
zone cu mediu curat, pot fi
marcate ca produse
ecologice, dacã satisfac
urmãtoarele condiții:

cel puțin 3 ani înainte de culegerea

zona respectivã nu este supusã
acțiunilor unor poluanți industriali
sau unui trafic intens de vehicule
auto.
acestor plante sãlbatice, zonele
respective nu au fost tratate cu
îngrãșãminte chimice, adausuri sintetice
pentru îmbunãtãțirea însușirilor solului și
produse chimice pentru protecția
plantelor;

modul de culegere nu afecteazã

mediul natural și existența altor
specii din zona respectivã;
Cultura ciupercilor
Ciupercile pot fi
marcate ca produs
ecologic, dacã au fost
cultivate in mediu
nutritiv, care conține
anumite produse numai: Îngrãșãmânt organic
minerale, apã și
sau bãlegar,
îngrãșãminte,
provenite numai din
menționate și aprobate
ferme ecologice.
in actele normative.

Excepție fac cazurile,

in care nu existã
cantitãți suficiente de
îngrãșãminte organice ,
material lemnos, și acest material poate
care nu a fost tratat fi înlocuit cu altul de
chimic dupã tãierea altã proveniențã, cu
pomului; condiția ca proporția
materialelor ecologice
sã fie de cel puþin
25%;

produse agricole,
turba, care nu a
care provin din
fost tratatã chimic;
ferme ecologice;
 Produse tradiționale

 Produs tradiţional este produsul care trebuie să fie obţinut

din materii prime tradiţionale, să prezinte o compoziţie
tradiţională sau un mod de producţie sau de prelucrare care
reflectă un procedeu tradiţional de producţie şi care se
distinge în mod clar de alte produse similare din aceleaşi
categorii.
 JUDEȚUL DÂMBOVIȚA

Zacusca de vinete damboviteana

Suc 100% Natural de mere

sau de pere

Specialitati din gradina Cucoanei

 JUDEŢUL BUZĂU

Cele mai cunoscute sunt "Covrigii de Buzău", "Cârnaţii de Pleşcoi" şi "Vinul de

Pietroasele". Până la momentul actual, Direcţia Agricolă a atestat 19 produse
tradiţionale, fabricate de 11 agenţi economici.

PÂINE ŞI PRODUSE DE PANIFICAŢIE

Pâine ţărănească
Pâine

- Covrigi buzoieni 0,012Kg pe vatră

Ginar - Covrigi buzoieni
- Covrigi buzoieni 0,010Kg pe vatră

Covrigi

Cozonac de casă tradiţional

Brutarex

Specialităţi Impletituri tradiţionale

Lipie de Buzău
 Bibliografie
 Alexandrescu Daniela Cristiana, Ecoproduse agricole
montane, Note de curs – uz intern, FIMSA, Târgoviște,
2019
ECOPRODUSE AGRICOLE MONTANE

08-15.12.2020
Conf. dr. Daniela Alexandrescu
Specializarea Montanologie IV,
2020-2021/sem. I
 Produse tradiționale

 Produs tradiţional este produsul care trebuie să fie obţinut

din materii prime tradiţionale, să prezinte o compoziţie
tradiţională sau un mod de producţie sau de prelucrare care
reflectă un procedeu tradiţional de producţie şi care se
distinge în mod clar de alte produse similare din aceleaşi
categorii.
 CARNE ŞI PRODUSE DIN CARNE

Cârnați afumati uscați de Pleșcoi

Pastramă de Oaie de Pleşcoi

Babic de Pleşcoi
Alte produse
JUDEŢUL IALOMIŢA
 JUDEŢUL ARGEŞ

Legume şi fructe procesate

Magiun natural din
prune MAGIUNUS
SCORILLOS

Magiun

Fructe uscate Prune deshidratate

Iaurt
Produse din carne

Salamul de Sibiu - Caroli Foods

Pastă de mici Mici

Pastă mici
Slănină afumată
si slănină fiartă
Leberwursti
 JUDEŢUL PRAHOVA

Brânză telemea de Caşcaval de

Bătrâni Doftana
 JUDEŢUL BRĂILA

Pâine negră
Pâine
Pâine de casă

Turtiţe româneşti

Pâine alba
Pâine cu cartofi

Caşcaval de Bărăgan

Caşcaval de Viziru

Caşcaval de Rosiori
 JUDEŢUL DOLJ

Cascavalul din lapte de capra,

produs la ferma Capri-Lact

Pepenii de Dabuleni

Carnatii oltenesti - marca "TUDOR"

