Agricultura Ecologica - Curs 2008

Agriculturã Ecologicã – Note de curs
Universitatea Bacãu
CAPITOLUL I – Introducere în Agricultura Ecologicã
1.1. Argument în favoarea agriculturii ecologice

ºi a produselor ecologice
Poluarea mediului ca rezultat al activitãþ ii agricole se face simþitã prin:

• acumularea nitraþilor º i nitriþilor în sol;
• acþ iunea pesticidelor asupra omului ºi animalelor;
• poluarea bazinului aerian;
• reducerea biodiversitãþ ii.
Drept rezultat, a apãrut agricultura ecologicã, care deja pe parcursul mai
multor ani º i-a demonstrat capacitãþile tehnologice, rolul benefic ºi
eficienþa economicã înaltã.aceasta sporeºte valoarea nutritivã a
alimentelor. În acelaºi timp, s-a demonstrat cã valoarea produselor
agricole convenþ ionale a scãzut considerabil: la legume ºi fructe s-a
înregistrat reducerea cu circa 80 % a vitaminei A, cu 57 % a vitaminei C,
cu 50 % a riboflavinei, cu 28 % a calciului.
În condiþ iile agriculturii ecologice, la creºterea fructelor, cerealelor
º i legumelor se înregistreazã apariþ ia unei valori nutritive suplimentare în

comparaþie cu compoziþia culturilor crescute în agricultura convenþionalã .
Datoritã valorii nutritive suplimentare culturile agricole ecologice, în
deosebi cele utilizate în stare proaspãtã , deºi mai puþ in atrã gãtoare dupã
dimensiuni º i culoare, sunt mult mai gustoase dupã calitãþile
organoleptice.
În zonele cu umiditate insuficientã , tehnologiile agriculturii
ecologice contribuie la dezvoltarea sistemului radicular º i la reducerea
gradului de compactizare a solului. Drept rezultat, se înregistreazã
menþinerea umiditãþii din sol ºi sporirea gradului de utilizare a ei de cãtre
sistemul radicular al plantelor. Astfel în condiþ iile agriculturii organice în
1
anii secetoº i º i în zonele aride, recoltele de cereale, de leguminoase
pentru boabe º i culturi tehnice sunt mai mari decât cele din tehnologiile
tradiþionale. Produsele ecologice sunt inofensive pentru om.
Utilizarea îngrãºãmintelor minerale º i a pesticidelor este legatã de
pãtrunderea ºi acumulare lor sau a metaboliþ ilor lor în sol, apã ºi uneori
în plantele agricole. Acumularea fertilizanþ ilor minerali ºi a pesticidelor
cauzeazã dereglã ri serioase în procesele fiziologo-biochimice din
organismul omului ºi a organismelor utile. Deosebit de grave sunt
urmã rile produse de formele nitrite ale azotului. Unele pesticide, pe lângã
reducerea intensitã tii multor procese fiziologo-biochimice, mai posedã
proprietãþi mutagene ºi cancerigene.
Practica analizei comparative a tehnologiilor organice º i tradiþionale
de cultivare a plantelor demonstreazã cã agricultura ecologicã, spre
deosebire de cea intensivã (convenþ ionalã), nu afecteazã condiþiile de
viaþã ale omului. Totodatã, ea pãstreazã biodiversitatea.
Aºa, bunã oarã , în gospodãriile ecologice sunt de 2-3 ori mai multe
specii de plante din flora spontanã, numãrul speciilor de pãsã ri
depãºeº te cu 57 % numã rul acestora din fermele clasice ºi cu 44 % se
întâlnesc mai multe nevertebrate.
Drept consecinþã, se înregistreazã sporirea diversitãþii biologice a multor

specii de organisme nevertebrate, inclusiv rãpitori º i parazitoizi, care
regleaza densitatea populaþiilor de organisme dãunãtoare.
Produsele ecologice activeazã procesele de reproducere a
animalelor domestice ºi agricole. Aº a, bunãoarã, productivitatea gãinilor
sporeº te cu 28-35 %, iepurii º i animalele cornute mici asigurã un numã r
mai mare de urmaº i. În afarã de aceasta, produsele ecologice
soluþioneazã problemele cardiace ºi stopeazã dezvoltara tumorilor.
Legumele organice conþin de 3-5 ori mai mult acid salicilic. Acesta e
2
sintetizat de cãtre plante ca remediu la diferiþi factori stresogeni,
îndeosebi pentru combaterea organismelor dãunã toare.
Agricultura organicã poate satisface necesitãþile alimentare ale populaþiei
Terrei. În multe regiuni ale lumii recoltele de pe sectoarele organice
depãºesc sau nu sunt mai mici decât cele obþ inute pe terenurile cu
agricultura convenþ ionalã. E de amintit rezultatele experienþelor
multianuale (150 de ani) de la Staþ iunea de Cercetãri din Rotamsted,
unde pe terenurile cu aplicarea chimiei recolta de ceriale constituie 3,4
tone/ha, iar în variantele fã rã aplicarea îngrãºãmintelor – 3,45 tone/ha.
Un aport al agriculturii ecologice asupra economiei îl constituie
crearea locurilor suplimentare de muncã , acumularea profitului º i, nu în
ultimul rând, contribuþia la ameliorarea condiþiilor de viaþã a populaþ iei.
Dupã enumerarea acestei serii de argumente în favoarea agriculturii
ecologice, considerãm acest gen de activitate drept alternativa
agriculturii convenþ ionale.
Conº tientizarea faptului cã acest tip de agriculturã este o

necesitate
vitalã , adecvatã condiþiilor noastre, ar trebui sã constituie un
fundament
clar pentru intreprinderea de acþiuni concrete la elaborarea
cadrului
legislativ, instituþional º i tehnologic de pãºire
1.2. Agricultura durabilãspre o viaþã mai
bunã
Fireº ,tepe
cã în primul rând agricultorii sunt cei care au un cuvânt greu de
care o meritã
spus despre calea sprefiecare dintre
o agriculturã noi.
durabilã. Cu toþii putem însã
contribui în acest scop:
• cumpãrând produse care provin din agricultura durabilã;

• cumpãrând produse regionale
lung pânãcare
în magazine;
nu au parcurs un drum
3 prea
• având grijã ca în cadrul propriei noastre „agriculturi”, cea din
grãdinile noastre :
- sã îngrãºãm pãmântul cu reziduri naturale;
- sã fertilizãm pã mântul cu precauþ ie sau chiar deloc;
- sã nu folosim pesticide (mijloace de combatere a dã unãtorilor) ºi
erbicide (mijloace de stârpire a buruienilor);
- sã plantãm, în grã dina noastrã plante locale;
Imaginea unei agriculturi durabile este datã de principiile care
definesc durabilitatea în politica agrarã :

• lucreazã cu metode ºi proceduri care maximizeazã
productivitatea solului, totodata minimalizând efectele nocive
asupra solului, apei, aerului º i diversitãþ ii speciilor precum ºi
asupra þãranilor ºi consumatorilor;
• utilizeazã metode º i proceduri menite sã prezerve resursele;

• foloseºte cât mai puþine mijloace de producþ ie bazate pe
neregenerabile sau petrol, încercând sã le elimine pe termen
lung. Acestea urmeazã a fi înlocuite cu resurse regenerabile;
• aplicã metode º i proceduri aclimatizate cu locul de utilizare;

• implicã pe þãrani (operatori), cunoº tinþele º i capacitãþile
acestora;
• participatoare, amplã, activã pentru dezvoltarea imaginii de
durabilitate;
Aceastã perspectivã puternic ecologicã a conceptului de
durabilitate este condiþ ionatã de aspecte privind modernizarea ecologicã
º i instituirea unor noi politici inovatoare ale mediului.
Caº tigurile
exploatãrii sociale realizate
nu mai potastãzi cu preþîntr-un
fi tolerate ul degradãrii ecologice ce
sistem economic sausea
înclinã în faþa durabilitãþ ii. 4
O politica agrarã durabilã trebuie organizatã astfel încât sã facã
posibilã dezvoltarea unei agriculturi caracterizatã :
• economic prin acþiuni comerciale, de succes care se
descurcã fã rã subvenþiile de la stat,devenind astfel
concurenþialã;
• ecologic resursele naturale sol, aer ºi apã sã fie protejate faþã

de influenþele negative de duratã. Ingrãºãmintele ºi
substanþ ele care protejeazã plantele trebuie sã fie folosite în
mod economic ºi cu multã grijã pentru a nu polua solul ºi
pânza freaticã
• social de asigurarea locurilor de muncã în mediul rural, prin

dezvoltarea exploataþiilor de agriculturã ecologicã ;
• protecþ ia animalelor, încât animalele de producþie sã fie
tratate în mod corespunzã tor º i sã nu fie chinuite inutil;
• creºterea protecþiei consumatorilor. Cetãþeanul matur politic
este chemat º a susþinã, prin felul în care cumpãrã , o politicã
agrarã durabilã, spãrgând cercul vicios al concurenþ ei
preþurilor din comerþul cu amãnuntul.”
1.3. Culturile biodinamice
Peste tot în lume, tot mai mulþi agricultori (operatori de agriculturã

ecologicã) îºi cultivã produsele în mod „biodinamic” sau „organic”. Sunt
folosite tehnici care nu fac uz de substanþele ºi tehnologiile chimice,
genetice ale industriei agricole, concentrându-º i totuºi activitatea pe
principiile economice. Fãrã a se face rã spunzãtori de „efectele
secundare” nocive, ei îºi cresc astfel veniturile, þ inând sub control
dãunãtorii ºi pã strând fertilitatea solului. Un fapt important este faptul cã
agricultorii au renunþ at la monoculturile întinse (fig. 1.), aº a5cum au
apãrut ele în multe locuri în decursul colonizãrii, în exploataþiile
agriculturii de stat sau convenþionale.
Fig. 1. Monoculturã din specii pomicole

Operatorii cultivã o mare diversitate de fructe dupã principiul
rotaþiei, astfel încât insectele, atrase de cãtre o anumitã specie, sa
disparã când sunt plantate altele. Nu se exterminã toþi dã unãtorii, pentru
a nu elimina º i duºmanii lor naturali, care þ in în viaþ a un ecosistem
sã nãtos. În loc de a folosi îngrãºã minte artificiale, operatorii îºi
fertilizeaza culturile cu îngrãºãminte lichide si reziduri de plante, dãnd
înapoi pãmântului materiile organice, care se întorc astfel în circuitul
biologic.
Culturile biodinamice sunt durabile, pentru cã se aflã pe aceeaºi

linie cu principiile ecologice.
Un laitmotiv al agriculturii durabile poate fi:
“Sã învãþã m de la naturã în loc sã ne dorim sã o stãpânim ºi sã o
manipulã m!”
Deseori s-a afirmat cã printr-o astfel de metodã de producþ ie
durabilã nu se poate acoperi necesarul alimentar al populaþiei mondiale,
aflate într-un proces de creº tere extrem de rapid. Totuº i, având în
vedere rezultatele experienþ elor º i cercetã rilor conduse în ultimii
6 ani,
acest argument s-a dovedit a nu fi valabil. Fritjof Capra rezumã câteva
rezultate interesante obþ inute la o conferinþã internaþionalã privind
agricultura durabilã, (1999 la Bellagio, în Italia).
Oamenii de º tiinþã au raportat „cã o serie de proiecte
experimentale de mare întindere, efectuate pe tot cuprinsul lumii, în
cadrul cã rora s-au utilizat tehnici agro-ecologice (alternanþa fructelor,
‘intercropping’ cultivarea altor plante în paralel, folosirea mulcitului º i a
compostului, construirea de terase, de circuite de apã etc). – au dat
rezultate spectaculoase, în mare parte în zonele lipsite de alte resurse,
despre care se credea cã nu pot produce cantitãþi excedentare de hranã.
Se poate acþ iona în mod durabil prin mai multe, una poate fi prin a
cumpãra produse comercializate în spirit fair-play
Cine cumpãrã aceste produse nu se bucurã doar de o calitate
deosebitã a produselor, ci poate fi ºi sigur cã producã torii acestora nu au
fost exploataþ i. „Nordul se bucurã de produsele sudului: cafea, cacao,
ceai, zahã r, orez, banane ºi multe produse din Africa, Asia sau America
Latinã, produse care fac parte, în mod firesc,din viaþa noastrã de zi cu zi
(fig. 2.). Nu la fel de firesc este, din pãcate, faptul cã producãtorii din
þã rile în curs de dezvoltare pot trãi de pe urma muncii lor. Evoluþ ia

preþurilor ºi relaþ ia de dependenþã economicã faþã de materia primã
împing familiile de þãrani la limita sãrãciei. Pentru ca sã devinã º i mai
ieftinã cafeaua pe care o bem, aceste þã ri trebuie sã mai renunþe la câte
ceva, iar acest lucru este cu totul nedrept.
FAIRTRADE
Principiul este o altã cale foarte simplã prin care producãtorii

primesc pentru materia primã preþ uri fair, în funcþ ie de preþurile de pe
piaþa mondialã . Astfel se pot conduce afaceri responsabile, iar oamenii
din þãrile în curs de dezvoltare îº i pot asigura existenþa pe termen
7 lung,
atingând mã car standardele sociale minime în ceea ce priveº te
sã nãtatea ºi educaþia.
Fig. 2. Produse agricole de bazã obþinute în zonele sudice ale globului

Consumatorii primesc în schimb alimente gustoase º i de calitate (fig. 3.).
Acestea ajung în mod direct ºi controlat din þã rile în curs de dezvoltare în
Europa, având certificate de garantare a originii. Luând decizia de a
cumpãra produse FAIRTRADE vã aduceþi contribuþ ia personalã ºi activã
pentru o lume mai dreaptã!
Fig. 3. Produse agricole certificate pentru piaþa nordicã

FAIRTRADE înseamnã cooperare eficientã care face bine în mod
garantat tuturor celor care participã la aceastã iniþiativã. Aceº tia sunt:
• FAMILIILE DE ÞÃRANI, pentru cã prin FAIRTRADE îº i pot asigura

existenþa ºi îºi pot planifica viitorul. Cooperativele þãrãneºti primesc
o primã de dezvoltare socialã ºi ecologicã, pe care o folosesc
pentru asigurarea surselor de apã potabilã, a îngrijirii medicale de
bazã, pentru organizarea sistemului º colar etc.. Deseori doar
FAIRTRADE a fãcut posibilã trecerea la culturile ecologice.
• MUNCITORII º i înDE
creazã condiþii dePE
aval PLANTAÞII,
muncã
din punct
º i trai, pentru
de participã
vedere cã dezvoltarea
iniþiativa
economic
la 8FAIRTRADE
º i social.
în amonte
• CONSUMATORII, pentru cã pot savura astfel de produse de
calitate cu origine cunoscutã, provenite din culturi naturale
(certificate ecologic).
• NATURA, pentru cã produsele FAIRTRADE sunt cultivate în mod

tradiþional, respectând natura.
• COPIII DIN ÞÃRILE SUDICE, pentru cã exploatarea copiilor prin
muncã este interzisã, iar astfel veniturile familiei pot asigura un trai
decent. Primele FAIRTRADE sunt utilizate la construirea de noi
º coli.”
Cafeaua este cel mai important bun agricol de pe piaþ a globalã
nord-sud, iar la nivel mondial, cea mai importantã materie primã de
export, dupã petrol. Scã derea preþului cafelei pe piaþa internaþionalã,
proces înregistrat încã din ianuarie 1999, a dus în multe þãri unde se
cultivã acest produs la sã rãcirea a sute de mii de oameni. Mai ales
familiile de þã rani au intrat într-o adevãratã crizã existenþialã. O cale de
ieº ire din aceastã crizã este comerþul în spirit fair-play. Producãtorii
primesc pentru cafeaua purtând marca FAIRTRADE aproximativ dublul
preþului actual de pe piaþa internaþ ionalã.
În 1997, chintalul (45,4 kg) de cafea costa pe piaþa internaþionalã în

medie 189 USD, în 2003 însã, doar aproximativ 64 USD. Preþ ul minim al
cafelei marca FAIRTRADE este 121 USD pe chintal. Dacã preþ ul pe
piaþa internaþionalã va depãºi preþul minim impus de marca FAIRTRADE,
FAIRTRADE se va orienta dupã preþul mai mare, la care se mai adaugã
câte 5 USD pe chintalul de cafea, bani destinaþ i proiectelor de
durabilitatela care se angajeazã producatorii de cafea. Aceºti bani sunt
destinati unor proiecte de dezvoltare durabile sociale sau ecologice de
dezvoltare.
Cafeaua marca FAIRTRADE provine din cooperative de
producã tori aflate în urmãtoarele þãri precum: Bolivia, Brazilia, Camerun,
9
Columbia, Uganda, Costa Rica, Republica Dominicanã , Ecuador, El
Salvador, Etiopia, Guatemala, Haiti, Honduras, Indonezia, Mexic, Papua
Noua Guinee, Peru, Tanzania, Uganda º i Venezuela.
Cafeaua marca FAIRTRADE provine însã doar din culturile îngrijite

de familiile de þã rani care s-au asociat în cooperative. Stimularea acestor
structuri familiale þãrãneºti este esenþ ialã , mai ales în ceea ce priveº te
protecþ ia mediului º i agricultura durabilã .
10
CAPITOLUL II – AGRICULTURA ECOLOGICÃ ÎN ROMÂNIA
2.1. Ce este agricultura ecologicã
Un mod specific de executare a lucrã rilor agricole
Agricultura biologicã reprezintã o metodã mai specificã de

executare a lucrã rilor agricole, prin care se întreþine echilibrul
ecologic, produsele sunt obþinute prin respectarea unui echilibru
superior în sistemul sol – plantã – animal – cicluri naturale de
dezvoltare,contribuind la dezvoltarea durabilã a regiunilor rurale ºi
protejarea mediului înconjurãtor ºi garantând condiþii bune de viaþã
pentru animale.
Conform definiþ iei, datã de Organizaþ ia pentru Alimente ºi
Agriculturã FAO (Food º i Agriculture organization), ºi Organizaþ ia
mondialã a Sãnã tãþii OMS în ,,Codul Alimentarius,, , agricultura
ecologicã reprezintã un ,,sistem integral de gestionare a procesului de
producþ ie, care contribuie la sprijinirea ºi consolidarea rezistenþ ei
agroecosistemului, incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice ºi
activitatea biologicã a solului. Agricultura ecologicã pune accent pe
folosirea unor practici de gestionare corespunzãtoare, în loc de
introducerea unor produse fabricate afarã din ferma respectivã ºi ia în
consideraþie faptul, cã condiþ iile în fiecare regiune în parte necesitã
sisteme, bine adaptate specificului acestei regiuni. Asta se poate
realiza prin folosirea, unde este posibil, a metodelor agronomice,
biologice º i mecanice în loc de folosire a materialelor sintetice pentru
anumite operaþii în cadrul sistemului,,
normele legislative
Agricultura biologicã respectã reguli stricte, stabilite prin
11
Ca orice marcã comercialã , are garanteazã o mai înaltã calitate ºi

origina produselor, agricultura biologicã este strâns legatã de
respectarea unor reguli stricte de producþie, stabilite prin anumite norme
legislative.
Agricultura biologicã trebuie controlatã º i certificatã

În scopul a garanta consumatorului respectarea regulilor de
producþ ie stabilite ºi posibilitatea a urmãrii drumul
produsului în toate
etapele din lanþ ul de prelucrare a acestuia, trebuie efectuat
un control
sever,2.2urmat de certificarea
Acte normative de bazã privindproducþiei
agricultura organicã
• Reglementarea Comunitãþii Economice Europene CEE Nr. 2092/91
din iunie 1991, privind producþia organicã de produse agricole ºi
indicaþiile privind produsele agricole º i alimentare ecologice
• Regulamentul 94/92 din 14 ianuarie 1992 L CEE, privind regulile

de aplicare a dispoziþ iilor, privind importul dintr-o terþã þarã ,
conform prevederilor Reglementãrii Nr. 2092/91, privind producþia
organicã de produse agricole ºi indicaþiile privind produsele
agricole º i alimentare ecologice
• Regulamentul 207/ 93 din 29ianuarie 1993 al CEE, stabilind

conþinutul Anexei VI din Regulamentul 209/91,privind producþ ia
organicã de produse agricole ºi indicaþiile privind produsele
agricole º i alimentare ecologice
• Regulamentul Nr. 1788/2001 din 07 septembrie 2001 al Comisiei

Europene, care defineºte detaliat regulile pentru aplicarea
acordurilor privind inspectarea importului dintr-o terþã þarã în
condiþiile acordurilor în art.11 al Regulamentului 2092/91,privind
12
producþ ia organicã de produse agricole ºi indicaþiile privind
produsele agricole ºi alimentare ecologice
• Regulamentul 223/2003 din 5 februarie 2003 al Comisiei (??),

privind etichetarea furajelor organice. Prin acest Regulament s-au
fã cut amendamente în Regulamentul Nr.2092/91.
• Regulamentul Comisiei Europene Nr. 1453/2003 din 14 august

2003, confirmând cazurile excepþionale, conform prevederilor din
art. 6(3)(?) al Regulamentului Nr.2092/91, care se referã la soiuri
speciale de sã mânþã º i materiale de semã nat º i prin care se
definesc procedurile, regulile º i criteriile, legate de aceste cazuri de
excepþie
2.3. Cadrul legislativ privind agricultura ecologicã ºi siguranþa

alimentarã ºi perspective pentru perioada 2007-2013
În România, agricultura ecologicã a fost recunoscutã oficial în anul

2000 prin Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului nr.34 din 17 aprilie º i de
atunci ºi pânã acum este într-un proces continuu de consolidare, inclusiv
din punct de vedere legislativ. Aº adar, agricultura ecologicã din România
se subordoneazã urmãtoarelor 6 acte normative naþionale:
1. Ordonanþa de Urgenþã nr.34 din 17 aprilie 2000 privind

produsele agroalimentare ecologice, publicatã în Monitorul
Oficial al României nr.172 din 21 aprilie 2000;
2. Hotãrârea Guvernului nr.917 din 13 septembrie 2001

privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor O.U.G. nr. 34/2000, publicatã în Monitorul
Oficial al României nr.640 din 12 octombrie 2001;
3. Ordinul
º i al Autoritãþii
Ministerului
Naþionale
Agriculturii,
pentruAlimentaþiei
Protecþia 13
º i Pãdurilor
Consumatorilor nr.417 din 13 septembrie 2002 pentru
aprobarea Regulilor privind etichetarea produselor
agroalimentare ecologice, publicat în Monitorul Oficial al
României nr.778/partea I din 25 octombrie 2002;
4. Ordinul Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor º i

Mediului nr.527 din 13 august 2003 pentru aprobarea
Regulilor privind sistemul de inspecþie º i certificare º i
condiþiile de acreditare a organismelor de inspecþie º i
certificare ecologicã , publicat în Monitorul Oficial al
României nr.613/partea I din 29 august 2003
5. Ordinul Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor º i

Mediului nr. 721 din 26 septembrie 2003 pentru aprobarea
Regulilor privind importul ºi exportul produselor
agroalimentare ecologice, publicat în Monitorul Oficial al
României nr.701/partea I din 7 octombrie 2003
6. Ordinul nr. 190 din 28 iunie 2006 privind modificarea ºi

completarea anexei la Ordinul ministrului
agriculturii,alimentaþiei º pãdurilor º i al preºedintelui
Autoritãþii Naþ ionale pentru Protecþia Consumatorilor nr.
417/110/2002 pentru aprobarea Regulilor specifice privind
etichetarea produselor agroalimentare ecologice, publicat în
Monitorul Oficial al României nr.598 din 11.07.2006.
Deº i aceste acte normative respectã, în mare mãsurã,cadrul

legislativ european privind agricultura ecologicã, trebuie armonizate, în
cel mai scurt timp ºi în detaliu, cu cele europene º i chiar completate pe
mãsurã ce legislaþia europeanã se va consolida. Este posibil ca de la 1
ianuarie 2007, agricultura ecologicã din România sã se subordoneze
,,Reglementãrii Comunitãþii Economice Europene (CEE) Nr.2092/91
consolidatã ,, conform Strategiei de la Lisabona º i actelor normative
14
naþionale, specifice particularitãþilor producþiei º i produselor agricole ºi
alimentare ecologice din România.
2.4. Surse de finanþare în România

Pânã în anul 2006, agricultura ecologicã s-a bazat, mai ales,pe
fondurile proprii ale fermierilor, sprijinul financiar al statului fiind
nesemnificativ sau nu a putut fi accesat, precum în anii în care s-a
subvenþionat numai sãmânþa tratatã chimic.
Nici în anul 2006 fondurile destinate agriculturii ecologice nu au

corespuns aºteptãrilor producãtorilor agro-ecologiºti,în sensul cã nu au
fost subvenþ ionate toate activitãþ ile agricole, agroindustriale º i comerciale
ecologice, dar sprijinul financiar acordat de stat s-a diversificat (subvenþii,
SAPARD º i promovare la export) , iar în cazul subvenþ iilor, sumele
acordate au fost suficiente pentru derularea normalã a activitãþilor de
producþ ie.
Sprijinul direct al statului în anul 2006 prin acordarea de subvenþii
fermierilor ecologiºti este reglementat prin 4 acte normative:
1.,,Hotãrârea Guvernului României nr.1853 din 22 decembrie 2005

privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenþii, în
anul 2006, producã torilor agricoli din sectorul animalier ºi din
sectorul piscicol,, publicatã în Monitorul Oficial al României nr.21 din
10 ianuarie 2006 º i
2. Normele metodologice din 14 februarie2006 de aplicare a
Hotãrârii Guvernului nr.185372005 privind condiþiile de acordare a
subvenþ iilor în anul2006, producãtorilor agricoli din sectorul
animalier ºi din sectorul piscicol:
3. Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului nr.20 din 2 martie 2006
privind sprijinul direct al statului acordat producãtorilor agricoli din
15
sectorul vegetal în anul 2006, publicatã în Monitorul Oficial al
României nr.216 din 9martie 2006 ºi
4. Ordin r.218 din 29 martie 2006 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr.
2072006 privind sprijinul direct al statului acordat în anul2006
producãtorilor agricoli din sectorul vegetal, publicat în Monitorul
Oficial al României nr.311din 6 aprilie 2006:
Art.2
(4) Sprijinul direct pentru culturile ecologice,prevãzu în anexa nr.1 la nr.

crt,12, se acordã într-o singurã etapã cu plata în lei.
ANEXA NR.1:
Sprijinul direct acordat producã torilor agricoli în sectorul vegetal în anul
2006
Nr.
crt SPECIFICARE SUSÞ INERE Din care
LEI/HA Bon valoric Plata în lei
12 Total culturi ecologice certificate d.c X X X
Soia ecologicã 800 800
Floarea soarelui ecologicã 800 800
Plante textile ecologice 1000 1000
Plante medicinale ºi aromatice
1200 1200
ecologice
Plantaþi ecologice de pomi,arbuºti
800 800
fructiferi ºi cãpºuni
Viþã de vie ecologicã 800 800
Legume ecologice de câmp ºi cartofi
timpurii
Legume ecologice de câmp (prin
1200 1200
rãsad) ºi cartofi timpurii
Legume ecologice de câmp –
600 600
semãnate
Legume ecologice de solarii ºi sere
7000 7000
reci
5. Prin programul SAPAD, mã sura 3.3 ,, metodele agricole de
producþ ie proiectate sã protejeze mediul ºi sã menþ inã peisajul rural,, ,
submãsura agriculturã ecologicã, producãtorii ecologiº ti din 5 zone pilot
(Arad,Timiº, Suceava, Galaþi ºi Cãlã raºi) vor primi prime
16 compensatorii
pe durata perioadei de conversie º i pentru producþ ia certificatã. Dupã
aderare, sprijinul va fi generalizat la nivelul întregi þãri, ca parte a
programelor Uniunii Europene de Agromediu; prin Programul Naþional de
Dezvoltare Ruralã.
În vederea promovãrii vânzãrilor de produse ecologice º i de
sensibilizare a consumatorilor Ministerul Economiei º i Comerþului a
elaborat, împreunã cu Ministerul Agriculturii, Pã durilor º i Dezvoltã rii
Rurale º i Federaþ ia Naþ ionalã de Agriculturã Ecologicã, Strategia
Naþ ionalã de Export a produselor agricole ecologice º i a lansat,împreunã
cu Secretariatul pentru Cooperare Economicã din Elveþia (SECO) ºi
Centrul Internaþ ional pentru Comerþ de la Geneva (ITC) ,, Programul de
Dezvoltare Sustenabilã a Exportului în România,, , în care unul din cele
4 domenii vizate este agricultura ecologicã. Acest program se va derula
în perioada 2006-2008 º i va avea un buget total de 1448200 dolari.
2.5. Stadiul agriculturii ecologice în România
În þara noastrã, baza legalã pentru organizarea producþ iei ºi

desfacerii de produse ecologice a fost pusã în Ordonanþa de Urgenþã a
Guvernului nr. 34/2000, aprobatã prin legea nr. 38/2001 º i prin Hotã rârea
de Guvern 917/2001, care stabileº te Normele metodologice de aplicare
a prevederilor O.U.G. nr. 34/2000.
Conform O.U.G., prin producþie ecologicã se înþ elege obþinerea de
produse agroalimentare fã rã utilizarea de îngrãºãminte chimice,
pesticide (insecticide, acaricide, substanþ e dezinfectante etc.) pentru
combaterea dã unãtorilor, aditivi ºi biostimulatori alimentari pentru
animale (antibiotice,coccidiostatice, hormoni, etc.), medicamente,
organisme modificate genetic º i derivatele lor.
Producþia agroalimentarã ecologicã se referã la obþ inerea de:
17
• produse vegetale ºi animale primare neprocesate;
• produse de origine animalã ºi vegetale procesate,
destinate consumului uman;
• materii prime furajere ºi furaje compuse, destinate hrã nirii
animalelor din ferme cu producþie ecologicã.
Certificarea produselor ecologice
Agenþia Naþionalã de Consultanþã Agricolã (ANCA) a încheiat o
convenþie de colaborare cu ECOCERT, firmã privatã din Franþ a,
specializatã în controlul º i certificarea produselor ecologice. Convenþia
prevede efectuarea de schimburi de informaþii disponibile în Franþ a,
Uniunea Europeanã ºi România, în domeniul agricol, referitoare la
funcþionarea ºi susþinerea agriculturii ºi în mod special a agriculturii
ecologice.
Agenþia Naþionalã Agricolã de Consultanþã a început în toamna
trecutã derularea unui program de instruire a producãtorilor agricoli
pentru a crea un sistem de cooperative agricole care sã producã la
niveluri superioare de rentabilitate, dupã modelul japonez cu sprijinul
Agenþiei Japoneze pentru Cooperare Internaþionalã (JICA).
• Aceste cooperative, care garanteazã proprietatea, se vor ocupa de

preluarea producþ iei, standardizare, respectarea normelor de
calitate precum si de valorificarea producþiei. Cele douã organisme
deruleazã cursuri de „Formare a formatorilor” care se vor ocupa de
instruirea viitorilor membri cooperatori. Au fost instruiþi º i formaþi
peste 40 de mii de producã tori agricoli. Cei atestaþi profesional de
ANCA pot practica meseriile în care s-au calificat º i pot fi numiþ i la
conducerea unei asociaþii sau societãþi agricole. Producãtorii sunt
pregã tiþ i inclusiv în domeniul finanþã rilor pentru agriculturã.
Negocierile cu UE privind regimul comerþ ului bilateral cu produse

agricole de bazã a fost încheiat, fiind stabilite contingentele exceptate
18 de
la plata taxelor vamale. Astfel, România va beneficia de contingente
tarifare de export exceptate de la plata taxelor vamale pentru carne de
pasare (9000 tone), carne de porc (15625 tone), carne de vitã (4000
tone) º i preparate din carne (4000 tone).
În sectorul produselor lactate, în afarã de contingentul actual de
brânzeturi si caº (2800 tone, cu o creºtere anualã de 10%) au fost
stabilite contingente pentru lapte praf (1500 tone) º i iaurt (1000 tone).
România mai beneficiazã de contingente pentru toate categoriile de
cereale, cât ºi pentru fãinã.
La fructe s-a convenit eliminarea, în anumite cazuri, a aplicãrii unei
bariere netarifare. Concesiile convenite cu UE la importul tuturor
categoriilor de carne º i preparate din aceastea, cereale, brânzeturi ºi
roºii se vor aplica numai în condiþ iile eliminã rii restituþ iilor la export de
cã tre partea comunitarã.
In perioada 2008-2009, România va primi de la Uniunea
Europeanã aprope 4 miliarde de euro pentru susþinerea agriculturii. Banii
vor fi distribuiþ i pe trei direcþii principale: plãþi directe, dezvoltare ruralã
(ce va include º i reconversia pieþ ii de muncã) º i fonduri pentru intervenþii
pe piaþã. Documentul de poziþ ie al Comisiei Europene include o listã de
denumiri de origine protejatã, prin care se numarã 3 tipuri de bãuturi
spirtuase, 5 tipuri de distilate de vin, 7 tipuri de lapte, 26 de caº caval ºi
alte preparate româneº ti, precum salamul de Sibiu ºi cârnaþ ii de Pleº coi.
România va trebui sã dovedeascã în trei ani cã îºi poate ridica producþ ia
la nivelul cotelor obþinute de la Comisia Europeanã. Sunt ani de muncã ,
în acelaºi timp, pentru transpunerea în fapt a mii de acte normative
aprobate.
Legislaþia româneascã din acest domeniu este integral armonizatã
cu legislaþ ia comunitarã, respectiv cu Regulamentul Consiliului (CEE) nr.
19
20092/91 (*consolidat ºi amendat) privind modul de producþie ºi
etichetarea produselor agro-alimentare ecologice.
În strategia Naþionalã de Export 2005-2009 se precizeazã :
„Fermele ecologice prezintã un nou sector. România beneficiazã de
condiþii corespunzãtoare pentru a promova agricultura ecologicã , cum ar
fi:
• sol fertil º i productiv;

