Universitatea din Craiova, Facultatea de Agronomie,

Specializarea Agricultură

Referat Agricultura Ecologică

Pîrvu Anamaria
Mădălina
Anul II, grupa 922

Cuprins

Agricultura ecologică-definiție..............................................................................................................3
Agricultura ecologică la nivel mondial..................................................................................................4
Agricultura ecologică la nivel european................................................................................................5
Agricultura ecologică în România.........................................................................................................6
Agricultura ecologică pe județe.............................................................................................................6
Perspectivele privind agricultura ecologică pe plan mondial, european si in tara noastră......................8
Certificarea produselor ecologice:.........................................................................................................9
Bibliografie..........................................................................................................................................11

Agricultura ecologică-definiție

„Agricultura ecologică reprezintă un sistem de producție care susține sănătatea solurilor, a

ecosistemelor și a oamenilor. Aceasta are la bază sistemele ecologice, biodiversitatea și
ciclurile de viață adaptate condițiilor locale, în locul utilizării input-urilor cu efecte adverse.
Agricultura ecologică combină tradiția, inovația și știința în beneficiul mediului înconjurător
 și promovează relațiile echitabile precum și o calitate bună a vieții tuturor celor implicați”
(COUNCIL, 2008)

Agricultura ecologică este o metodă agricolă care urmărește să producă alimente

utilizând substanțe și procese naturale. Prin urmare, ea are un impact limitat asupra mediului,
pentru că încurajează:

 utilizarea responsabilă a energiei și a resurselor naturale;

 păstrarea biodiversității;
 conservarea echilibrelor ecologice regionale;
 creșterea fertilității solului;
 menținerea calității apei.

În plus, normele privind agricultura ecologică încurajează un standard ridicat de

bunăstare a animalelor și le impun fermierilor să răspundă nevoilor lor comportamentale
specifice Uniunii Europene privind agricultura ecologică, urmăresc să ofere o structură clară
pentru producția de produse ecologice pe întreg teritoriul UE. Ele au fost elaborate pentru a
răspunde cererii consumatorilor de produse ecologice în care să poată avea încredere și, în
același timp, pentru a asigura o piață echitabilă pentru producători, distribuitori și
comercianți.

Agricultura ecologică este un sistem de management al producției agricole care

favorizează resursele reînnoibile şi reciclarea şi nu dăunează mediului înconjurător.
Agricultura ecologică (organică, biologică) evită folosirea pesticidelor, ierbicidelor,
fertilizatorilor sintetici şi a practicilor de manipulare genetică. În ceea ce privește creșterea
animalelor, se evită folosirea profilactică a antibioticelor şi a hormonilor de creștere şi se
pune accentul pe bunăstarea animalelor şi pe asigurarea unei hrane cu produse naturale.
În conformitate cu Regulamentul (CE) 834/2007 al Consiliului şi cu Regulamentul
889/2008 al Comisiei, țările comunitare folosesc, cu același înțeles, următorii termeni (tabelul
1.1.): agricultură organică (Anglia, Cipru, Irlanda, şi Malta), agricultură biologică (Austria,
Belgia, Bulgaria, Franța, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda şi Portugalia) şi agricultură
ecologică (Danemarca, Lituania, Polonia, România, Spania, Slovenia, Suedia şi Ungaria). De
asemenea, alte țări folosesc câte doi termeni: atât agricultură biologică, cât şi agricultură
ecologică (Republica Cehă, Estonia, Germania, Letonia, Slovacia şi Spania). În fiecare din
aceste țări există organizații şi experți care se "abat de la regulă", de exemplu, Olanda unde,
în ultimul timp, termenii de agricultură organică şi agricultură ecologică sunt mai des folosiți
decât cel de agricultură biologică. De asemenea, fiecare din acești termeni sunt criticați,
susținându-se, mai mult sau mai puțin justificat, că întreaga agricultură este biologică sau
organică şi că nu ar exista agricultură neecologică. Din dorința de a fi a tot cuprinzătoare,
unele publicații folosesc termeni de îndoielnică acuratețe științifică precum: agricultură
organico-dinamică sau organico-biologică.