PRODUSE TRADIŢIONALE JUDEŢUL
VÂLCEA

100 de bunatati Raureni

 PRODUSE TRADIŢIONALE JUDEŢUL
CONSTANȚA

Pide - produs traditional turcesc din Medgidia

Biscuitii Eugenia
PRODUSE TRADIŢIONALE JUDEŢUL
GALAȚI
Bors taranesc cu afumatura

Conserve de legume atestate

Produsele traditionale „DRU AGRO”

DESCRIEREA PROCESULUI DE REALIZARE A UNUI PRODUS
TRADITIONAL

 „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă

astăzi“ – spune unul dintre versurile rugăciunii
cotidiene. Pentru o bună parte din locuitorii comunelor
înşirate pe Valea Câlnăului, versurile precedente ar suna
cam aşa: „brânza noastră cea de toate zilele...“.
 Acest produs derivat al laptelui mixt, ovin şi caprin, a
reuşit să ajungă pe masa multor consumatori din judeţul
Buzau şi din cele limitrofe, iar, în urma prezentării lui la
câteva expoziţii, credem că va ajunge să fie recunoscut
la nivel naţional şi chiar internaţional.
 Produsul acesta este unul tradiţional, dar, schimbându-se
legislaţia românească şi cea europeană care
reglementează producţia derivatelor din lapte, faptul că
este produs din lapte crud (nepasteurizat) necesită
respectarea strică a normelor, în special a celor igienico-
sanitare.
 Crescătorii de oi şi capre vor trebui deci să continue să
producă, păstrând cu sfinţenie cunoştinţele acumulate,
fructul experienţelor transmise din generaţie în
generaţie, completate însă de tehnici care urmăresc
optimizarea calităţii produsului ţinând cont de normele în
vigoare.
 Producerea brânzei din laptele crud înseamnă transformarea laptelui
astfel încât acesta să nu sufere procese termice sau de pasteurizare nici
înainte şi nici în timpul procesului de cazeificare. Laptele nu trebuie deci
să depaşească temperatura de 40° C.
 Varietatea florei microbiene „favorizante” este în masură să genereze o
serie reacţii enzimatice care au ca rezultat final o mare bogaţie de
arome şi gusturi, specifică şi inconfundabilă, care se adaugă la aceea a
laptelui derivat din iarba paşunilor unde se hrănesc stânile.
 Astfel îşi creează originalitatea aceste brânzeturi, foarte distincte faţă
de celelalte, acesta fiind rezultatul biodiversităţii la care participă
fiecare entitate productivă: animalele, păşuni, tehnicile de lucru, clima şi
microclima locaţiilor de producţie şi maturare.
 Randamentul în produs finit
 Despre randamentul în brânză putem spune că este parametrul
tehnic cel mai impotant. Trasformarea laptelui în brânză constă, în
fond, în procesul de separare dintre partea solidă (coagulul) şi cea
lichidă (zerul).
 În fond, brânza provine din evoluţia şi maturarea coagulului (caşul).
În procesul de cazeificare, lucrul de primă importanţă îl reprezintă
recuperarea părţii solide din lapte, deci, cu cât este mai mare
cantitatea solidă recuperată, cu atât mai mare este randamentul.
 Randamentul reprezintă deci cantitatea de brânză exprimată în kg
care se obţine din 100 kg sau litri de lapte. În calculul global al
randamentului trebuie adăugată şi cantitatea de urdă obţinută,
deoarece aceasta reprezintă un produs cu o deosebită importanţă în
tradiţia locală.
 Breviar legislativ
 Pentru a putea fi transformat, laptele de oaie trebuie supus controalelor
periodice şi trebuie să corespundă normativelor în vigoare prevăzute în
legislatia europeana (Ordinul 389/2002 transpune prevederile Directivei
Consiliului 92/46/EEC) în ce priveşte producţia şi desfacerea laptelui şi a
derivatelor din lapte de oaie; aceasta prevede următoarele:
 Laptele îşi are originea în ferme înregistrate şi acceptate de controlul
sanitar-veterinat competent.
 Laptele provine de la animale sănătoase controlate şi declarate oficial ca
fiind fără Bruceloză - Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor
nr. 66/2002 nu are conţinut chimic sau farmaceutic în măsuri superioare
limitelor stabilite de directiva EU 2377/90.
 Laptele ovin (şi caprin) destinat transformării prezintă caracteristicile
microbiologice aşa cum este prevăzut în tabela următoare ce face referire la
incărcătura bacteriologică Ordinul 389/2002 Cap. IV Anexa 1.
 Bibliografie
 Alexandrescu Daniela Cristiana, Ecoproduse agricole
montane, Note de curs – uz intern, FIMSA, Târgoviște,
2019
ECOPRODUSE AGRICOLE MONTANE