• folosirea intensivã a substaþelor chimice ºi a tehnologiilor aferente
nu creeazã un impact negativ ca cel al þã rilor dezvoltate;
• agricultura tradiþ ionalã româneascã se bazeazã pe abordãri care
nu dãuneazã mediului º i existã posibilitãþ ide a identifica zone
economice nopoluate unde agricultura ecologicã ar putea fi
dezvoltatã .
În vederea dezvoltãrii sectorului agro-ecologic ºi pentru

îmbunã tãþirea competivitãþii produselor ecologice pe pieþele de export
trebuie identificate ºi implementate urmãtoarele:
• captarea ºi reþ inerea de mai multã valoare pe componenþ a

naþionalã a lanþului valoric prin orientarea producþiei ºi a
vânzãrilor cã tre produsele primare º i produse de procesare,
promovarea produselor ecologice de export româneºti ºi
acoperirea niº ei de piaþã existentã prin identificarea de noi pieþ e
de export ºi consolidarea pieþelor existente;
• implementarea legislaþiei elaborate pentru acest sector pentru a

consolida sistemul decontrol prin mã suri suplimentare menite sã
supervizeze organismele de inspectie ºi certificare pentru a creº te
calitatea produselor exportate, crearea unui sistem corespunzãtor
de producþie, procesare ºi marketing pentru produsele ecologice,
menit sã satisfacã nevoile pietelor interne º i externe; 20
• promovarea exporturilor produselor ecologice romãnesti prin
dezvoltarea activitãþii de cercetare, îmbunã tãþirea formã rii
profesionale a tutror actorilor implicaþi în sectorul ecologic:
crescãtori, procesatori, inspectori, experþ i de la minister, exportatori
º i importatori, crearea de grupuri organizate de producãtori pentru

extinderea producþ iei º i a pieþelor.
21
CAPITOLUL III – CERTIFICAREA ECOLOGICÃ
CERTIFICAREA SI ETICHETAREA
PRODUSELOR ECOLOGICE
Produsele ecologice sunt produsele obtinute fãrã utilizarea

substanþ elor chimice de sintezã ca fertilizanþ i ºi amelioratori ai solului,
pesticide, ingrediente pentru prepararea furajelor, ingrediente º i auxiliari
pentru
prepararea alimentelor.
Produsele ecologice se obþ in prin respectarea unor reguli ºi
principii de producþie stricte, stabilite printr-o serie de legi:
Intregul lanþ de obþinere a acestor produse este controlat ºi

certificat de un organism de inspectie si certificare.
Produsele ecologice trebuie sã fie etichetate, în conformitate cu
Ordinul nr.417/13.09.2002 si nr.110/7.10.2002 al Ministrului Agriculturii,
Alimentaþiei º i Pãdurilor si al preº edintelui Autoritãþii Naþionalepentru
Protectia
Consumatorului.
În conformitate cu prevederile art.1 alin(3) din Ordonanþa de Urgenþã
a Guvernului nr.34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice
,,Organismele modificate genetic si derivatele lor sunt interzise în
agricultura
ecologicã”
Producatorii care doresc sa treacã la practicarea agriculturii
ecologice, trebuie sã se adreseze Directiei Generale pentru Agricultura
si Industrie Alimentara, respectiv, responsabilului cu agricultura
ecologica desemnat în fiecare judet, pentru a primi toate informatiile
necesare si pentru a-ºi înregistra activitatea prin completarea
fiselor de înregistrare a producatorilor in agricultura ecologica. Tot
aici producatorii pot consulta lista organismelor de inspectie si
certificare autorizate de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si
22
Padurilor de a efectua inspectia si certificarea produselor
ecologice. Fisele de inregistrare ale producatorilor vizate de
Directia
Generala
pentru Agricultura si Industrie Alimentara sunt transmise la
Ministerul
Agriculturii, Alimentatiei si 3.1.
Padurilor pentru
Situatia actuala aprobare.
in Romania
In prezent, in Romania, inspectia si certificarea produselor
agroalimentare ecologice se realizeaza de catre organisme de inspectie
si certificare din tarile Uniunii Europene, cele romanesti urmeaza a fi
acreditate de catre organismul national de acreditare, RENAR, incepand
cu anul 2003.
3.1.1. Controlul ºi certificarea în România

Organisme de certificare
Dupã cum reiese din lista de mai jos, numã rul de organisme de
inspecþie º i certificare în România este relativ mare, dar favorabil
stimulãrii competiþiei pentru a produce bunuri agricole ecologice
superioare din punct de vedere calitativ ºi relativ ieftine.
Lista organismelor de inspecþ ie ºi certificare acreditate de cã tre

MAPDR, pânã la data de 21 decembrie 2004, pentru efectuarea
inspecþiei ºi certificarea produselor agroalimentare ecologice pe
teritoriul României
- BCS OKO-GARANÞIE ROMÞNIA S.R.L

- QC&I ROMÞNIA
- SUOLO E SALUTE ROMÞNIA S.R.L
- BIOKNTROL Societatea de Utilitate Publicã Budapesta
- Sucursala Zalãu România
- ICEA ROMÂNIA S.R.L 23
- S.C. Eleghos Bios Ellas România S.R.L
- ECOCERT SA
- S.C ECOINSPECT S.R.L.ROMÂNIA
- BIOS S.R.L Italia Sucursala România
- LACON S.R.L Germania Sucursala România
- S.C. BIO CERT S.R.L. ROMÂNIA
- BIOINSPECTA S.R.L ELVEÞIA Sucursala România
Sistemul de inspecþie º i certificare
Prevederile legislative privind sistemul de inspecþ ie ºi certificare

sunt prezentate în capitolul V al OUG 34/2000
Art 7.
(1) Orice operator de produse agroalimentare ecologice trebuie sã
înregistreze aceastã activitate la A.N.P.E. ºi sã se supunã
controlului unui organism de inspecþie ºi certificare acreditat
(2) Înregistrarea de cã tre A.N.P.E. a operatorilor de produse

agroalimentare ecologice se va face pe baza unei notificãri a
acestora, care va cuprinde urmã toarele menþiuni:
• numele º i adresa operatorului;

• amplasarea incintelor º i a parcelelor unde se desfãºoarã
operaþ iunile;
• natura operaþiunilor ºi a produselor;
• angajamentul operatorului pentru efectuarea operaþ iunilor în
conformitate cu prevederile art.4, 5, 6 ºi 9. în cazul
unitãþilor/fermelor de producþie operatorul va indica data la
care înceteazã cultivarea produselor a cãror utilizare pe
parcelele respectiveº nu
i 5;este compatibilã cu prevederile
24 art. 4
• numele organismului de inspecþie º i certificare la care
operatorul se înregistreazã pentru inspecþia unitãþ ii/fermei
sale.
Art.8
(1) Inspecþia ºi controlul operatorilor de produse agroalimentare
conform art.2 alin (1) se vor face de organisme de inspecþie ºi
certificare – persoane fizice ºi juridice din sectorul public º i privat –
acreditate de Ministerul Agriculturii º i Alimentaþiei prin A.N.P.E.
(2) Cerinþele de inspecþie ºi mã surile de precauþ ie în cadrul

programului de inspecþ ie, precum ºi condiþ iile de acreditare a
organismelor de inspecþie º i certificare se stabilesc prin ordin al
ministrului agriculturii º i alimentaþiei.
(3) Organismele de inspecþ ie º i certificare trebuie sã respecte cu

stricteþe confidenþialitatea datelor, a procedeelor tehnologice, a
reþelelor º i a operaþiunilor efectuate de operatorii de produse
agroalimentare.
(4) Produsele are au fost supuse sistemului de inspecþie º i certificare

poate apãrea menþiunea ,, Agricultura ecologicã Ecorom –Sistem
de control RO,, , în urmãtoarele condiþii:
a) au fost obþinute prin metodele de producþ ie ecologicã prevãzute

de art.4 º i sunt etichetate cu respectarea prevederilor art.6;
b) au fost obiectul inspecþiei pe tot parcursul ciclului de producþ ie,
preparare º i comercializare. Petru producþia animalierã
inspecþ iile se vor efectua în toate stadiile de producþ ie,
sacrificare,tã iere º i pânã la vânzarea cãtre cumpãrã tor;
c) au fost produse sau

agroalimentare carepreparate
au fost de operatori de produse
supuº i controlului
acreditate;
de cã tre organismele de inspecþie
25 º i certificare
d) sunt ambalate º i transportate la punctul de comercializare în
ambalaje închise
(5) Reguli detaliate privind sistemul de inspecþie ºi certificare ºi
condiþiile de acreditare a organismelor de inspecþ ie ºi certificare vor
fi stabilite de Ministerul Agriculturii ºi Alimentaþ iei, prin ordin al
ministrului.
3.1.2.Importul º i exportul
Art.9
Regulile privind organizarea controlului a importul º i
exportul
produselor agroalimentare ecologice se vor adopta de
Ministerul
Agriculturii º i Alimentaþ iei, la propunerea A:N.P.E., cu
respectarea 3.1.3. Sancþiuni
reglementãrile legale în vigoare.
Art. 10
(1) Organismele de inspecþie º i certificare acreditate vor

retrage operatorului care nu respectã prevederile art.4
ºi 6 dreptul de aplicare a etichetelor pe produs;
(2) În cazul nerespectãrii repetate de cãtre operator a

prevederilor menþionate la alin (1) organismul de
inspecþ ie º i certificare îi va retrage operatorului dreptul de
a utiliza menþiunea prevãzutã la art.8 alin(4)pentru o
perioadã stabilitã de A.N.P.E.
26
ART.11
(1) Constituie contravenþii sãvârº irea urmãtoarelor fapte, dacã nu
au fost sãvârºite în astfel de condiþ ii încât, potrivit legii penale, sã
fie considerate infracþiuni:
a) nerespectarea de cãtre producã tor, procesator sau

comerciant a contractelor încheiate cu organismele de
inspecþie º i certificare;
b) nerespectarea de cãtre producãtor procesator sau
comerciant a caietelor de sarcini, ghidurilor º i a standardelor
de producþ ie ecologicã;
c) comercializarea de produse care nu sunt obþ inute prin
metode de producþie ecologicã ºi care nu sunt supuse
sistemului de inspecþ ie ºi certificare acreditat;
d) lipsa evidenþei producerii, tranzacþiilor º i a stocurilor
produselor ecologice;
e) refuzul operatorului de a prezenta documentele ºi
evidenþ ele prevã zute la lit. d) la cererea organului de control
desemnat de Ministerul Agriculturii º i Alimentaþ iei.
(2) Contravenþiile prevãzute la alin(1) se sancþioneazã cu amendã

de la 5000.000 lei la 10.000.000 lei
(3) Constatarea contravenþ iilor º i aplicarea sancþiunilor se fac de
personalul de specialitate împuternicit de Ministrul Agriculturii ºi
Alimentaþiei
Art. 12
(3) Contravenþ iile prevã zute de prezenta ordonanþã de
urgenþã le sunt aplicabile prevederile Legii nr.32/1968
privind stabilirea º i sancþionarea contravenþiilor,cu
modificãrile º i completãrile ulterioare. 27
(4) Valoarea amenzilor prevãzute la art.11 alin(2) va putea fi
actualizatã prin hotã râre a Guvernului
In Romania exista doar circa 260 de ferme care practica agricultura

ecologica, suprafata cultivata in acest mod situandu-se undeva in jurul a
73.000 de hectare, iar efectivul de animale atestat indica existenta a
7.000 bovine, 20.000 ovine si circa 5.000 de gaini. Aspectul cel mai dificil
cu care se confrunta acest domeniu este lipsa pietei interne, astfel ca
circa 70% din aceste produse sunt exportate. Laptele biologic de Dorna
se exporta in proportie de 100%, mierea si fructele - in proportie de 90%.
Si la nivelul UE ponderea consumului de produse ecologice abia atinge
1,75% din total consum de produse alimentare, dar reprezinta circa opt
miliarde de euro. In cazul Romaniei, baza legala a productiei de produse
ecologice dateaza din anul 2000, dupa promulgarea OU 34/2000, in
cadrul Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale (MAPDR)
functionand o comisie nationala in acest sens. Doar 30% din ce
producem ecologic se consuma in tara
Productia ecologica se realizeaza in ferme, gospodarii individuale,

asociatii familiale si, mai rar, in asociatii si societati agricole si
agroindustriale mari sau de tip holding. Produse ecologice se obtin, de
asemenea, in mediu acvatic, in paduri si in alte sisteme naturale;
Unitatile agricole si agroindustriale ecologice corespund, atat ca
amplasament, cat si proces de productie tuturor exigentelor privind
calitatea si protectia mediului inconjurato.; Fermele si societatile
agroindustriale ecologice sunt, in general, de dimensiuni mici si mijlocii.
Mojoritatea acestor ferme ocupa suprafete mici, cuprinse intre 5 si 50 ha.
Uneori, cand terenul agricol este putin, potentialul economic si de forta
de munca este scazut si sistemele agricole sunt intensive (sere, solarii,
ciupercarii, culturi de legume, flori, pomi si vie) sau speciale (cresterea
28
viermilor de matase, a melcilor, a strutilor etc.),iar suprafata fermei
ecologice este chiar mai mica de 5 ha. In zonele cu suprafete intinse de
teren si cu potential tehnologic mare, formele ecologice pot fi mai mari
de 50 ha, ajungand uneori la 1000-2000 ha;
3.2. Certificarea si etichetarea produselor ecologice
Certificarea se face de catre o organizatie nationala sau

internationala recunoscuta de Serviciul International de Acreditare al
Federatiei Internationale a Miscarilor de Agricultura Organica (IFOAM),
care este abilitata sa evalueze si sa garanteze in scris ca sistemul de
productie sau de prelucrare se desfasoara in conformitate cu
standardele
agriculturii ecologice;
Trecerea de la agricultura conventionala la cea ecologica se face pas cu
pas, pentru ca structurile economice sa nu resimta efectele scaderii
productivitatii, iar producatorii sa capete incredere in noile sisteme.
Certificarea se face imediat ce toata unitatea economica sau o

parte din activitatea acesteia corespunde standardelor ecologice.
Certificarea sectoriala se face cu conditia ca cele doua sisteme
(conventional si ecologic) sa fie separate foarte clar atat in documentatii,
cat si in activitatea productiva. Activitatile din fermele si societatile
agroindustriale se desfasoara conform normelor internationale si
nationale. Orice abatere de la aceste standarde este insotita de pierderi
economice, inclusiv de pierderea calitatii de ferma sau societate
ecologica.
Samanta, materialul de plantat si animalele de prasile sunt
certificate ecologic si, ca atare, se produc fie in ferma proprie, fie in
ferme si societati ecologice specializate. Hrana plantelor si a animalelor
este cat mai naturala, completa, sanatoasa, biodegradabila si nu
29
depaseste nevoile acestora. Sistemul de hranire exclude
contaminarea
mediului inconjurator cu materiale organice, substante nutritive
(nitrati,
fosfor) si metale grele, precum si folosirea de substante minerale
produse pe cale industriala, cu exceptia celor Universitateaadmise prin
Bacãu
actele
normative interne si internationale si include obligativitatea de a
returna
in sol orice material organic biodegradabil, nefolosit sau in
exces.
Materiile prime, ingredientele si aditivii folositi in procesul
de
prelucrare sunt certificati ecologic;
Produsele agricole si agroindustriale ecologice se
depoziteaza
separat de produsele neecologice; Ambalajul produselor ecologice
este
din materiale biodegradabile, care nu contamineaza nici produsele
si nici
mediul inconjurator; Transportul produselor ecologice si al
animalelor se
face cu minim de pierderi si pe distante mici; Produsele ecologice
sunt
etichetate sau / si insotite de un document pe care scrie denumirea
produsului, numele si adresa persoanei sau a companiei
producatoare,
denumirea firmei ce a facut certificarea, metodele de producere
sau de
prelucrare si mentiunea “ Produs certificat ecologic”. Pe eticheta
se
Organismele care solicita sa fie acreditate, ca organisme de
inscrie, de asemenea, compozitia produsului, inclusiv
inspectie si certificare, trebuie sa îndeplineasca cumulativ o serie de
ingredientele
conditii: si
aditivii, precum si termenul de valabilitate;
•• sasafieaiba
persoane
cel putin
juridice
un ancu
experienta
sediul în în
România.
inspectie
30
• sa dispuna de un laborator propriu acreditat de organismul
national de acreditare sau sa aiba un contract de colaborare cu un
astfel de laborator pentru a executa toate analizele si determinarile
utile pentru controlul si certificarea produselor agroalimentare
ecologice.
• sa nominalizeze o persoana responsabila de ansamblul

activitatilor de inspectie si certificare;
• sa dispuna de personal calificat pentru efectuarea inspectiei
• sa fie independent de toate partile implicate, impartial si
integru.
3.2.2. Etichetarea produselor ecologice
Etichetarea produselor agroalimentare ecologice este reglementatã

prin Ordinul nr.190 din 28 iunie 2006 privind modificarea ºi completarea
anexei la Ordinul ministrului agriculturii, alimentaþiei º i pãdurilor º i al
preºedintelui Autoritãþ ii Naþionale pentru Protecþia Consumatorilor
nr.417/110/2002 pentru aprobarea Regulilor specifice privind etichetarea
produselor agroalimentare ecologice:
Art.8
(2) Pe eticheta ºi publicitatea unui produs ecologic se va aplica sigla
,,ae,, specificã produselor ecologice controlate
(3) Regulile de utilizare a siglei ,,ae,, sunt prevãzute în anexele nr.1-4
care fac parte integrantã din prezentele reguli.
Etichetele produselor ecologice trebuie sa respecte anumite criterii
si standarde, si sa ofere informatii clare si veridice, astfel incat un
cumparator sa stie exact ce alege.
Este foarte bine sa stii sa recunosti o eticheta ecologica ce are31informatii
veritabile. La fel de important este sa ai incredere in organizatia care
certifica informatia privind marfa ecologica.
In 1998, Organizatia Internationala a Standardelor (ISO) a stabilit

un set de reguli pentru etichetele ecologice neinselatoare si credibile.
Astfel, orice etcheta ecologica trebuie sa aiba acelasi inteles pe toate
produsele pe care apare (logo). O eticheta ecologica poate sa faca
referire la mai multe criterii sau doar la unul singur. Etichetarea
produselor ecologice se face in conformitate cu reglementarile legale in
vigoare. Eticheta indica in mod obligatoriu urmatoarele:
• numele si adresa producatorului sau prelucratorului;

• denumirea produsului, inclusiv metoda de productie ecologica
utilizata;
• numele si marca organismului de inspectie si certificare;
• conditiile de pastrare;
• termenul minim de valabilitate;
• interzicerea depozitarii in acelasi spatiu a produselor ecologice
alaturi de alte produse.
Etichetele vor cuprinde o sigla specifica produselor ecologice
controlate, inregistrata la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, emisa si

aplicata pe baza sistemului de certificare, indicand ca produsul respectiv
este conform cu regulile de productie ecologica.
Este interzis ca pe eticheta sa apara alte mentiuni.

Regulile specifice privind etichetarea produselor agroalimentare
ecologice, armonizate cu reglementarile Uniunii Europene, vor fi

aprobate prin ordin al ministrului agriculturii si alimentatiei.
32
3.2.3. Conservarea º i ambalarea ecologicã
Deghizatã în tot felul de ambalaje º i reclame ademenitoare, în

culori pastelate ºi cu mirosuri agresiv – apetisante, alimentaþia chimizatã ,
a pãtruns în existenþa fiecãruia dintre noi.
Comercianþii au scris pe o mare parte din produse „natural”,

„campion al naturii”, „produs vitaminizat”, „elixir al sãnãtãþ ii” etc.
Aromele sintetice au imitat º i mai abil pe cele naturale ºi au fost
numite „identic naturale”, când, de fapt, alimentele au rãmas aceleaºi;
mici amalgamuri de produse ale unor combinate chimice cu câte ceva
organic în ele.
Mediul ambiant este supraîncã rcat de substanþ e toxice ca:

pesticide, îngrãºãminte, produse petroliere, care pãtrund în organism
prin aerul inspirat, apã ºi mai ales mâncare.
La aceasta din urmã s-au adãugat aditivi º i conservanþ i alimentari

sintetici numiþi „E – uri” care nu sunt altceva decât substanþ e chimice
deosebit de toxice, interzise în Uniunea Europeanã, Statele Unite ºi
multe þã ri de pe glob.
Consumul îndelungat de produse alimentare conservate sintetic

produc în organismul nostru un bombardament asupra organelor interne
care provoacã distrugerea rezistenþ ei imunitare, precum º i o serie de
tumori maligne º i benigne.
Pentru înlãturarea acestor neajunsuri este necesar sã ne orientãm

spre produse alimentare obþinute prin practicarea unei agriculturi
ecologice.
de tip industrial) este un sistem de agriculturã aflat în interconexiune cu
„Agricultura ecologicã ”, spre deosebire de cea de conversie (sau
mediul º i se bazeazã pe activitatea biologicã realizatã într-un sol agricol,
în care nu intervin substanþ e chimice de sintezã pentru fertilizarea
33
acestuia º i nici pentru managementul bolilor ºi dã unãtorilor în perioada
de vegetaþie a plantelor cultivate. Conf. Univ. Dr. Ioan Viorel Raþ i
În cadrul sistemului agricol ecologic menþinerea diversitãþii este

dublatã de protejarea habitatului vegetal º i animal.
„Ecologic”, „Biologic” ºi „Organic” sunt termeni similari, care
eticheteazã producþia obþinutã în conformitate cu standardele de
producþ ie biologicã º i certificate printr-un organism sau autoritate de
certificare înfiinþatã în acest scop º i recunoscutã în sistem.
Pentru o abordare comunã privind producerea, etichetarea ºi

comercializarea produselor agroalimentare ecologice s-au stabilit
instrucþiuni º i cerinþ e europene º i internaþionale care urmã resc:
sã protejeze consumatorul de fraude º i declaraþii incorecte în

procesele de comercializare pe piaþã;
sã protejeze producãtorul de produse biologice de
prezentarea falsã a altor produse ca fiind ecologice;
sã asigure ca toate stadiile de producþie procesare,
etichetare, depozitare, transport ºi comercializare au fost
supuse controlului º i corespund cu standardele stabilite.
Interesul crescut al consumatorului pentru produsele biologice

sã nãtoase, lipsite de substanþ e chimice sau reziduuri ale acestora
justificã dezvoltarea producþiei agricole ºi a pieþelor în sistemul de
agriculturã biologicã.
Mijloace de conservare ecologicã

Mijloacele de conservare ecologicã sunt de naturã fizicã, chimicã ºi
biologicã. Dintre mijloacele de naturã fizicã fac parte: încã lzirea, rãcirea,
reducerea conþinutului de apã (prin deshidratare ºi concentrare) filtrarea
sterilizatã cu substanþe organice, folosirea vidului ºi a presiunilor
34 mari.
Din grupa mijloacelor chimice fac parte: sãrarea afumatã ,
adãugarea de zahã r, adãugarea de alcool etilic.
Ca mijloace biologice sunt cunoscute: fermentaþ ia lacticã, aceticã
º i cea alcoolicã.
Dintre mijloacele fizice menþionã m: refrigerarea, care asigurã
încetinirea proceselor vitale ale fructelor º i ale microorganismelor prin
depozitarea la temperaturi sub + 6 0C. Temperaturile cele mai indicate
sunt între + 2 0Cºi – 1 0C. Refrigerarea împiedicã alterarea fructelor
pentru o perioadã de câteva sãptãmâni.
Congelarea înseamnã aducerea fructelor în stare de viaþã latentã

prin îngheþ are la temperaturi de – 18 0C la – 35 0C când apa din sucul
celulelor îngheaþã treptat.
Deshidratarea este procedeu prin care o parte din apa fructelor

este eliminatã treptat pânã la o umiditate de maximum 15 %, la
temperaturi de 45 – 65 0C.
Concentrarea este tot o reducere a conþ inutului de apã ºi se aplicã

în cazul concentrã rii sucurilor, combinatã cu adãugirea de zahã r în
concentraþii de 60 – 70 %.
Vidul, presiunile mari º i gazele necesitã instalaþii speciale

costisitoare º i evident mai puþ in ecologice.
Conservanþii chimici de naturã organicã îº i manifestã acþiunea prin
inactivarea enzimelor produse de microorganisme.
Cele mai utilizate sunt alcoolul etilic, acidul formic º i acetic obþinut
din produse naturale ºi fumul.
Conservantul ecologic de naturã organicã trebuie sã îndeplineascã
sã nu fie vãtãmã tor omului în dozele administrate;
urmã toarele condiþ ii:
sã fie eficace, adicã sã aibã putere de conservare;
sã fie eficace, adicã sã aibã putere de conservare;
35
sã pãstreze puterea de conservare pe toatã durata necesarã;
sã nu intre în combinaþii chimice cu componenþ ii produsului
conservat;
sã nu influenþ eze negativ proprietãþile nutritive ºi
organoleptice ale produsului conservat;
sã se poatã prepara, administra, transporta º i înlãtura uº or;
sã se poatã procura uºor º i sã nu fie scump.
Mijloacele biologice cuprind fermentaþ ia lacticã care se foloseº te la

murarea unor produse, iar fermentaþia alcoolicã la fabricarea vinurilor ºi
rachiurilor din fructe.
Ambalajul ecologic
Ambalajul ecologic trebuie sã rãspundã cerinþelor legate de
protecþ ia mediului. Se apreciazã cã pe plan mondial fiecare consumator
aruncã între 120 º i 180 kg de ambalaj.
Degradarea naturalã a ambalajelor se numeºte biodegradare ºi

constã în distrugerea materialului de cãtre microorganismele existente în
sol (materialul trebuie sã fie rapid º i complet biodegradabil) sau oxidare
chimicã (coroziune).
Ambalajele din hârtie º i carton pot fi considerate ecologice deºi

compuº ii organo-cloruraþi rezultaþi din albirea pastei de hârtie constituie o
sursã de poluare.
Cernelurile de imprimare sunt considerate toxice pentru mediu.

Materialele plastice pot polua mediul înconjurãtor prin deºeurile
rezultate din utilizarea lor ºi prin gazele emise prin incinerarea acestora.
Ambalajele din polietilen tereftalat (PET) ºi hârtie – carton sunt
biodegradabile, deci sunt ecologice. 36
Aluminiul este metalul cel mai utilizat pentru obþinerea ambalajelor
metalice º i este considerat ecologic, deoarece nu este toxic º i poate fi
reciclat de un numãr infinit de ori.
Ambalajele din material lemnos sunt recuperabile, dar necesitã

cheltuieli mari pentru recuperare º i recondiþionare.
Caracterul antipoluant al unui material de ambalare se determinã
pe baza urmãtoarelor criterii:
consum minim de material;
posibilitãþi de distrugere a ambalajului dupã utilizare;
lipsa de nocivitate prin distrugerea ambalajului;
posibilitatea de reutilizare a ambalajului sau materialului.
Asociaþ iile pentru apãrarea mediului au impus simbolul grafic

denumit „punctul verde” (Det Grune Punkt) care indicã reciclarea
ambalajului. Societãþile care au acceptat acest simbol º i nu îl respectã
sunt penalizate (Ecotaxa).
Se impune educarea consumatorilor pentru colectarea ambalajelor

nerefolosibile pe tipuri º i depunerea lor în containere special amenajate
º i încurajarea consumatorilor pentru a achiziþiona mai ales produse care
au ambalaje ecologice.
Ambalajele prezintã o serie de simboluri referitoare la protecþ ia
mediului ambiant º i deci la protecþ ia vieþii º i sãnãtãþii consumatorilor.
Statele membre din Uniunea Europeanã au prevãzut:
promovarea ambalajelor standard pentru a facilita reutilizarea
lor;
utilizarea cu precãdere a produselor concentrate pentru a
favoriza producþ ia de ambalaje reduse ca masã ºi volum;
eliminarea discriminãrilor
recuperate;
între ambalajele noi ºi37cele
fabricarea de produse care permit utilizarea de ambalaje
obþinute din materiale reciclate;
excluderea de pe piaþã a ambalajelor care nu sunt
recuperabile sau reciclabile;
Corpul nostru este casa sufletului nostru º i meritã mai multã
grijã
decât maºina ºi locuinþ a. Începe chiar de astãzi sã acorzi
atenþia pe
care o meritã acest 3.3.
trup „fragil” dedecare
Ecocert-organism vei avea nevoie toatã
certificare
viaþa!
Pentru implementarea rapidã din UE a aquis-ului comunitar
referitor la agricultura ecologicã, Agenþ ia Naþionalã de Consultanþã
Agricolã a încheiat o convenþ ie de colaborare cu ECOCERT (Franþa),
specializatã în controlul º i certificarea produselor ecologice. Convenþia
prevede efectuarea de schimburi de informaþii disponibile în Franþ a,
Uniunea Euroepeanã º i România, în domeniul agricol, referitoare la
funcþionarea ºi susþinerea agriculturii ºi în mod special a agriculturii
ecologice
ECOCERT, ca organism de inspectie si certificare, verifica
conformitatea produselor biologice cu legislatia biologica europeana,
nationala si cu standardele internationale. ECOCERT este reprezentata
in Franta, Belgia, Italia, Portugalia, Germania, Spania si Europa de Sud
Est prin companii acreditate de autoritatile nationale competente pentru
a efectua inspectii si certificari conform Regulamentului European
2092/91.
Procesul de acreditare include audit in cadrul sediilor si la clientii

de la ferme, prelucratori si comercianti selectati.
38
Pentru exemplificare vom prezenta câteva caracteristici ale
activitãþii firmei de certificare Ecocert, care sunt în concordanþã cu cele
ale firmelor de certificare acreditate în România.
• Certificatele Ecocert sunt acceptate pe majoritatea pietelor, datorita

multiplelor acreditari.
• Marca de certificare Ecocert este una dintre principalele marci de
certificare internationala, bucurându-se de reputatie si încredere,
atât din partea producatorilor, cât si a clientilor.
• Ecocert sprijina clientii în depasirea barierelor pietei, multe dintre

ele fiind specifice legislatiei ecologice. Pentru UE, compania ajuta
importatorii în obtinerea permiselor de import.
• Procedurile Ecocert sunt clare si usor de înteles. Acestea sunt

necontenit în atentia inspectorilor si a administratorilor de înalta
competenta si calitate profesionala.
• Calculul costului Ecocert este transparent. Se fac estimari pentru

clienti înainte de începerea procedurilor. Costurile depind de timpul
necesar serviciului si costurilor asociate. Nu este perceput nici un
fel de onorariu pentru certificare sau etichetare.
• De obicei, inspectorii si personalul sunt capabili sa comunice în

limba clientilor.
• Ecocert informeaza clientii permanent asupra schimbarilor
legislative intervenite si asupra schimbarilor din sistemul de
certificare utilizat.
39
CAPITOLUL IV - PLANTE UTILE ÎN PRACTICAREA
AGRICULTURII BIOLOGICE
4.1. Culturi asociate
Preocuparea agriculturii biologice de a asigura plantelor un mediu

natural cât mai favorabil, exploateazã ºi complexul de relaþii
interspecifice care þine de „viaþa socialã” a plantelor, în aspectele ei
generale asemãnãtoare vieþii sociale a omului.
Marea diversitate a speciilor legumicole oferã nenumãrate exemple
de relaþii între specii, efectul acestora exprimându-se prin influenþarea
directã a fenomenelor de creºtere ºi dezvoltare.
Observaþ iile atente ale agricultorilor au evidenþ iat faptul cã o serie
de specii cultivate asociat (în apropiere sau în amestec) se
„simpatizeazã” influenþ ându-º i pozitiv procesele de creºtere ºi
dezvoltare, se „urãsc” atunci când „ nesuportând” apropierea, manifestã
evidente scãderi de producþ ie sau sunt „indiferente” atunci când îºi
„suportã” prezenþ a fã rã a-º i influenþa însuº irile morfologice, fiziologice
sau de producþ ie.
O altã categorie de „relaþ ii” se manifestã ºi ca urmare a însuº irilor
unor specii de plante (de culturã sau din flora spontanã) de a îndepãrta
sau de a atrage (chiar de a fi gazda ) unor insecte dãunã toare sau
folositoare.
Planta se comportã ca o extraordinarã uzinã cu influenþe specifice
ºmicrofaunei
i uneori neaºteptate
din sol º asupra mediului înconjurãtor,
i nu întâmplãtor a microflorei
ºi asupra unor plante aflateºiîn
proximitate.
Aceste influenþ e se manifestã atât pe parcursul ciclului de vegetaþ ie
al plantei cât ºi în perioada succesivã. 40
Sunt numeroase speciile de plante utile în practicarea agriculturii
biologice care asociate favorabil cu anumite culturi (specii legumicole de
exemplu) vor spori producþia. De exemplu: cultura biologicã a ardeiului
(Capsicum annum L.) se poate asocia favorabil cu culturile de morcov,
ceapã, busuioc, oregano, dar asocierea cu feniculul este nefavorabilã.
Dintre plantele utile agriculturii biologice se pot exemplifica:
1. Achillea millefolium L.(Coada ºoricelului);

