Sunteți pe pagina 1din 6

AGRICULTURA ECOLOGICA IN ROMANIA (I)

Data: Thursday, July 24 @ 18:20:19 EEST


Topic: Agricultura Ecologica
ACTUALITATE, PERSPECTIVE, CERTIFICAREA CONFORMITATII
Institutul de Bioresurse Alimentare
1. REORIENTAREA CERINTELOR DINSPRE CANTITATE SPRE CALITATE
CONSTIENTIZAREA PROBLEMELOR DE MEDIU
In cadrul acordului de integrare a tarii noastre in UE, una dintre masurile impuse, printre
altele, este implementarea sistemului de agricultura ecologica. Aparent ceva nou si usor de
pus in practica, cunoscandu-se faptul ca nu se admit imput-uri de ordin chimic, sintetic, lucru
pe care noi l-am si respectat si il respectam in continuare pe multe din suprafetele agricole.
Ingrijorator, insa, este lipsa cererii pe piata a produselor certificate ecologic, precum si
puterea redusa de cumparare a consumatorului, cunoscut fiind faptul ca pretul de vanzare a
unui produs ecologic va fi mai ridicat decat omologul sau obtinut in sistem conventional.
Deci, cel putin pentru inceput, intreaga cantitate de produse agricole ecologice trebuie
exportata. In urma unui studiu efectuat de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor sa preconizat ca pana in anul 2004 consumul national de produse ecologice sa atinga cota de
10 % din productia totala, restul mergand la export.
Actele normative care opereaza in productia de alimente se orienteaza, in special, in functie
de schimbarea de gandire intervenita fata de sectorul agricol. Nu se refera, exclusiv, la
productia agricola primara, ci iau in considerare intregul lant alimentar, de la productia
primara la consumatorul final.
Acest complex agroalimentar este caracterizat prin:
- cresterea responsabilitatii celor care practica acest tip de activitate;
- cresterea nivelului de informare si, prin acestea;
- ofera posibilitatea de a ajunge lider pe piata.
Similar cu abordarea acestui complex agroalimentar, in acceptia conventionala, se poate
aborda si lantul producerii si procesarii produselor agroalimentare ecologice, fata de
provocarile care s-au ivit in ultimii 10 ani, catre un sector durabil, competitiv, actionand in
mod independent pe piata, pe baza standardelor specifice in vigoare pe piata U.E.

Comisia Codex Alimentarius defineste agricultura organica ca "o abordare holista a


sistemului de management al productiei, care promoveaza si intretine dezvoltarea sanatoasa a
agro-ecosistemelor, incluzand biodiversitatea, ciclurile biologice si activitatea biologica a
solului.
Accentul este orientat catre utilizarea practicilor manageriale in acord cu utilizarea inputurilor exterioare fermei, luand in considerare conditiile regionale la care sistemele trebuie sa
se adapteze. Aceasta se realizeaza prin utilizarea, acolo unde conditiile permit, de metode
agricole, biologice si mecanice, in opozitie cu utilizarea substantelor de sinteza, pentru a
realiza orice functie specifica in sistem.cu utilizarea." (Codex Alimentarius Commission Guidelines for the production, processing, labeling and marketing of organically produced
foods, CAC/GL 32-1999.)
In diferite tari se utilizeaza termenii ecologic, biologic sau organic, care sunt sinonimi
(organic - termen utilizat in tarile de limba engleza; biologic - in tarile de limba franceza,
italiana, portugheza, olandeza; ecologic - in tarile de limba daneza, germana si spaniola.)
PRINCIPIILE DE BAZA ALE PRODUCERII SI PROCESARII DE ALIMENTE
ECOLOGICE (ORGANICE, BIOLOGICE)
- Producerea de alimente cu calitati nutritive ridicate, in cantitati suficiente.
- Interactiunea in mod constructiv cu ciclurile si sistemele naturale.
- Incurajarea dezvoltarii sistemelor de tip ferma, implicand toate verigile din circuitul
biologic: microorganisme, sol, flora si fauna.
- Mentinerea si cresterea fertilitatii solului pe termen lung.
- Promovarea sistemelor de exploatare rationala a resurselor de apa.
- Utilizarea, in masura posibilitatilor, in sistem inchis, in ceea ce priveste disponibilitatea
nutrientilor.
- Asigurarea conditiilor de dezvoltare a animalelor, in conformitate cu prevederile legale ale
productiei ecologice.
- Minimizarea tuturor formelor de poluare, rezultate din tehnologiile agricole.
- Mentinerea biodiversitatii sistemului agricol.
- Obtinerea de efecte pozitive pentru cei implicati in productoa ecologica, prin cresterea
calitatii vietii, inclusiv prin asigurarea securitatii mediului, in conformitate cu Carta
Drepturilor Omului.
Obiectivele agriculturii ecologice ar putea fi astfel sintetizate:
- sa evite toate formele de poluare, atat la nivelul produselor cat si la nivelul mediului;
- sa mentina fertilitatea naturala a solurilor, prin aceasta putandu-se asigura de o maniera
durabila securitatea alimentara a planetei;
- sa permita agricultorilor un nivel de viata decent;
- sa produca, in cantitati suficiente si la un nivel calitativ corespunzator alimente -produse de

care depinde, intr-o mare masura sanatatea consumatorilor.