22.12.2020-19.01.2021
Conf. dr. Daniela Alexandrescu
Specializarea Montanologie IV,
2020-2021/sem. I
 Oportunitățile agricultorilor și
producătorilor din zona montană

 Importanta zonelor montane este data de dimensiunea

teritoriala. La fel ca la nivel european, acestea ocupa si in
Romania un teritoriu mare: 30% din suprafata tarii.
 Obisnuiti ca in momentul in care vorbim de zona montana
sa ne ducem cu gandul la posibilitatea de turism si
recreere, riscam sa uitam ca exista oameni care traiesc
aici si isi castiga existenta practicand agricultura.
 Bazata indeosebi pe proprietatea privata, agricultura zonei montane a fost
marcata timp de o jumatate de secol de marginalizare, ramanand prinsa la
nivelul sistemului traditional, cu grad de echipare tehnologica redus,
randament scazut si un nivel slab de instruire agricola a populatiei rurale.
Din acest motiv, s-a urmarit in permanenta gasirea de solutii pentru
eficientizarea activitatilor agricole si sporirea veniturilor populatiei rurale,
avandu-se in vedere si agroturismul, artizanatul si micile industrii.
 Astfel, de-a lungul timpului au fost elaborate strategii de dezvoltare, acte
normative (care au permis, in medie, cheltuirea de la bugetul de stat a circa
2000 euro/gospodarie, pentru grupuri individuale de muls mecanic,
motocultoare, motocositori, greble mecanice, tancuri de racire a laptelui,
mori/tocatori pentru furaje etc.) si programe pentru sprijinirea zonei
montane defavorizate, iar de aici nu au intarziat sa apara oportunitatile
pentru agricultorii si producatorii locali.
 Zona montana beneficiaza de suprafete extinse de pajisti, iar 60% dintre
acestea au o inalta valoare naturala, fiind mentinute in aceasta stare prin
practicarea unei agriculturi traditionale extensive.
 Procesul de dezvoltare de aici este reflectat in cresterea economica
inregistrata si in marirea constanta a numarului de IMM care se ocupa de
agricultura in zona montana defavorizata.
 Aceasta crestere este datorata in mare parte existentei fondurilor
europene destinate agriculturii si dezvoltarii rurale, accesate atat in
perioada de pre-aderare, cat si dupa 2007, dar si politicii de sustinere a
fermelor din zona de munte.
 Principalele furnizoare de materii prime de calitate sunt rasele variate de
animale existente aici, acest aspect putand fi mai bine valorificat pe termen
lung, datorita cresterii cererii de produse traditionale, dar si accentuarii crizei
alimentare la nivel mondial. Existenta traditiilor si cunostintelor legate de
producerea si procesarea produselor montane, certificata cu noua legislatie
europeana privind etichetarea produselor montane, este o oportunitate
pentru dezvoltare si diversificarea activitatilor turistice.

Un factor generator de handicapuri naturale il reprezinta altitudinea la care

se afla terenurile, ceea ce diminueaza posibilitatile de dezvoltare economica
in cazul anumitor trepte de relief, in special in zonele montane, insa acest
dezavantaj poate fi compensat prin potentialul turistic, avand in vedere ca
aceste zone sunt detinatoare ale unor adevarate valori de patrimoniu natural
si cultural si, datorita izolarii in decursul timpului, pastratoare ale traditiilor
romanesti.
 In Carpatii romanesti, solurile subtiri si pietroase si pajistile intinse, cu o
biodiversitate ridicata, reprezinta un avantaj pentru practicarea agriculturii
ecologice, mai ales pentru cresterea vacilor de lapte si prepararea
branzeturilor de calitate.
 Organizarea producatorilor in asociatii cooperatiste cu capacitati proprii de
procesare si comercializare constituie o alta cerinta pentru o dezvoltare
durabila in ruralul montan.
 Marimea, complexitatea si specificitatea economico-sociala si de mediu din
zonele montane, precum si marile diferente tehnologice, geo-climatice si
traditionale nu fac posibila o dezvoltare durabila fara o abordare speciala,
diferentiata, a agriculturii montane, fata de marea agricultura din zonele de
campie.
Caracteristicile fermelor mici din zonele
montane