2. Allium schoenoprasum L. (Ceapa de tuns);
3. Althaea rosea L. Var. Niagra Hort. (Nalba de grãdinã);
4. Artemisia dracunculus L. (Tarhonul);
5. Candelula officinalis L. (Gãlbenele);
6. Canthamnus tinctorius L. (ªofrãnelul);
7. Coriandrum sativum L. (Coriandrul);
8. Cynara scolymus L. (Anghinare);
9. Foeniculum officinale All. Var. vulgare Mill. (Feniculul);
10. Hyssopus officinalis L.(Isopul);
11. Lavandula augustifolia Mill. (Levãnþ icã, Lavandã);
12. Majorana hortensis Mnch. (Mãghiranul, Magheranul,
Maioranul);
13. Mellisa officinalia L. (Roiniþã, Lã mâiþã);
14. Ocimum basilicum L. (Busuiocul);
15. Origanum vulgare L. (Oregano);
16. Rheum rhabarbarum L. (Revent, Rabarburã , Rabarber);
17. Rosmarinus officinalis L. (Rosmarinul);
18. Salvia officinalis L. (Salvie, Jaleº);
19. Tagetes patula L. (Crãiþe, Vâzdoage);
20. Tanacetum balsamita (Calpãr);
21. Thymus vulgaris L. (Cimbriºorul, Cimbrul de grãdinã );
22. Tropaeolum majus L.(Conduraº i).
41
rebuie menþionatT
însã un lucru esenþ ial º i anume cã toate aceste relaþii
interspecifice care apar în cadrul asociaþ iilor de culturi, se manifestã la
adevãrata lor valoare numai în cazul în care plantele respective au
asigurate condiþii optime de vegetaþie (temperaturi convenabile, sol fertil,
aerat, umiditate convenabilã, etc.).
condiþ ii de stresÎnecologic sau agrotehnic, manifestarea pozitivã a

efectului asociativ nu este evidentã sau va fi întâmplã toare.
socierea speciilor A
ca º i alte tehnici de agriculturã biologicã nu
„vindecã” ci „previn” o serie de fenomene care pot influenþa pozitiv sau
negativ producþ ia.
4.2. Principii ºi direcþii (mecanisme) care justificã

asocierea speciilor
Culturi capcanã. Plantarea unei specii în apropierea celei

principale care este mai atractivã la agenþii patogeni sau dãunãtori.
Fixarea azotului. Leguminoasele au proprietatea de a fixa azotul
din atmosferã prin relaþia lor simbioticã cu Rhizobium leguminosarum,
bacterie fixatoare de azot. Azotul este folosit atât de leguminoase, dar ºi
de plantele vecine sau cele ce se vor cultiva dupã ele.
Suprimarea biologicã a dã unãtorilor, agenþ ilor patogeni ºi

buruienilor. Unele plante emanã anumite chimicale din rãdãcini sau
partea aerianã care eliminã sau resping agenþii patogeni º i dã unãtorii,
protejând plantele vecine. Sintetizarea º i eliberarea unor produse
biochimice de anumite plante suprimã creºterea unor buruieni, care
adesea creeazã probleme în bioculturã.
iubitoare
Interacþiunea
de soare ºi luminã
fiziologicã
pot împã
spaþ
rþiialã.
loculCulturile
de cultivare
de plante
cu42
unele
înalte,
culturi
mai joase, care sunt tolerante la umbrã, având pe total o producþie
ridicatã de pe suprafaþa respectivã. Aceastã interacþiune spaþialã poate fi
beneficã º i pentru controlul buruienilor.
Cultura sorã. Plantele înalte sau cu densitate pot crea o boltã ºi

proteja speciile mai sensibile prin umbrire sau de curenþii de aer puternici
(vânturi).
Habitate benefice. Plantele asociate furnizeazã condiþiile de

mediu dorite pentru insectele utile, în special speciile prãdãtoare ºi
parazite pentru populaþiile de dãunã tori existenþ i în zona respectivã ºi pe
care îi þ ine sub control.
Securitate prin diversitate. Practicarea cultivãrii mai multor specii

º i cultivarea într-o exploataþ ie duce la o creº tere a securitãþii recoltei
preconizate.
Sisteme Design „Interculturi”. Aranjamente în spaþ iu a
sistemelor de plantare în asociere beneficã a douã sau mai multe culturi,
prin cultivare în benzi, amestec, fãºii etc.
Pentru o mai bunã cunoaºtere, considerãm cã este foarte bine

sã
exemplificãm câteva plante utile, care sunt prezentate pe larg
în lucrãrile
“Plante utile în practicarea agriculturii biologice”. Autor –
Fãlticeanu
Marcela, Editura
4.3. Descrierea Activ
câtorva plante 2005 º i “Ghid
utile în agricultura practic pentru cultura
ecologicã
biologicã a Foeniculum officinale ALL. var. vulgare. Mill.
4.3.1.
legumelor”. Autor – Stoian Lucian,(Feniculul) Editura Tipoactiv 2005.
Denumiri în: englezã - Fennel; francezã - fenouil; germanã- Fenchel,
Gewurzfenchei. 43
Familia: Umbelliferae
Sinonime: Foeniculum vulgare Mill., F. capillaceum, F. vulgaris.
Originea: Sudul Europei, Anglia, China, Mexico, Turcia.
Fig. 4. Foneiculum officiale

Caracteristici: Se cultivã pentru baza îngroº atã a peþiolului, înfloreº te în
iulie-august º i ajunge la maturitate în luna octombrie. Plantã bienalã , în
zonele de origine perenã, iar în regiunile cu ierni geroase se cultivã ca
plantã anualã. Preferã solurile bine drenate, tolereazã vânturile
puternice, nu creº te în umbrã . Terenul trebuie sa fie uº or, profund,
permeabil, bogat în humus.
Utilizãri:
Culinarã- Se consumã frunzele proaspete sau gãtite, ca legumã în

mâncãruri ºi salate dar º i în cofetãrie. Din seminþ e º i frunze se preparã
un ceai, iar rã dãcinile la gãtit.
Medicinalã - Fructele conþin ulei volatil(50-80% anetol),plantã cu acþiune

carminativã,antispasticã,galactogogã,diureticã,expectorant,stimu-lent.
Cosmetica - Se foloseº te la prepararea de parfumuri.

Colorant- Din flori ºi fructe se extrag culorile galben º i maro.
Repelent pentru dãunãtori ca plantã uscata ºi împrãºtiatã pe zonele
respective.
deoarece le inhibã creºterea (fasole, tomate, gulioare),totuº i este
Este contraindicatã
beneficã sa fie
în menþ inerea asociatã
unui balanscu alte plante
natural privindîndãunãtorii,
gradinã, previne
atacul de afide. 44
Cultivare: Se înmulþ eº te prin seminþ e, semãnatul se executã la sfârº itul
de aprilie, început de mai, în 2-3 epoci la interval de cca. 10 zile pentru a
se recolta eº alonat. Se poate înmulþi ºi vegetativ prin divizarea plantelor
în luna martie.
4.3.2. Lavandula augustifolia Mill.

(Levãnþicã , Lavandã)
Denumiri în :englezã- Lavander; francezã-lavande vraie, lavande;

germanã-Lavendel, Echter Lavandel
Familia: Labitae
Sinonime: Lavanda vera, Lavanda spica, Lavanda officialis.
Originea: Europa mediteraneanã.
Fig. 5. Lavandula augustifoliaf

Caracteristici: Plantã perenã creº te permanent, cu talia de 0,4-0,6m
puternic ramificatã, înfloreºte iunie- septembrie. Este rezistentã la
temperaturile din timpul iernii, daca terenul este acoperit cu zã padã , de
asemenea la secetã. La luminã are pretenþ ii ridicate, în timp ce faþã de
sol sunt scã zute, reacþ ioneazã pozitiv la cele profunde, bogate în calciu,
permeabile. Poate fi cultivatã º i în soluri alcaline dar nu creº te la umbrã.
Utilizã ri:
45
Culinarã- Frunzele, petalele ºi inflorescenþele se consuma proaspete, ca
un condiment în salate, supe, preparate de carne, dar în cantitãþi mici
fiind forte aromatã. Florile proaspete se pot adã uga în gemuri, îngheþate,
vin. Uleiul extras se utilizeazã ca aromatizant alimentar.
Medicinã - Prin uleiul volatil se foloseºte în aromoterapie, este sedativ,

antiseptic, coleric, cicatrizant, diuretic, carminativ, stimulent, tonic.
Cosmeticã - Utilizat pentru parfumuri, sãpun, detergent, etc.

Insecticid repelent- Se poate utiliza presãratul uscat în ghivecele cu
flori, contra dã unãtorilor etc.
Decorativã- Prin întreaga plantã , portul sãu, flori ºi frunze. Se poate

tunde, se preteazã pentru gard viu pitic, dar ºi ca plantã individualã , fiind
ornamentalã º i iarna.
Bunã companie în grãdinã pentru multe specii dar in special asociatã

cu varza dã cele mai bune rezultate.
Cultivare : Se înmulþ eºte prin seminþ e care sunt mici, au o germinare

lentã ºi numai la întuneric, din care se produc rã saduri prin semãnare
toamna târziu sau primãvara foarte devreme. Cel mai bine se înmulþeº te
vegetativ prin butaºi recoltaþi toamna sau primã vara în perioade de
repaus vegetativ ( lãstari erbacei cu baza lignifiatã) º i puº i la înrãdãcinat.
4.3.3. Origanum vulgare L.

(Oregano)
Denumiri în: - englezã- Oregano, wild marjoran; francezã-marjolaine

sauvage; germanã- Dost, Gemeiner Dost.
Originea:
Familia: Europa
Lamiaceae
Sinonime: Majorana hortensis, M. majorana.
46
Fig. 6. Origanum vulgare

Caracteristici: Plantã perenã , cu talia de 0,6-0.8m.Florile sunt mici, roºii,
lila mov, înfloreº te în luna iulie-septembrie, fiind atractivã pentru albine.
Rata de utilitate este de 2:5.Specia este tolerantã la vânturi puternice, se
poate cultiva pe toate tipurile de sol, dar preferã pe cele bine drenate,
iubeºte lumina, dar creº te ºi la umbrã .
Utilizãri:
Culinarã- Se poate utilizeze drept condiment sau ceai. Frunzele se

consumã în stare proaspã tã sau gãtitã.
Medicalã- Este cunoscutã ca antiseptic, expectorant, utilizat în tratarea

indigestiilor, artritelor, sistemului respirator, în aromoterapie, etc.
Repelent pentru insecte de aceea este o bunã plantã pentru a se cultiva

cu ghiveci.
Bunã meliferã.
Acoperã bine solul ºi este o bunã companie pentru castraveþi, dar ºi
pentru alte specii.
Cultivare: Se înmulþ eºte generativ prin seminþ e care se seamãnã

primãvara devreme, germineazã în 2 sãptãmâni, se poate face rãsad,
sau se seamãnã direct în câmp.
De asemenea, se poate înmulþ i vegetativ de la baza plantelor, se
înrãdã cineazã, iar în varã se pot planta la loc definitiv.
47
4.3.4. Calendula officinalis L.
(Gãlbenele)
Denumiri în: englezã-pot marigold; francezã- calendule, souci; germanã -
Garten Ringelglume.
Familia: Compositae
Sinonime: C.officinalis var.prolifera, Caltha officinalis
Originea: Sudul Europei
Fig. 7. Calendula officinalis

Caracteristici: Plantã anualã , cu talie de 0,30-0,60m.Florile de culori
diferite, simple sau involte. Înfloreºte din iunie pânã în octombrie. Nu
sunt pretenþioase la sol, temperaturã º i umiditate, dar preferã cele bine
drenate ºi umede.
Utilizã ri:
Culinarã- Frunzele consumate în stare proaspãtã sunt bogate în

vitamine º i minerale, are aceeaºi valoare nutritivã ca º i Taraxacum
officinalis. Plantele proaspete pot fi puse în salate, iar cele uscate sunt
concentrate în arome ºi se folosesc în supe º i prãjituri.
Medicinalã - Florile ligulate prin carotenoide ºi saponozide tritenoide, se

utilizeazã pentru vindecarea rã nilor ca unguent, în hepatite, antiseptic,
stimulent, homeopatic etc.
Decorativã- Foarte comunã în grã dini, singurã sau combinatã cu alte
specii.
Coloranþi-
Este apreciatã
Se extrage
ca foarte
o culoare
tãiatã
galbene
mai ales
foarte
în buchete
frumoasã
de48sezon.
.
Cosmeticã ºi parfumerie- Se utilizeazã uleiuri extrase.
Compost- Grãbeºte activitatea bacterianã º i scurteazã timpul macerãrii.
Repelent- Reduce dãunã torii din sol, acþioneazã ca o insectã .
Prognozeazã vremea- Florile se deschid când vine ploaia.
Cultivarea:
Se înmulþeº te prin seminþe, se seamã nã primãvara devreme, în mai
multe etape pentru a asigura eºalonarea înfloritului, pânã la început de
iunie. Este bine sã se tãvã lugeascã semãnã tura pentru o bunã rã sãrire.
Manual se poate semã na la cuiburi cu 2-3 seminþe.
Recoltarea florilor se face eºalonat, la deschiderea deplinã a lor.
4.3.5. Achillea millefolium L.

(Coada ºoricelului)
Familia: Compositae
Originea: Europa, Canada, China
Caracteristici: plantã perenã, talia 0,7-0,9 m, flori de culoare albã,
selecþiile au diverse culori, înfloreº te în iunie-iulie, termofilã insolaþ ia
influenþeazã conþ inutul de proazulene, pretenþii modeste pentru sol.
Culinarã – frunzele tinere consumate proaspeteFig. sau8.gãtite, pentru

Achillea millefolium
aromã la salate º i bere,
Utilizã
ceaiuri.
ri: Uleiul este folosit la bãuturi.
49
Medicinalã- afecþiuni gastrointestinale, cicatrizarea rã nilor greu
vindecabile, tonic, vasodilatator, antiinflamator, pentru rãceli în amestec
cu soc ºi mentã.
Repelent pentru gândaci, fluturi ºi þânþari etc.

Compost –activator al bacteriilor fermentative.
Cosmeticã - tenurile grase.
Colorant galben sau verde extras din flori.
Decorativã- selecþ ii noi cu diverse culori, apreciatã în grupuri, ronduri,
stâncãrii, ca floare tãiatã proaspãtã sau uscatã.
Plantã de acoperire a solului pentru multiplicarea rapidã a

rãdãcinilor.
Bunã companie pentru alte culturi datoritã uleiurilor pe care le

conþine.
Cultivare ca plantã medicinalã , înfiinþ area de culturi fie prin

semãnare, fie vegetativ prin despãrþirea tufelor toamna sau
primãvara.
4.3.6. Cynara scolymus L.

(Anghinare)
Familia Compositae
Originea: Mediteraneanã
Caracteristici: plantã perenã, înaltã de 1-2 m, flori tubulare roº u
violaceu, albastre se deschid în iunie-iulie, pretenþ ioasã la temperaturã
(0-200 C) º i umiditate, solicitã terenuri nisipoase, profunde, fertile ºi
permeabile.
50
Fig. 9. Cynara scolymus

Utilizã ri:
Culinarã - se consumã inflorescenþele pentru preparate culinare
diverse º i la conserve, lãstarii tineri sunt ca þelina, iar florileuscate
utilizate ca agent de coagulare a laptelui.
Medicinalã - conþine cinarinã folositã pentru afecþiuni hepato-

biliare, renale, digestive, stimuleazã apetitul, fortificã S.N.,în diabet,
astenie, uremie, arteriosclerozã etc.
Colorant - gri închis extras din frunze.

Decorativã prin port º i inflorescenþe.
Bunã meliferã.
Plantã imunã la atacul iepurilor.
Cultivare pentru producþia de frunze.
4.3.7. Coriandrum sativum L.

Caracteristici: specie anualã , talia(Coriandrul) 0,4- 1 m, flori albe, rar
violacee,
înfloreº te în luna iunie-iulie, cerinþe moderate faþã de
Familia Umbeliferae
cãldurã ,
Originea: estul bazinului mediteranean º i Asia centralã
producþ ia depinde de luminã, necesitã apã multã pentru
înflorire.
51
Fig. 10. Coriandrum sativum

Utilizãri:
Culinarã - condiment prin fructele cu un bogat conþinut de uleiuri
volatile, frunzele se consumã proaspete sau gãtite în salate, supe, etc

Se utilizeazã ºi pudra obþinutã din rã dãcini.
Medicinalã - carminativ, stomahic, vermifug, expectorant bronºic,

galactogog, stimulent, aromoterapie, etc.
Repelent pentru afide în amestec frunzele lui cu seminþe de
anason.
Combustibil extras din tulpini uscate.
Cosmeticã : parfumerie, prin uleiurile extrase. Prin acetilare se poate
reconstitui uleiul de levãnþicã.
Fungcid ºi bactericid.
Bunã meliferã.
Bunã companie pentru mãrar, asmãþuchi. Combate afidele ºi
larvele lor la morcov. Semãnatã cu anasonul creºte germinarea la
seminþe, reduce producþia de seminþ e la fenicul.
Cultivare: Nu se cultivã dupã o altã plantã de ulei, anason sau dupã

ea însãºi. Se seamã nã primãvara foarte devreme direct în câmp.
52
CAPITOLUL V – REGULI DE BAZÃ LA CULTIVAREA ECOLOGICÃ A
PLANTELOR ªI PRELUCRAREA PRODUSELOR
VEGETALE
În procesele de cultivare ecologicã a plantelor ºi prelucrarea

produselor vegetale este interzisã folosirea organismelor
modificate genetic ºi /sau derivaþii lor.
Produsele ecologice sunt rezultat al aplicãrii unor practici º i tehnologii

agricole prietenoase mediului, care exclud folosirea substanþelor chimice
sintetice.
În agricultura ecologicã de producþie de plante este interzisã

folosirea îngrãºãmintelor minerale. Fertilitatea solului se menþine prin:
• cultivarea de plante leguminoase sau plante cu rãdãcini adânci în
cadrul unui asolament potrivit;
• aplicarea îngrãºãmintelor verzi;
• introducerea în sol de gunoi de grajd;
• aplicarea unor materiale compostate sau necompostate ºi
subproduse din activitãþ ile de creºterea animalelor, dar provenite
numai din fermele, care practicã agriculturã ecologicã.
Este interzis folosirea produselor sintetice pentru protecþia

plantelor. În agricultura ecologicã se aplicã urãtoarele mãsuri pentru
protecþ ia plantelor împotriva dãunãtorilor, bolilor º i buruienilor:
• selectarea unor soiuri ºi specii de plante – de recomandat sunt

soiuri rezistente la dãunã tori º i boli;
• asolament potrivit;
plantelor, creând• lucrãri
condiþiipotrivite ale pentru
favorabile solului;dezvoltarea lor (locuri
• protecþ
pentruiacuibãrit,
organismelor,
garduricare
naturale
combatetc.);
în mod natural dã unãtorii
53
• arderea buruienilor.
La cultivarea unor culturi ecologice în anumite condiþii se admite
folosirea unor îngrãºãminte ºi adausuri pentru îmbunãtãþ irea
însuºirilor solului,precum º i unor produse pentru protecþia
plantelor,dar numai acele, care fac parte dintr-o listã specialã ºi ale
cãror inofensivitatea pentru mediul înconjurãtor º i pentru sãnãtatea
omului sunt ferm dovedite. Pentru protecþia plantelor de exemplu sunt
permise produse pe bazã de extracte de plante,uleiuri vegetale
aromatice, emulsii minerale, anumite pesticide clasice - pe bazã de sulf
În multe alte þãri, producãtorii ecologici se confruntã
sau cupru.
cu o serie
de
greutãþi la procurarea de sãmânþã º i materiale de semã nat
(plantat)
ecologice, care nu se gã sesc încã în cantitãþ i suficiente º i nu
satisfac
cerinþele în ce priveº te diversitatea soiurilor necesare. Din
aceastã
cauzã baza normativã permite organismului de inspecþie º i
certificare sã
permite folosirea º i a materialelor de semã nat (plantat), care nu
au fost
produse dupã metode ecologice. Se acceptã a fi cerutã permisiune
ºi
atunci când producãtorul sau furnizorul de material ecologic de
semãnat/plantat nu este în stare sã asigure producãtorului acest
material
5.1. Reguli de bazã la cultivarea ecologicã a ciupercilor
înainte de timpul potrivit pentru semãnat, cu condiþia cã producã
torul a pot fi marcate ca produs ecologic, dacã au fost cultivate în
Ciupercile
comandat acest material
mediu nutritiv,
ecologice. Excepþie
deconþ
care
fac cazurile,
semãnat/plantat
inenu
în care numai:
existã cantitãþi
din timp
• îngrãºã
suficiente
mântde
organic
îngrãºãminte
sau bãlegar,
organice
provenite
sau bãlegar,
numai provenite
din ferme
54 din
ferme ecologice, când acest material poate fi înlocuit cu altul de
altã provenienþã, cu condiþ ia cã proporþia materialelor ecologice sã
fie de cel puþin 25%;
• produse agricole, care provin din ferme ecologice;

• turba, care nu a fost tratatã chimic;
• material lemnos, care nu a fost tratat chimic dupã tãierea pomului;
• anumite produse minerale, apã º i îngrãºãminte, menþionate ºi
aprobate în actele normative.
5.2. Reguli de bazã la culegerea de plante sãlbatice
Plantele sãlbatice, culese din zone cu mediu curat, pot fi marcate ca

produse ecologice,dacã satisfac urmãtoarele condiþii:
• cel puþin trei ani înainte de culegerea acestor plante
sã lbatice,zonele respective nu au fost tratate cu îngrãºãminte
chimice, adausuri sintetice pentru îmbunãtãþ irea însuºirilor solului
º i produselor chimic e pentru protecþ ia plantelor;

• modul de culegere nu afecteazã mediul natural º i existenþa altor
specii din zona respectivã;
• zona respectivã nu este supusã acþiunilor unor poluanþ i industriali
sau unui trafic intens de vehicule auto.
55
5.3. LISTA cuprinzând produsele permise
sã fie utilizate în agricultura ecologicã
Fertilizatori ºi amelioratori ai solului

Anexa nr. 2 la h.g.917/2001 (norme metodologice)
Denumire Descrierea, cerinþe privind compoziþia, condiþii de
utilizare
1 2
- produs
Gunoi de grajd de la animale ºi constituit dintr-un amestec de bãligar ºi materii
pãsãri* vegetale
- necesitã autorizarea de cãtre organismele de inspecþie ºi
certificare
- indicarea speciilor de animale provenite din creºterea
extensivã
- necesitã
Gunoi de grajd uscat ºi gunoi de autorizarea de cãtre organismele de inspecþie ºi
pãsãri deshidratat* certificare
-indicarea speciilor de animale provenite din creºtere
extensivã
Gunoi de grajd compostat, solid, -necesitã autorizarea de cãtre organismele de inspecþie ºi
inclusiv gunoi de pãsãri compostat* certificare
- indicarea speciilor de animale
- interzis din fermele de creºtere fãrã sol
Excrementele de animale sub formã - se folosesc numai dupã o fermentare controlatã sau cu o
lichidã (urinã, noroi cu urinã*) diluþie corespunzãtoare
certificare
- sunt interzise produsele din fermele convenþionale
Compost din resturi menajere* - deºeuri menajere, triate, compostate
- numai de origine vegetalã ºi animalã, produse într-un sistem
de colectare selectivã
- concentraþia maximã în mg/kg materie uscatã : cadmiu -0,7;
cupru – 70; nichel – 25; plumb – 45; zinc – 200; mercur - 0,4;
crom (total) – 70; crom (VI) – 0
certificare
Turbã - utilizarea limitatã în horticulturã (legumiculturã, floriculturã,
arboriculturã, pepiniere)
Argile
Compost rezultat de la -cultura
compoziþia iniþialã a substratului trebuie sã conþinã doar
ciupercilor produsele cuprinse în prezenta listã
Compost de râme* - necesitã autorizarea de cãtre organismele de inspecþie ºi
certificare
Produse sau subproduseGuano*
de origine - necesitã autorizarea de cãtre organismele de inspecþie ºi
animalã, menþionate în continuare: certificare
fãinã de sânge;fãinã de copite;
Amestec fãinã
compostat de-materii
necesitã autorizarea de cãtre organismele de inspecþie ºi
de coarne; fãinã din oasevegetale
sau fãinã certificare 56
din oase degelatinate; cãrbuni
animali; fãinã de peºte; fãinã de
carne; fãinã de pene; lânã; blanã;
pãr; Produse lactate*
Produse sau subproduse de origine
vegetalã pentru îngrãºãminte (de
exemplu: fãinã de turte de
oleaginoase,radicele de malþ)
Alge ºi produse din alge* - numai dacã sunt obþinute prin: 1. procedee fizice prin
deshidratare, congelare ºi mãcinare; 2. extracþie cu apã sau
soluþii apoase acide ºi /sau bazice; 3. fermentaþie
certificare
Rumeguº ºi resturi lemnoase - din lemn netratat chimic dupã tãiere
Scoarþã de copac compostatã - din lemn netratat chimic dupã tãiere
Cenuºã de lemn - din lemn netratat chimic dupã tãiere
Fosfat natural - conþinut în cadmiu – inferior sau egal cu 90 mg/Kg de P2O5
Fosfat alumino-calcic - conþinut în cadmiu – inferior sau egal cu 90 mg/Kg de P2O5
- utilizarea limitatã pe solurile bazice (pH> 7,5)
Guri de fosfaþi* - necesitã autorizarea de cãtre organismele de inspecþie ºi
certificare
Sare brutã de potasiu (Kainit, silvinit)* - necesitã autorizarea de cãtre organismele de inspecþie ºi
certificare
- necesitã
Sulfat de potasiu care conþine sare autorizarea de cãtre organismele de inspecþie ºi
de magneziu* certificare
- derivat al sãrii brute de potasiu
Drojdii de la distilare - exclus distilatele amoniacale
Carbonat de calciu de origine
naturalã (calcar, piatrã, roci
calcice,cretã, cretã fosfatatã etc.)
Carbonat de calciu ºi magneziu de
origine naturalã (cretã magnezicã,
roci calcice ºi magnezice mãcinate)
Sulfat de magneziu (Kieserit)* - numai de origine naturalã
- necesitã autorizarea de cãtre organismele de
inspecþie ºi
Soluþie de clorurã de calciu* - tratamente foliare certificare
la pomi dupã identificarea unor carenþe de
calciu
certificare
Sulfat de calciu (ghips) - numai de origine naturalã
Produse reziduale de la fabricarea - necesitã autorizarea de cãtre organismele de
zahãrului*
inspecþie ºi
Sulf elementar*
certificare
inspecþie ºi
certificare
- numai sare din minã
Oligoelemente (bor, cupru, fier,
magneziu,molibden,zinc)*
Clorurã de sodiu* certificare 57
Pudrã de roci
Pesticide
Produse de uz fitosanitar
A. Substanþ e de origine animalã sau vegetalã
Denumire Descrierea, cerinþe privind compoziþia, condiþ ii de

utilizare
1 2
- insecticid
Produse de bazã de Azadirachta
indica* - autorizat numai pentru plantele-mamã pentru producerea de
seminþe ºi pentru formele parentale pentru producerea de alte
materiale de reproducere vegetativã la plantele ornamentale
Cearã de albine - agent de vindecare la tãieri ºi altoiri
Gelatinã - insecticid
Proteine hidrolizate - agent de atragere
- numai pentru aplicaþii autorizate în combinaþie cu alte
produse din anexa nr.2 titlul ,, Pesticide,,
Lecitinã - fungicid
Extract (soluþie apoasã) de -Nicotiana
insecticid
tabacum* - utilizat numai împotriva afidelor la pomii fructiferi
- utilizat în culturile de legume în caz de atac puternic
- se foloseºte limitat la începutul perioadei de
vegetaþie
inspecþie
Uleiuri vegetale (mentã, in, chimen) - insecticid, ºi
acaricid,fungicid,inhibator al germinaþiei
Preparate de piretrine extrase din - insecticid
certificare
Chrysanthemum cinerariaefolium
Preparate din Ouassia amara - insecticid, agent de respingere
Preparate din Derris spp., Loncho- - insecticid ºi Terphrosia ap.
carpus spp., Cube- ºi Terphrosia - necesitã autorizarea de cãtre organismele de
inspecþie ºi
certificare
B. Microorganisme utilizate în lupta biologicã împotriva paraziþilor

utilizare
Microorganisme(bacterii,viruºi,fungi) - numai produse car nu sunt modificate genetic
Exemplu: Bacillus thuringesis,
Granulosis
C. Substanþ e utilizate numai pentru capcane

Descrierea,
- agent º i /sau
de atragere
cerinþe distribuitoare
privind compoziþia, condiþ ii de
Denumire
Fosfat diamonic -utilizare
numai pentru capcane 58
Metaldehidã - moluscocid
- numai pentru capcane conþinând un agent de respingere ºi
pentru speciile de animale superioare
Feromoni - insecticid, agent de atragere pentru capcane ºi distribuitoare
Piretroizi* - insecticid
- numai pentru capcane cu substanþe de atragere specifice
- se va folosi împotriva Batrocera oleae ºi Ceratitis capitata
certificare
D. Alte substanþe folosite tradiþional în agricultura ecologicã

utilizare
Cupru sub formã de hidroxid de - fungicid
cupru, oxiclorurã de cupru, sulfat de - necesitã autorizarea de cãtre organismele de inspecþie ºi
cupru (tribazic), oxid cupros* certificare
Etilen - pentru post-maturarea bananelor
Sare de potasiu a acizilor graºi - insecticid
(sãpun moale)
Alaun de potasiu - pentru încetinirea coacerii bananelor
Polisulfurã de calciu - fungicid, insecticid, acaricid
Ulei de parafinã - insecticid, acaricid
Uleiuri minerale* - insecticid
- numai pentru pomi fructiferi,viþã de vie ºi culturi tropicale
certificare
Permanganat de potasiu - fungicid, bactericid
- numai pentru pomi fructiferi,mãslini ºi viþã de vie
Nisip de cuarþ - agent de respingere
Sulf - fungicid, acaricid, agent de respingere
* Atenþie! Produsele necesitã autorizare de cãtre organismele de

inspecþie ºi certificare
59
CAPITOLUL VI - TEHNOLOGII CADRU
6.1. Cultivarea grâului de toamnã în sistem ecologic
În România s-au realizat prin proiecte de finanþare (Schema

competitivã de Granturi a MAPDR) modele (exploataþii pilot) de culturi
ecologice. Un astfel de modul îl prezentã m ºi pentru cã a avut un
IMPACT deosebit în dezvoltarea culturii grâului certificat ecologic.
Acest proiect urmãreºte respectarea tuturor verigilor care constituie

lanþul de producþ ie a grâului certificat ecologic º i procesarea acestuia în
regim controlat, realizându-se astfel produse de panificaþie certificate
ecologic.
Etapele principale de aplicare a lucrã rilor pe terenurile

demonstrative au constat în:
• Organizarea loturilor demonstrative.
• Aplicarea lucrãrilor agricole în perioada de conversie –
cultura de mazã re.
• Cultura grâului.
6.1.1. Organizarea loturilor demonstrative
Activitãþile pentru organizarea loturilor demonstrative au început în

octombrie 2002 ºi s-au finalizat în iulie 2004. La stabilirea suprafeþ ei, s-a
avut în vedere experienþ a altor þã ri, care practicã cu foarte bune rezultate
agricultura ecologicã ºi care au pus la punct sistemul de inspecþ ie ºi
certificare al produselor.
delimitate, cu jaloane, cele 4 ha de teren, care, la rândul lor au fost