Agricultura ecologică la nivel mondial

Agricultură ecologică se face, mai mult sau mai puțin oficial, pe toate continentele, cu
excepția Antarcticei, fiecare tara având cel puțin o asociație agroecologică, una sau mai multe
organizații de certificare a activităților şi produselor ecologice şi, desigur, mai multe ferme şi
societăți de prelucrare şi de valorificare a produselor agricole şi alimentare ecologice. Ultimul
„recensământ‖ efectuat de FIBL/Elveția în 2004 arată că,, pe plan mondial, se cultivă în
sistem agroecologic circa 25 de milioane de hectare, din care 41.8% se află în Oceania,
24.2% în America Latină, 23.1% în Europa, 5.9% în America de Nord, 3.7% în Asia şi 1.3%
în Africa. În ceea ce privește numărul de ferme ecologice (organice, biologice), în lume sunt,
aproximativ, 500 000 de ferme certificate ca ecologice (organice, biologice) din care 37.7%
în Europa, 30.9% în America Latină, 15.4% în Africa, 13.3% în Asia, 2.3% în America de
Nord şi 0.5% în Oceania. De asemenea, cea mai mare piață de produse agroalimentare
ecologice (organice, biologice) se află în America de Nord (51%) şi Europa (46%). În
comparație cu piața agroalimentară convențională, comerțul cu produse agricole şi alimente
ecologice este însă nesemnificativ (0.4 - 3.5 % din totalul vânzărilor). La nivel mondial ,
agricultura ecologica a luat amploare. In graficul de mai jos se observa creșterea din ultimii
ani la nivelul comerțului cu amănuntul pentru produsele ecologice, asta însemnând că și
numărul producătorilor și al suprafețelor a crescut.

 Agricultura ecologică la nivel european

Fiecare țară din Uniunea Europeană numește organisme sau autorități de control care
să inspecteze operatorii din lanțul alimentar ecologic. Producătorii, distribuitorii și
comercianții de produse ecologice trebuie să se înregistreze la organismul lor local de control
înainte de a li se permite să își comercializeze produsele alimentare ca produse ecologice.

După ce au fost inspectate și verificate, producătorii primesc un certificat care confirmă

că produsele lor respectă standardele ecologice.

Toți operatorii sunt verificați cel puțin o dată pe an pentru a se vedea dacă respectă în
continuare regulile.

Și alimentele bio importate fac obiectul unor proceduri de control pentru a se garanta că
au fost produse și expediate respectând principiile ecologice.

Uniunea Europeană stabilește o serie de norme și reglementări care reglementează

producția, distribuția și comercializarea produselor ecologice în UE. Pentru anumite produse
există reglementări specifice.

Uniunea Europeană se consultă cu părțile interesate și cu publicul larg pentru a îmbunătăți

calitatea legislației sale, inclusiv în sectorul producției ecologice

Uniunea Europeană menține următorul sistem strict de control și de asigurare a respectării

normelor privind produsele alimentare ecologice. Întrucât agricultura ecologică face parte
dintr-un lanț de aprovizionare mai amplu, care cuprinde sectoarele de prelucrare, de
distribuție și de vânzare cu amănuntul a produselor alimentare, și aceste sectoare fac obiectul
controalelor.