 „Zona de munte este defavorizata complet. La munte se face o

agricultura mai grea. Trebuie sa beneficiem macar de un minim sprijin,
asa cum se intampla in alte state. Altfel, vor ramane muntii goi”,
declara Marioara Merlusca, presedinta Asociatiei Crescatorilor de
Animale „Valea Muntelui” (judetul Bacau), in cadrul conferintei „Noua
politica agricola comuna - Munti de oportunitati”, desfasurata in2014.

 Numarul celor care practica agricultura in zonele montane a crescut

constant de-a lungul ultimilor ani. Cresterea se datoreaza in mare
parte accesarii fondurilor europene destinate agriculturii si dezvoltarii
rurale si existentei politicii de sustinere a fermelor din zona de munte.
 Labelling of agricultural and food products of mountain farming, JRC
Scientific and Policy Reports este un studiu elaborat de Comisia
Europeana in anul 2013, conform caruia zona montana cuprinde 19,7% din
suprafata agricola utilizata, 18,5% din forta de munca angajata in
agricultura, 17,6% din numarul total al fermelor si 19,5% din totalul
animalelor. Conform aceluiasi studiu, dimensiunea medie a unei ferme din
zona montana este de aproximativ 3, 9 hectare.
 Fermele din zonele montane sunt slab utilate si mecanizate, ceea ce duce
la un consum mult mai mare de energie si forta de munca si, ca atare, la
costuri suplimentare. Astfel, dimensiunea lor economica, raportata la
hectar si la unitatea de munca anuala, denota o productivitate slaba, de
unde si veniturile mici ale fermierilor.
 În urma Recensamantului General Agricol din 2011 s-a constatat
scaderea efectivelor de animale din cadrul fermelor montane. Printre
cauze s-au numarat accesul dificil la unitatile de procesare si costurile
mari de transport.
 Totodata, aceasta reducere a numarului de animale are un impact
negativ major, atat asupra calitatii celor peste doua milioane de hectare
de pasuni si fanete (din cauza sub-pasunatului, reducerii volumului de
ingrasaminte organice sau neintretinerii lor), cat si asupra satelor si
traditiilor, care risca sa se piarda cu timpul.
 Privind toate acestea, trebuie precizat faptul ca dezvoltarea fermelor
din zona montana trebuie realizata in mod durabil.
 Obiectivul principal al dezvoltarii durabile in ruralul montan este
reprezentat de organizarea producatorilor in asociatii cooperatiste cu
capacitati proprii de transformare si comercializare.

De aceeasi parere este si prefectul judetului Neamt, care declara, in

cadrul forumului „Fermele mici, asociatiile si grupurile de producatori -
prioritati ale noii Politici Agricole Comune 2014-2020”: „Este cunoscut faptul
ca potentialul agricol al unei tari sau al unei zone devine interesant atunci
cand i se adauga un plus de actiune [...]. Asadar, fermele mici, cum sunt
majoritatea celor de la munte, au nevoie de sprijin in organizarea grupurilor
de producatori pentru colectarea, procesarea si vanzarea produselor, astfel
incat cea mai mare parte a valorii adaugate sa ramana la ei [...]. Noi avem
un avantaj, in raport cu piata europeana, prin produsele autentice si
agricultura ecologica, insa acestea trebuie promovate”.
 Sprijin pentru tinerii fermieri din zonele
montane si activitati de formare