împãrþÎniteluna
în 2octombrie
loturi, unul
2002,
cu o dintr-o
suprafaþã
suprafaþã
de 1 ha,totalã
cu scop
de 72
experimental
60ha, au fost ºi
al doilea de 3 ha, cu scop demonstrativ. Aceastã delimitare a þinut cont
de suprafaþa medie a exploataþiilor dar º i a parcelelor din România.
Pentru alegerea terenului folosit în proiect s-a studiat iniþial modul

de amplasare, drumurile de acces, istoricul acestuia privind: modul de
exploatare, plantele cultivate, tehnologiile folosite în ultimii 5 ani,
urmã rind în mod special aplicarea fertilizanþilor chimici, erbicidelor,
pesticidelor, regulatorilor de creºtere.
Se constatã cã terenul luat în studiu se preteazã culturilor

ecologice, deoarece produsele chimice aplicate pe acest teren, începând
din anul 1998 au fost reduse foarte mult pânã la eliminare, cu excepþ ia
anului 2000, cand s-au aplicat 36 kg azot/ ha la o culturã de floarea
soarelui º i 50 kg/ha la o culturã de orzoaicã în anul 2001.
Potrivit legislaþiei, perioada de conversie pentru culturile anuale de

câmp este de doi ani agricoli, iar producþ ia certificatã ca fiind ecologicã
va fi cea obþinutã în al treilea an de culturã, numai dacã pe acel teren s-
au administrat în cantitãþi nesemnificative ori nu s-au administrat deloc
produse chimice pe o perioadã de câþiva ani, premergã tori perioadei de
conversie.
Astfel, în prima etapã , a fost ales un teren agricol care sã

corespundã cerinþelor º i condiþiilor minime pentru practicarea unui sistem
de agriculturã ecologicã, º i sã permitã reducerea perioadei de conversie
la minimum admis de actele normative pentru cultura cerealelor în
sistem ecologic. S-au prelevat probe de sol în vederea determinã rii
conþinutului de metale grele ºi remanenþ e de substante chimice în sol, iar
rezultatele au fost favorabile.
61
6.1.2. Informaþii despre aria geograficã acoperitã
Localitatea Mã ldãeni, pe teritoriul cãreia se aflã suprafaþ a de 4 ha,

inclusã în proiect, se aflã la 3 km de gara cu acelaº i nume ºi la 8 km de
oraºul Roºiori de Vede. Legã tura cu municipiul Roºiori ºi centrul
judeþului, Alexandria, se face pe ºoseaua Roº iori - Caracal º i Roºiori -
Alexandria, precum ºi pe calea feratã.
Relieful
Teritoriul Mãldãeni este situat în Câmpia Românã, subdiviziunea
Câmpia Burdea. Câmpia este planã , uniformitatea acesteia fiind
întreruptã de existenþa vãilor de drenaj extern, destul de numeroase în
aceastã zonã. O mare parte din aceste vãi sunt afluente vãii principale
“BRATCOV”.
Litologie
Din punct de vedere geologic câmpia este formatã din depozite
pleiocene, peste care s-au depus, ca ultima formaþiune de suprafaþã ,
luturile cuaternare. Rocile mamã pe câmpie º i versanþ i sunt constituite
din luturi loessoide iar pe vãi ºi firele de vale – aluvii.
Apa freaticã se gã seºte pe câmpie la adâncimea de 5 – 6 m, versanþ i 3-
5 m iar lunca 1,5 - 3 m.
Clima
Pentru analiza condiþiilor de climã s-au folosit datele climatice de la
staþiunea Roºiori de Vede.
Temperatura medie anualã este de 10,6 C. Mediile lunare cele mai
ridicate sunt în iulie de 22,7 C ºi august 21,1 C. Temperaturile medii
lunare cele mai coborâte sunt în ianuarie - 3,2 C ºi februarie - 0,8 C. Din
datele cu privire la temperaturile decadale, rezultã cã plantele din prima
epocã pot fi însãmânþate în decada II ºi III a lunii martie, iar cele
pretenþioase faþã de cãldurã (porumbul) în decada a doua a lunii 62 aprilie.
Maxima absolutã înregistratã a fost 41,7oC iar minima absolutã de -
34,6oC.
Cantitatea medie anualã a precipitaþiilor este de 555 mm.
Considerând în ansamblu caracterele elementelor actuale, rezultã
cã teritoriul se încadreazã în climat cu silvostepã , climat ce a urmat dupã

un altul mai umed ºi mai rece, având ca rezultat formarea solurilor brun
roºcate º i brun argiloiluviale molice.
Solurile
Geneza solurilor a fost legatã de douã formaþ iuni vegetale ºi
anume: vegetaþia lemnoasã º i vegetaþ ia ierboasã. Tipul de sol
predominant care s-a dezvoltat în zona este cernoziomul argiloiluvial.
De asemenea, are loc o creº tere a compactitãþ ii º i micº orarea

porozitãþ ii solului. Rocile mamã sunt reprezentate de luturi loessoide pe
câmpie º i versanþ i, aluvii pe firele de vale ºi coluvii la baza versanþilor.
6.1.3. Perioada de conversie
Pentru anul de conversie pânã la obþinerea producþiei de grâu,

certificatã ecologic, a fost aleasã cultura de mazã re, pe urmã toarele
considerente:
• este plantã cu urgenþã I, ceea ce înseamnã cã valorificã foarte bine

rezerva de apã acumulatã pe parcursul anotimpului rece;
• perioada scurtã de vegetaþ ie, ceea ce permite efectuarea unor
lucrãri de foarte bunã calitate ºi în perioada optimã pentru culturile
postmergãtoare, în special la cerealele pãioase;
• leguminoasele
a solului. sunt foarte bune amelioratoare a fertilitãþii naturale
cultivatÎn
cuanul
grâuprecedent,
de toamna.terenul
Imediat
repartizat
dupã recoltarea
derulãriigrâului
proiectului
ºi63
eliberarea
a fost
de paie º i resturi vegetale, terenul a fost arat cu tractorul U 650 în
agregat cu plugul PP 4x30, la o adâncime de 25 cm.
Dupa stabilirea amplasamentului parcelelor de culturã s-a procedat

la jalonarea acestora si arãtura de toamnã, grapatul cu grapa cu discuri
pentru mã runþire si nivelare a terenului, lã sându-l la odihnã pânã în
primãvarã.
În primãvara 2003 a fost pregãtit terenul, imediat ce condiþ iile de

umiditate ºi temperaturã de germinaþie au fost optime, astfel încât
sã
permitã pregãtirea solului cu grapa cu colþi reglabili sau cu grapa
cu
discuri, dupã care a fost însãmânþatã mazãrea, respectând
normele de
sã mânþã /ha, 225 - 300 kg/ha, moment care a marcat, astfel,
începutul
perioadei de conversie. Dupã recoltarea mazãrii, în vara 2003,
terenul a 6.1.4. Aspecte º i reguli privind tehnologia
fost arat pentru încoporarea resturilor de plante
grâului ecologic în Româniaiar în toamna 2003
a fost
însãmânþat grâul Lucrãri care de a bazã
fost alecertificat
solului
ca ecologic, respesctând
toateÎn luna august solul s-a arat la adâncimea de 30 cm, cu tractorul
normele tehnologice specifice privind agicultura ecologicã.
U650 în agregat cu plugul purtat PP4, prin aceastã lucrare realizându-se
o aerare a solului, o încorporare totalã a resturilor vegetale deja
semicompostate la suprafaþa solului º i formarea ogorului pentru toamnã .
Lucrarea de arat s-a întreþ inut prin douã lucrãri de discuire efectuate cu
tractorul U 650 în agregat cu GD 3.2 la interval de cca 2 sãptãmâni.
lucrãri,Pregãtirea
respectiv cu
patului
tractorul
germinativ
Pregã
U650
tirea
îns-aagregat
patului
efectuat
cu
germinativ
tot
combinatorul
prin sistem
64purtat
minim de
CPC 4, realizându-se astfel o mã runþ ire ºi nivelare a stratului de sol
utilizat pentru germinarea º i rãsãrirea plã ntuþelor de grâu.
Toate lucrãrile efectuate pânã la aceastã datã au acoperit o

suprafaþã de 6 ha, reprezentând 2 ha amenajate pentru benzile de
protecþ ie ºi 4 ha pentru amplasarea culturii grâului.
Parcelarea ºi înfiinþarea benzilor de protecþie

Dupã efectuarea lucrãrii de pregãtire a patului germinativ s-a
trecut la parcelarea º i înfiinþarea benzilor de protecþie.
Conform principiilor de agriculturã ecologicã, se recomandã ca
orice culturã exploatatã în regim ecologic sã fie încadratã între benzi de
protecþ ie, perdele de protecþie, perdele forestiere etc, astfel încât sã fie
eliminat, pe de o parte efectul de margine º i pe de altã parte riscul ca o
serie de produse sau dã unãtori sã pã trundã în cultura de grâu. Totodatã
benzile sau perdelele forestiere mai au rolul de a asigura adãpost pentru
fitofagi (buburuze, viespi din ordinul Trichograma – Trichograma viridae
etc) ºi animale prãdãtoare (ariciul, ºarpele, cârtiþa) folosite în combaterea
biologicã a dãunã torilor culturilor exploatate în regim ecologic.
Astfel, în cazul nostru, benzile de protecþ ie au fost semãnate cu orz

de toamnã, cu o densitate relativ ridicatã de 500 – 600 spice /m2 . A fost
aleasã cultura de orz pe considerentul cã fac parte din aceaº i grupã de
cereale.
Benzile laterale de protecþ ie au o lãþ ime de circa 10 metri, iar cele

din faþã º i zona din spate a culturii de circa 15-18 m.
Sãmânþa ºi semãntul.
Semãnatul grâului s-a efectuat cu semã nãtoarea pentru cereale
pãioase SUP 29 în agregat cu tractorul U650, dupã ce, în prealabil
semãnã toarea a fost foarte bine curãþ atã, spãlatã ºi aerisitã, pentru a
elimina orice risc de contaminare a seminþei pentru semãnat.65
Soiul Dropia a fost ales conform clasificãrii soiurilor privind
calitatea pentru panificatie. Deºi, materialul pentru semãnat nu a provenit
dintr-un lot special obþinut prin aplicarea unor tehnologii ecologice, soiul
achiziþ ionat a putut fi semã nat, deoarece nu a fost tratat chimic.
Grâul este destul de pretenþ ios faþã de planta premergãtoare. Se

recomandã însãmânþarea dupã cultura în amestec ºi leguminoase, ogor
sau culturi de leguminoase. Este pretenþios faþã de fertlitatea solului, pe
parcele cu fertilitate slabã este mai bine sã se semene culturi de
primavarã. Dintre culturile pãioase, singura culturã dupã care se poate
semãna este ovã zul.
Dintre culturile pãioase, grâul suportã cel mai bine þesala de

buruieni.
Exemplu de rotaþ ia culturilor: anul 1 – grâu, anul 2 – porumb, anul
3 – soia sau alte leguminoase, anul 4 – grâu, anul 5 – floarea soarelui,
anul 6 – trifoi + ierburi, anul 7 – trifoi + ierburi.
Cantitatea de sãmântã folositã este cea care se utilizeazã în zona

respectivã la grâul convenþional, la care se adaugã un plus de 10%, ce
reprezintã “cantitatea de siguranþã” pentru atacul bolilor ºi dã unãtorilor.
În tehnologia grâului ecologic se agreeazã mai mult semãnatul în

perioade mai târzii, contrar tendinþelor actuale din tehnologia
convenþionalã, unde se recomandã semãnatul chiar în luna septembrie.
Semãnatul la sfârºitul lunii octombrie se recomandã din considerente de
combatere a buruienilor.
Tãvã lugit
Imediat dupã realizarea semã natului s-a efectuat o lucrare de
tã vãlugit, recomandatã mai ales în agricultura ecologicã , pentru a pune
mai bine, sã mânþ a semãnatã în contact cu solul º i umiditatea acestuia,
în vederea stimulãrii unei germinaþ ii uniforme ºi în timp real.66
Fertilizarea
De obicei, fertilizarea cu îngrãºã minte se face la planta
premergãtoare.
Ca îngrãºã mânt de bazã pentru cultura grâului în condiþii
ecologice, au fost utilizate resturile vegetale de la planta premergã toare.
S-a ales ca planta premergãtoare pentru grâu, mazãrea pe motivul cã
aceasta este o leguminoasã º i prezintã mai multe avantaje, dupã cum
urmeazã :
- foarte bunã premergãtoare pentru cerealele pã ioase ;

- plantã cu recoltare timpurie, ceea ce permite pregãtirea ºi
înfiinþarea culturii grâului în condiþii optime ;

- plantã de culturã cu urgenþã I, utilizând eficient apa acumulatã din
precipitaþ iile de iarnã ;
- plantã leguminoasã fixatoare de azot ;
- contribuie la creºterea ºi menþinerea fertilitãþii naturale a solului.
Combaterea buruienilor
În agricultura ecologicã , combaterea buruienilor are o importanþã
deosebitã . În general, dacã grâul are o densitate bunã, aceasta
constituie un avantaj care permite lupta împotriva combaterii naturale a
buruienilor.
Metode folosite la combaterea buruienilor:

• Structura optimã a culturilor, introducerea corespunzãtoare a
plantelor prãºitoare º i a amestecului de ierburi ºi
leguminoase, deci un procent adecvat între plantele
prãºitoare ºi cele care se recolteazã prin cosiri repetate.
Este recomandatã introducerea ogorului negru în unele
cazuri.
• Executarea
mecanice, la
alegerea
timpul momentului
optim ºi cu profesionalism
optim pentru realizarea
a lucrãrilor
67 lor.
Pentru combaterea bolilor º i dãunãtorilor se vor utiliza soiuri
rezistente la boli º i dãunã tori. Se folosesc metode
agrotehnice precum ºi metode de tratare termicã sau cu
sãruri de cupru a seminþelor, lucrã ri mecanice.
Întreþinere culturã.
Recoltare - Treierat în data de 7.07.2004
S-a ajuns la obþinerea unei cantitãþi de grâu superioarã celei
preconizatã anterior în propunerea de proiect, 2425 kg/ ha faþã de 2000

kg/ ha, estimarea iniþialã.
Transportul º i depozitarea temporarã a grâului – în data de

7.07.2004 – în 2 remorci.
Transvazarea în camionul de transport spre depozit.
Transport de la Mã ldãeni (Teleorman) la Uzunu (Giugiu) ºi
depozitare în data de 8.07. 2004
Depozitare grâu - Depozitare în vederea condiþionã rii.
Lucrãrile agricole din aceastã etapã au constituit finalizarea
activitãþii de aplicare a tehnologiei agricole de obþinere a grâului în

sistem de producþie ecologicã ºi continuarea pe fluxul de producþie.
6.2. Tehnologia de culturã a porumbului

aplicãrii unor tehnologii moderne de cultivare, pot
realizarea unorporumbul
Dintre culturile prãºitoare recolte ocupã cea mai mare suprafaþã
în România. Condiþiile climatice º i cele edafice din majoritatea zonelor
la nivelul celor mai avansate þãri ale lumii.
þã rii noastre ºi potenþialul productiv al hibrizilor din culturã , în condiþ iile
68
6.2.1. Cerinþ ele faþã de sol
Porumbul se dezvoltã bine pe solurile bogate în humus º i elemente

nutritive. Dar se pot realiza producþii bune aproape pe toate tipurile de
sol, excepþie fac solurile sãrãturoase º i foarte umede (este extrem de
sensibil la aerisirea solului).
6.2.2. Asolamentul
Porumbul se poate amplasa uº or în asolament pentru cã nu este

pretenþios faþã de plantele premergãtoare. Important este ca dupã orice
premergãtoare, arãturile de bazã sã se execute toamna. Semãnatul
porumb dupã porumb (monoculturã) în sistem gospodã resc, în sistem
ecologic este categoric interzis.
Este o plantã pretenþioasã la temperaturã, de aceea, dacã la
semãnat temperatura solului este sub 10 grade, perioada germinaþiei se
prelungeºte, sistemul radicular nu se dezvoltã normal. Pentru o
germinaþie energicã este nevoie de 12-14 grade.
Porumbul, asemãnãtor celorlalte cereale pãioase, înfrãþeºte în
cazul densitãþ ii mai reduse ºi precipitaþiilor abundente. Acest fenomen nu
este de dorit. Dacã lângã lanul de porumb se gãseºte alt lan de porumb,
cu ajutorul vântului se realizeazã o hibridare nedoritã,mai ales când se
urmã reºte obþ inerea seminþei. Autopolenizarea duce la degenerare. Este
cert cã sã mânþ a de porumb hibrid trebuie reînoit în fiecare an.
În momentul de faþã, în agricultura ecologicã se folosesc hibrizi de
diferite tipuri. Aceºti hibrizi pot fi:
- triliniari HT
- hibrizi
între-unhibrizi
simpli
hibridHS
dubli
simplu
între
HDºdouã
între
i o linie
lini
doiconsangvinizatã.
consangvinizate;
hibrizi simpli;
69
Din oferta extrem de mare de hibrizi se aleg cei recomandaþ i de
specialiº tii Direcþiilor Agricole din zonã.
Porumbul este mai puþ in pretenþ ios faþã de planta premergã toare.
Rezultatele cele mai bune se obþ in dupã leguminoasele anuale pentru
boabe º i furaje, dupã care urmeazã, cerealele de toamnã, inul, cânepa,
cartoful, sfecla º i floarea soarelui.
Lucerna dintre leguminoasele perene, deºi asigurã importante

cantitãþi de azot (120-160 Kg/ha) ºi contribuie la refacerea structurii,
datoritã consumului mare de apã, nu este consideratã premergã toare
potrivitã pentru porumb în zonele mai secetoase, fã rã condiþii de irigare.
Rotaþia grâu-porumb este obligatorie, din cauza ponderii de circa 60% a
celor douã culturi. În aceastã rotaþie porumbul este favorizat, fiind cultivat
dupã o premergãtoare timpurie. În culturile atacate de fuzariozã , boalã
comunã ambelor specii, aceastã rotaþ ie se întrerupe dupã 4-5 ani.
Porumbul nu se poate cultiva dupã sorg º i iarba de Sudan.

La rândul sãu, porumbul este o bunã premergã toare pentru
culturile de primãvarã º i chiar pentru grâul de toamnã, caz în care se vor

cultiva hibrizi cu perioadã de vegetaþie mai scurtã în rotaþia porumbului.
6.2.3. Fertilizarea
Datoritã producþiei mari de masã uscatã la unitatea de suprafaþã ,

porumbul este o plantã mare consumatoare de substanþe nutritive.
Azotul este principalul element în fertilizarea porumbului, care asigurã
formarea unei mase foliare bogate, coloratã în verde intens ºi care
influenþeazã favorabil acumularea substanþelor proteice. Carenþa se
manifestã prin îngãlbenirea limbului de la vârf spre bazã , de-a lungul
ºnervurii
tiuleþii mediane care se
mici. Excesul dedeschide la culoare.
azot intensificã Plantele rãmân
transpiraþia, firave,
creº terea,
70 cu
este
luxuriantã , plantele devin sensibile la secetã ºi boli º i întârzie
maturitatea.
Absorbþia azotului este intensã de-a lungul întregii perioade de

vegetaþ ie.
Fosforul joacã un rol multiplu în creº terea ºi fructificarea
porumbului. Insuficienþa lui se manifestã prin înroº irea frunzelor de la
vârf spre bazã, sistemul radicular este dezvoltat, ritmul de creº tere este
scã zut, se accentueazã protandria. Excesul fosforului determinã
insuficienþa zincului.
Potasiul mãreº te rezistenþa la cãdere, secetã º i boli. Carenþ a se

manifestã prin îngãlbenirea frunzelor de la vârful lor spre bazã , iar
sistemul radicular rãmân slab dezvoltat.
Dintre microelemente, pe cernoziomurile cambice apare frecvent

carenþ a de zinc, manifestatã prin apariþ ia dungilor gãlbui între nervurile
jumãtãþ ii inferioare a frunzelor, pânã la necrozarea lor. Carenþ a este
favorizatã de temperaturile scãzute din mai-iulie, de monoculturã º i de
excesul de fosfor º i azot.
Fertilizarea organicã a porumbului. Gunoiul de grajd, este indicat

pe toate tipurile de sol din þ arã, aplicat în dozã de 20-40 t/ha. Dozele mai
mari se aplicã pe solurile erodate, luvisoluri, la culturile irigate etc.
pentru care sunt aplicate în SUA, Italia, Ungaria. Ele sunt mai
economice
Aplicarea bãlegarului se face direct culturii porumbului, ,, proaspãt,,
când se produc
sau fermentat, înani,culturi
odatã la 4-5 ascunse ºsau
efectul resimþindu-se i anulsunt cultivate
al treilea de în miriº te.
la aplicare în condiþ ii de monoculturã.
Petru
culturi ascunse
Îngrãºã se recomandã
mintele verzi utilizarea
au rol asemãnã tor sulfinei,
gunoiului de grajd, fapt iar pentru culturi
duble
se recomandã lupinul alb.
71
6.2.4. Lucrãrile solului
Acestea încep imediat dupã eliberarea terenului de plante

premergãtoare º i vizeazã, pe lângã mobilizarea solului, încorporarea
resturilor vegetale, mãrunþ irea, nivelarea ºi realizarea de rezerve cât mai
mari de apã în sol.
Dupã premergãtoare timpurii se executã arãtura de bazã la20-25
cm adâncime pe terenurile mai uºoare ºi la25-30 cm pe terenurile mijlocii
º i grele, cu plugul în agregat cu grapa stelatã.

Pânã în toamnã terenul se menþ ine afânat º i curat de buruieni, prin
lucrãri cu grapele cu discuri.
Efectuarea a douã arã turi, vara la 20 cm adâncime, ºi toamna la 30
cm, nu se justificã prin sporurile de producþie obþinute.
Lucrãrile solului din primãvarã asigur calitatea însãmânþã rii,

încolþirea º i rãsãrirea porumbului.
Dacã trenul este nivelat, neîmburuienat ºi fãrã resturi vegetale la
suprafaþã, solul se va lucra în preziua semãnatului cu combinatorul sau
cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colþi.
Se vor evita trecerile repetate cu agregatele, de la desprimã vã rare

º i pânã la semãnat.
În diferite þã ri se practicã, în prezent, sistemul de lucrãri minime
(minimum tillage,,), în douã variante:
- cu o singurã trecere; se executã fertilizarea, aratul,
discuitul;grã patul, semãnatul;
discuirea – variantã posibil de aplicat º i în condiþ iile din þara
- cu douã treceri: la prima trecere, se realizeazã fertilizarea, arãtura;
noastrã .
În prezent în SUA, Franþ a º i Italia s-au obþ inut rezultate
72 bune în
sistemul ,, no tillage,, , adicã prin semãnatul porumbului în
miriºtea
plantei premergã toare, deci în teren nelucrat. Acest sistem se
practicã ºi
la noi în cultura succesivã pe terenuri irigate, prin însãmânþare în
miriº te
cu MCSN-6 care, la o singurã trecere, realizeazã lucrarea solului
în zona
rândurilor º i semãnatul.
Atenþ ie se acordã în diferite þãri ºi sistemului alternativ prin
care
arãtura nu se executã anual º6.2.5. i între arãturi terenul se lucreazã
Sã mânþa º i semãnatul
numai cu
grapele
Materialul cu discuri.
seminal Rezultatele
trebuie sã de pânã
aibã puritatea minimã acum
de 98% ºi reliefeazã cã nivelul
germinaþia minimã de 90%. Pentru a se obþ ine un lan uniform se va
recoltelor,
semãna sãmânþãprin aceste
calibratã, deci sã sisteme,,
fie uniformã, case diminueazã
mãrime ºi greutate. numai cu 4-5%
faþã de hibrizii în funcþ ie de rezistenþ a la boli sau dãunãtori:
Cum alegem
sistemul cu arãturi normale.
Hibrizi rezistenþi la:
Tãciune comun Fuzarioze Sfâºierea frunzelor Sfredelitorul
porumbului
ªtiulete Tulpinã
Ciclon Ciclon Ciclo; Milcov
Vultur
Vultur Oituz Vultur Neptun
ªoim ªoim ªoim Oituz
Olt Olt Olt ªoim
Danubiu Danubiu Danubiu Campion
F.322 F.376 F.376 F.376 F.322
Rapsodia F.322 F.322 Danubiu
Rapid Rapid Rapid Rapid Paltin
Perioada de semãnat Cocor Cocor Cocor Cocor
Semãnatul porumbului se realizeazã
F.365 F.365 F.365atunci
F.365 când, la ora 7, la 10 cm
adâncime, temperatura este de minim 80 C, iar vremea este în curs de
încãlzire. Acest lucru este valabil când avem de semã nat suprafeþe
73 mai
mari; în cazul în care se seamã nã suprafeþe mici, este bine sã se aºtepte
pânã la realizarea temperaturii º i umiditãþii optime. Calendaristic, cele
mai bune rezultate se obþin când se seamãnã între 1 º i 20 aprilie, în
zona de câmpie º i între 15 º i 30 aprilie, în celelalte zone.
Semãnatul timpuriu, de obicei, asigurã umiditatea necesarã
germinãrii, iar încolþirea ºi rãsã rirea se produc în timp scurt. Pentru
fiecare zi câº tigatã la rãsãrire se grãbeº te cu douã zile apariþ ia
paniculelor ºi a stigmatelor; se reduce deci, perioada de vegetaþie. Dacã
semãnatul se face prea timpuriu, se prelungeº te duratã rãsãririi, ceea ce
are drept consecinþã o stagnare în creºtere, existând ºi pericolul
putrezirii boabelor în sol. La fel de mari sunt pagubele º i prin întârzierea
semãnatului, când se reduce umiditatea solului; perioada de înflorire-
fecundare este împinsã în intervalul cu temperaturi ridicate º i umiditate
relativã a aerului mai micã, fapt care sporeºte procentul plantelor sterile
º i reduce randamentul de boabe.

Semãnatul începe cu hibrizii timpurii, mai rezistenþi la temperaturile
scã zute, pe soluri cu texturã uº oarã, care se zvântã mai repede.
Densitate. În tehnologia ecologicã, numã rul plantelor la unitatea de

suprafaþã constituie factorul tehnologic de bazã pentru realizarea unor
recolte mari, porumbul reacþ ionând normal mai puternic la acest element
decât alte prãºitoare.
Intensivizarea tehnologiei de cultivare a porumbului prin
introducerea de hibrizi noi, mãrirea nivelurilor de fertilizare etc., au
condus la recolte mai mari numai prin corelarea acestor verigi cu
densitatea lanului, respectiv cu creº terea suprafeþ ei foliare la unitatea de
suprafaþã. Factorii obligatorii de care trebuie sã se þ inã seama la
stabilirea densitãþ ii sunt: hibridul cultivat, umiditatea ºi fertilitatea solului.
74
Caracteristicile hibridului luate în considerare sunt: înãlþimea
plantelor, numãrul de frunze, lãþ imea frunzelor º i rezistenþa tulpinii la
frângere º i cã dere.
Rezultã cã hibrizii timpurii care au talie mai joasã ºi un numã r de
frunze mai mic comparativ cu hibrizii târzii se vor cultiva la o densitate
mai mare.
Hibrizii la care raportul producþ iei de boabe/aparat vegetativ este
de circa 1:1 asigurã producþii ridicate la densitãþ i mai mari decât cei la
care raportul este favorabil aparatului vegetativ.
Fertilitatea ºi umiditatea modificã densitatea doar la acelaºi hibrid.
În zonele umede, unde gradul de fertilitate a solului este scãzut,
factorul limitativ al recoltei îl constituie nivelul de fertilizare. La stabilirea
densitãþii semãnatului, trebuie sã se þinã seama de posibilitãþile de
aprovizionare cu apã pe tot timpul vegetaþ iei.
În zonele cu precipitaþii reduse, elementul de bazã în stabilirea
densitãþii îl constituie rezerva de apã acumulatã în perioada toamnã –
iarnã – primã varã, pânã la semã nat.
Când rezerva de apã are un deficit ce depãº eº te 60mm, densitatea
se reduce, din start, cu 3-5 mii plante/ha. Aceasta înseamnã cca 45 –
60000 plante recoltabile la ha. Pe suprafeþele cu umiditate mai mare,
densitatea se mã reº te la 50 -65000 plante la ha.
Cantitatea de sãmânþã la hectar variazã între 15-30Kg, în funcþ ie
de puritate, germinaþie º i MMB. În cazul în care germinaþia este de
numai 80-85% cantitatea de sã mânþã se mãreº te cu pânã la 25-30%.
Pentru realizarea densitãþ ilor dorite la recoltare, la semãnat se mãreº te
cantitatea de sãmânþã cu 10-15%, reprezentând pierderile ce apar pânã
la rãsãrire datoritã faptului cã seminþ ele nu sunt tratate.
Distanþa dintre rânduri este de 70cm. Reducerea distanþ ei dintre
rânduri la 50cm a determinat realizarea unor sporuri de 5-10%, dar nu în
75
toate cazurile. Pin reducerea distanþ ei se realizeazã o mai bunã
distribuþie a plantelor în lan.
Deºi controlul seminþ elor se face de cãtre unitãþi specializate se

recomandã determinarea capacitãþ ii degerminare º i de cã tre producãtor,
cu metode simple, bine cunoscute.
Adâncimea de semã nat variazã în funcþie de texturã ºi umiditatea

solului. În regiunile mai umede, cu soluri grele, semã natul se va
realiza
la 5-6cm. Pe suprafeþ ele din zone mai uscate, pe soluri cu texturã
mijlocie, adâncimea de semãnat se mã reºte la 6-8cm. Fiecare
centimetru în plus la adâncimea de semã nat, în funcþie º i de
temperaturã, întârzie rãsãrirea cu 5-30 ore.
6.2.6. Lucrãrile de îngrijire
Combaterea buruienilor reprezintã principala lucrare de îngrijire.

Având un ritm lent de creºtere în primele faze ºi o densitate redusã la
unitatea de suprafaþã , porumbul nu poate rezista în competiþia cu cele
800-1500 buruieni care rãsar la 1m2, dacã nu se intervine la timp ºi
eficient. Prin rotaþia culturilor º i executarea corectã º i la timp a lucrãrilor
mecanice, buruienile se pot controla eficient. Rezultate bune se obþ in
prin folosirea þ esalei de buruieni.
Principalele operaþ iuni care se executã în cazul lucrãrilor mecanice

sunt:
- trecerea de una, douã ori cu þesala de buruieni sau grã pat cu
grapa cu colþi reglabili, dupã 4-6 zile de la semãnat, pentru
distrugerea în faza de încolþ ire sau rãsãrire;
- grãpat
porumbul
sau lucrat
º i-a cu
desfãcut
þesala prima
de buruieni
frunzãdupã
, dupãrãsãrire,
ce se ridicã
când
76roua, ca
þ esuturile plantelor sã fie elastice. Lucrarea se executã
perpendicular pe direcþia rândurilor;
- lucrarea cu þ esala de buruieni sau cu sapa rotativã, când porumbul
are 3-5 frunze; lucrarea se executã la viteza maximã posibilã a
tractorului;
- prima praºilã mecanicã între rânduri, la adâncimi între 8-12 cm,cu

viteza de 4-5 Km/h, pentru a nu acoperi plantele;
- praºila a doua se executã dupã 10-14 zile, la adâncimea de 7-8cm,
cu viteza de 10-12km/h;
Praº ilele mecanice se pot executa ºi cu prãºitoarele tractate de
animale. În general, lucrãrile mecanice vor fi urmate de praºile
manuale,
economic fiind doar douã, executate dupã primele douã praº ile
mecanice. Nu sunt rare cazurile când se fac numai praº ile
manuale,
având în vedere costurile ridicate ale celor mecanice.
Pe terenurile cu multe precipitaþii, este motivatã bilonarea
porumbului. 6.2.7.Combaterea dãunãtorilor
În perioada de vegetaþie poate sã aparã ca necesarã combaterea

dãunãtorilor, dacã nu s-au efectuat tratamente adecvate la sã mânþã , (cu
substanþ e permise, sau tratament termic la 52-530C), când porumbul
este amplasat pe terenuri proaspã t arate, dupã pãºuni, fâneþe, dupã
leguminoase perene, (care menþin solul reavã n), este posibil sã aparã în
masã atacul viermilor-sârmã. Este de preferat ca aceste terenuri sã fie
evitate pentru cultura porumbului. În general, în agricultura ecologicã se
pot utiliza numai substanþe prevãzute în Standardul de bazã IFOAM
(federaþia Internaþ ionalã a Miº cãrii pentru Agriculturã Ecologicã),
77
reglementãrile CEE 2092/91 º i Ordonanþ a de Urgenþã a
Guvernului
nr.34/2002.
Începe când umiditatea boabelor ajunge la30-32% º i se încheie
6.2.8 Recoltarea
când
aceasta este cuprinsã între 24-26% ,,recoltarea în º tiuleþi,, se
Recoltarea mecanizatã a porumbului sub formã de ºtiuleþ i.
executã
manual, pentru a preveni scuturarea boabelor.
Recoltarea manualã. Se poate efectua sub formã de º tiuleþi
depãnuº aþi; ulterior se taie tulpinile ºi se leagã în snopi.
În zonele mai umede din Transilvania se recolteazã plante
întregi,
se aºeazã în glugi, urmând ca detaºarea ºtiuleþilor sã se facã
ulterior.
Motivaþia procedeului constã în posibilitatea de discuire mai
rapidã a
terenului.
Pãstrarea ºtiuleþilor se realizeazã în depozite de diferite tipuri
constructive.
Raportul dintre recolta de boabe ºi recolta de ,, tulei,, (tulpini)
variazã între 0,51-0,92, micº orându-se cu atât mai mult cu cât
condiþiile
au fost mai puþ in favorabile culturii porumbului.
Cantitatea de pã nuºi poate fi apreciatã la 1/8-1/10 din producþ ia
de
boabe. 6.2.9. Cultura succesivã de porumb
Randamentul de boabe oscileazã între 78-83%
Culturile succesive semãnate pânã la 1 iunie trebuie sã beneficieze
de 1.200-1.5000C (temperaturi mai mari de 100C) în unele zone
78
favorabile. ÎnAgriculturã
unele zone mai
Ecologicã umede,
– Note de curs pe solul cu aport freatic, se
pot Universitatea Bacãu
realiza culturi succesive pentru masa verde ºi siloz.