Normele Uniunii Europene în materie de agricultură ecologică se referă la produsele

agricole, inclusiv la drojdie și produsele obținute prin acvacultură. Ele acoperă toate etapele
procesului de producție, de la semințe până la alimentele prelucrate finale. Prin urmare, există
dispoziții specifice care acoperă o gamă largă de produse, printre care:

 produse agricole vii sau neprocesate;

 hrană pentru animale;
 produse agricole prelucrate pentru utilizare ca alimente.
 semințe și material de înmulțire (butași, rizomi etc.) din care se cultivă plante sau
culturi;

Europa a înțeles că agricultura este o industrie poluatoare şi că, prin cercetarea din
microbiologie, se poate intra într-o nouă eră, care să aducă beneficii nu numai pentru
consumatorul final, dar şi pentru societate şi mediu. În Europa, agricultura ecologică este în
plină dezvoltare în toate țările, cele mai dezvoltate țări din acest punct de vedere fiind Italia,
Anglia, Germania, Spania şi Franța ca suprafață cultivată, Luxemburg, Austria, Elveția, Italia,
Finlanda ca pondere în suprafața agricolă şi Italia, Austria, Turcia, Spania şi Germania ca
număr de ferme ecologice (organice, biologice).

Agricultura ecologică în România

Importanța sectorului agroalimentar românesc este reprezentată atât de asigurarea

securității alimentare, cât și de ponderea ridicată deținută în Produsul Intern Brut (PIB).
Conform datelor Institutului Național de Statistică, agricultura a contribuit, în anul 2019, cu
4,1% în PIB. Cu toate acestea, sectorul agroalimentar românesc se confruntă cu decalaje de
competitivitate față de cel al Uniunii Europene. Pentru perioada 2023 – 2027, prin
intermediul Planului Național Strategic, România are alocat un buget total de 15,88 mld.
euro, din care: circa 10 mld. euro pentru plăți directe (2,8 mld. euro pentru programe
ecologice - 28%), respectiv 5,68 mld. euro pentru dezvoltare rurală și 213 mil. euro pentru
intervenții sectoriale. Este pus un accent deosebit pe componenta de mediu în cadrul
finanțărilor din fonduri europene. Utilizarea eficientă a acestor sume și direcționarea către
nevoile reale din mediul rural reprezintă condiția esențială pentru creșterea competitivității
sectorului agroalimentar și reducerea decalajelor față de Uniunea Europeană.
În România, agricultura ecologică, deși se află în faza de pionierat este o certitudine
datorită: 32 - progreselor semnificative înregistrate în ceea ce privește suprafața cultivată în
sistem agroecologic (circa 260 000 ha la sfârșitul anului 2010); - creșterii numărului de
operatori agro-ecologişti - creșterii volumului şi a valorii produselor agricole şi alimentare
ecologice ( peste 120 milioane Euro în 2007); - diversificării produselor agricole şi
alimentare ecologice; - creșterii exportului de produse agricole şi alimentare ecologice (circa
8% din valoarea produselor agricole şi alimentare exportate de România în anul 2007 şi 21
milioane de Euro în 2010); - dezvoltării şi diversificării pieței interne de produse alimentare
ecologice, în prezent în România existând toate formele posibile de comercializare, de la
piața reală: depozite cu produse ecologice, rafturi specializate în marile hipermarketuri şi
magazine specializate în toate marile orașe – Sibiu, București, Timișoara, Cluj, Târgu Mureș
etc., vânzarea direct din fermă, .....până la piața virtuală.

 Agricultura ecologică pe județe

Conform statisticelor realizate din raportările firmelor autorizate pentru certificarea
ecologica a producătorilor, a fermierilor si a comercianților, la nivelul tarii noastre,
agricultura ecologică se dezvoltă destul de mult.
 Mai jos avem evoluția numărului operatorilor care este într-o continua creștere la
nivelul județului Dolj, date extrase din raportul Directiei Județene pentru Agricultură al județului
Dolj
 Perspectivele privind agricultura ecologică pe plan mondial,
european si in tara noastră
Datorită sistemului alimentar al UE, toți europenii au acces la alimente proaspete și
sigure. Producția de alimente nu este doar un serviciu vital, ci și o sursă de venit. Lanțul
agroalimentar al UE asigură securitatea alimentară pentru peste 400 de milioane de cetățeni și
este un sector economic major al UE.