 Agricultura este o resursa regenerabila care poate fi practicata de multe

generatii viitoare. Romania trebuie sa-si construiasca viitorul punand un
accent puternic pe traditiile durabile. Daca ne concentram pe elemente
vremelnice, acestea dispar complet dupa mai multi ani, iar solutia este
agricultura durabila.
 Zonele de munte se diferentiaza de alte regiuni defavorizate prin factorii
restrictivi naturali (altitudine, clima, pante, fertilitate scazuta a solului,
perioade mai scurte de vegetatie, izolare fata de caile de comunicatie si
pietele de desfacere), care nu pot fi modificati, si cei socioeconomici
structurali (imbatranirea populatiei active, tendinta de exod a tineretului,
ocupatii restrictive, distante mari fata de centrele decizionale si
administrative, infrastructura insuficienta). Tinerii sunt tentati sa paraseasca
muntele in cautarea unor conditii de viata mai bune si venituri mai mari,
obtinute cu eforturi mai reduse, in mediul urban sau in alte tari.
 Chiar daca multe zone rurale au devenit din ce in ce mai influentate de
factori externi agriculturii, ele raman motorul economiei rurale in
majoritatea Europei. Vitalitatea si potentialul multor zone raman strans
legate de existenta unui sector agricol competitiv si dinamic, atractiv pentru
tinerii fermieri.
 Acest fapt este specific zonelor predominant rurale, unde sectorul primar
reprezinta in jur de 5% din valoarea adaugata si 16% din totalul persoanelor
ocupate, si este caracteristic noilor state membre, unde este importanta
consolidarea recentelor cresteri a productivitatii si atingerea intregului
potential agricol.
 In plus, agricultura joaca un rol important in zonele rurale prin generarea de
activitati economice suplimentare, in special prin legaturi stranse cu
procesarea, turismul si comertul. In multe regiuni, in special in noile state
membre, agricultura este atat coloana vertebrala a economiei rurale, cat si
piatra de temelie a traditiilor locale si identitatii sociale.
 Astfel, strategia de crestere a ocuparii prin stimularea cererii de forta de
munca Orizont 2020 stabileste urmatoarele directii de actiune:
 Extinderea si facilitarea accesului tinerilor la activitatile economice non-
agricole;
 Continuarea acordarii de facilitati pentru investitori de catre consiliile locale;
 Crearea unor nuclee institutionale favorabile stimularii cererii de forta de
munca (pe langa consiliile locale sa fie infiintate structuri de monitorizare a
tinerilor care acceseaza fonduri europene, in cadrul carora pot participa
reprezentanti ai mediului de afaceri si persoane cu experienta in
organizarea si gestiunea fiscala a intreprinderilor) si a unui centru de
consiliere si ajutor in cariera si viata profesionala pentru oamenii din mediul
rural (unde acestia se vor putea informa periodic in legatura cu
oportunitatile de ocupare, nevoile si cerintele de pe piata muncii si vor primi
consiliere pentru propriile nevoi de dezvoltare);
 Dezvoltarea unui program de informare, consiliere si motivare pentru
gasirea unui loc de munca pentru femeile din mediul rural, ocupate in
agricultura de subzistenta.
 Mentinerea tinerilor in zona montana este un obiectiv important,
datorita tendintei din ultima perioada de reducere a natalitatii, dar si
cresterii migratiei. Se are in vedere pregatirea profesionala si ajustarea
programei scolilor profesionale in acord cu cerintele pietei muncii din
zona montana.

 In contextul sporirii gradului de informare in randul fermierilor si al

incurajarii dezvoltarii de activitati specifice, trebuie avute in vedere o
serie de masuri privind formarea profesionala si dezvoltarea de servicii de
consultanta si consiliere specifice nevoilor acestora, prin crearea
Camerelor Agricole si modificarea curriculei astfel incat sa fie adaptata
agriculturii montane.
 De aceeasi sustinere trebuie sa se bucure tinerii din zonele montane
care vor sa inceapa o afacere.