Reuº ita culturii este dependentã de alegerea corectã a hibrizilor.
În
culturã succesivã se vor utiliza hibrizi extratimpurii, cu o perioadã
de
vegetaþ ie de pânã la 110 zile.
Semãnatul porumbului nu trebuie sã depãºeascã intervalul 1-5
iulie. Din acest considerent amplasarea se va face dupã culturi
care
pãrãsesc terenul devreme (secarã, masã verde, borceaguri, mazãre,
cartofi timpurii, rapiþã , orz º i soiuri timpurii de grâu).
Grãbirea semãnatului se poate realiza prin semãnat direct în teren
nelucrat, folosind maºinile MCSN-6 sau AM-9.
Pe terenurile îmburuienate este necesarã , totuº i, efectuarea unor
arãturi superficiale sau lucrarea solului prin 2-3 treceri cu grapele
cu
discuri.
Fertilizarea se face cu îngrãºãminte naturale, de preferat urinã
diluatã în apã în proporþie de 1:7. Densitatea la recoltare trebuie
sã fie de
65-70 mii plante/ha. În anii normali, culturile succesive de
porumb ajung
la maturitate6.3. spre sfârºitul
Tehnologia lunii laoctombrie.
de culturã floarea – soarelui
În anii când porumbul nu ajunge la maturitate pânã la venirea
brumelor, este necesarã prelucrarea 6.3.1.sub formã
Rotaþia de pastã sau se
culturilor
însilozeazã.
recoltare timpurie (cereale pãioase de toamnã,în primul rând grâul de
toamnãPremergã
), precumtoarele
º i unele
favorabile
culturi recoltate
pentru floarea-soarelui
toamna. sunt
79 culturile cu
Sunt contraindicate ca premergãtoare pentru floarea soarelui
culturile cu boli comune, în special cele care contribuie la propagarea
putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum), dintre care soia, fasolea ºi
rapiþa ocupã suprafeþe mari în zonele de culturã a florii-soarelui.
Totodatã trebuie evitate ca premergã toare cânepa ºi tutunul (din cauza
atacului de lupoaie), în cazul atacurilor puternice de putregai cenuº iu,
cartoful º i inul, de asemenea, culturi ce nu pot preceda culturile de
floarea – soarelui.
Prevenirea eficientã a bolilor se face prin evitarea cultivã rii florii -

soarelui pe acelaºi loc un numã r cât mai mare de ani (4-6 ani), interval
de timp în care se produce o epuizare a formelor de rezistenþã a
patogenului în sol.
Ca urmare,cultivarea repetatã pe acelaº i teren este exclusã,

datoritã , în primul rând, atacului de boli (pãtarea brunã º i frângerea
tulpinilor, manã , putregaiul alb, putregaiul cenuº iu), dar º i din cauza
atacului de lupoaie (Orobanche sp.) ºi de dãunãtori (rãþiºoara
porumbului). Floarea – soarelui poate reveni pe acelaº i teren de
preferinþã dupã 6 ani.
Floarea soarelui este una dintre cele mai bune plante care concurã
la combaterea buruienilor, datoritã foliajului foarte dezvoltat; totodatã ,
prin sistemul radicular foarte puternic epuizeazã solul, în general
evitându-se semãnatul grâului dupã aceastã culturã .
Dupã floarea – soarelui se cultivã , cu rezultate bune, toate culturile

neafectate de boli comune; se pot obþine producþii acceptabile º i la grâu,
cu condiþ ia recoltãrii florii – soarelui pânã la15 septembrie, tocã rii ºi
încorporãrii adânci a resturilor vegetale º i aplicãrii unor doze ceva mai
mari de îngrãºãminte naturale.
80
6.3.2. Fertilizare
Pentru fiecare tonã de seminþ e, floarea – soarelui extrage din sol

18-35 Kg azot, 2,9-7,0 Kg fosfor, 38-16,5 Kg potasiu, 1,1Kg calciu,1,8-
2,3 Kg magneziu. Produsele secundare (calatidii, tulpini, frunze) conþ in
de asemenea cantitãþi apreciabile de elemente minerale, îndeosebi
potasiu (1,52%), calciu (1,10%), azot (1,3%), magneziu (0,58%), sodiu.
Absorbþia elementelor nutritive este rapidã la floarea – soarelui, în
raport cu ritmul de producere a substanþei uscate în timpul primelor stadii
de dezvoltare. Concentraþia în elemente nutritive este, de aceea, foarte
ridicatã în plantele tinere ºi descreºte spre maturitate.
O particularitate a plantei de floarea –soarelui este aceea cã nu
poate compensa carenþele de elemente nutritive din fazele iniþiale de
creºtere. Dacã de exemplu, nu este bine aprovizionatã în perioada
formã rii primordiilor florale (3-5 sãptãmâni dupã rãsãrire), se formeazã
puþine flori ºi producþia rãmâne micã, chiar dacã, ulterior, condiþ iile de
vegetaþ ie sunt mult mai bune.
Azotul. Floarea – soarelui este o plantã exigentã faþã de
aprovizionarea cu azot, mijlociu pretenþ ioasã la fosfor º i foarte exigentã
la potasiu. Fertilizarea de bazã trebuie gânditã þ inând cont de gradul de
fertilitate al solului, rotaþie ºi cantitãþ ile de fosfor ºi potasiu din sol prin
recoltã.
Pentru floarea – soarelui atât deficitul cât ºi excesul de azot, în
special în fazele timpurii, au repercusiuni negative asupra proceselor de
creºtere º i dezvoltare º i, implicit, asupra producþiei de seminþe ºi a
conþinutului de ulei. Pe mãsurã ce avanseazã în vegetaþ ie, plantele
subnutrite cu azot au frunzele îmbãtrânite, de culoare galbenã, iar la
recoltare au calatidii mici ºi cu multe seminþe seci.
81
Bine înrãdã cinatã, planta floarea – soarelui este capabilã de
absorbi azotul levigat în straturile mai profunde ale solului. Din acest
motiv, adesea se constatã cã floarea – soarelui valorificã puþin eficient
azotul din îngrãºãmintele naturale, nu numai cel aplicat în anul respectiv.
În timpul înfloritului,floarea – soarelui poate absorbi cel puþin 3-4 Kg

azot/ha/zi; absorbþ ia tardivã de azot nu corecteazã efectele insuficienþ ei
azotului în fazele precoce.
Pe toate tipurile de sol, excesul de azot provoacã scã derea

accentuatã a conþ inutului de ulei, iar pe solurile brune ºi brune podzolice
diminueazã cu 14-28% producþ ia de seminþ e. În toate fazele de
vegetaþ ie, excesul de azot provoacã creºterea luxuriantã º i prelungirea
vegetaþ iei plantelor în detrimentul producþ iei de seminþe ºi al conþinutului
de ulei ºi, desigur, al rezistenþei la atacul de boli ºi la secetã.
Fosforul. Influenþeazã puternic procentul de lei, iar în anumite

condiþii determinã ºi o sporire a producþiei de sãmânþã, chiar mai
accentuatã decât azotul. Floarea – soarelui nu se poate cultivã în nici un
caz fãrã fertilizare completã, dar cu o cantitate de 30-40 t îngrãºãmânt
natural bine compostat se poate as igura întregul necesar de elemente
nutritive.
Se realizeazã o mai bunã valorificare a gunoiului de grajd pe

ansamblul rotaþ iilor, dacã aceasta se administreazã la planta
premergãtoare (porumb, sfeclã, cartof). Floarea – soarelui valorificã
superior efectul remanent al gunoiului de grajd.

Floarea – soarelui necesitã un sol bine afânat, fãrã hardpan ºi
structurat, care sã permitã o rãsãrire rapidã ºi uniformã, o înrã dãcinare
profundã º i un control eficient al buruienilor. Aceasta este o 82
garanþie a
unei bune alimentãri cu apã ºi elemente nutritive a plantelor º i a unei mai
bune rezistenþ e la cãdere.
Cele mai frecvente consecinþ e ale unei pregãtiri neglijente a solului
pentru floarea – soarelui sunt: stagnarea seminþei în sol, care nu
reuºeº te sã strãbatã crusta compactã de la suprafaþa solului; tendinþ a
pivotului rã dãcinii de a se dezvolta superficial atunci când întâlneº te o
zonã prea compactã; concurenþa cu buruienile pânã la stadiul de 5
perechi de frunze.
Lucrarea de dezmiriºtit se realizeazã cât mai devreme posibil dupã
recoltarea premergãtoarei ºi este urmatã de arã turã adâncã, efectuatã
pe un sol scurs bine, evitând, pe cât posibil, patinarea care netezeº te ºi
compacteazã fundul brazdei. Adâncimea arãturii pentru floarea - soarelui
trebuie sã fie de 22-25 cm; lucrarea mai adâncã este necesarã pe
terenurile puternic îmburuienate sau cu cantitãþi mai mari de resturi
vegetale rãmase pe teren º i pe solurile compacte.
În primã varã, pentru a obþine un pat germinativ cât mai aproape de
aceste cerinþ e ideale, trebuie limitat numã rul de treceri pe teren cu utilaje
agricole, la un minim care sã evite tasarea excesivã. În plus, trebuie sã
nu se lucreze pe un sol insuficient scurs în adâncime; în asemenea
situaþii, este de preferat, sã se întârzie câteva zile data semã natului. La
umiditate ridicatã, tasarea produsã de roþ ile tractorului determinã
deteriorarea însuº irilor fizice ale solului, iar utilajul cu care se lucreazã nu
realizeazã o mãrunþire a solului, ci o fragmentare în felii a acestuia, care
îngreuneazã º i întârzie pregãtirea patului germinativ º i favorizeazã
pierderea umiditãþii din sol.
Suprafeþ ele lucrate bine încã din toamnã º i la care
desprimãvãrarea se prezintã fãrã resturi vegetale º i nivelate, se lucreazã
cu combinatorul, iar cele arate în toamnã care prezintã denivelãri ºi
83
unele resturi vegetale incomplet încorporate, se lucreazã cu
combinatorul în agregat cu grapa cu colþ i reglabili º i lamã
nivelatoare.
Calitatea patului germinativ este asiguratã de reglarea corectã a
agregatelor de lucru ºi de evitarea lucrãrii când solul este prea
umed.
Ultima lucrare de pregã tire a patului germinativ se executã cu
combinatorul, în ziua sau preziua semãnatului, ºi nu mai devreme
pentru
a nu favoriza îmburuienarea terenului înaintea rãsã ririi culturii
Conservarea apei în sol constituie un obiectiv esenþial care
trebuie
avut în vedere la pregãtirea patului germinativ. Pentru aceasta,
solul
trebuie lucra superficial, printr-un numãr cât mai redus de operaþ
ii; se va 6.3.4. Sã mânþa º i semãnatul
evita afânarea excesivã, întoarcerea º i rãscolirea energicã a
solului;
Obþinereaprinde plante viguroase printr-o rã sãrire uniformã º i rapidã
este determinatã de folosirea la semãnat a unui material semincer cu
care se favorizeazã pierderea apei prin evaporare într-o perioadã în
indici calitativ superiori: valoarea biologicã º i culturalã (puritate fizicã
care
minimum 98%, germinaþ ia minimum 85%), integritate fizicã, fãrã spãrturi
sau fisuri,lipsa bolilor. Sãmânþa trebuie sã fie din anul precedent ºi sã
aceasta este acceleratã de temperaturile în creº tere º i vânturile
aparþ in unor categorii biologice superioare în cazul soiurilor, º i sã fie din
care
F 1 în bat
cazul hibrizilor.
O atenþ ie deosebitã trebuie acordat folosirii de seminþe mari ºi
cu intensitate.
omogene; în cazul folosirii de seminþe mici, pierderile de la semnat la
rãsãrit pot ajunge la 25-40%, în anumite condiþii, ºi nu se realizeazã o
distribuþie uniformã a plantelor pe teren.
84
O lucrarea efectuatã de unii cultivatori de floarea – soarelui de la
noi (º i care se justificã adesea) este alegerea seminþelor la masã. Prin
aceastã operaþ iune sunt îndepãrtate seminþele mici, fisurate, decojite,
atacate de boli pãtate)
Epoca de semãnat. Semãnatul culturilor de floarea – soarelui

începe atunci când în sol se realizeazã pragul minim de 70C la
adâncimea de încorporare a seminþei (ºi vremea este în curs de
încãlzire); sunt asigurate condiþ ii ideale pentru germinarea rapidã ºi
uniformã a seminþelor ºi rãsã rirea plantelor la 8-120
Calendaristic, momentul semãnatul florii-soarelui este determinat
de evoluþ ia condiþ iilor climatice în primãvarã, perioada optimã de
semãnat începând dupã unele estimãri, la circa 15 zile de la
desprimãvãrare; în primã verile secetoase se recomandã semãnatul la
începutul intervalului, iar în cele umede º i reci se poate semãna ceva
mai târziu.
Semãnatul se face, de regulã , între 25 martie (zonele cu
desprimãvãrare mai timpurie) º i 15 aprilie. Durata optimã de semãnat
este de 5-6 zile. Întârzierea semãnatului pânã în a douã jumãtate a lunii
aprilie sau începutul lunii mai, determinã scãderi importante de
producþ ie.
La semã natul prea timpuriu, multe seminþ e pier prin mucegãire,
rãsãritul se prelungeº te ºi este eºalonat, plantele sunt debile, atacurile
de manã ºi putregai alb sunt mai pronunþ ate, producþia de seminþe ºi
procentul de ulei se diminueazã.
Întârzierea semã natului determinã o rãsã rire neuniformã a
planelor, datoritã reducerii umiditãþ ii din sol ºi deplasãrii fazei de înflorire
în perioada de secetã din a doua jumãtate a lunii iulie, ceea ce conduce
la importante scãderi de producþie. Trebuie subliniat cã în zona solului
brun-roºcat din Câmpia Românã , scãderi drastice de recoltã s-au
85
constatat doar la întârzierea semãnatului pânã în ultimele zile ale lunii
aprilie.
Densitatea. În condiþ ii bune de vegetaþie, la formele existente în
prezent în culturã în România, producþ iile cele mai mari se obþin dacã la
recoltare existã 45.000-50.000 plante/ha în culturã neirigatã. Valorile de
densitate inferioarã sunt recomandate pentru soiul Record, iar densitãþi
superioare pentru hibrizii cu talie micã º i rezistenþã bunã la frângere ºi
cã dere. Ceilalþi hibrizi, cu talie mai înaltã, reacþ ioneazã bine la o
densitate intermediarã . Densitãþile excesive duc la cãdere ºi frângere
(plante mai înalte ºi mai subþiri), atac de boli (mai ales pãtarea brunã,dar
º i la putregai), la consumuri specifice mai mari de apã º i elemente

nutritive, la sporirea proporþiei de seminþe seci.
Foarte important este ca repartizarea seminþelor pe rând sã fie
uniformã, pentru asigurarea creº terii ºi dezvoltãrii armonioase a tuturor
plantelor.
La semãnat se vor asigura densitãþi mai mari cu10-15% (exprimate
în seminþe germinabile/m2) faþã de densitãþ ile de recoltare,având în
vedere pierderile specifice în cazul tehnologiilor ecologice.
Cantitatea de sãmânþã la hectar, corespunzãtoare densitãþ ilor
optime, variazã, obiºnuit, între 4,0 º i 5,5 Kg/ha
Distanþa dintre rânduri. Se seamãnã la 70 cm între rânduri cu
SPC- 6, SPC-8 distanþã care permite utilizarea sistemei de maº ini de la
porumb. În climatul mai umed din vestul Europei, culturile de floarea-
soarelui sunt semã nate la 60 cm între rânduri, distanþã care asigurã o
mai bunã distribuire pe teren a plantelor.
Adâncimea de semãnat. Este de 5-7 cm
Respectarea vitezei de semãnat este, de asemenea, o condiþ ie
importantã, o vitezã redusã (4,5 K/h) asigurând o repartiþ ie optimã a
86
seminþelor pe rând ºi uniformitatea adâncimi, ceea ce va asigura o
rãsãrire uniformã a plantelor.
6.3.5. Lucrãri de îngrijire
Floarea-soarelui este foarte sensibilã la concurenþa buruienilor

pânã în stadiul de 5 perechi de frunze. Într-un interval de 30-40 zile,
floarea-soarelui trebuie, deci, sã fie protejatã prin lucrã ri de întreþ inere.
Prãºitul are un rol dublu: de a distruge buruienile ºi de ameliora structura
solului ºi a favoriza dezvoltarea tinerei culturi. Prãºitul culturii
influenþeazã hotã râtor creºterea plantelor º i nivelul recoltei. Floarea
soarelui se prãºeº te de 2-3 ori mecanic între rânduri º i de 2-3 ori manual
pe rând,la adâncimea de 6-10 cm. Prima praº ilã se face imediat ce
rândurile de floarea-soarelui se disting bine º i s-au format primele douã
frunze adevãrate. Mai întâi se prãºeº te mecanizat apoi se prãºeº te
manual. A doua praº ilã mecanicã trebuie fãcutã la interval scurt (10-12
zile), imediat ce apar buruienile. La interval de circa 15 zile se face a
treia praº ilã mecanicã. Ultimul prãºit se efectueazã la o înã lþ ime a
plantelor de 60-70 cm, întârzierea fãcând imposibilã intrarea în lan cu
cultivatorul, deoarece se lovesc plantele (planta este foarte sensibilã la
rupere)
Polenizarea suplimentarã la floarea-soarelui, prin instalarea de

stupi de albine (1,5-2 stupi/ha) înainte de înflorire, în vecinãtatea
culturilor aduce sporuri de producþ ii de 300-600Kg/ha.
Putregaiul alb (Sclerotina sclerotiorum) este o boalã care poate
apãrea pe orice partea plantei. Se manifestã ca o patã albã în toate
fazele de vegetaþ ie. Pieirea plantelor º i reducerea drasticã a densitãþii
lanurilor pot conduce la scãderi de producþii foarte importante.
Sensibilitatea maximã a plantelor se înregistreazã la rã sãrire ºi la
87
formarea calatidiului. Agentul patogen se conservã în sol sub formã de
scleroþi o duratã mare de timp, de ordinul 7-8 an. Contaminarea se face
la nivelul solului, umiditatea favorizând atacul (atac timpuriu frecvent). În
anii secetoº i, atacul este mai puþ in amplu ºi dã unãtor; în anii cu veri
ploioase, pe solurile unde apare exces de umiditate (aº a cum este solul
brun roºcat), este favorizat atacul târziu. Putregaiul cenuºiu (Botryts
cinerea) este o ciupercã care se poate dezvolta pe majoritatea organelor
plantei de floarea-soarelui, acoperind þesuturile cu o cuverturã cenuº ie
(apar mai ales pe calatidiu, spre sfârº itul veri). Pagubele cele mai
importante se observã cel mai mult dupã înflorit. Boala se propagã prin
conidii în tipul vegetaþ iei ºi pin miceliu ºi scleroþ i de la un an la altul.
Cultivarea hibrizilor Super, Select, Festiv, Felix, cu rezistenþã la

putregaiul alb este o soluþie pentru limitarea infestãrii.
Phomopsis (Phomopsis helianthi) este o ciupercã care se conservã
pe resturile de culturã infestate rã mase la suprafaþ a solului. Infestarea se
face în primãvarã ºi, în situaþia în care umiditatea persistã, se poate
ajunge la distrugerea þesuturilor tulpinii º i cã derea în masã a plantelor
(reducerea producþiei, deprecierea calitãþii, pierderi mari la recoltare sau
imposibilitatea recoltã rii mecanizate).
Eficiente sunt mã surile preventive: distrugerea resturilor vegetale,

cultivarea hibrizilor toleranþi, Felix º i Select, evitarea amplasãrii culturilor
de floarea-soarelui pe solele unde apare excesul de umiditate.
Mana florii-soarelui (Plasmophora helianthi) este o boalã

rãspânditã în toatã þara º i consideratã, pânã nu demult cea mai
pãgubitoare boalã a florii-soarelui. În prezent importanþ a ei s-a redus prin
mãsurile preventive care se iau (extinderea cultivãrii hibrizilor rezistenþi -
Festiv, Super, Select, respectarea rotaþiei de ani) transmiterea bolii de la
un an la altul se face prin resturile de plante rãmase în sol, simptomele
de atac manifestându-se încã de la începutul vegetaþiei. O mare 88 atenþ ie
trebuie acordatã distrugerii samulastrei de floarea-soarelui ºi a resturilor
vegetale.
6.3.6. Recoltarea
Maturitatea poate fi consideratã atinsã atunci când 80-85% din

calatidii au culoarea brunã º i brunã-gã lbuie (numai15-20% sunt încã
galbene), când resturile de flori de pe calatidiu cad singure, iar florile de
la bazã º i mijlocul tulpinii sunt uscate. O dezvoltare uniformã a culturii ºi
o coacere cât mai omogenã sunt condiþii importante pentru recoltarea cu
pierderi minime. În caz contrar, unele calatidii intrã în supracoacere ºi
pierderile de seminþe prin scuturare pot ajunge chiar la 1000 Kg/ha.
Perioada de recoltare se situeazã , în mod normal, între ultima

decadã a lunii august ºi mijlocul lunii septembrie. O recoltarea prea
târzie diminueazã producþia prin pierderile de boabe datoritã scuturãrii,
bolilor, dã unãtorilor, atacul pãsã rilor. Durata normalã de recoltare
mecanizatã a unei sole cu floarea –soarelui este de 6-8 zile.
Recoltarea mecanizatã a culturilor de floarea soarelui poate începe

de la 15% umiditate º i trebuie sã se încheie cel mai târziu la9-10%
umiditate; în caz contrar, se produc pierderi mari prin scuturare.
Recoltarea se face cu combina pentru cereale prevãzute cu

echipamentul special pentru recoltarea florii-soarelui ºi reglatã
corespunzãtor: turaþia bãtãtorului trebuie redusã la 450-700 rotaþii/minut,
pentru a nu decortica seminþele º i a nu creº te conþ inutul de impuritãþi;
distanþa bãtãtor-contrabã tãtor va fi de 25-30 mm la intrare ºi 12-18 m la
ieº ire; ventilare bine reglatã, pentru a elimina seminþele seci ºi resturile
de flori, dar fã rã a antrena seminþele pline.
de impuritãþi
Recoltarea
umede,
preapericolul
devremedeprecierii
a culturilorrecoltei
înseamnãºi cheltuieli
un conþinut
89mari
ridicat
de
uscare. Din contrã, un recoltat prea târziu sporeºte pierderile prin atacul
pãsãrilor, cãderea plantelor, decojirea seminþ elor la treierat, scuturare,
dezvoltarea bolilor.
Pe suprafeþ e restrânse ºi în anumite condiþii speciale, se apeleazã

la recoltarea manualã a culturilor de floarea-soarelui. Calatidiile sunt
tã iate cu secera, sunt puse la uscat º i apoi sunt treierate cu combina, la
staþionar. Este important de subliniat cã se reduc astfel mult pierderile
prin scuturare, dar consumul mare de muncã manualã limiteazã folosirea
acestei metode recoltare.
Producþii. Floarea-soarelui este o plantã cu mare capacitate de

producþ ie, care depãºeºte 4500 Kg seminþe/ha la hibrizii româneº ti
existenþi în culturã. Producþiile medii în þara noastrã se situeazã în jur de
1500 Kg/ha. Multe unitãþi agricole cu experienþã în cultivarea florii-
soarelui obþin frecvent producþii de seminþe de peste 2500 Kg/ha. Pe
plan mondial, producþiile medii în þã rile mari cultivatoare se situeazã între
1300 º i 2000 Kg/ha.
6.4. Cultura º i valorificarea pajiº tilor temporare (semãnate)
6.4.1. Consideraþii generale
În contextul social, economic ºi ecologic actual, la scarã planetarã ,

poate fi remarcatã tendinþ a de trecere, de la sistemul de agriculturã de
tip industrial supraintensiv, spre sisteme de agriculturã ecologicã
(organicã, biologicã, bioorganicã, biodinamicã), o agriculturã ,, a bunului
simþ ,, , care sã rãspundã urmãtoarelor obiective majore:
- obþinerea produselorcalitate
agricoleecologicã
în cantitate
ºi asuficientã,
costuri rezonabile;
de înaltã
90
- îmbunã tãþirea ºi conservarea stãrii de calitate a tuturor resurselor
mediului înconjurãtor ºi reducerea la minimum a surselor de
poluare;
- crearea cadrului general pentru producãtorii de produse

agroalimentare, care sã asigure cantitãþile necesare dezvoltã rii
societãþii, sã garanteze securitatea mediului de lucru, sã permitã
creºterea veniturilor, sã ofere satisfacþ ia muncii ºi armonizarea
vieþ ii cu natura.
Aceste deziderate sunt realizabile º i prin extinderea suprafeþelor

ocupate de pajiº tile
temporare (semãnate).
6.4.2. Importanþa pajiºtilor temporare (semãnate)
Numeroasele cercetãri, experienþa practicã a specialiº tilor sau a

crescãtorilor de animale au pus în evidenþã importanþa economicã ºi
ecologicã pe care o au pajiº tile semã nate alãturi de pajiºtile naturale
(permanente)
Importanþa economicã ºi ecologicã

- pajiº tile semã nate constituie o categorie apare de ecosisteme
realizate de om, ecosisteme de pajiºti sau pratoecosisteme,
(,,pratum,, = iarbã, teren înierbat) caracterizate printr-un nivel
ridicat al productivitãþii;
- cultivarea diferitelor specii,soiuri ºi/sau hibrizi de graminee ºi

leguminoase perene în culturã purã, dar mai ales în amestecuri
simple º i/sau complexe asigurã producþii ridicate, creºterea duratei
de pãºunat, eº alonarea producþiei pe cicluri de valorificare,
asigurându-se astfel posibilitatea alcãtuirii converelor furajere;
91
- furajul obþ inut are un conþinut ridicat º i optimizat în proteine,glucide
provitamine ºi vitamine, fitohormoni º i constituienþ i anorganici (Ca,
P, K, Fe, Mn, Zn, Cu, I, Co, Se). Palatabilitatea º i digestibilitatea
sunt ridicate ceea ce determinã o conversie favorabilã a furajului în
produse animale de calitate;
- prezenþ a speciilor de leguminoase spre exemplu: trifoiul alb

(Trifolium repens), trifoiul roºu (Trifolium pratense), lucerna
(Medicago sativa), ghizdeiul (Lotus corniculatus), sparceta
(Onobrychis viciifolia) ºi altele, determinã creºterea suplimentarã a
producþ iei cu 1-2,5 t S.U./ha (5-12,5 t masã verde/ha);
- leguminoasele reprezintã o sursã de azot nepoluant, datoritã

relaþiei de simbiozã cu bacteriile fixatoare de azot atmosferic
existente în nodozitãþile rãdãcinilor sin sol. Fiecãrui procent de
participare al leguminoaselor în pajiºte îi corespunde fixarea a 2-3
Kg N/ha/an în funcþie de condiþiile ecologice ºi specia de
leguminoasã, fiind posibilã diminuarea cantitãþii de azot din
îngrãºã mintele organice ºi a cheltuielilor;
- comparativ cu plantele de culturã anuale, pajiº tile semãnate

(temporare) au o duratã medie de valorificare de 3-7 ani,
asigurându-se astfel economii substanþiale de materiale, energie ºi
salarii (diminuarea inputurilor), necesare înfiinþãrii culturii;
- valorificarea pajiº tilor prin pãºunat determinã policultura,

biodiversitatea ºi reechilibrarea circuitelor biogeochimice ca urmare
a interrelaþiilor sol - plantã – animal. Fânul, semifânul sau silozul
obþinut din pajiºtile semãnate este de o calitate incontestabilã ;
- producþ iile animale (lapte, carne, lânã ºi altele) obþinute prin

întreþ inerea animalelor cu furaje rezultate din pajiºti semnate sunt
comparabile sau superioare faþã de pajiºtile naturale cu928-20% în
funcþie de condiþiile ecologice ºi ponderea leguminoaselor în
covorul vegetal;
- pajiº tile semãnate influenþeazã pozitiv însuº irile fizice, chimice ºi

biologice ale solului iar prin înþelenirea terenurilor situate în pantã
împiedicã manifestarea fenomenelor de eroziune ºi/sau alunecare;
- prin pãstrarea unui raport optim graminee/leguminoase este

diminuat riscul îmbolnãvirii animalelor, cu precãdere a manifestã rii
meteorizaþiilor în cazul administrãrii furajelor verzi de leguminoase
(trifoi alb, trifoi roºu, lucernã );
- prin influenþ a pozitivã pe care o au în agroecosisteme, pajiºtile

semãnate constituie o verigã de bazã în rotaþia culturilor, frecvent
practicat cu precãdere, în sistemele agricole ecologizate;
- integrate în mediul natural sau alãturi de alte culturi agricole din

ferme, pajiºtile semãnate pot îndeplini º i o funcþ ie esteticã.
6.4.3. Zonele de culturã
Condiþiile ecologice cele mai favorabile pentru cultura pajiº tilor

semãnate sunt întrunite în zonele colinare umede cu soluri brune,
profunde ºi pe soluri permeabile acide, unde temperatura medie anualã
este sub 90C, cu precipitaþii medii anuale ce depãºesc 650-700mm.
Condiþii cu aceeaºi favorabilitate sunt º i pe solurile brun-roºcate ºi
cernoziomurile din sudul þãrii în condiþii de irigare.
Condiþiile ecologice favorabile sunt asigurate în zona subcarpaticã
din nordul Câmpiei Române, Transilvania º i Moldova, cu soluri acide ºi
unele soluri brun-roºcate cu temperatura medie anualã de 7,5-8,50C ºi
precipitaþ ii medii anuale de 700-800 mm.
93
Cele mai bune premergãtoare
Agriculturã Ecologicã – Note depentru
curs pajiºtile temporare sunt
considerate culturile agricole, care, dupã recoltare lasã terenul
Zona mediu favorabilã este consideratã în cazul solurilor brune cu
liber de
o permeabilitate medie, cu temperatura medie anualã apropiatã de 7,50C
buruieni º i asigurã pregãtirea corespunzã toare a terenului la
º i unde precipitaþ iile medii depãºesc 750 mm (Moga º i Mateiaº , 2000).
timp.
Sunt considerate ca bune premergãtoare: plantele prãºitoare
timpurii, fertilizate cu gunoi6.4.4.deRotaþia grajd ºi plante furajere
culturilor
recoltate pânã la
începutul toamnei (porumbul pentru boabe º i siloz, cartoful,
sfecla pentru
zahãr º i furajerã).
Cerealele pãioase de toamnã ºi primã varã º i culturile care
elibereazã terenul pânã la începutul lunii august, sunt
recomandate ca
premergãtoare, dacã semãnatul se executã la sfârºitul verii.
Dupã desþelinarea pajiº tilor temporare, în anul I, se
recomandã
cultivarea plantelor cu o perioadã relativ scurtã de vegetaþ ie
ºi care
manifestã cerinþe mari pentru azot (porumbul pentru siloz,
cartofii
timpurii, hibrizii de porumb timpurii º i semitimpurii pentru
boabe, raigrasul
aristat º i hibrid). În urmãtorii ani, se recomandã în rotaþie
hibrizii
semitardivi de porumb pentru boabe, sfecla de zahã r ºi
furajerã6.4.5. ºi cartofii
Îmbunãtãþ irea regimului de nutriþie - Folosirea
de toamnã. îngrãºãmintelor ºi amendamentelor
Fertilizarea. Îngrãºãmintele organice ºi/sau minerale (admise în
practicarea sistemului de agriculturã ecologicã) asigurã : 94
- refacerea º i creºterea fertilitãþii solului;
- creºterea º i dezvoltarea optimã a speciilor de graminee ºi
leguminoase semã nate ºi menþ inerea unui raport optim între
acestea;
- obþinerea unor producþ ii ridicate º i de calitate de furaj.

Îngrãºãmintele organice sunt considerate cele mai valoroase,
accesibile ºi bogate elemente nutritive.
Pentru fertilizarea de bazã (înainte de înfiinþarea pajiº tilor
semãnate) se recomandã aplicarea uniformã a unei cantitãþi de 20-30 t
gunoi de grajd/ha.
Dupã fertilizare, se recomandã încorporarea îngrãºãmintelor î timp

scurt în sol, prin executarea arãturii.
Sunt recomandate ºi alte îngrãºã minte organice ca: urina, gülle
(amestec semilichid de apã cu dejecþii animale,compost, îngrãºãminte
verzi ºi altele).
Dupã înfiinþarea pajiºtei semã nate, se pot administra

îngrãºã mintele organice solide º i lichide, primã vara devreme sau
toamna.
Gramineele º i leguminoasele perene, valorificã bine îngrãºãmintele

organice º i în cazul aplicãrii lor la plantele premergã toare. În acest caz,
doza de îngrãºãminte minerale acceptate se reduce cu 50-60% în primii
doi ani ºi cu 30-40% în anii urmãtori.
Îngrãºãmintele minerale
Eficienþa îngrãºãmintelor organice creºte în unele pratoecosiseme
dacã se administreazã º i îngrãºã minte minerale.
Fertilizarea cu fosfor. Se recomandã: fosfaþ ii naturali,zgurã de
fosfaþi Înpecazul
la înfiinþ solurile
area lipsei
care
culturii ºdatelor
i au unprivind
conþinut
la intervale decartarea
sub
doi an8cumg
agrochimicã
fosfor mobil/100g.
80-100kg , se95fertilizeazã
P2O5/ha, fiind
necesarã cunoaº terea conþinutului în fosfor din îngrãºãmintele
recomandate.
Fertilizarea cu potasiu. Se recomandã sãruri brute de

potasiu,sulfat de potasiu º i magneziu pe solurile a cãror conþinut în
potasiu mobil este sub 16mg/100g. doza orientativã în lipsa cartã rii
agrochimice este de 6070 Kg K2O/ha,recomandându-se aplicarea
anualã.
Fertilizarea cu azot. Azotul este asigurat din îngrãºãmintele

organice, pe cale simbioticã de cãtre leguminoase º i din rezerva
existenþã în sol.
Administrarea îngrãºãmintelor minerale de azot este exclusã în

condiþiile practicãrii agriculturii ecologice.
Aplicarea amendamentelor cu calciu este recomandatã pe
solurile acide cu valoarea pH mai micã de 5,2. corectarea aciditãþii
solului se poate realiza cu carbonat de calciu de origine naturalã (calcar,
piatrã de var, roci calcice, cretã, cretã fosfatatã, cretã magnezicã ,
produse reziduale de la fabricarea zahãrului).
Cantitatea de carbonat de calciu recomandatã este de 5-6 t/ha ºi

se administreazã de preferinþã , înainte de lucrãrile solului, urmatã de
încorporarea în sol.
Pe solurile cu pH alcalin se recomandã aplicarea urmãtoarelor

amendamente: sulfat de calciu (gips) de origine naturalã , sulf muiabil ºi
altele.
premergãtoare, gradul de acoperire cu buruieni ºi resturi vegetale,

profunzimea
Pregã tirea
solului,
terenului
gradulsedeface
nivelare
luându-se
a terenului,
în considerare:
speciile de
planta
96plante
folosite la semãnat, epoca de însãmânþare, modul de valorificare a
furajului (pãºunat, cosit manual sau mecanic) etc.
Pentru pajiº tile care se însã mânþ eazã primã vara, lucrã rile solului
ce se executã de regulã sunt:
• nivelarea terenului recomandatã de a se executa de regulã toamna
pentru culturile premergã toare
• arat cu plugul pe solurile profunde (se asigurã încorporarea buruienilor,
a resturilor vegetale, îngrãºãmintelor ºi amendamentelor)
- epoca optimã: sfârº itul verii – mijlocul toamnei:

- adâncimea: 22-25 cm.
La desprimãvã rare înainte de semãnat se recomandã:
• pregã tirea patului germinativ cu combinatorul sau cu grapa cu colþi

prevãzutã cu barã metalicã. Rezultate deosebite se obþin prin executarea
pregã tirii solului cu grapa rotativã.
Important! Solul trebuie sã fie foarte bine mã runþ it ,, ca în grãdinã ,,

, uºor tasat, pentru a asigura condiþii pentru germinarea º i rã sã
rirea
uniformã a seminþelor mici.
Înainte de semã nat se executã tãvãlugirea terenului.
Dacã înfiinþarea pajiº tei semã nate se executã la sfârºitul verii –
începutul toamnei ºi dacã terenul nu este îmburuienat ºi fãrã multe
resturi vegetale, se recomandã efectuarea lucrã rilor superficiale
cu grapa
cu discuri (2-3 treceri), ultima lucrare executându-se în agregat cu
tã vãlugul. ªi în acest caz, poate fi folositã
6.4.7. Sã mânþa cu succes grapa
º i semãnatul
rotativã.
Se recomandã folosirea
º i de numai
provenienþã
a seminþelor
sigurã certificate,
. de calitate
97
Important! Seminþele de leguminoase trebuie sã fie libere de
cuscutã (Cuscuta sp.), buruianã parazitã extrem de dãunãtoare
Graminee recomandate:
Dactylis glomerata – golomãþ;
Festuca pratensis – pã iuº de livadã;
Phelum pratense – timofticã;
Lolim perenne – raigras englezesc, iarbã de gazon;
Festuca arundinacea – pã iuº înalt;
Festuca rubra – pãiuº roº u;
Poa pratensis – firuþa;
Bromus inermis – obsigã nearistatã
Leguminoase recomandate
Trifloium repens – trifoi alb;
Trifolium pratense – trifoi roºu;
Lotus corniculatus – ghizdei;
Medicago sativa – lucernã
Onobrychis viciifolia – sparcetã
Epoca de semãnat:
- primãvara în prima urgenþã când umiditatea solului permite º i se
realizeazã 1-30C în sol;
- sfârºitul verii – începutul toamnei; 20 august – 25 august n
zonele colinare, dacã este asiguratã umiditatea în sol; 20 august –
5 septembrie în condiþ ii de irigare (Câmpia Dunãrii, Câmpia
Banatului,sudul Moldovei).în condiþii de secetã semãnatul se
amânã pentru primãvarã.
Distanþa între rânduri: 12,5 cm

Seminþ ele secutia
Adâncimea
omogenizeazã
pentru seminþe
de semãnat:
bine apesemãnãtorii.
prelatã
2-2,5 cm
º se umple
98uniform
Se stabileºte norma de semãnat º i se face proba maº inii.
În timpul semãnatului se verificã:
- gradul de umplere a cutiei pentru seminþ e a semãnãtorii;

- dacã nu sunt înfundate tuburile ºi brãzdarele
6.4.8. Lucrãrile de întreþ inere
Se recomandã:
- tãvãlugirea solului imediat dupã semã nat în mod deosebit dacã

se înregistreazã perioade secetoase;
- combaterea buruienilor se face dupã rãsã rirea plantelor
semãnate prin cosit mecanic sau manual pe timp uscat, pentru a
evita dezrãdã cinarea. În anii urmã tori, vor fi cosite pâlcurile de
buruieni, în primele faze de vegetaþ ie, pânã la înflorire.
În primul an, pânã la o înþelenire corespunzãtoare, pajiº tea semãnatã

va fi valorificatã
numai prin cosire.
6.4.9. Valorificarea pajiº tilor semã nate
Valorificarea prin pãºunat. Se recomandã practicarea sistemelor

de pãºunat liber sau raþionat pe parcele, fiind mai avantajoase pentru
condiþiile þãrii noastre, sistemele de pãºunat raþ ionat.
Începutul pãºunatului se recomandã sã se facã la momentul optim
pentru a preîntâmpina pierderile.
Acest moment se stabileº te dupã unul sau mai multe criterii cum ar
fi:
- producþ-iatemperatura
pãºunii estemedie
de 1-1,5 t S.U./ha
diurnã este mai(5-6
maret masã verde/ha);
de 5-60C;
99
- înãlþimea inflorescenþei la graminee este de 6-10 cm;
- înãlþimea plantelor este de maximum 15-20 cm;
- înfloreº te pãpã dia (Taraxacum officinale).
Ciclurile urmã toare se valorificã la interval de 2 (28) – 30 (35) zile în
funcþie de zonã º i
evoluþia precipitaþ iilor º i temperaturii.