Sectorul agroalimentar are însă un impact semnificativ asupra mediului. Potrivit unui
raport al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), sistemele
alimentare sunt responsabile pentru aproximativ o treime din emisiile de gaze cu efect de
seră din lume. Actualul model alimentar are, de asemenea, un efect negativ asupra sănătății
umane, peste 50% din adulții din Europa fiind supraponderali.

UE urmărește obiectivul de a transforma modul în care sunt produse și consumate

alimentele în Europa, în vederea:

 reducerii amprentei de mediu a sistemelor alimentare

 consolidării rezilienței în fața crizelor
 asigurării în continuare a unor alimente sănătoase și la prețuri accesibile, inclusiv
pentru generațiile viitoare

În România trecerea la agricultura ecologică conduce la o scădere de 42% a producției,

însoțită de o creștere de 25% a prețului, pe când în Franța diminuarea producției este mai
mare (de 50%), dar și prețurile primite pentru acea producție cresc mult (cu 167%). Această
mare diferență în ce privește prețurile pune în evidență o anumită segmentare a piețelor
agricole la nivel european, dar și faptul că cererea pentru produsele ecologice este mai mică
în țările mai puțin dezvoltate.
Certificarea produselor ecologice:

Conversia reprezintă trecerea de la agricultura convențională la agricultura ecologică

într-o perioadă determinată de timp, pe parcursul căreia se aplică dispozițiile privind
producția ecologică.
Conversia către producția ecologică a unităților agricole începe in momentul când fermierul
sau operatorul a solicitat sprijinul unui reprezentant al uni unități de certificare ecologica
Înainte de a introduce pe piaţă orice produs ca „ecologic” ori „în conversie” sau înaintea
perioadei de conversie, operatorii și grupurile de operatori, astfel cum sunt prevăzute la
articolul, care produc, pregătesc, distribuie sau depozitează produse ecologice ori în
conversie, care importă astfel de produse dintr-o ţară terţă sau exportă astfel de produse spre
o ţară terţă sau care introduc astfel de produse pe piaţă notifică propria activitate autorităţilor
competente ale statului membru în care își desfășoară activitatea și în care întreprinderea lor
face obiectul sistemului de control. Operatorii care vând produse ecologice preambalate
direct consumatorului sau utilizatorului final sunt scutiţi de la obligaţia de notificare
obligaţia de a fi în posesia unui certificat, cu condiţia ca aceștia să nu producă, să nu
pregătească, să nu depoziteze altfel decât în legătură cu punctul de vânzare, sau să nu importe
astfel de produse dintr-o ţară terţă sau să nu subcontracteze astfel de activităţi unui alt
operator.
Statele membre pot desemna o autoritate sau aproba un organism care să primească notificări.
Operatorii, grupurile de operatori și subcontractanţii ţin registre, în conformitate cu prezentul
regulament, privind diferitele activităţi în care se implică.
Statele membre se asigură că orice operator sau grup de operatori care respectă prezentul
regulament și care, în cazul în care se colectează o taxă în conformitate cu articolele 78 și 80
din Regulamentul (UE) 2017/625, achită o taxă rezonabilă care să acopere costurile
controalelor, are dreptul să fie acoperit de sistemul de control. Statele membre se asigură că
eventualele taxe care pot fi percepute sunt făcute publice.
Autorităţile competente sau, după caz, autorităţile de control sau organismele de control
furnizează un certificat oricărui operator sau grup de operatori care și-a notificat propria
activitate în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) și care respectă prezentul regulament.
Certificatul:
(a) se eliberează, ori de câte ori este posibil, în format electronic;
(b) (b) permite cel puţin identificarea operatorului sau a grupului de operatori, inclusiv lista
membrilor acestuia, categoria de produse vizate de certificat și perioada de valabilitate a
acestuia;
(c) certifică faptul că activitatea notificată respectă prezentul regulament; și
(d) se eliberează în conformitate cu modelul prezentat în anexa VI.
Un operator sau un grup de operatori nu are dreptul de a obţine un certificat de la mai multe
organisme de control pentru activităţi desfășurate în același stat membru, în ceea ce privește
aceeași categorie de produse, inclusiv atunci când respectivul operator sau grup de operatori
se implică în etape diferite ale producţiei, pregătirii și distribuţiei.
Membrii unui grup de operatori nu au dreptul de a obţine un certificat individual pentru
niciuna dintre activităţile vizate de certificarea grupului de operatori de care aparţin.
Operatorii verifică certificatele operatorilor care le sunt furnizori.
Fiecare grup de operatori:
(a) este alcătuit numai din membri care sunt fermieri sau din operatori care produc alge sau
animale de acvacultură și care, în plus, pot fi implicaţi în prelucrarea, pregătirea sau
introducerea pe piaţă de alimente ori de hrană pentru animale;
(b) este alcătuit numai din membri:
(c) al căror cost de certificare individual reprezintă mai mult de 2 % din cifra de afaceri a
fiecărui membru sau din producţia sa ecologică standard și a căror cifră de afaceri anuală
pentru producţia ecologică nu depășește 25 000 EUR sau a căror producţie ecologică standard
nu depășește 15 000 EUR pe an; sau ▼B 02018R0848 — RO — 01.01.2022 — 002.001 —
46
(d) care deţin fiecare exploataţii de maximum: — cinci hectare, — 0,5 hectare în cazul
serelor, sau — 15 hectare, exclusiv în cazul pajiștilor permanente;
(e) este stabilit într-un stat membru sau într-o ţară terţă;
(f) are personalitate juridică;