 De asemenea, avand in vedere ca agentii economici existenti in zona

montana defavorizata dispun in mica masura de conditiile necesare
pentru a oferi o pregatire practica, se va urmari sprijinirea unitatilor de
invatamant din zona montana defavorizata, in vederea infiintarii de
ferme didactice care sa serveasca in egala masura pregatirii elevilor si
formarii continue a resurselor umane necesare, oferind, in acelasi timp,
un model de abordare integrata a valorificarii resurselor, din
perspectiva conceptelor de pluriactivitate si dezvoltare durabila.
 Pentru mentinerea tinerilor in zonele rurale, in cadrul Anexei
memorandum „Orientari strategice nationale pentru dezvoltarea durabila
a zonei montane defavorizate (2014-2020)”, sunt mentionate urmatoarele
directii:
 Sprijinirea tinerilor antreprenori din zona montana defavorizata pentru
inceperea unei afaceri;
 Corelarea ofertei de pregatire prin invatamantul profesional si tehnic cu
cererea de pe piata muncii si nevoile specifice de dezvoltare durabila a
zonei montane defavorizate;
 Sprijinirea instalarii medicilor si cadrelor didactice tinere in mediul rural;
 Incurajarea instalarii tinerilor fermieri in zona montana defavorizata.
 Cei mai multi dintre tinerii care vor sa inceapa o afacere cu fonduri europene
s-au orientat catre zona montana si de deal, unde se pot infiinta ferme mici,
iar prin noul program pot primi finantari pentru crearea de lanturi mici de
magazine, in care sa fie comercializate produse traditionale, indiferent de
zona, fapt menit sa-i motiveze si mai mult pe tineri sa ramana in acest sector
economic
 „Din ce am constatat noi, exista cereri foarte multe pentru zona montana si
zona de deal, acolo unde nu sunt ferme mari (...). De exemplu, in judetul Alba,
in Muntii Apuseni, nu exista niciun abator, nicio fabricuta de lapte. (...) si un
lucru foarte important pe care l-am vazut acum si pentru prima data o sa-l
practicam in programul nostru 2014-2020, se vor da bani de la UE pentru
lanturi de magazine. Lanturi scurte de magazine, in asa fel ca sa scurtam
drumul de la producator la consumator, iar acele produse
traditionale specifice zonei sa ajunga cat mai repede la consumator”, a
declarat Nicolae Popa, directorul general adjunct al AFIR.
 Dezvoltarea lanturilor scurte de
aprovizionare in zonele montane

 Crearea unor lanturi alimentare scurte in zonele de munte este necesara

din perspectiva deschiderii oportunitatilor de piata pentru fermieri, prin
promovarea si vanzarea produselor aproape de sursa de productie, fie
individual, fie in comun. Vanzarea directa este o parte a acestui aspect si
se poate face chiar de la ferma sau prin pietele de desfacere.