Valorificare prin cosit
Intervalul optim de recoltare pentru fân sau siloz este considerat
între începutul ºi mijlocul fazei de înflorire a leguminoaselor sau faza de

burduf – începutul înspicãrii gramineelor.
6.5. Cultura biologicã a cepei

(ALLIUM CEPA L.)
Introducere
Ceapa se cultivã pentru bulbul ºi frunzele sale, fiind una din

speciile legumicole care intrã în hrana zilnicã a populaþ iei sub formã
proaspãtã, prelucratã, industrializatã sau conservatã.
în principii nutritive
Ceapa nu este fiind,
numai o legumã în unele
condimentarã, conþcomponente,
inutul acesteia superior altor
legume
aliment (proteine, zaharuri). Conþinutul în sulfurã de alil, îi dã
nu numai
gustul ºi mirosul specific, ci ºi proprietãþi diuretice,
antiinflamatoare ºi
antibiotice. 6.5.1. Originea ºi aria de rãspândire
cultivate.
Ceapa
Ceapa
se este
numãrã
originarã
printredin
cele
Asia
maiCentralã
vechi plante
º i Asia
leguminoase
Occidentalã
100 ,
provenind din flora spontanã din Afganistan, Iran, Turkestan, Siberia
Occidentalã, Asia Micã ºi Caucaz.
Cultivarea cepei ca plantã alimentarã ºi medicinalã dateazã de

foarte mulþi ani, încã din antichitate. Cu cel puþin 6000 de ani î.Hr., ceapa
a început sã se cultive în Egipt, pe Valea Nilului, de unde a trecut în
Grecia anticã ºi Imperiul Roman, iar de acolo s-a rã spândit în toatã
Europa, astfel încât din întreaga suprafaþã cultivatã cu ceapã, circa o
treime se aflã pe acest continent. În America de Nord a fost introdusã de
Cristofor Columb în expediþ ia sa din Haiti în anul 1493.
Ceapa se cultivã astãzi în cel puþin 175 de þãri. Suprafaþ a cultivatã

de ceapã se estimeazã la 6.7 milioane de acri în toatã lumea, producând
105 miliarde pounds de ceapã în fiecare an. În prezent este rã spânditã
în culturã în toate continentele de pe glob, ocupând suprafeþe însemnate
în China, India, S.U.A, Rusia, Turcia, Pakistan, Spania, Japonia,
Polonia, Italia, Brazilia, Argentina, Egipt, Iran, etc.
În România se cultivã în toate judeþele pe suprafeþ e apreciabile,

cultura de ceapã ocupã locul trei printre speciile legumicole, dupã tomate
º i varzã, cu o suprafaþã de peste 35 mii ha.
6.5.2. Exigenþe agro-pedo-climatice
Plantele de ceapã au în general pretenþ ii moderate faþã de cãldurã ,

în condiþii de luminã cu duratã mai scurtã de 8-10 ore, plantele nu
formeazã bulbi, ci numai frunze verzi iar în condiþii de zi lungã sau
luminã continuã , formarea ºi creºterea bulbilor se accelereazã foarte
mult. În consecinþã se recomandã o duratã zilnicã a luminii de 8-10 ore
pânã la formarea bulbilor cu dezvoltarea unui aparat foliar bogat ºi 14-16
ore pentru formarea ºi creºterea bulbilor, ceea ce poate fi asigurat în
101
condiþiile þãrii noastre prin înfiinþarea culturii de ceapã în câmp primãvara
cât mai timpuriu posibil.
Germinaþia la temperatura de 5-6oC, însã în perioada de formare a

bulbului preferã temperaturi de peste 20oC.
Plantele de ceapã necesita un consum mic de apã. Totuºi, datoritã
înrãdã cinãrii superficiale, acestea pretind o umiditate la nivel ridicat în sol
mai ales în prima parte a perioadei de vegetaþ ie. Spre sfârºitul perioadei
de vegetaþ ie, cu circa 2-3 sã ptãmâni, scã derea cantitãþii de apã din sol
produce accelerarea desã vârºirii maturizãrii bulbilor.
Cele mai corespunzãtoare soluri pentru cultura cepei sunt solurile

uº oare, humifere sau mijlocii ca texturã , cu o structurã bunã, permeabile
º i cu o capacitate optimã de reþinere a apei, pH uºor acid între 6-7.
Compoziþia naturalã a aerului atmosferic este favorabilã plantelor.
6.5.3. Importanþa alimentarã
Ceapa are puþine calorii dar oferã aroma unei game largi de
mâncãturi. Ceapa are doar 30 calorii este lipsitã de sodiu, grãsimi ºi
colesterol, dar reprezintã o sursã de fibrã vegetalã dieteticã, vitamina C,
vitamina B6, potasiu ºi alþ i nutrienþ i cheie. Cercetãrile au arãtat cã ceapa
ajutã la întã rirea imunitãþ ii împotriva bolilor cronice datoritã conþinutului
sã u generos într-o substanþã flavonoidã numitã quercitinã. Quercitina
protejeazã împotriva cataractei, bolilor cardiovasculare º i cancerului.
Adiþional, ceapa conþine o varietate de substanþe chimice naturale
cunoscute ca compuº i organosulfuraþi, care sunt suspectaþi cã determinã
scã derea tensiunii arteriale ºi a colesterolului.
recomandarea
Importanþa
ca înalimentarã,
cadrul uneimedicamentoasã
alimentaþii raþ ionale,
º i terapeuticã
zilnic,102
sãduce
se la
consume minim 20-25g de ceapã, ceea ce revine un consum mediu pe
an de circa 8-9 kg.
Tabel 1. - Valoarea alimentarã ºi conþ inutul în sãruri minerale a cepei
Nutrienþi Conþinutul (g/100 g

substanþã proaspãtã)
Calorii 30
Grãsimi 0
Colesterol 0
Sodiu 0
Carbohidraþi 7 g
Fibre vegetale 1 g
Zahãr 5g
Proteinã 1 g
Vitamina C 5 mg
Vitamina B6 0.1 mg
Calciu 16 mg
Fier 0.2 mg
Acid Folic 15.2 mcg
Potasiu 126 mg
Seleniu 0.5 mcg
Zinc 0.2 mg
6.5.4.Tipuri de ceapã
Ceapa eºalotã (hagimã , scaloanã)
Se cultivã atât pentru frunzele sale, bine apreciate primãvara

dar º i pentru bulbii care servesc în pregãtirea multor specialitãþi
culinare mai ales în bucãtã ria francezã îndeosebi în realizarea
marinatelor.
Este o specie erbacee, perenã prin bulbi, a cãror frunze cu

lungimea de 30-35 cm se formeazã chiar de la nivelul solului (nu mai
apare tulpinã falsã ). Bulbii au o formã alungitã, ovoidã , uneori
aplatizatã pe o parte º i sunt uniþ i câte 3-5 uneori chiar º i mai mulþ i.
Planta înfloreº te foarte rar, flori albastre. Nu produce seminþe, cel mult
niº te bulbiº ori mici.
Se înmulþeº te numai vegetativ prin bulbi.

103
Bulbii se planteazã toamna sau primãvara pe brazde cu douã
rânduri pe brazdã. la o distanþã de 15-20 cm între bulbi pe rând.
Frunzele se recolteazã primãvara când au ajuns la dimensiuni
convenabile. Bulbii de consum se recolteazã În lunile iulie-august dupã
uscarea frunzelor. Ei se pot lãsa în pãmânt pentru producþia anilor
urmã tori
Ceapa de frunze (Allium schoenoprasum L.) - cibuletã, pur

Se cultivã pentru frunzele deosebit de fine º i aromate care se
folosesc în asezonarea salate lor, sosurilor sau altor feluri de mâncare.

Este o specie care creºte în stare spontanã în Europa º i Asia
orientalã .
Ceapa de frunze este o specie perenã. cu bulbi mici prinºi pe un
platou, cu frunze cilindrice ascuþite la vârf, cu lungimea de 20-30 cm, cu
o tulpinã falsã, scurtã, de 2-3 cm.
Florile au o culoare roz purpuriu º i sunt foarte ornamentale. Seminþ ele
asemãnãtoare cepei sunt ceva mai mici ca dimensiuni. Preferã terenuri
nisipo-lutoase, humifere. Se înmulþ esc fie prin diviziunea tufelor fie prin
sã mânþã (de obicei prin rã sad). Se cultivã pe teren modelat în brazde, cu
douã rânduri pe brazdã. Fragmentele obþ inute din diviziunea, tufelor se
planteazã primã vara în luna aprilie-mai la 20-25 cm între plante pe rând.
Rã sadul se obþine prin semãnat (2-3 seminþe) direct în cub nutritiv

sau palete alveolare în spaþii protejate, la sfârº itul lunii februarie
începutul lui martie.
Se planteazã în câmp la 20-25 cm între plante pe rând, la sfârº itul

lui aprilie ºi începutul lui mai.
Ceapa de tuns se poate amplasa ºi pe peluzele ornamentale cu
specii perene,
dimensiunile
Recoltarea
lor
fiind
normale.
frunzelor
foarte decorativã
Seîncepe
taie cuatunci
un
atâtcuþit
prin
cândbine
frunze
acestea
ascuþ
câtauºitajuns
isau
prin
foarfecã
104 la
flori. la
5-6 cm de la sol. Cu cât tã ierile se fac mai regulat cu atât º i regenerarea
plante lor este mai bunã.
Pentru iarnã cultura se poate amplasa ºi în serã sau în lãdiþ e care

se pot pãstra la luminã în casã (holuri, bucã tãrie, ferestre).
6.5.5. Particularitãþile culturii de ceapã în

agricultura biologicã
Cultura cepei este posibilã în agricultura biologicã, respectând cu

stricteþe tehnica de culturã ºi asolamentul.
• Dintre toate sistemele de culturã a cepei, singurul care dã
satisfacþii în agricultura biologicã, este sistemul de culturã prin
arpagic sau din rãsad.
• Cultura prin semãnat direct în câmp este practic imposibilã ,

îmburuienarea care se produce odatã cu rãsãrirea nu poate fi
controlatã prin mijloacele agriculturii biologice.
• Compostul nu trebuie sã se administreze direct pe culturã ,

deoarece se produce o sensibilizare a plantelor la atacul bolilor
precum ºi o reducere a capacitãþii de pãstrare.
• Este obligatorie realizarea de culturi asociate - se asociazã foarte

bine cu ridichile de lunã ºi cu morcovul, efectul manifestându-se
prin diminuarea atacului de dã unãtori din sol (nematozi, musca
cepei).
• Când condiþ iile sunt favorabile (temperaturi moderate ºi precipitaþii

abundente) sã se facã tratamente preventive pentru mana cepei
(Perospora destructor) boalã frecventã º i foarte agresivã.
105
6.5.6. Tehnicile de culturã
Tendinþ a generalã a þãrilor cu agriculturã modernã este aceea de a

menþine sau chiar de a reduce suprafaþ a cultivatã cu ceapã ºi sporirea
producþ iei medii la hectar se face prin aplicarea celor mai performante
tehnologii.
Dupã suprafaþa totalã cultivata cu ceapã (36,8 mii ha), România se

situeazã pe primul loc în Europa, iar dupã producþia totalã obþinutã (296
mii tone), ne situam pe locul ºase dupã Spania, Italia, Anglia, Olanda ºi
Polonia.
Eficienþ a economicã a culturii cepei la noi în þ arã este foarte

redusã , fiind datoratã producþ iilor scãzute, (sub l0t/ha) ºi costurilor de
producþ ie ridicate.
Cultivarea cepei se poate realiza prin:

- semãnat direct în câmp;
- arpagic;
- rãsad
Cultura cepei prin semãnat direct în câmp (ceapa ceaclama)
permite obþ inerea bulbilor pentru consum într-un singur an º i se
realizeazã cu cheltuieli mai mici (cu circa 32 % faþã de ceapa din
arpagic). Cele mai bune rezultate se înregistreazã în regiunile umede,
unde rãsãrirea este uniformã, dar ºi în celelalte zone, dacã se
însãmânþeazã toamna sau primã vara cât mai timpuriu si dacã se aleg
terenuri mijlocii spre uº oare cu posibilitãþ i de irigare, care nu formeazã
crustã la suprafaþã. Aceastã metodã de înfiinþare a culturilor nu se
preteazã pentru agricultura biologicã.
cea prin
Înarpagic
prezent,(cca.
cea mai
70%rãspânditã
din suprafaþ
metodã
a cultivatã
de cultivare
cu ceapãa 106
cepei
). este
Tabel. 2 - Soiuri de Allium cepa cultivate în România:
Caracterizare bulb
Soi Potenþ
producþie ial deFormã Mãrime
Culoare
Cultura prin arpagic

Stutgarten
Riesen 20-25 Galben pai Rotund-turtitã Mijlocie
Maco 20-25 Galben pai Rotund Mijlocie
Cultura prin rãsad
Volska 30-35 Galben auriu Rotund ascuþitã Mare
Roºie de arieº 25-30 Roºu uºor turtitã Mare
Diamant 30-35 Galben auriu Ovoid ascuþitã Mare
Tabel 3 - Epoci de înfiinþare a culturii ºi necesarul de material sã ditor:

Material sãditor arpagic
Sistem de Densitãþi Epoca de
culturã realizate plantare
mii plt./ha Dimensiunimax.
(* Kg/ha
Plantat mecanic toamna 700-800 5-10 1000-1200

1-30.IX 1-30.IX
Plantat manual toamna 650-700 5-10 800-1000 1-30.IX
Plantat mecanic primãvara 700-800 5-15 1000-1300 5-30.III
Plantat manual primãvara 650-700 5-15 800-1100 5-30.III
(* Este bine sã se planteze numai arpagic sortat º i calibrat. Toamna se

planteazã arpagicul mai mãrunt, deoarece se pãstreazã mai bine plantat
decât în depozit. Plantarea în toamnã a arpagicului cu diametrul mai
mare riscã ºi apariþia de tije florale în primãvarã (fuºti), fapt ce duce la
diminuarea producþ iei.
Adâncimea de plantat: 2-4 cm.

Plantatul mecanic se realizeazã cu maº ina de plantat bulbi MPB-4.
Plantatul manual se realizeazã pe teren cu rândurile marcate
mecanic.
! Concomitent cu plantatul, pe rândurile de ceapã se seamãnã º i ridichi
de lunã (7-8 ridichi la metrul linear sau 1,5-2 kg sãmânþã ridichi/ha ).
Asociaþ ia este favorabilã pentru diminuarea atacului unor dã unãtori de
sol (musca cepei), care preferã ridichea în favoarea cepei. La
maturitatea de consum, ridichile se recolteazã º i se consumã.107
6.5.7. Sisteme de culturã ecologicã a cepei
Rezultate pozitive se obþin numai în sistemele de culturã prin

arpagic sau prin rãsad.
Se recomandã ca rândurile de culturã sã fie orientate pe direcþ ia N-S .
Sistemul de culturã prin arpagic
Perioada de plantare 1-30 martie.
• Plantarea mecanicã se realizeazã schemei cu 4 rânduri de brazdã .
Este necesarã o cantitate de 6-700 kg arpagic.
Densitate: 700-950.000 plante / ha
Fig. 11
- Plantarea manualã se realizeazã dupã schema cu 3 rânduri pe

brazdã .
Este necesarã o cantitate de 5-600 kg arpagic.
- Densitate: 450-550.000 plante / ha
Fig. 12
Sisteme de culturã prin rãsad “ceapa de 108

apa”
Producerea rãsadului se realizeazã în rãsadniþe semiîncã lzite,
solarii sau chiar pe brazde reci în locuri adãpostite, semãnându-se în
rânduri sau prin împrãºtiere o cantitate de 3-4 kg sãmânþã pentru rãsadul
necesar plantã rii unui ha (15 gr/m2 de rãsadniþã).
Epoca de semãnat - sfârºitul lunii martie - începutul lunii aprilie.

Epoca de plantat - 1-15 mai.
Fig. 13
Se planteazã manual cu plantatorul dupã o schemã cu trei rânduri

marcate pe brazdã. Rã sadul se fasoneazã prin ruperea vârfului frunzelor
la o inã1þ ime de 13-15 cm ºi a rãdãcinilor la 5-6 mm iar înainte de
plantare se mocirleºte. Rã sadul pregã tit se planteazã în aceeaºi zi.
Distanþa intre plante pe rând: 5 -6 cm. Densitãþi realizate: 400-450

mii plante/ha.
6.5.8.Lucrãri de întreþinere
Fertilizarea. Solele cultivate cu ceapã , nu se fertilizeazã organic în

anul de culturã. Este preferat ca fertilizarea sã se facã cu 1-2 ani înainte.
Un sol prea fertil (sau excesul de azot) duce la diminuarea capacitãþii de
pãstrare a bulbilor º i la sensibilizarea plantelor la atacul de boli.
Irigarea culturii. Ceapa din arpagic este una din culturile

legumicole care se irigã mai puþ in.
din iarnã pentru pornirea în vegetaþ ie, primul irigat se poate face la
sfârºitulDacã
luniiplantatul s-aînceputul
aprilie sau realizat primãvara
lunii mai. devreme ºi s-a profitat
109 de apa
Nu trebuie exagerat cu irigatul, acesta favorizând apariþ ia bolilor
(mai ales manã ) ºi diminuând capacitatea de pãstrare a bulbilor.
Sunt suficiente 2-3 irigã ri cu 150-200 m.c. apã la ha, însã numai în
condiþii de secetã.
Combaterea buruienilor
Se realizeazã odatã cu lucrã rile de praº ilã manuale ºi mecanice.
Fiziologic ºi morfologic, ceapa este foarte bine adaptatã la
combaterea termicã (cu flacãrã) a buruienilor.

Stratul superficial de sol trebuie bine mobilizat ceapa având un
sistem radicular situat la suprafaþ a solului.
Rã rirea se efectueazã atunci când pierderile dupã plantare sunt
minime ºi cultura este prea deasã, este preferabil o rãrire a plantelor,
altfel se obþin bulbi deformaþ i, riscând º i apariþia mai frecventã a unor
boli. Menþ inerea unei densitãþi optime, asigurã o culturã aerisitã , mai bine
protejatã faþã de agenþii patogeni.
Combaterea bolilor ºi a dãunã torilor

Ceapa este o specie sensibilã la atacul bolilor ºi dã unãtorilor (Tabel 4).
Tabel 4.
Principalele boli ºi dãunã tori la Produse de Concentraþ ia sau

ardei combatere doza Observaþii
BOLI
Mana cepei (Peronospora
destructor) Zeamã bordelezã 0,5-1%
Tratamente preventive
Alternarioza (Alternaria porri) sau de acoperire
pãtarea purpurieZeamã
a cepeibordelezã + 0,3%+0,3%
sulfat muiabil
DÃUNÃTORI
Nematozi (Ditylenchus dipsaci) Asolament
Musca cepei (Dehlia antiqua) Asocierea cu ridichi de lunã sau cu morcov *
* Alternarea rândurilor de ceapã cu rânduri de morcov este pozitivã în

protejarea reciprocã împotriva muºtei cepei.
110
6.5.9. Recoltarea
Maturitatea tehnologicã se dobândeºte atunci când prima folie de

învelire a bulbilor începe sã-ºi schimbe culoare spre galben-maro ºi
peste 20% din plante au tulpinile trânte.
Chiar dacã aparent plantele sunt încã verzi, acesta este momentul
optim de recoltare, plantele fiind dislocate mecanic (cu maº ina de
recoltat ceapã M.R.C.1,4) sau smulse manual ºi depozitate în vederea
uscãrii pe brazde sau în arii amenajate în câmp prin nivelare ºi
îndepã rtare a buruieni lor.
Întrerupându-se contactul cu pãmântul, se evite atacul secundar de

manã sau pãtrunderea hifelor acestei ciuperci în bulb.
În arii, plantele se întorc de 2-3 ori pentru o mai bunã solarizare, ºi
se usucã astfel timp de 2-3 sãptãmâni.
Se sorteazã, se eliminã frunzele uscate ºi se pot livra sau depozita
în lãzi de legume mici sau mari la adãpost de precipitaþ ii.
Se pot amenaja de asemenea pãtule în câmp în care se continuã
maturarea în vederea unei bune pã strãri.
6.6. Exploataþii agricole la cãtinã în sistem ecologic
Tendinþ ele actuale pe plan mondial de a inlocui produsele

alimentare ºi terapeutice obþinute pe cale sinteticã , cu extracte similare
din fructe ºi plante pun într-o luminã favorabilã arbuºtii fructiferi.
O serie de înºuºiri remarcabile ale acestor specii pomicole,
precocitatea excepþionalã, potenþ ialul productiv ridicat, capacitatea de
valorificare a unei game variate de tipuri de sol, bogãþ ia de substanþ e
nutritive a fructelor, frunzelor º i lãstarilor sunt argumente care pledeazã
111
pentru accelerarea dezvoltãrii culturilor de arbuº ti fructiferi cunoscuþ i ºi a
celor valoroºi din flora spontanã .
Cu toate cã arbuº tii fructiferi se încadreazã în grupa speciilor mai

rustice, iar unii dintre ei manifestã pasticitate ecologicã ridicatã ,
acþ ioneazã favorabil la o agrotehnicã corespunzãtoare. Astfel, cãtina
este cea mai valoroasã specie de arbuºti fructiferi, care în flora spontanã
produce 4-5 to/ha, în timp ce adusã în culturã poate produce º i peste 20
to/ha. Cãtina în exploataþii pomicole, permite valorificarea la maxim a
unui mare avantaj. Se poate realiza o tehnologie pentru agriculturã
ecologicã, astfel produsele obþ inute pot fi certificate º i sã obþinã vizã de
produs ecolocic. Cu alte cuvinte plantaþiile de cãtinã ne permit sã intrãm
în zona cea mai fierbinte a agriculturii mondiale º i anume a produselor
ecologice.
Primele plantaþ ii de cã tinã la noi în þarã au fost fã cute în silviculturã

pentru fizarea ºi valorificare terenurilor supuse degradãrii, în special în
zona colinarã a þãrii, pentru fixarea nisipurilor miº cãtoare º i în deltã ,
apãrând astfel cãtiniºurile de la Letea, Cordon, Sistovka º i Sfântu
Gheorghe.
Primele plamtaþii experimentale s-au înfiinþ at la ICPP Piteºti
Mãrã cineni, SCPP Bacã u (S.C. Fructex S.A.) ºi Institutul Agronomic Iaºi
, Facultatea de Horticulturã. Cãtina a fost introdusã în culturã începând
din anul 1980. În scopul înfiinþãrii ºi consolidãrii terenurilor degradate s-
au realizat în judeþ ul Iaºi 300 ha cãtinã în zona localitãþ ilor Bârnova,
Dagâþa, Dolheºti, Rediu, Adamache.
În Rusia, încã de la sfârº itul secolului al XIX – lea se punea
problema cultivã rii cãtinei. Atât vasta rãspândire cât ºi varietatea
formelor de cãtinã a condus la impulsionarea unor cercetãri privind
cultura plantei. Zona din juril NOVOSIBIRSK-ului a rãmas pânã în
prezent centrul rusesc de cercetare al cãtinei. La început de aceste
112
plantaþii s-au ocupat particularii, apoi ei au fost sprijiniþi de cã tre
stat. În
1920 printr-un decret dat de Lenin, creº terea trebuie fãcutã în
mod
planificat. Începând cu 1960 se poate vorbi în Rusia de cãtinã de
culturã .
În 1969 a avut loc în Altai primul Congres al Cã tinei din Rusia.
Statele Baltice au pus un accent deosebit pentru dezvoltarea
plantaþiilor comerciale de cã tinã. În pepinierã , producþ ia anualã
este de
250.000 butaº i înrãdãcinaþi. În China ºi India s-au realizat ferme
mari,
unele dintre acestea fiind organizate în cooperative.
6.6.1. Cerinþele faþã de factorii de mediu
S-au extins foarte mult plantaþiile de cãtinã în Finlanda, Suedia,
estul Germaniei º i al Poloniei, Anglia, Canada º i în ultimul timp
Cã tina este o specie cu mare plasticitate ecologicã adaptându-se
Columbia, Chile
uº or la diferitele medii –
deAmerica derezultã
viaþa, de unde Sud.º i larga ei rãspândire în
stare spontanã .
Creºterea, dezvoltarea precum º i calitatea fructelor sunt influenþate
în special de climã.
Toate plantele cer pentru viaþa lor, prezenþa simultanã a tuturor
factorilor de vegetaþie: luminã, cã ldurã ,hranã, apã º i aer. Aceº ti factori nu
acþ ioneazã separat ci numai în complex, iar efectele lor se manifestã
numai interdependent într-o anumitã proporþie. Conform legii echivalenþ ei
factorilor de viaþã º i a plantelor, nici unul dintre aceº ti factori nu poate fi
substituit prin ceilalþi, însã insuficienþa unui factor poate fi pânã la o
anumitã limitã compensatã de alþ i factori externi.
Temperatura. Cã tina este mai puþ in pretenþioasã faþã de
temperaturã, putând suporta temperaturi de pânã la – 35 - 40° C º i chiar
113
mai coborâte, aceeaº i rezistenþã manifestând-o º i faþã de
insolaþii
puternice directe de pânã la + 45° C.
Lumina. Cãtina este o plantã iubitoare de luminã , preferând
locuri Agriculturã Ecologicã – Note de curs
expuse la soare, cã lduroase, nesuportãnd umbrirea, nici acoperiº
ul altor
plante. Cea mai micã umbrire determinã degarnisirea plantei ce
începe
de jos în sus, iar în câþ iva ani planta se usucã º i moare. Cãtina,
dispune
de o capacitate deosebitã de a utilize lumina º i de aceea este
numitã
“artistul luminii”.
Umiditatea. Cãtina se adapteazã uº or în ceea ce priveº te
umiditatea solului rezistând pânã la cele mai cumplite secete ºi
pânã la
excesul temporar de apã. Adaptarea speciei la uscã ciune o
demonstreazã º i prezenþa ghimpilor º i forma îngustã a frunzelor.
Solul. Nici faþa de sol cãtina nu este pretenþioasã, reuºind sã se
instaleze pe soluri foarte sãrace, uscate ºi chiar sãrãturate, având o
mare adaptabilitate faþã de tipul de sol cu structuri, texturi ºi zone
de
relief variat.
Condiþiile legate de roca mineralã, apã, solul º i luminã , dau în
realitate cea mai bunã calitate a fructelor. “Unde strãluceºte
soarele, se
acumuleazã cã ldura, iar vântul, nãstruº nicul, trece cu plãcere ºi
se 6.6.2. Lucrãrile necesare înfiinþãrii plantaþiei de cã tinã
opreº te acolo. Acolo se simte ºi cãtina la ea acasã. Cel mai mare
binefãcãtor al malurilor
Cã tina se caracterizeazã printr-o pâraielor
mare
Alegerea de ceea
plasticitate,
terenului. munte”
ce – scrie profesorul
permite folosirea economicã a unor soluri slab productive, degradate,
Weidinger.
etc.
114
Organizarea, amenajarea, ºi pregãtirea terenului.
Se fac în funcþie de condiþiile existente: suprafaþã, destinaþ ia
înfiinþãrii plantaþiei, sol, posibilitãþ i de drenare, etc.
Prima operaþ ie este trasarea drumurilor principale care trebuie sã
asigure un acces uºor la toate parcelele º i sã aibã legaturã cu celelalte
cã i de comunicaþ ie din jur. Mã rimea unei parcele nu trebuie sã fie mai
mare de 5 ha. Rãndurile trebuie sã aibã direcþia nord-sud, pentru ca
plantele sã aibã o cât mai mare expunere la soare. Direcþia rândului în
plantaþiile pe terase sau pe terenurile în pantã va fi cea a curbelor de
nivel. Înainte de înfiinþarea culturii, terenul se elibereazã de resturile
vegetale existente, se mobilizeazã solul la o adãncime de 25-30 cm
dupã care se mãrunþeºte arã tura. În solurile sãrace se va încorpora
odatã cu arãtura 30 to/ha îngrãºãmânt organic + 200-300 kg superfosfat
º i 200 kg sare potasicã.
Distanþa, epoca ºi tehnica de plantare.
Cea mai recomandatã epocã de plantare este toamna deoarece

plantele beneficiazã de multã umiditate în sol, dar se poate face ºi
primãvara foarte devreme cu condiþ ia ca terenul sã fie pregãtit din
toamnã .
La stabilirea distanþelor de plantare trebuie sã se þ ina seama de
forma de conducere a coroanei, vigoarea biotipurilor, sistemul de culturã .
Dacã se foloseº te forma de conducere aplatizatã, distanþ a dintre rãnduri
poate fi mai micã de 3 m iar pe rand 2 m.
La formele clasice (tufã liberã) distanþa se mãreº te la 3-4/1,5-2 m.
La plantare trebuie asiguratã o plantã masculã la 8 plante femele.
Materialul sãditor indiferent de cum a fost obþinut, trebuie sã fie
sã nãtos, cu lemnul copt, muguri bine dezvoltaþi, rãdãcini turgescente,
nevãtãmate de ger sau uscãciune. Se va da o mare atenþ ie manipulã rii
115
materialului ca acesta sã nu se deprecieze prin deshidratare.
Înainte de Agriculturã Ecologicã – Note de curs
plantare rãdãcinile vãtãmate, rupte, se îndepãrteazã dupã care se
mocirlesc cu un amestec compus din pãmânt galben, gunoi de