Sistemul de controale interne (SCI) cuprinde proceduri documentate referitoare la:

(i) înregistrarea membrilor grupului;
(ii) (ii) inspecţiile interne, care includ inspecţiile fizice interne anuale la faţa locului ale
fiecărui membru al grupului și orice inspecţii suplimentare bazate pe riscuri, planificate în
orice caz de administratorul SCI și efectuate de inspectorii SCI, ale căror roluri sunt definite
la litera (h);
(iii) (iii) aprobarea unor noi membri ai unui grup existent sau, după caz, aprobarea unor noi
unităţi de producţie sau noi activităţi ale membrilor existenţi, după aprobarea de către
administratorul SCI pe baza raportului de inspecţie internă;
(iv) ) formarea inspectorilor SCI, care trebuie să aibă loc cel puţin o dată pe an și care trebuie
să fie însoţită de o evaluare a cunoștinţelor dobândite de participanţi;
(v) formarea membrilor grupului cu privire la procedurile SCI și la cerinţele prezentului
regulament;
(vi) controlul documentelor și al registrelor; ▼B 02018R0848 — RO — 01.01.2022 —
002.001 — 47
(vii) măsurile în cazurile de neconformitate detectate în timpul inspecţiilor interne, inclusiv
monitorizarea măsurilor respective;
(viii) trasabilitatea internă, care indică originea produselor livrate în sistemul comun de
comercializare al grupului și permite urmărirea tuturor produselor aparţinând tuturor
membrilor pe parcursul tuturor etapelor, cum ar fi producţia, prelucrarea, prepararea sau
introducerea pe piaţă, inclusiv estimarea și verificarea încrucișată a randamentelor obţinute de
fiecare membru al grupului;

În esență, pașii pe care legislația îi prevede pentru ca un agricultor să fie recunoscut ca

producător și apoi pentru a putea comercializa produse ecologice, sunt următorii:

 Fiecare operator trebuie să încheie un contract cu un organism de control în

agricultură ecologică (AE) pentru a fi inspectat și certificat, organismul de control

fiind un organism independent. 

 Înainte ca producătorii să înceapă desfășurarea unei activități în acest domeniu, au

obligația să se înregistreze la Ministerul Agriculturii, anual, la Direcțiile pentru

Agricultură Județene şi a Municipiului București, în baza contractului semnat cu

organismul de control în AE.