SITUATIA PE PLAN NATIONAL SI INTERNATIONAL
In toate tarile Uniunii Europene se manifesta o reala vointa de dezvoltare a agriculturii
ecologice, care va detine peste 10 % din suprafata cultivata. Suprafata agricola utila in "bio"
in unele tari se prezinta astfel: Italia - peste 1.100.000 ha, Germania, Marea Britanie 600.000 ha, Franta - 400.000 ha, Spania - 380.000 ha, Austria - 250.000 ha, iar in SUA si
Japonia in jur de 20 % din sistemul de productie alimentara este ecologica.
Spre deosebire de agricultura conventionala, care reprezinta un sistem energo-intensiv,
costisitor pentru societate, cu potential daunator asupra mediului inconjurator si a sanatatii
populatiei (Lampkin, 1990), conceptul agriculturii ecologice se bazeaza pe o abordare
holista, in cadrul careia natura este perceputa mai mult decat elementele componente,
considerate individual.
Principiile agriculturii ecologice se regasesc in principiile ecologiei, stiinta care studiaza
interrelatiile dintre organisme si mediu. In termeni practici, aceasta inseamna ca agricultura
organica se inspira si invata din existenta ecosistemelor naturale.
Fermele si societatile agroindustriale ecologice sunt, in general, de dimensiuni mici sau
mijlocii. In toata lumea, majoritatea fermelor ecologice ocupa suprafete mici (0,5-30 ha),
cultiva si/sau cresc un numar mic din una, doua sau trei specii de plante si animale si,
respectiv prelucreaza unul, doua sau trei produse agricole diferite.
Agricultura ecologica este un sistem de productie care exclude utilizarea fertilizatorilor
artificiali, a pesticidelor, hormonilor de crestere si aditivilor in hrana animalelor. Agricultura
ecologica se bazeaza pe asolamentul culturilor, respectiv metode biologice de protectie a
plantelor, care sa mentina fertilitatea solului, sa asigure plantele cu substante nutritive, sa
combata bolile, buruienele si daunatorii.
In Romania, productia ecologica se defineste prin obtinerea de produse agroalimentare fara
utilizarea produselor chimice de sinteza, in conformitate cu regulile de productie ecologica,
care respecta standardele, ghidurile si caietele de sarcini nationale si sunt atestate de un
organism de inspectie si certificare. Cererea de produse agricole ecologice fiind in crestere,
se poate considera o noua oportunitate pentru exportul agriculturii romanesti.
Romania, desi este cel mai mare producator din zona, cu cea mai curata agricultura, din
cauza imposibilitatii financiare pentru chimizare masiva, poate face fata acestei provocari,
dar nu poate exporta produsele agricole ecologice decat sub certificare straina, costisitoare si
anevoioasa.
Metodele de productie ecologica utilizate in obtinerea produselor vegetale primare
neprocesate, animale si produse animaliere neprocesate; produselor de origine vegetala si