grajd
proaspãt ºi apã în proporþii egale.
Obiº nuit, cãtina se planteazã în gropi de 45/45/40 cm în locuri
marcate prin picheþi. Pentru a nu fi nevoie sã se refacã pichetajul,
gropile
se fac de aceeaº i parte a pichetului. Odatã cu plantarea se mai
adaugã
5-6 kg gunoi bine fermentat, 30-40 g superfosfat, 20-25 g sulfat de
potasiu ce se amestecã bine cu o parte de pã mãnt din groapã.
Butaºii
înradã cinaþi se aºeazã în groapã cu 5-6 cm mai adânc, cu rãdã
cinile
rãsfirate º i cu vârful cãtre pichet. Pe mã surã ce introducem
pãmânt în
groapã, puietul îl vom miº ca scurt º i repede în sus º i în jos pentru
ca
acesta sã facã un contact cât mai bun cu rãdãcinile. Se taseazã
bine cu 6.6.3. Agrotehnica în plantaþiile de cãtinã
piciorul pã mântul în groapã, iar dupã ce aceasta s-a umplut cu
Dupã înfiinþarea plantaþiilor se efectueazã o serie de lucrãri care
pãmânt
privesc întreþ inerea ºi lucrarea solului, formarea plantelor º i menþ inerea
se face
potenþ o de
ialului micã copcã
producþie în care
pe o duratã cãt maise toarnã
mare, 6-8 l apã . Se scurteazã
tãieri, fertilizãri,
irigãri precum º i acþiuni de combatare a bolilor ºi dã unãtorilor, recoltarea
butaº
fructeloruletc.
la
8-10 cm deasupra nivelului solului, dupã care se face un muºuroi
Sisteme de conducere
pânã la
nivelul
Cã tinamugurelui
se poate conduce
terminal. sub formã aplatizatã sau globuloasã.
116
a. Conducerea sub formã aplatizatã cu ºi fãrã trunchi. Prin dirijarea
sub aceastã formã a coroanei se realizeazã o serie de avantaje de ordin
agrotehnic, legate de mecanizarea lucrãrilor de întreþinere a solului, de
combatere a bolilor ºi dã unãtorilor, uºureazã executarea unor lucrã ri
manuale: tãieri º i recoltat.
Conducerea aplatizatã a coroanei satisface în mare mã surã cerinþa faþã
de luminã a plantelor. Aceastã formã de conducere se practicã în
plantaþiile intensivã.
b. Conducerea globuloasa a tufelor se practica în plantaþiile clasice

sau la plante izolate fiind de fapt forma naturalã a plantei ºi se poate
realiza cu sau fãrã trunchi.
Indiferent de forma de conducere, se lasã braþ e înnalte pentru a

pute fi scuturate, atunci când sunt utilizate maºini de recoltare prin
scuturare.
În rândul cercetãtorilor de la S.C.”Fructex” S.A. Bacã u existã o

preocupare mai veche în vederea rezolvãrii problemei recoltãrii cãtinei
albe , în acest sens s-a montat o experienþã cu 5 variante de conducere
º i 3 metode de recoltare a fructelor. Aceste metode de culturã au fost

elaborate º i apoi urmãrite de colectivul de cercetare al S.C. Fructex S.A.
Bacã u º i cercetãtor principal gr I dr. ing. Cotorobai... de la ICPP Piteºti
Mãrã cineni, la laboratorul de Agrotehnicã. Menþ ionãm cã este deosebit
de important ca la nivelul fiecãrei plante prin sistemul de tãiere ºi
zona generativã produce fructe pe care le oferã spre
conducere sã se asigure douã zone: generativã (lãstari cu fructe – care
recoltare, iar zona
se recolteazã prin tã iere) ºi vegetativã (creº teri anuale cu lãstari viguroºi
ce vor asigura producþia de fructe în anul urmã tor). Se poate spune cã
vegetativã pregãteº te producþia de fructe pentru anul
urmãtor.
117
Variantele folosite sunt urmãtoarele:
V1 – forma globuloasã – coroana este condusã liber, fãrã

intervenþ ii în coroanã. Distanþa de plantare este de 3/2 m. Modul de
recoltare a fructelor este manual direct din coroanã.
V2 – trunchi înalt - planta este condusã cu trunchi de 0.8 m.
Lãstarii de pe trunchi vor fi îndepãrtaþi iar cei din partea terminalã a
acestuia vor fi lãsaþi sã creascã, rezultând creº teri asemãnã toare celor
de la rãchitã ; aceºti lãstari vor rodi în anul II º i deci, vom avea producþii o
datã la 2 ani. Tãierile vor avea loc o datã cu recoltarea(presupus în
totalitate mecanizat prin cosire sau cu foarfeca), lãstarii cu fructe fiind
fragmentaþ i la 20 cm lungime pentru congelare sau presaþi în stare
proaspãtã pentru obþinerea de sucuri.
V3 – gard fructifer – distanþ a de plantare este de 3/1m. Pe axul
plantei vor alterna ramuri de 1 ºi 2 ani, la distanþ e de 10-12 cm una de
cealaltã de jur împrejurul axului. Pe ramurile de 2 ani vom obþ ine fructe
anul acesta ce se vor recolta prin detaº area ramurii fã cându-se totodatã
rod, iar ramurile de 1 an din acest an vor fructifica anul viitor când se vor
º i tã ierea la cep, cepi de pe care vor creº te lã stari º i peste 2 ani vor avea
transforma în ramuri de 2 ani, deci vom avea producþie în fiecare an.
Recoltarea fructelor se va face de pe ramura detaº atã, manual, 118sau
aceste ramuri cu fructe se pot tãia la 20 cm ºi congeal sau toca, apoi
presa, spre a obþine suc natural.
V4 – cordon fructifer 1 - distanþ a de plantare este de 3/0.5 m.
Acest tip necesitã sistem de susþinere în primii ani de la plantare(spalieri
cu un singur rând de sârme la înãlþimea de 0.8 m). Încã din anul I de la
plantare axul plantei se înclinã la 90 grade pe direcþia rândului la
înalþimea de 80 cm ºi împletit cu axul plantei urmã toare care ºi ea este
condusã în acelaº i mod, astfel , cu timpul, se ajunge la sudarea între ele
a acestor ramuri ºi la formarea unui cordon continuu. Lãstarii de pe
trunchi se îndepãrteazã în fiecare an(3-4 ori) pe mã surã ce se
formeazã; pe cordon vor alterna ramuri de 1 ºi 2 ani în poziþ ie orizontalã .
Recoltarea se face în fiecare an de pe ramuri detaºate.
V5 – gard fructifer 2 – este acelaºi gard fructifer ca la V4;
recoltarea se face prin cosire realizându-se astfel ºi o tãiere la cep, cepi
ce vor fructificã peste 2 ani, deci vom avea producþie o datã la 2 ani.
Forma de conducere nu influenþ eazã cu nimic fazele de vegetaþie ºi
fructificare ºi nici greutatea fructului la biotipurile studiate.
La V1 ( tufã liberã) necesarul de z.o.( zile om) pentru recoltarea
unui hectar de cãtinã cu o producþie de 23 tone/ha este de 2730. La V3
º i V4 recoltarea are loc în fiecare an de pe ramura detaº atã, necesitând

1410 z.o./ha la lucrarea de recoltare, comparativ cu V1(martor) care
necesitã un numãr dublu de z.o., rezultând o economie de aproximativ
50%
Având în vedere ca V 2 ºi V 5 fructificã o datã la 2 ani º i faptul cã
recoltarea se efectueazã mecanizat prin cosire, necesarul de z.o. este
de 24 . Cãtina, dupã cum am amintit, are predispoziþie spre alternanþã de
rodire, aºa cã sistemul de recoltare prin cosire nu poate fi decât benefic.
O altã metodã de recoltare studiatã este varianta de recoltare prin
vibrare cu ajutorul unui vibrator de ramurã, între variante nerezultând
119
diferenþ e semnificative astfel încat numãrul de z.o. pe hectar este de 34
. Cu ajutorul vibratorului de ramurã se recolteazã 630 kg/zi. Se
recomandã ca aceasta metodã de recoltare sã se foloseascã soiuri care
se desprind uºor, sau dupã venirea primului ingheþ , când forþa de
desprindere a fructului scade mult, uº urând astfel lucrarea º i neexistând
pericolul de a afecta planta printr-o vibrare prelungitã.
Deº i producþia pe plantã este cea mai mare la V1 (forma libera) 8
kg/planta la populaþ iile ªerbã neºti (1, 9, 11), Sf. Gheorghe 9, însã
producþ ia cea mai mare au realizat-o V3 º i V4 ce rodesc în fiecare an.
Variantele 2 º i 5 desi au producþii mari, rodesc o datã la 2 ani , deci
producþ ia realizatã anul acesta se împarte la 2. Marele avantaj la aceste
forme de conducere este faptul cã necesitã un numã r mic de zile muncã
º i anume 24, comparativ cu varianta martor 2730 zile muncã.

Studiul de eficienþã economicã a fost fã cut la cele 5 variante de
conducere a plantei, folosind un biotip cu producþie mijlocie(Sf.Georghe
9) iar ca martor este luat biotipul local ªerbãneº ti 1. Producþiile la care s-
a raportat studiul de eficienþã sunt cele realizate de biotipul Sf.Gheorghe
în cele 4 variante de conducere .
Varianta 1 tufã liberã :
- biotipul este ªerbãneºti 1;

- producþ ia de fructe /ha este de 23 to;
- distanþa de plantare este de 3/2 m;
- densitatea de plante la ha este de 1.666;
- necesar de z.o. la lucrarea de recoltare a fructelor – 2.730;
- varianta realizeazã producþii an de an.;
Varianta 2 trunchi înalt

- biotipul folosit Sf.Gheorghe 9; 120
- producþ ia = 26 to/ha;
- distanþa de plantare 3/1m;
- densitatea 3.333 plante /ha;
- necesar z.o. la lucrarea de recoltare = 24;
- producþ ie realizeazã o datã la doi ani;
Varianta 3 gard fructifer
- biotipul folosit Sf.Georghe 9;

- producþ ia medie 26.6 to /ha;
- distanþa de plantare 3/1 m;
- numãrul de plante /ha este de 3.333;
- necesarul de z.o. la lucrarea de recoltare 1.380;
- producþ ie realizeazã în fiecare an;
Varianta 4 cordon fructifer 1
- biotipul folosit Sf.Gheorghe 9;

- producþ ia realizatã = 35.3 to/ha;
- distanþa de plantare 3/0.5 m;
- densitatea de plante / ha 6.666;
- necesar de z. o. la lucrarea de recoltare = 1.380;
- producþ ie realizeazã în fiecare an;
Varianta 5 cordon fructifer 2
- biotipul folosit Sf.Gheorghe 9;

- producþ ia = 37.3 to/ha;
- distanþa de plantare -3/0.5 m;
- producþ
densitatede
necesar ie6.666
realizeazã
z. o. plante/ha;
la recoltare
o datã =
la24;
2 ani.121
Clasificarea biotipurilor (G.C.) din colecþ ie, funcþie de pretabilitatea

acestora la un anumit mod de recoltare a fructelor, s-a realizat în trei
grupe.
- grupa biotipurilor (G.C.) ce se preteazã la recoltarea mecanizatã

prin vibrare. Biotipurile din aceastã grupã au fost selecþionate
tinând cont de faptul cã fructele lor sunt dispuse oarecum aerisit pe
ram, în mici bucheþele, uºor distanþate între ele, fapt care alãturi de
pedunculul fructului ce este lung( peste 3mm) permite transmiterea
vibraþiei, de asemeni º i ramurile lungi, rigide, contribuie favorabil la
acest lucru. Dacã se recolteazã fructe ce se desprind greude pe
plantã se recomandã ca recoltarea prin scuturare sã se utilizeze
dupã cã derea primului îngheþ când forþa de desprindere scade
foarte mult º i este uºuratã desprinderea acestora.
- Biotipuri (G.C.) ce se preteazã la recoltarea manualã . Biotipurile

cuprinse în aceastã grupã prezintã urmãtoarele caracteristici: au
fructele grupate în mici bucheþele a câte 5-7 fructe, uº or distanþate
între ele, ceea ce permite recoltarea manualã destul de uºor a
acestora.
- biotipuri (G.C.) ce se preteazã la recoltarea mecanizatã prin

cosire. Biotipurile din aceastã grupã au fructele grupate foarte des
în jurul ramurii formând adevarate manºoane ce sunt foarte greu
de recoltat manual, nici prin vibrare nu pot fi recoltate, deoarece
densitatea mare a fructelor alaturi de pedunculul scurt nu permit
transmiterea vibraþ iei. Excepþie fac biotipurile ªerpeni 11 ºi
pot fi recoltate º i prin vibrare, dar datoritã densitãþii mari a fructelor

ªerbãneº
pe ram arti fi1 recomandatã
care din cauzarecoltarea
forþei mici
prindecosire.
desprindere122
a fructelor
Întreþinerea ºi lucrãrile solului.

Solul în plantaþiile de cãtina se va menþine ca ogor negru pentru a
asigura condiþii bune de creº tere º i dezvoltare a rãdãcinilor ºi de a
înlãtura orice concurenþ a rã dãcinilor cã tinei care exploreazã o suprafatã
mare de teren. Se poate cultiva ºi în benzi înierbate între rânduri.
În anul I ºi II de la plantare se pot cultiva pe intervalul dintre rânduri
plante de talie micã care nu intrã în concurenþã cu cãtina dar º i permit
executarea mecanicã a lucrãrilor.
În plantaþiile unde cã tina are rol de a combate sau preveni
eroziunea, intervalul se înierbeazã , iar pe rând terenul se lucreazã ca
ogor negru. Solul se poate înierba ºi menþ ine înierbat ºi pe terenuri plane
º i umede cu exces temporar de apã cu condiþ ia ca în perioadele

secetoase iarba sã fie cositã foarte des, iar în jurul plantelor sã se
lucreze ca ogor negru pe o razã de 60 cm.
Fertilizarea plantaþ iilor.

În plantaþ iile amplasate pe soluri fertile sau potrivit de fertile, unde
prin lucrãrile agrotehnice se pãstreazã un echilibru între procesele de
creºtere ºi fructificare, nu mai este necesar ca solul în perioada de
exploatare sã mai fie fertilizat. Îngrãºãmintele încorporate la înfiinþarea
culturii sunt suficiente pânã când planta se aprovizioneazã singurã cu
azotul sintetizat din atmosferã. Se impune îngrãºarea doar în situaþ ia
plantaþiilor înfiinþ ate pe terenuri sãrace, subþiri, unde plantele se dezvoltã
foarte încet iar creº terile anuale sunt mici. În astfel de cazuri, la plantare
se dubleazã cantitatea de îngrãºãminte organice ºi chimice ce se
administreazã, iar o datã la 3-4 ani se administreazã 20-30 to/ gunoi de
grajd, 300-400 kg superfosfat ºi 200 kg sare potasicã. Cãtina rãspunde
123
slab la fertilizare, se poate afirma cã prin aplicarea acestei lucrãri
se
consumã bani.
Tãieri de formare ºi fructificare.
Forma de conducere la cãtina va fi aleasã în asa fel încât sã
rãspundã cât mai bine scopului urmã rit.
a Tãierile de formare încep odatã cu pregãtirea materialului sãditor,

când imediat dupã plantarea acestuia se va executa tã ierea, funcþ ie de
tipul de coroanã ce urmeazã a se proiecta. Pentru formele globuloase,
tã ierile constau în alegerea axului plantei ºi a 3-5 ramuri laterale cât mai
bine repartizate pe ax. Atât ramurile cât º i axul se scurteazã cu 1/2 la
cele cu creºteri mici º i cu 1/3 la cele viguroase. În anii 2-3 se va urmã ri
garnisirea axului din 30 în 30 cm cu ramuri de schelet, aceeaºi
operaþ iune se executã ºi pe ramurile de semischelet, cu deosebirea cã
distanþa între ramurile de semischelet este de 12-15 cm cu poziþ ie
bilateralã alternã.
Pentru a obþine coroane aplatizate, tãierile de formare încep tot de la
plantare, când se îndepã rteazã axul la 35-40 cm înalþime, la care se ºi
proiecteazã primul etaj. Se aleg douã ramuri de schelet ce au poziþie pe
direcþia rândului. In anul II º i III , în continuare din creºterile ce se
realizeazã pe ax din 25 în 25 cm se vor alege ramuri de schelet în
direcþia rândului pânã la înãlþimea de 1.6-1.8 m.
Pentru a sigura o garnisire corespunzãtoare a axului º i a ramurilor
de schelet, creºterile anuale de prelungire se scurteazã la o treime.
Ramurile de semischelet se rãresc la 12-15 cm una de cealaltã ºi se
scurteazã la 30-35 cm. Dirijarea ramurilor se poate face prin ancorare ºi
palisãri sau cu ajutorul spalierului cu 1-2 sãrme (0.5 -12.m) care se poate
îndepã rta dupa lemnificarea ramurilor.
124
b. Tãieri de rodire. În condiþ ii de agrotehnicã corespunzã toare,
cã tina intrã pe rod în anul 3-4 de la plantare. Rodul se
aglomereazã pe
ax ºi la baza º arpantelor, dupã care în anii urmãtori se deplaseazã
spre Universitatea Bacãu
partea de mijloc a ramurilor de schelet, ca apoi mai tarziu,
exclusiv sã se
instaleze cãtre periferia coroanei. Prin tãieri de rodire ce se
executã
diferenþ iat, se va urmã ri menþinerea unui echlibru între
procesele de
rodire ºi fructificare, repartizând astfel rodul cât mai uniform în
toatã
coroana. Se rã resc prin eliminare o parte din formaþiunile de rod
de
prisos prin tã iere de la punctul de inserþie, în interiorul coroanei
ramurile
de rod sã fie la o distanþã de 10-12cm una de cealaltã, iar în
exteriorul
coroanei la 6-7 cm. O altã parte se va tã ia la cep, din care în
perioada de
vegetaþ ie vor porni 1-3 lã stari, dintre aceºtia se va alege cel mai
viguros
care va înlocui formaþiunea de rod ce a produs fructe în anul
precedent.
Aceastã operaþ iune de înlocuire se va repeta dupã acelaº i
principiu în
ambii ani. Un alt procedeu constã în tãierea la cep a creºterilor
vegetative sau de rod de pe jumã tate din numãrul de ramuri de
schelet;
Cã tina se poate adapta cu uºurinþIrigarea plantatiilor.
a la condiþiile diferite de
în acest mod ramurile de schelet vor rodi alternativ o datã la 2
umiditate, de la seceta prelungitã la exces temporar de apã. Unde sunt
ani.Tã
posibilitãþiierile seînexecutã,
de irigare de obicei,
perioadele critice toamna
este recomandat saucu primãvara, dar se
sã se irige
norme mici de apã, 300-400 m.c./ha. 125
6.6.4. Bolile ºi dãunãtorii cãtinei
Bolile cãtinei.
Cel mai frecvent este întâlnit Phitium de baryanum în pepiniere

datoritã umiditãþii excesive ºi a densitãþ ii mari a plantelor pe m.p. În
plantaþii comerciale s-au semnalat atacuri de Verticilium (rãsucirea
frunzelor) care sunt mai intense pe soluri acide. În agrotehnica de
culturã, cu benzi înierbate dispare atacul.
Pe ramuri uscate de cãtinã au fost identificate Cytospora sp. ºi

Phomopsis consocia.
În literatura strãinã se menþioneazã în cazul practicã rii monoculturii
de cãtina albã, º i atacul altor ciuperci ºi agenþi patogeni.
Dã unã torii cã tinei.
S.C. Fructex S.A. Bacã u în colaborare cu biologi ai Muzeului de

ªtiinþe Naturale au fã cut observaþii privind atacul unor dãunãtori la o
populaþ ie clonalã situatã pe lunca râului Bistriþ a. Au fost identificaþi :
Sfredelitorul tulpinilor (Trypanus cossus), omida pã roasã a dudului
(Hyphantria cunea).
Pe trunchiurile de cã tinã ale plantelor mai bã trâne au fost
observate numeroase galerii vechi, din anii precedenþi produse de
fluturele sfredelitorului tulpinilor ºi care erau populate de diferite specii de
insecte º i posibil ciuperci xilofage. Au fost identificate larve tinere în luna
august, care sãpau galerii sub scoarþã ºi formau orificii. Prin dimensiunile
lor mari galeriile duc treptat la deprecieri iremediabile ale lemnului,
agravate de secreþ iile bucale emise de omizi precum º i de pã trunderea
în galerii a altor agenþ i care produc atacuri secundare.
126
S-a constatat un atac pe frunze produs de larve de omidã pã roasã,
din generaþia a doua, care au produs defoliere sub 10%.
În plantaþii comerciale dacã se constatã atacuri de diferiþ i dã unãtori
se aplicã mãsuri igienico – culturale ºi de combatere utilizate în
pomiculturã ºi silviculturã.
Cu excepþia pãsãrilor care îi consuma fructele, cã tinã albã nu are

duºmani naturali periculoºi. Se cunosc peste 20 specii de pãsãri
care
consumã fructele de cãtinã albã . Cel mai bun mjloc de a preveni
aceastã
situaþie este recoltarea la timp a fructelor.
Prin ghimpii tari º i pãtrunzãtori reuº eºte ºã se apere cu succes
împotriva animalelor.
6.6.5. Recoltarea ºi valorificarea fructelor.
Recoltarea fructelor.
Planta sãlbatecã are particularitãþile ºi perfidiile ei evidente.
Modelele de recoltare ºi prelucrare ar putea fi puse sub motto-ul
“Îmblânzirea scorpiei”.
Recoltarea fructelor este cea mai grea operaþie, datoritã tufelor
dese, a spinilor lungi º i rigizi, a fructelor mici º i aglomerate pe ramuri, a
prinderii lor puternice de ramuri; acestea sunt principalele cauze care
îngreuneazã foarte mult lucrarea.
Stabilirea momentului optim de recoltare este în funcþie de modul
de valorificare al fructelor. Pentru a realiza o eficienþã economicã ridicatã
ºcând
i un fructele
randament sporitlalagreutatea
au ajuns hectar, recoltarea
maximã trebuie
º i cândfãcutã în momentul
majoritatea
substanþ elor chimice active acumulate ating nivele ridicate; la cãtinã
acestea se realizeazã la sfârº itul lunii septembrie – începutul lunii
octombrie, dar apare inconvenientul legat de deprecierea culorii 127 fructelor,
scã derea conþinutului în vitamina C ºi micº orarea
elasticitãþii pieliþ ei
fructului care plesneºte foarte uºor la recoltat.
În condiþiile þã rii noastre, pentru a se desfãº ura în bune
condiþii, Agriculturã Ecologicã – Note de curs
recoltatul trebuie sã se efectueze înainte de 15 octombrie.
Dupã aceasta
datã fructele sunt supramaturate, randamentul la recoltare
scade,
fructele scad în greutate ºi se zbârcesc.
Recoltarea manualã constã în desprinderea bob cu bob a
fructelor direct de pe plantã; metoda prezintã avantajul cã
fructele sunt
curate, planta nu este cu nimic afectatã , în schimb
randamentul la
recoltare este foarte mic, un muncitor poate recolta într-o
zi 5-10 kg
fructe, funcþ ie de mã rimea fructului, uº urinþa
desprinderii acestuia de
ramuri ºi îndemânarea acestuia.
În cãutarea unor metode de recoltare mai uºoare a
fructelor de
cã tinã, s-au conceput o serie de dispozitive, piepþini,
furculiþe, cârlige,
greble de diferite forme ce sporesc randamentul la
recoltare, astfel
ajungându-se la 20-22 kg/zi.
Recoltarea fructelor de pe ramuri detaº ate . Randamentul
este Recoltare
Fig.prin
14. ramuri
Metodedetaºate
intensive
dede
20culturã a cãtinei
cm lungime în 128
din zonaþãrile baltice
generativã
desprind uºor ºi se pot recolta prin simplã
scuturare. Pornind de la
aceasta constatare s-au creat condiþ ii asemã
nãtoare înAgriculturã
depoziteEcologicã – Note de curs
frigorifice, unde la temperaturaUniversitatea de -16-17
Bacãu °C
S-a observat cã dupã temperatura de -17° C fructele se
fructele s-au desprins uº or
de pe ramuri.
De asemeni, pentru obþinerea de sucuri de
cãtinã în scop industrial
s-au realizat niº te instalaþii de presare a
fructelor, direct de pe tufa,
precum ºi instalaþii fixe unde ramurile cu
fructe detaº ate sunt
fragmentate, zdrobite ºi apoi presate.
În fosta U.R.S.S., Germania º i Estonia s-au
aplicat scuturãtoare
electrice sau pneumatice, maº ini de recoltat
fructe, ajungând astfel ca
productivitatea muncii sã creascã de 8-10 ori
în comparaþie cu recoltarea
manualã .
Fig.15. Scuturãtor fructe cãtinã realizat în Estonia
de cã tre firma Hando Kruuv
La noi în þ arã a fost conceput ºi realizat un scuturãtor(vibrator
pneumatic) cu care s-a redus forþ a de muncã de la 2900 z.o. la 35
z.o./ha. Acest vibrator a fost încercat º i la S.C.Fructex pe mai multe
biotipuri (G.C.), a fost realizat de ing. Stan G. De la ICPP Piteºti
Mãrã cineni. 129
Datoritã faptului cã fructele de cãtina sunt perisabile, recoltarea lor
trebuie sã se facã în ambalaje mici ce nu depãºesc 5 kg. O atenþ ie
deosebitã trebuie acordatã manipulãrii ºi depozitãrii, pe mãsurã ce
fructele se apropie de faza de deplinã maturitate. În stare proaspãtã ele
se pot pãstra timp de 3-4 sãptã mâni în depozite frigorifice la temperatura
de 0°C. Pentru aceasta e necesar ca fructele sã fie nevã tãmate,
recoltate înainte de maturitatea deplinã , pe timp uscat ºi rãcoros, în
ambalaje mici ºi în strat subþire de 5-6 cm.
Un interes pentru cultivatorii de cãtinã îl prezintã º i producþ ia de
frunze. Cercetãrile întreprinse au scos în evidenþã faptul cã frunzele sunt
foarte bogate în proteine. În luna iunie acestea conþin cea mai mare
cantitate de proteine, 21,5% dupã care descreº te ajungând la sfârº itul
lunii septembrie la 11,0%. Toamna substanþ ele proteice trec în rãdãcinã ,
iar primãvara intrã din nou în circuit. Aceste constatã ri au determinat pe
producãtori sã realizeze culturi specializate ºi sã stabileascã exact
momentul recoltãrii. Frunzele se pot usca la aer sau sunt pãstrate prin
îngheþ are.
Valorificarea fructelor
Recoltarea fructelor de cãtinã trebuie fãcutã astfel încât sã
corespundã cât mai bine scopului valorificãrii acestora.
Prin industrializarea fructelor de cãtina, singure sau în amestec cu
alte fructe se pot obþine numeroase produse foarte apreciate ºi cu
valoare nutritivã deosebitã (suc, sirop,nectar, gem, jeleu, marmeladã ,
dulceaþa, peltea,, gelatinã, umpluturi pentru bomboane, bãuturi
alcoolice).
Dacã sunt folosite în industria cosmeticã º i de medicamente este
foarte important momentul recoltãrii fructelor care trebuie sã aibã loc
când componentele chimice care ne intereseazã în fruct sunt la
concentraþie maximã.
130
Din punct de vedere economic se vorbeº te despre o utilizare de
100% a fructelor ºi a ceea ce rezultã de la presare. Cele mai
promiþã toare produse din cãtinã sunt: ulei din sã mânþã , ulei din pulpã ,
flavon powder, flavon capsules, vitamine extrase, componente bioactive,
fructe uscate, aditivi alimentari, extracte naturale, coloranþ i alimentari
naturali, acizi naturali ºi vitamina C. Recoltarea cã tinei se poate face
obþinând fructe proaspete sau lã stari cu fructe de 20 cm lungime. Aceste
produse pânã la prelucrare vor parcurge câteva verigi tehnologice
obligatorii.
Fructe proaspete Ramuri cu fructe

(recoltate manual sau prin (se taie lãstari cu fructe de 20
scuturare) cm lungime)
Sortare Control
Spãlare
Spãlare Uscare
Sortare
Uscare Rãcire – 18 °C
Separere fructe de pe ramuri

(scuturare)
Procesare fructe proaspete
Rãcire – 18 °C
(depozitare)
Prin procesarea fructelor proaspete sau congelate se obþin câteva Procesare fructe îngheþate
produse care se pot utilize ca atare sau constituie la rândul lor

Fig. 16. Etapele parcurse de fructe pânã la prcesare Fig. 17. Etapele parcurse de
ingrediente (materie primã) putem exemplifica: piure filtrate sau
ramuri cu fructe pânã la procesare
nefiltrat,
pulpã rezultatã de la zdrobire ºi presare, suc de cã tinã cu diferite
depuneri sau suc limpede.
131
FRUCTE DE CÃTINÃ
SUC ULEI PRODUSE DERIVATE
Urmãtoarele produse: Ulei ºi produse derivate: Urmãtoarele produse:

- Piure -ulei din pulpã -Vitamine
- Marc de fructe -ulei din seminþe -Coloranþi
- Pudrã uscatã -semipreparate din ulei
- Elemente nutriþionale
Farmacie Comestibil ºi necomestibil Cosmetice
Fig. 18. Utilizarea fructelor de cãtinã ºi produselor derivate
Fig. 19. Piure filtrat ºi nefiltrat Fig. 20. Pulpã cu seminþe de la zdr obire Fig. 21. Pulpã fãrã seminþ e de
la filtrare
Fig. 22. Suc de cãtinã decantat, la intervale diferite de timp
Fig. 23. Pulpã de cãtinã dupã centrifugare
Fig. 24. Suc de cãtinã limpezit

O problemã deosebitã în industria sucurilor din cãtinã o constituie
sedimentarea sucului în particole foarte fine de pulpã ºi ulei, care lasã
urme pe sticlã sau pahar. În acest sens s-au realizat însemnate
progrese. Exemplificãm produsul “Leh Berry” sau nectarul din 132cãtinã ,
fabricat în India de cãtre firma “La dack Foods”. Este un succes,
firma a
prelucrat 1000 MT în anul 2001, º i a proiectat o extindere a
capacitãþ ii de
producþ ie la 2000 MT anual. Aceastã extindere este corelatã cu
un
program naþional, cu suport guvernamental pentru înfiinþarea
unor 6.7. Apicultura ecologicã
suprafeþ e mari cu cã tinã ºi ferme de producþie organizate în
cooperative.
Produsele apicole prin natura lor sunt considerate pe drept cuvânt
adevãrate elixire ale vietii. Compoziþia si proprietãþile lor fac ca ele sa fie
pe de o parte alimente cu valente deosebite, iar pe de altã parte
medicamente, utilizate ca atare în tratarea multor maladii. Multitudinea
de substanþe chimice, folosite din ce in ce mai mult in combaterea
dãunãtorilor în agriculturã, sau ca îngrasaminte, precum si in
combaterea unor boli ale albinelor, fac sa aparã uneori cantitãþ i din
aceste substanþ e în diverse produse apicole, diminuand într-o oarecare
mãsurã din proprietãþile acestora.
În scopul de a obþ ine numai produse apicole pur biologice, s-au

luat o serie de mã suri pentru ca în tehnologia de crestere si exploatare a
familiilor de albine sã se înlã ture orice posibilitate de impurificare a
acestor produse. Tocmai acest lucru vom încerca a expune în cele ce
urmeazã, pentru ca amatorii in a obtine produse apicole biologice sã
gãseascã informatiile necesare.
Primele reglementã ri cu privire la obþinerea produselor

agroalimentare ecologice in cadrul Uniunii Europene, apar in anul 1999,
iar in anul 2000 odata cu ediþ ia a II-a a acestor reglementãri apare si
Ordonanta de urgenþã a Guvernului României nr.34/2000 prin 133care se
stabileste un sistem de norme legale prin respectarea cãrora sã se poatã
obtine produse ecologice acceptate si pe pieþele externe.
Pentru punerea în aplicare a dispoziþ iilor acestei ordonanþe de

urgcntã s-a infiintat autoritatea naþ ionalã a produselor ecologice
(A.N.P.E.) ca serviciu de specialitate în cadrul Ministerului Agriculturii
Pãdurilor Apelor si Mediului, care asigurã respectarea prevederilor
legale specifice si controlul privind metodele de producþie ecologicã a
produselor agroalimentare.
În înþelesul Ordonanþei de Urgenþã de care vorbim, productie

ecologica inseamnã obþinerea de produse agroalimentare fãrã utilizarea
produselor chimice de sintezã în ciclul producerii acestora, produse care
respectã standardele, ghidurile ºi caietele de sarcini naþ ionale º i sunt
atestate de un organism de inspecþ ie si certificate infiintat în acest scop.
Aceste produse printr-o etichetare adecvatã. inforrneazã cumpãrãtorul
asupra faptului cã produsul a fost obtinut in conformitate cu metodele de
producþ ie ecologicã .
Apicultura, ramurã importantã a agriculturii, contribuie prin

activitatea de polenizare la sporirea produselor agroalimentare si la
menþinerea echilibrului biologic din naturã .Calificarea produselor apicole
drept produse ecologice este strâns legata de folosirea unei tehnologii în
care tratamentelc bolilor ºi dãunãtorilor, extractia produselor. prelucrarea
si depozitarea acestora se fac prin respectarea cu stricteþe a regulilor
stabilite de Ordonanta de Urgenta nr.34/2000 art.4si5 numai dupã o
prealabilã avizare de cãtre organisme autorizate..
6.7.1. Perioada de conversie

agrosistem
Perioada
(in cazul
de conversie
nostru aleste
uneiun
stupine)
proces perioadã
de dezvoltare
pe parcursul
în 134
timp acãreia
unui
stupina sã capete valente noi capabile in final sã producã bunuri a cãror
calitãþi sã corespundã cerinþ elor indicate in caietele de sarcini ale
producãtorilor de produse biologice. Acest proces este stabilit dupã studii
amãnuntite, cã nu poate dura mai puþ in de un an de zile, ºtiind cã se
pleacã de la familii de albine care au fost ingrijite si exploatate conform
tehnologiei standard unde s-au folosit în special pentru tratarea
diverselor boli, medicament de sintezã.
Astfel, conform tehnologiei standard. varrooza. este tratatã cu

diverse produse cum ar fi: Varachet, Bayvarol, Perizin, Mavrirol etc.
Pentru nosemozã se foloseºte Fumidil B si Protofil. Pentru puietul vãros
(ascosferozã) se foloseºte produsul Codratin º i Micocidin, pentru loca
americanã ºi europeanã se foloseºte oxitetraciclina care este substanþ a
activã a produsului numit Locarnicin ºi aºa mai departe.
Substantele active ale medicamentelor mai sus amintite pot apãrea

in cantitãþi foarte mici în produsele apicole Deoarece în momentul de faþã
în cerinþ ele de calitate autohtone ale produselor obtinute de la albine nu
avem indicate cantitãþile maxime admise ale acestor substanþ e, se
înþelege lesne ca nu existã nici o restricþie în comercializarea acestor
produse.
Atunci cand produsul se va comercializa drept produs biologic se

inþ elege cã cerinþele asupra acestor substanþe va fi strict reglementat în
sensul cã ele trebuie sã lipseascã din produsele ecologice sau sã aibã
concentratii foarte mici.
Deoarece remanenþa acestor substanþ e în stup variazã de la un

produs la altul se intelege ca trebuie sa treacã o anumitã perioadã de
timp pânã când substantele de care vorbim. acumulate în ceara fagurilor
din stup sã disparã. O condiþie esentialã însã este aceea ca în
combaterea bolilor si în întreaga tehnologie de crestere ºi exploatare a
familiilor de albine sa nu se mai foloseascã decât anumite produse,
135
admise si stipulate în tehnologia de obþ inere a produselor biologice ºi
despre care vom vorbi mai departe.
Din studiile efectuate, s-a ajuns la concluzia ca pentru apiculturã

este nevoie de cel puþin un an de zile pentru a se trece de la apicultura
traditionala la una biologic, numitã ºi perioadã de conversie. În tot acest
timp se vor folosi in tratamente, hrã niri, dezinfecþii, doar produsele
recomandate pentru noua tehnologie, timp în care se vor diminua dupã
cum s-a spus mai sus, pânã la dispariþie, toate substantele nedorite,
acumulate în stup din cauza tehnologiei folosite anterior.
Deci, în timpul perioadei de conversie, apicultorul luat sub