 Pentru obținerea şi comercializarea produselor ecologice care poartă etichetele şi

siglele specifice, producătorii trebuie să parcurgă un proces strict. Prima etapă a

acestui proces este o „perioadă de conversie”, care durează între 1 și 3 ani, în funcție

de tipul de cultură din sectorul vegetal al operatorului. 

 Pe durata întregului lanț de obținere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să

respecte permanent regulile stabilite în legislația comunitară şi națională. Ei trebuie

să-şi supună activitatea unor controale, în scopul verificării conformității cu

prevederile legislative.

 În urma controalelor efectuate de organismele de control, operatorii care au respectat

regulile de producție vor primi certificatul de produs ecologic şi își vor putea eticheta

produsele cu mențiunea „ecologic” (și mențiuni legate de originea produselor și

organismul de control care a efectuat inspecția şi a eliberat certificatul de produs

ecologic).

Pe durata întregului lanț de obținere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să

respecte permanent regulile stabilite în legislația comunitară şi națională. Ei trebuie să-şi

 supună activitatea unor vizite de inspecție, realizate de organisme de inspecție şi

certificare, în scopul controlului conformității cu prevederile legislației în vigoare privind

producția ecologică. In urma vizitelor efectuate de organismele de inspecție se

completează raportul de inspecție unde se consemnează fiecare aspect si se completează

in registrul unității.

În situația în care operatorii/grupurile de operatori se retrag din agricultura ecologică

sunt obligaţi să notifice DAJ/DAMB la care s-au înregistrat, prin depunerea unei

notificări, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 14.

Operatorii/grupurile de operatori au obligația să păstreze toate înregistrările contabile

şi documentele emise în perioada în care au desfășurat activități în agricultura ecologică,

pentru o perioadă de 5 ani începând cu data retragerii din agricultura ecologică.

DAJ/DAMB va transmite notificarea de retragere a operatorilor/grupurilor de operatori

organismului de control cu care aceștia au avut încheiat contractul, în termen de 7 zile

lucrătoare de la data înregistrării notificării.

În situația în care unui operator/grup de operatori i-a fost retras certificatul pentru

neconformități grave prevăzute în Lista măsurilor pe care organismele de control (OC) le

aplică operatorilor/grupurilor de operatori din anexa nr. 4 la Ordinul MADR nr. 312/2021

privind organizarea sistemului de control şi certificare, de aprobare a organismelor de

control şi de supraveghere a activității acestora în agricultura ecologică, acesta nu mai

poate depune o nouă fișă de înregistrare decât după o perioadă de 5 ani de la data

retragerii certificatului. Pentru obținerea și menținerea certificării producției ecologice,

fiecare operator în agricultura ecologică este supus unei evaluări complete a activității,

conform contractului de inspecție și certificare încheiat cu organismul de control, în toate

locațiile ce îi aparțin (inclusiv sectorul convențional, dacă este cazul).

Bibliografie
Codreanu, C. (fără an). Conceptul de agricultura ecologică. În Lucrari stiintifice Vol. 50 Seria
Agronomie. Iași.
COUNCIL, E. F. (2008). Definiția propusă cu ocazia Adunării Generale . Vignola, Italia.
Croitoru, A. M. (2022). Certificarea agriculturii ecologice, suport de curs-Conversia. Craiova.
Dolj, D. j. (2022). Raport anul 2021. Craiova.
https://agriculture.ec.europa.eu/farming/organic-farming/organics-glance_ro. (fără an).
www.agriculture.ec.europa.eu.
https://www.bursa.ro/supliment-eco-economie-agricultura-ecologica-este-viabila-si-chiar-mai-
profitabila-pentru-fermieri-06580740. (2022). https://www.bursa.ro. Preluat de pe
https://www.bursa.ro.