animala procesate, destinate consumului uman, preparate din unul sau mai multe ingrediente
de origine vegetala si / sau de origine animala; furajelor, furajelor compuse si materiilor
prime trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- respectarea principiilor productiei ecologice;
- neutilizarea de fertilizatori si amelioratori ai solului, pesticide, materiale furajere, aditivi
alimentari, ingrediente pentru alimente, substante folosite in alimentatia animalelor, substante
ajutatoare pentru pregatirea furajelor, produse pentru curatarea si dezinfectarea adaposturilor
pentru animale si alte produse, decat a acelor produse permise sa fie folosite in agricultura
ecologica.
Dezvoltarea tehnologiilor de cultura pentru agricultura alternativa, respectiv "agricultura
ecologica" se impune tot mai mult prin performantele socio - economice realizate. Acest
lucru poate fi usor de indeplinit, printr-un management corespunzator al tuturor factorilor
care contribuie la obtinerea unor productii ridicate pe unitatea de suprafata si in final
recunoasterea calitatii produselor finite, in acest caz, certificarea productiei ca fiind
ecologica.
Acest obiectiv major, certificarea productiei de grau, obtinut prin aceasta tehnologie si a
produselor finite este urmarit in prezentul proiect.
Potentialul productiv in sistem ecologic de agricultura al tarii noastre poate sa ajunga pana la
15-20% din suprafata totala agricola, suprafetele cele mai mari fiind concentrate in zona de
deal - munte unde tehnologiile de intretinere si exploatare a pasunilor s-au bazat pe metode
traditionale - ecologice (aplicarea gunoiului de grajd, exploatare prin pasunat si/sau cosit,
folosirea trifoiului ca planta furajera si amelioratoare a fertilitatii solului, utilizarea sistemului
mixt vegetal-zootehnic).
In Romania, in anul 2001, suprafata cultivata dupa modul de productie ecologica a fost de
28.800 ha, in 610 exploatatii agricole, din care 160 exploatatii zootehnice pentru cresterea
vacilor de lapte. (Sursa : Strategia de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare si
silviculturii pe termen lung si mediu, 2001-2005 si 2005 - 2010 ; MAAP, 2002)
Productia certificata ecologic a fost de 24400 tonesi se refera la productia obtinuta din zonele
de cultura pentru cereale, plante tehnice si leguminoase in partea de sud a tarii, iar pentru
productia animaliera in zona de nord. Deoarece Romania nu are o piata interna de produse
ecologice, intreaga productie certificata a fost exportata pe pietele europene unde cererea
pentru astfel de produse este destul de mare.
Daca in perioada 1950 - 1990 obiectivele urmarite de agricultura erau de crestere a productiei
in vederea satisfacerii cerintelor alimentare, avand in vedere populatia in crestere, astazi se
cauta gasirea de noi solutii, care au ca obiective respectarea mediului, realizarea unui sistem
de productie viabil din punct de vedere economic, intretinerea si valorificarea resurselor
naturale.

Aceast nou tip de agricultura este numita agricultura durabila si ea presupune un ansamblu de
tehnici si practici ce trebuie sa garanteza o productie satisfacatoare, care sa asigure nesarul de
alimente, tinandu-se cont de protectia mediului inconjurator. Cu alte cuvinte in agricultura
durabila se pun in aplicare acele masuri ce se pot lua in cadrul unui sistem agricol ce satisfac
necesitatile generatiei actuale fara a compromite sansa generatiilor viitoare de a-si satisface
propriile necesitati.
In ultima perioada se vorbeste tot mai mult de reducerea poluarii de origine agricola, de lupta
contra eroziunii solului, de pastrarea calitatii diverselor peisaje, de protejare pe termen lung a
resurselor naturale. Sistemele extensive agricole aduc elemente favorabile mediului, pentru
ca presupun mai putine elemente chimice, permit limitarea poluarii solului, a apelor de
suprafata si adancime, permit evitarea degradarii peisajelor, a eroziunii solului, alunecari de
teren, insa productiile sunt mai reduse.
Dupa anul 1990, decalajul inregistrat intre indicatorii cantitativi care exprima potentialul de
productie si cei calitativi, se datoreaza nivelului scazut al dotarii cu utilaje si echipamente
necesare desfasurarii procesului de productie, precum si cu imput-urile aferente, ceea ce a
condus la realizarea unor tehnologii de cultura extensive. O alta cauza o prezinta faramitarea
si dispersarea mare a exploatatiilor agricole ca urmare a aplicarii legii Fondului funciar
18/1991, in prezent suprafata agricola a tarii ( 14,8 mil. ha) fiind dispersata in cca 40
milioane parcele.
In anul 1972 se constituie I.F.O.A.M. - Fedratia Internationala a Miscarilor de Agricultura
Organica, cu sediul in Germania, ce grupeaza peste 670 de organizatii si institutii din peste
100 de tari din intreaga lume. Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.) recunoaste prin
votul majoritar al Parlamentului European din 19 februarie 1986, existenta agriculturii
alternative, pe baza unei rezolutii care adopta Regulamentul 2092/91.
Pe parcursul anilor au fost formulate o serie de reglementari, dintre care o importanta
deosebita o reprezinta Regulamentul C.E.E. 1936/1995 care face precizarea ca de la 1
ianuarie 2000 pentruagricultura ecologica se va folosi numai material de semanat / plantat
provenit tot din agricultura ecologica.
In acord cu statisticile I.F.O.A.M. (februarie 2001) suprafata agricola mondiala destinata
productiei ecologice se cifreaza la 15.8 milioane ha, cele mai mari suprafete fiind detinute de
Australia (7.6 milioane ha), Argentina (3 milioane ha), Italia (1 million ha).
Repartitia suprafetelor pe continente este astfel:
Oceania 48.5%;
Europa 23.6% ;
America latina 20% ;
America de Nord 7.5% ;
Asia 0.33% ;

Africa 0.14%.
Cititi si articolele:
Avantajele agriculturii ecologice
http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=1381
Cultivarea legumelor ecologice o afacere profitabila
http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=1230