 Prin investitii integrate in modernizarea infrastructurii de productie,

colectare, depozitare si procesare, li s-ar oferi fermierilor din mediul rural,
implicit celor din zonele montane, oportunitatea de a desface bunurile pe
piata, de a extinde gama de produse si de a promova comercializarea pe
plan local.
 De obicei, sistemele locale pentru produsele alimentare au lanturi de
aprovizionare scurte, care formeaza o legatura puternica intre producator si
consumator. Produsele locale, avand caracteristici autentice, traditionale,
originale, durabile, sezoniere sau alte trasaturi importante pentru
comunitatea din care provin, promoveaza coeziune sociala si incurajeaza
locuitorii sa adopte obiceiuri ecologice. Spatiile comerciale pentru produsele
locale (standuri de vanzare directa si piete in aer liber) sunt de multe ori
intermediari ai consumatorilor, producatorilor si vanzatorilor in procesul de
integrare sociala si profesionala.
 Productia agricola si alimentara locala are avantaje ecologice, metode de
productie durabile, impact mai putin negativ rezultat din transport si
posibilitatea de a crea deseuri organice, reziduuri si sisteme de circulare a
energiei regenerabile. In prezent, dorinta comunitatii de a dezvolta
activitatea economica si de a pastra identitatea in cadrul teritoriului propriu
se reflecta in promovarea produselor alimentare locale.
 La nivel national, se are in vedere informarea consumatorilor asupra
produselor care provin din zonele de munte si stimularea producatorilor si
agricultorilor care isi desfasoara activitatea in zonele inalte.
 Zona montana este recunoscuta pentru gradul mic de poluare, ceea ce le
confera alimentelor provenite din acest areal un plus de valoare, receptat
deja pe piata. Producatorii, cultivatorii si apicultorii care isi desfasoara
activitatea de productie in zona montana trebuie ajutati in activitatea de
promovare a produselor alimentare catre publicul larg.
 Atingerea unui nivel mai ridicat de competitivitate in domeniul
agroalimentar poate fi asigurata printr-o mai buna procesare a produselor
agricole, cresterea valorii lor adaugate si imbunatatirea organizarii pietei de
desfacere prin promovarea lanturilor scurte de aprovizionare. In aceasta
directie, sunt necesare actiuni de informare si diseminare a rezultatelor
activitatilor de cercetare din domeniile tehnologic, economic si de protectie
a mediului, de adaptare la schimbarile climatice si de cooperare in vederea
crearii lanturilor scurte de aprovizionare.
 Cum se poate creste notorietatea produselor
traditionale montane – bune practici din
Austria
 Montafon se afla in partea sudica a regiunii Vorarlberg, fiind inconjurata de
lanturile muntoase Ratikons,Verwall si Silvretta. Aceasta vale, care se intinde
pe 39 de kilometri, cuprinde 11 sate. Renumita pentru peisajele montane si
traditiile ei, Montafon este un loc ideal pentru activitati sportive si de
agrement. Daca in sezonul rece, Montafon se transforma intr-un veritabil El
Dorado al sporturilor de iarna, pe timpul verii, acest loc le ofera turistilor
optiuni pentru a explora zonele montane de poveste si pentru a cunoaste
traditiile si produsele locale.
 Printre produsele locale cu traditie este si branza „Sura Kees”, o specialitate
caracteristica vaii Montafon inca din secolul al XII-lea. Produsa din lapte
degresat, colectat numai in lunile de vara, de la vacile care pasc in zona alpina,
aceasta branza are un continut scazut de grasime, dar o cantitate mare de
proteine de inalta calitate. Un alt avantaj al acestui produs este continutul
scazut in colesterol. Branza „Sura Kees” are un gust aromat, usor acrisor si
picant, care se intensifica pe masura ce se invecheste.
 Pentru a creste notorietatea acestei specialitati de branza si pentru a-i
sprijini pe producatorii locali, de-a lungul timpului, mai multe asociatii au
facut eforturi pentru a o introduce pe piata ca o specialitate a regiunii
austriece Montafon, respectiv pentru a crea rand-ul „Sura Kees”. Un astfel
de demers a fost realizat de asociatia Bewusstmontafon, cuprinzand un
grup de producatori locali.
 Asociatia are ca scop dezvoltarea unei structuri viabile care sa contribuie la
cresterea productiei, prelucrarii si vanzarilor produselor alimentare
traditionale si a specialitatilor din zona. Astfel, in 2008, aceasta asociatie a
depus un proiect prin care solicita finantare nerambursabila FEADR pentru
dezvoltarea unei initiative de branding regional pentru produsele
alimentare montane din zona Montafon.
 Proiectul propus de Bewusstmontafon, care a avut la baza calitatea
produselor alimentare traditionale alpine, ajuta la cresterea vanzarilor si, pe
termen lung, contribuie la consolidarea economiei rurale din regiune.

 Fondurile nerambursabile obtinute au fost utilizate pentru realizarea

strategiei de marketing si elaborarea initiativei de branding. Strategia a fost
dezvoltata prin consultari cu producatorii si comerciantii locali si cu
reprezentantii restaurantelor din zona si ai asociatiilor de turism. In cadrul
strategiei a fost creat un program de promovare si comunicare, incluzand o
serie de evenimente media, targuri de promovare si publicitate privind
facilitatile turistice din zona. Prin intermediul proiectului s-a avut in vedere si
cresterea numarului de membri in cadrul asociatiei, concomitent cu sporirea
impactului proiectelor desfasurate de aceasta.
 Sprijinul acordat prin FEADR a generat cresterea cererii de branzeturi si
produse traditionale din regiune. Astfel, prin rezultatele obtinute,
acesta a contribuit la cresterea competitivitatii si profitabilitatii
intreprinderilor angajate in productia de specialitati locale, care, la
randul lor, sustin viabilitatea economica a acestei comunitati rurale
dintr-o regiune muntoasa a Europei.

 In plus, proiectul a sprijinit dezvoltarea brandului „Sura Kees” si a

crescut capacitatea asociatiei Bewusstmontafon de a elabora noi
proiecte de dezvoltare rurala. Rezultatele acestei initiative au fost
incununate de premiile anuale obtinute de branza „Sura Kees”.
 Proiectul de fata demonstreaza faptul ca produsele
montane, traditionale, ecologice si de calitate au o
capacitate mare de a contribui la dezvoltarea
comunitatilor locale din punct de vedere economic si
social, iar constientizarea fermierilor si a publicului
larg cu privire la potentialul economic al acestora si la
importanta mentinerii biodiversitatii si practicilor
agricole traditionale reprezinta punctul de plecare
pentru dezvoltarea durabila a zonelor montane.
 Bibliografie
 Gazeta de Agricultură, categoria Dezvoltare rurală,
nr.3, 2015