îndrumarea si controlul unui organism autorizat în producþia de produse
biologice, trebuie sa execute urmãtoarele operaþiuni:
• Stupii se vor confecþiona din materiale naturale si scândurã din

diferite specii de arbori: brad, molid, tei sau plop care nu prezintã
risc de contaminare pentru mediul inconjurãtor si nici pentru
produsele apicole.
• Familiile de albine destinate a produce produse biologice sa fie

procurate din stupine deja certificate pentru produse biologice, sau
în lipsa acestora, familiile sa fie sãnãtoase º i puternice (cel puþin 6
kg/ albinã ) care vor parcurge perioada de conversie de un an de
zile.
• Pe timpul perioadei de conversie, fagurii (ramele) vor trebui

inlocuiti cu faguri noi, crescuti din faguri artificiali a cãrei cearã
provine din stupina autorizatã pentru produse biologice, sau in
lipsa acesteia, cu aprobarea organismelor de inspecþie si
certificare, fagurii vor fi fabricaþ i din cearã provenitã din
descãpãcealã sau din fagurasii crescuti în rama clãditoare.
Fiecare familie va primi un numar de ordine inscriptionat pe stup ºi
va avea o fisa de evidentã a tuturor lucrãrilor si observatiilor136
pe care
apicultorul le face cu ocazia controalelor. Aceste observatii vor fi trecute
intr-un registru centralizator al stupinei.
Înmultirea familiilor de albine in cadrul acestui program este

permisã numal prin diviziune, existând astfel posibilitatea cunoaº terii
exacte a provenienþei noilor familii (roilor).
În stupinele (pe vatrã) destinate obþinerii de produse biologice nu

este permis sã existe si familii de albine care nu au aceastã destinaþ ie.
În cazul in care. din diverse motive, o parte din familiile destinate
obþinerii de produse biologice au dispãrut (calamitãþi naturale, mortalitã ti
cauzate de boli, furturi) organismele de inspectie º i certificare pot acorda
derogãri pentru reconstituirea acestor familii, cu conditia de a se
respecta perioada de conversie de un an de zile.
Organismele de inspecþie º i certificare, pot acorda derogãri pentru

renovarea familiilor de albine, la 10% pe an, din mãtcile º i roiurile care
nu respectã prezentele norme metodologice, care sunt incorporate in
unitatea de producþie biologic, cu condiþia ca mãtcile ºi roiurile respective
sa fie transvazaþ i in stupi cu faguri sau cu baza de faguri proveniti de la
unitãtile de productie biologicã. In acest caz, nu se aplicã perioada de
conversie.
• Tratamentele impotriva bolilor º i dãunã torilor sã se faca numai cu

produse admise, pentru productia de produse biologice, conform
tehnologiei.
• Stupina sã fie amplasata in zone lipsite de surse de poluare (la

nivelul solului. apei sau atmosferei) pe o razã de cel putin 3km ºi
sã fie imprejmuita cu gard din sârmã sau scândurã.
Hranirile de completarea hranei sau cele de stimulare sã fie fãcute
numa cu miere provenitã din stupine autorizate pentru produse biologice,
sau in lipsa acesteia cu miere provenitã din familiile de albine sã nãtoase.
Numai cu totul exceptional. cu acordul organismelor de certificate,
137 in
lipsa mierii se poate folosi in hrana albinelor zahã r provenit insã din
ferme autorizate pentru produse biologice.
• Pentru curãtarea ºi dezinfectia stupilor, a clãdirilor, a

echipamentelor si ustensilelor folosite in apiculturã se vor folosi
dupã caz, flacã ra deschisã, sãpun de potasiu sau sodiu, apa,
aburi, lapte de var, var nestins, hipoclorit de sodium, sodã caustica,
peroxid de hidrogen (apa oxigenatã ), esenþe naturale de plante,
acid citric (sare de lãmaie ), acid formic, acetic, oxalic º i alcoolul
etilic.
6.7.2. Originea albinelor
Pentru obþinerea de produse apicole biologice, trebuie sã alegem

rase de albine rezistente la boli. ºi care sa fie adaptate condiþiilor
de
mediu in care urmeazã a fi amplasate. Sunt preferate ecotipurile
locale
ale rasei "Carpatine din cadrul 6.7.3.
speciei APIS stupinei
Amplasarea MELIFERA.
Stupii destinati a participa la productia de produse biologice,

trebuiesc amplasati in zone lipsite de poluare pe o razã de minimum
3km, unde sã dispunã de surse naturale de nectar, polen ºi apa.
Sursele de cules sã provinã de la flora spontanã sau culturilor

asupra cãrora nu se executa tratamente chimice, sau aceste tratamente
sã aibã incidenta nesemnificativã asupra mediului, fiind executate inainte
sau dupã perioada de inflorire
sau zone
Organismele
improprii de
pentru
inspectie
practicarea
ºi certificare
apiculturii
pot sa
ccologice.
delimiteze
138regiuni
Zona in care sunt arnplasaþi stupii se inregistreaza odatã cu
amplasarea acestora, indicându-se poziþ ia vetrei pe harta judeþului º i a
comunei. Gradul ei de poluare se va stabili cu ajutorul analizelor de
laborator.
Orice intentie de deplasare a stupilor in alte zone, trebuie anuntata

din timp organismelor de inspectie ºi certificare, care se vor
pronunta
asupra necesitatii º i oportunitãþ ii acestor deplasãri. precum ºi
asupra
mãsurilor pc care trebuie sã le6.7.4.
ia apicultorul in aceastã situatie.
Alimentarea albinelor
In tot cursul anului, in familiile de albine trebuie sã existe suficiente

rezerve de hranã .
La sfârº itul sezonului de productie. fiecãrei familii trebuie sa i se
asigure rezerve de miere pentru sezonul rece (de iarnã) care sã
determine o buna iernare. Cantitativ. acestea nu vor cobori sub
l4kg/familie.
Calitatea acestor reserve, va fi verificata prin analize simple, pentru

a se evita existenta in compoziþ ia lor a mierii de manã. Mana reprezintã
acea substanþã dulce ce se aflã in anumite perioade ale anului pe
frunzele, ramurile sau tulpinele unor plante. Mana poate fi secretatã
direct de plantã din cauza presiunii radiculare a acesteia in perioada
trecerii de la starea de repaus la starea activã (primã vara) sau poate fi
produsul unor insecte din familiile Lachnidae ºi Lecaniide.
Conþinutul ridicat de sãruri ºi dextrine din mierea de manã determinã
supraincã rcarea intestinului gros la albine in timpul iernii ºi imbolnãvirea
lor de diaree. Se recunoaº te in stup dupã culoarea mai închisã, dupã
vâscozitatea ridicatã, dupã gustul mai puþin dulce º i dupã faptul ca in
general nu este cãpã citã.
139
Analiza mierii pe care o lãsãm ca hranã de iernare o poate face
orice apicultor, folosind una din metodele indicate mai jos:
• Metoda cu apa de var. Apa de var se preparã in felul urmã tor: se
ia o oarecare cantitate de pastã din var (var stins) ce se amestecã
bine cu o cantitate egalã de apã distilatã. Se lasa sã se
limpezeascã varul se va depune pe fundul recipientului iar lichidul
albicios ce se ridicã deasupra se filtreazã prin câteva straturi de
tifon ºi apoi se pãstreazã intr-o sticlã etichetatã.
Pentru analizã se pune cu vârful unei linguriþe miere intr-o

eprubetã (mierea sã fie luatã din mai mulþ i faguri cu rezervã de hranã)
apoi se adaugã in eprubetã o cantitate egalã
de apã distilatã. Dupã ce mierea s-a dizolvat complet in urma agitã rii
conþinutului eprubetei se adaugã douã pãrtii apã de var ºi se agitã din
nou. Se incãlzeste apoi eprubeta la un aragaz sau la o lampã de spirt
pânã când conþ inutul eprubetei incepe sã fiarbã. Daca mierea luatã din
faguri este de manã, atunci vor apãrea in eprubetã fulgi (flucoane ) de
culoare brunã . In acest caz mierea se inlocuieste.
• Metoda cu alcool etilic. Într-o eprubetã se pune în pãrþ i egale miere

si apa distilatã. Dupã o uºoarã încã lzire a continutului eprubetei, se
adauga 7-8 pãrþ i alcool 96%. Dacã amestecul nu se tulburã este
dovada cã mierea nu este de manã. În caz contrar. lichidul se
tulburã si devine albicios.
In cazul depistãrii mierii de manã în rezervele de hranã, întreaga
cantitate va fi înlocuitã cu miere de cea mai bunã calitate, provenitã din

stupinele atestate ca producãtoare de miere biologicã. În lipsa acesteia
cu acordul organismelor de inspecþie si certificare putem folosi miere din
stupina proprie (de preferinta miere de salcâm) si numai in mod
excepþional, cu aceleasi avizãri, cu sirop de zahãr din zahã r obþinut din
unitãþi agricole autorizate pentru produse biologice. 140
Studiile efectuate de cercetãtori în domeniu au constatat ca în
cazul albinelor iernate pe miere de manã , au ieº it în primãvarã cu diaree
un procent de numai 88,9%, cele iernate cu sirop de zahãr au avut
diaree în procent de numai 9% , în timp ce familiile iernate pe miere de
salcâm. procentul cu diaree a fost zero.
Deoarece iernarea este favorizatã de provizii de miere care nu

cristalizeazã (cazul mierii de salcâm unde raportul glucozei-fructozã este
in favoarea fructuzei) se recomandã ca aceasta sã constituie baza
rezervelor pentru iernare. Mierea de floarea soarelui zmeurã ºi în
special cea de rapiþã crisializeazã rapid ºi iernarea nu mai are loc în
conditii bune.
In cazul extrem (nedorit niciodatã) în care ne vedem obligaþi a

apela la completarea rezervelor cu sirop de zahãr, atunci este bine de
º tiut ca aceastã operaþ iune, trebuie sã se desfasoare cu aprobarea
organismelor de inspecþ ie si certificare în prima decada a lunii august,
deoarece în acest caz, albinele dispun de timp suficient pentru
prelucrarea corespunzãtoare a proviziilor º i pentru ca in general
activitatea este desfãºuratã de albinele mai vârstnice, prevenindu-se
astfel uzura celor tinere care vor ierna si a cãror viatã este în general
de 6 luni de zile. Administrarea hranei se face în hrãnitoare de capacitate
mare, în porþie de 2-5 kg la 2-3 zile, funcþ ie de puterea biologicã a
familiei de albine, cu o concentratie a siropului de 1 /1, adicã la un litru
de apa fiart º i rãcitã, un kg de zahã r.
In cazul în care hrã nirea se efectueazã mai târziu cãtre sfârº itul
lunii august, atunci hrãnirile se vor efectua cu sirop de concentratie 2
pãrþi zahã r ºi una apã. Acesta fiind mai dens, suprafaþ a pe care îl
împrãºtie albinele în celulele fagurelui pentru evaporare va fi mai mica si
implicit timpul necesar prelucrarii va fi mai mic.
141
Se recomanda sa se adauge in sirop care 1g acid citric la litru de
sirop, adaus care usureaza transfomarea zaharului in miere. O cantitate
mai mare de 1 gr /litru sirop, conduce la cristalizarea mierii, lucru nedorit.
Este recomandat de asemeni ca apa pentru sirop sa fie inlocuita cu

o infuzie din plante medicinale (galbenele+menta+coada
soricelului+pojarnita) sau in siropul obisnut din apa fiarta si racita si
zahar sa se adauge protofil cu conditia ca aceasta sa nu contina
oxotetraciclina sau alt antibiotic.
In mod normal. in cursul anului cu acordul organismelor de

inspectie si certificare hranirea artificiala a familiilor de albinc este
permisa doar in conditiile in care supravietuirea albinelor este periclitata
ca urmare a unor conditii climatice nefavorabile. Mierea destinata
acestor hraniri va proveni insa din apicultura biologica.
Organismele de inspectie si certificare pot aproba in lipsa mierii.

hranirea familiilor de albine cu sirop din zahar sau melasa obtinute din
agricultura ecologica.
Informatiile privitoare la toate felurile de hraniri vor fi introduse in

registrul stupinelor la spatiul destinat hranirii artificial, notandu-se: data,
cantitatea administrata, stupii carora li s-a administrat hrana.
Folosirea altor produse in afara celor enumerate mai sus estc

interzisa.
Hranirea artificiala a familiilor de albine de care am vorbit mai sus
trebuie sa inceteze cu cel putin 15 zile inainte de inceputul
culesurilor de
productie.
6.7.5. Prevenirea bolllor si tratamentele veterinare
familiiPentru
sanatoase
obtinerea
si putemice.
produselor
Pornind
apicole
de labiologice,
aceste deziderate,
trebuie142
savom
avem
cauta sa achizitionam familii cu reztistenta sporita la boli sau vom
proceda la inlocuirca matcilor existente in familii cu matci provenite de la
familii cu rezistenta sporita. Acest lucru este posibil ca urmare a unei
selectii facute in timp asupra farniliilor din stupinele proprii sau vom apela
la matci crescute si obtinute in cadrul unor institutii specializate in acest
dormeniu, cum este Centrul de Crestere si
Ameliorare a Matcilor Moldova - Iasi ce apartine lnstitutului de

Cercetare si Dezvoltare pentru Apicultura Bucuresti.
Importanta unor matci de calitate in familiile de albine trebuie sa fie
bine cunoscuta de orice apicultor. O matca de calitate, cu varsta de pana
la 2 ani, va conduce la existenta unei familii sanatoase, puternice cu
randament sporit la culesuri, cu posibilitatea obtinerii unor roiuri la fel de
valoroase. Acest lucru va da mai putin de lucru apicultorului, care trebuie
sa verifice periodic starea fiziologica a familiilor sale de albine. Cand
materialul biologic este de calitate, aparitia unor boli este mai putin
probabila. Concomitent, apicultorul va duce o munca sustinuta de
prevenire a bolilor, respectand tehnologia de crestere si exploatare a
familiilor de albine. Aparitia unor boli este urmare a unor greseli sau a
unor neglijente in activitatea stuparului.
Una dintre grijile permanente ale acestuia este aceea de

dezinfectie a tuturor utilajelor apicole cu care lucreaza. Mai intai incepem
cu lazile stupilor. Acestea se curata mecanic prin razuire si periere cu
peria de sirma in fiecare an, atat la interior cat si la exterior. In cazul in
care vopseua de protectie s-a deteriorat incercarm sa indepartam cat
mai mult din vopseaua veche si crapata, impregnand apoi lemnul cu
uleiuri vegcetale (de in, de rapita ) care vor proteja stupii impotriva
intemperiilor.
143
In ce priveste interiorul lazilor, dupa curatirea mecanica despre
care am vorbit mai sus urmeaza o dezinfectie cu diverse produse cum
ar fi:
• solutia 4% de hidroxid de sodiu (soda caustica) adica la 10 litri apa

fierbinte se adauga 400gr soda caustica. Fiind o substanta foarte
coroziva, utilizarea ei trebuie sa se faca cu mare atentie pentru a
nu produce accidente. Apicultorul va purta obligatoriu cizme, sort,
manusi de cauciuc si ochelari de protectie. Cu solutia respectiva se
spala interiorul lazii stupului dupa curatirea mecanica despre care
vorveam mai sus, lasand sa actioneze asupra lemnului pana la 1/2
ora, dupa care stupul se spala din abundenta cu apa, lasandu-l
mai apoi la uscat:
• cu solutie de soda calcinata (soda rufe) in concentratie de 5%,

adica la 10 litri apa fierbinite se adauga 500gr.soda rufe. Se spala
interiorul, se clateste si se usuca.
• cu flacara deschisa provenita de la un arzator cu gaz metan (cu

care se parlesc porcii) sau provenind de la o lampa de benzina (cu
conditia ca arderea benzinei sa fie foarte buna), flacara cu care
flambam interiorul lazilor pana cand acestea se brunefica fara a se
arde.
Dezinfectia o mai putern face cu zeama de var (hidroxid de calciu)

cu solutie de acid formic sau acetic, cu apa oxigenata sau alte produse
aratate.
In ce priveste dezinfectantia celorlalte utilaje, cum ar fi centrifuga,

tava, cutitul si furculita de descapacit, peria apicola, dalta, vasele pentru
depozitarea mierii se va face cu aceleasi produse utilizate pentru lazi.
Incaperile vor fi protejate impotriva rozatoarelor sau a altor daunatori.
ori de care
Echipamentul
ori este nevoie
apicultorului
si se dezinfecteaza
(sort, halat cu
etc)hipoclorit
se spala cu
de144
detergenti
sodiu.
O alta grija permanenta a apicultorului este si aceea ca in stup sa
nu aiba rame vechi si cu defecte.Acestea se vor inlocui cu unele noi asa
cum am ararat mai sus.Pe masura invechirii ramelor, prin depunerea
camasilor nimfale pe peretii celulelor unde creste puietul de albine,
diametrul acestora scade permanent, determinand sa apara din aceste
celule albine de talie mica. Acestea sunt mai putin viguroase si au o
trompa mica care nu le permitc sa culeaga nectarul din flori,
determinandu-le sa devina "albine hoate" care patrund in farniliile mai
slabe de unde fura miere, producand in perioadele lipsite de cules asa
numitul "furtisag". Cu aceasta ocazie ele devin purtatorii si transmitatorii
unor paraziti sau boli de la o familie la alta. Fagurii prea vechi sunt si ei
purtatori ai unor boli, fapt pentru care ei trebuie eliminati la timp din stupi.
De aceea in fiecare an apicultorul va introduce la crescut faguri artificiali
noi, primenind astfel cel putin 1/3 din fagurii existenti in stup.
Si totusi cu toate aceste masuri, in familiile de albine pot aparea

boli, pe care apicultorul are obligatia de a le cunoaste si depista la timp,
luand masuri urgente de combatere a lor.
In momentul de fata cea mai intalnita boala la familiile de albine

este ectoparazitoza, numita "varrooza" dupa nurnele ectoparazitului care
o provoaca, Varrooa Jacobsoni. Netratata corect si la timp, boala duce
la slabirea familiei de albine, permitand astfel si grefarea altor boli pe
fondul scaderii rezistentei fiziologice a albinelor si conduce in final la
distrugerea familiei afectate. Functie de gradul de infestare a stupinei cu
parazitul amintit, avem si urmari care se concretizeaza printr-un numar
mai mare sau mai mic de familii afectate, prin existenta unor familii cu
grade diferite de debilitate.
sanatoase, corelat cu inmultirea rapida a acestuia, putern afirma ca nu

stim niciodata
Data fiind
exact
usurinta
ce grad
cu de
care
infestare
parazitul se transmite farmiliile
145
avem.
Tocmai din aceasta cauza suntern nevoiti sa tratam albinele
preventiv impotriva acestui parazit, in tot sezonul activ.
Avand in vedere scopul propus de a obtine produse biologice,
tratamentele impotriva acestui parazit difera de tratamentele folosite
pentru obtinerea de produse conventionale, in sensul ca vom folosi alte
substante in combaterea parazitului. Aceste produse nu lasa "urme" in
produsele apicole, deci sunt nedecelabile in miere sau celelalte produse
biologice obtinute.
Din experientele efectuate s-a ajuns la concluzia ca cele mai

potrivite substante pentru combatrea varroozei sunt cele din grupa
acizilor organici (acid formic, oxalic, acetic, acid lactic etc.) si a
uleiurilor
eterice.
6.7.6. Practlclle de management apicol
si identificarea acestora
In stupinele destinate obtinerii de produse apicole biologice, trebuie

sa avem in vedere si alte reguli de care trebuie sa tinem cont, pe langa
cele aratate pana aici.
Dupa alegerea cu mare atentie a amplasarii vetrei de stupina, dupa

criteriile aratate la inceputul acestui material, nu este permisa
schimbarea acestui loc, decat in conditii deosebite si eu acordul
organelor de inspectie si certificare.
Deasemeni, nu este permisa utilizarea de produse chimice

repulsive, pentru alungarea albinelor de pe ramele cu miere ce urmeaza
a fi extrase.
mutilarnNumatcile
ne esteinpermis
vederea
sa omoram
schimbarilor
albinele,
linistite
sa distrugem
ale acestora
puietul,
de catre
146 sa
albine, cum ar fi taierea aripilor sau scurtarea acestora, ruperea unui
picior etc. In timpul operatiunii de extragere a mierii se vor folosi nurnai
utilaje apte pentru produsele biologice. Astfel, cutitul, furculita si tava de
descapacit sau orice alte unelte folosite in acest scop vor fi confectionate
numai din inox alimentar. Acelasi lucru este valabil si pentru vasele de
depozitare a mierii si a celorlalte produse apicole. Nu se va extrage
mierea din ramele cu puiet (chiar capacit fiind). Extractia va incepe doar
atunci cand mierea va fi bine maturata, cu umiditatea intre 18-19% ,
adica atunci cand jumatatea superioara a ramelor ce urmeaza a fi
extrase este capacita.
Se va avea grija ca in timpul extractiei, albinele sa nu aiba acces

sub nici o forma in camerele de extrac tive, cand ar putea fi omorate, fie
prin innecare in mierea extrasa, fie strivite de centrifuga extractoare.
Camerele destinate operatiunii de extractie a mierii vor fi bine

igienizate, iar personalul care participa la extractie va purta echipamentul
de protectie. Ramele extrase se vor introduce in stupul din care au fost
recoltate, iar cele cu defecte (deformate si rupte la extractie, cu prea
multe celule de trantor) precum si cele prea vechi (negre) vor fi scoase
pentru a fi reformate.
Apicultorul va nota in caietul de evidenta a stupinei, data la care s-

a efectuat extractia, cantitatea de miere extrasa de la fiecare familie,
numarul de rame reformate, precum si alte observatii demne de a fi
consemnate.
In timpul controlului de rutina al familiilor, apicultorul va observa si

nota in acelasi timp: cantitatea de hrana existenta in stup, daca in
momentul controlului exista sau nu un cules de intretinere, numarul
ramelor cu puiet (capacit sau necapacit) precurn si aspectul acestuia pe
rama (compact sau mozaicat); existenta unor semne de boala (loca,
puiet varos, urme de diaree ctc.). 147
Va observa daca in familie exista faguri prea vechi sau cu defecte
care vor trebui asezati catre marginea cuibului in vederea scoaterii dupa
ce puietul a eclozionat. Orice semne de boala, sau alte aspecte ce
impun o interventie in stup in etapa imediat urmatoare, vor fi consemnate
in mod special, urmate de remediarea lor. Functie de sezon, apicultorul
va proceda fie la hraniri de stimulare sau completare, la largirea sau
stramtorarea urdiniselor, la marirea sau micsorarea suprafetelor de
aerisire, va largi sau stramtora cuibul prin adaugarea sau scoaterea de
rame. Va gasi momentul de introducere a ramelor noi la crescut, stiut
fiind faptul ca acestea nu vor fi crescute ci din contra distruse atunci
cand in natura nu este cules sau cand in familie nu este albina tanara.
Va avea in vedere ca anual 1/ 3 din rame trebuie inlocuite cu altele noi
crescute, incat sa nu avern rame mai vechi de 3 ani in nici o familie.
Odata cu sosirea lunii august asa cum s-a mai aratat pe parcursul
acestei lucrari. anul apicol vechi sc incheie si incepe un nou an apicol.
Acum putem face deja bilantul realizarilor, dar mai ales incepem
pregatirile pentru noul an. Acesta debuteaza cu un control amanuntit
(rama cu rama) a fiearei familii de albine, ocazie cu care sa observam
cantitatea si calitatea rezervelor de hrana (prin metodele descrise deja),
puterea biologica a familiei de albine exprimata prin numarul de rame
ocupate cu albine, numarul ramelor cu puiet, starea fizica a matcii
(batrana sau tanara, cu aripi intregi sau zdrentuite, cu picioare lipsa sau
nu), precum si faptul daca mai exista sau nu un cules de intretinere.
Toate se trec in fisa stupului si in registrul stupinei.
Functie de cele observate, procedam in consecinta astfel:

- daca rezervele de hrana sunt insuficiente, le completam
- daca acestea sunt necorespunzatoare le inlocuim
anului -(productii
daca familia n-adezvoltare
mici, avut evolutie corespunzatoare
anevoioasa, pe parcursul
puiet mozaicat etc.) si daca
148
matca are varsta mai mare 2 ani, se trece la inlocuirea ei cu una de
calitate, procurata din statiuni de crestere a matcilor.
Familiile cu un numar mic de rame acoperite cu albine, le unificam

pastrand doar matcile de calitate. Se intelege ca unificarea este permisa,
doar in cadrul familiilor destinate productiei biologice, luate in evidenta ca
atare si aflate pe aceeasi vatra.
In cazul familiilor bolnave, care nu pot fi tratate conform cerintelor

apiculturii biologice, acestea vor fi scoase din evidenta celor
producatoare de produse biologice si tratate conform tehnologiei
standard dupa anuntarea organelor de inspectie si certificare.
O grija deosebita se va acorda operatiunilor de tratare a varroozei

conform tehnologiei descrise mai sus. Este foarte important sa se
efectueze la inceputul lunii augus t, deoarece este cunoscut faptul ca
generatia de albine iesite din ouale depuse de matca incepand cu luna
august, constituie generatia de iernare. Aceasta trebuie sa traiasca in jur
de 6 luni de zile, adica pana catre primavara anului urmator. Pentru
acest lucru, albinele bine ingrijite si sanatoase isi vor constitui "corpul
galben" care il putem defini pe intelesul tuturor, ca un strat subtire de
grasime asezat in jurul corpului albinei sub stratul de chitin, ce
protejeaza corpul acesteia.
In situatia unor familii prost intretinute fara rezerve de polen si

miere si care mai sunt pe deasupra si parazitate cu varrooa (in stadiul
larvar si adult) vor avea viata scurtata la jumatate, adica vor trai
aproxirnativ 3 luni. Este cazul des intalnit la apicultorii care neglijeaza
efectuarea corecta si la timp a tratamentului impotriva varroozei,
concretizat prin disparitia familiilor inca de la inceputul lunii ianuarie. Cel
mai adesea aceste familii au rezervele de hrana aproape intact,
deoarece consumul pana in luna ianuarie este foarte mic, de doar 1,5-
2kg miere/familie.
149
Pentru neavizati acest lucru apare ca o mare curiozitate invocand
adesea drept cauza ineficacitatea produselor folosite in combatere.
Revenind la revizia noastra efectuata la inceputul lunii august,
unde pe langa cele aratate, mai trebuie scoase dupa diafragma toate
ramele care nu vor constitui rame de cuib pentru iernare (care in
contextul climatic al zonei noastre subcarpatice nu vor depasi niciodata
8-10 rame acoperite cu albine ) dar care mai au pe ele mierea
necapacita. Scoase dupa diafragma sau izolate in corpurile (caturi)
superioare acesta miere va fi carata in cuibul destinat iernarii,
completandu-se astfel rezervele de iarna. Aceasta miere necapacita, nu
va mai fi luata de albine in luna septembrie. Ramasa pe rame, aceasta
miere absoarbe apa din atmosfera, diluandu-se si in final curge pe rame.
Acest lucru duce la crearea unei umiditati crescute in stup, fapt daunator
bunei iernari a familiei.
Dupa ce mierea necapacita a fost carata in cuib, continuam

completarea rezervelor prin descapacirea resturilor de miere aflate pe
ramele de dupa diafragma. In final toate ramele ramase goale se scot
din stup si se depoziteaza in locuri ferite de daunatori (gaselnita, soareci
etc.) .
Tot in cadrul acestui control de la inceputul lunii august, cautam sa

aflam gradul de infestare cu parazitul varrooa.
Acest lucru se face pe de o parte prin observarea parazitului pe
albine si in acelasi timp prin descapacirea a 10 celulc de trantor si
tragerea afara a nimfelor acestora. Asezate pc o coala de hattie alba
putem observa usor eventualii paraziti. In cazul fericit ca nu observam
nici un parazit, asta nu inseamna ca ei nu exista in colonia controlata.
Este insa clar ca procentul de infestare este mic si in consecinta
tratamentele pe care obligatoriu le vom efectua ne va confirma sau
infirma convingerea unei slabe infestatii. 150
Cum spuneam la capitolul rezervat tratamentelor, numarul
parazitilor cazuti la primul tratarnent ne va spune daca este necesar sa
efectuam si al doilca tratamen, sau nu.
Tot incepand cu luna august apicultorul incepe stramtorarea

urdiniselor pentru preintampinarea furtisagului, iar odata cu aparitia
noptilor reci, cu brume, din luna septembrie se ataseaza la urdinise
grilele antisoareci. Se continua strarntorarea cuiburilor prin scoaterca
ramelor neacoperite si pastrarea doar a celor bine acoperitc cu albine,
dupa care se face impachetarea. In cadrul acestei operatiuni insistam
asupra necesitatii de a se asigura o oarecare ventilatie a cuibului care sa
previna aparitia condensului si a excesului de umiditate in stup, lucru
foarte daunator familiei de albine. Aceasta pentru ca am observat
tendinta celor mai multi apicultori de a face un impachctaj exagerat, fara
a mai lasa aerisiri la cuiburile impachetate.
Pentru un apicultor grijuliu, impachetarea trebuie sa fie practic
terminata in prima jumatate a lunii octombrie, pcntru a nu fi surprinsi de
iernile timpurii.
Urmeaza supravegherea iernarii, care consta in controale periodice

ale stupinei. Cu aceasta ocazie observam ca pe vatra imprejmuita cu
gard sa nu patrunda nici un fel de animal. Totodata controlam auditiv
fiecare familie si luam masuri de remediere a eventualelor nereguli.
Inlaturam cu grija zapada asezata pe capacele stupilor, mai ales cand
temperatura urca peste 0o C si cand aceasta se desprinde usor de pe
capace, fara a deranja inutil familia. Degajam urdinisele daca au fost
acoperite cu zapada, cu aceeasi grija de a nu deranja familia.
toata perioada cand albinele au intrat in "somnul de iernare", fenomen

De foarte mare importanta este pastrarea linistii totale in stupina pe
foarte asemanator celui de hibernate caracteristic mamiferelor. In
aceasta perioada toate functiile vitale ale albinelor sunt reduse
151la
minimum, astfel ca avem un consum de hrana foarte redus. Orice
"trezire" a familiei determinata de zgomole produse de om, animale,
fabrici etc. si orice trepidatii, conduc la un consum marit de hrana si
implicit la o cantitate mai mare de reziduri acumulate in intestinul gros al
albinelor. Acest lucru creaza conditii favorabile dezvoltarii unor agenti
patogeni care in final duc la aparitia diareei.
Combinat cu existenta unei hrane necorespunzatoarc, efectul se

amplifica determinand o iernare foarte dificila si de multe ori se ajunge la
pierderea familiei bolnave.
Odata cu iesirea din diapauza, concretizat prin aparitia primelor

oua depuse de matca in familie, activitatea reincepe in colonie.
Albinele ies din "sornnul" de care vorbearn, consumul de hrana
creste, determinat pe de o parte de cresterea puietului, pe de alta parte
de ridicarea temperaturii din interiorul ghemului. Daca inainte de "trezire"
in mijlocul ghemului exitau aproximativ 24-25o C, acum acesta ajunge la
37-38o C. Putem spune pe drept cuvant ca perioada grea a iernarii de
abia acum incepe. Odata cu ridicarea ternperaturii creste si umiditatea
din stup, albinele isi consurna tot mai mult din corpul galben si uzurara
lor fiziologica (imbatranirea) incepe sa se observe. Suntem acum la
inceputul lunii februarie cand in mod normal a avut loc macar un zbor de
curatire. Pentru stimularea familiilor putem incepe o hranire cu miere de
cea mai buna calitate provenita din stupinele biologice sau de la cele
care au parcurs perioada de conversie si urmeaza a fi certificate ca
producatoare de produse biologice.
sau de Gresit procedeaza

la inceputul cei care cand
lunii ianuarie incepfamilia
aceastan-a
stimulare
iesit dindin decembrie
somn, dar o
fortam noi sa faca acest lucru si o "punem la treaba". Uzura suferita de
aceste familii ca si a celor "trezite" din alte cauze (zgomote, trepidatii
etc.) se va repercuta negativ asupra evolutiei ulterioare a acestor152 familii.
Functie de rapiditatea cu care familiile stimulate vor lua aceasta hrana.
venim cu a noua cantitate, care nu va depasi 0,5 kg./familie. In masura in
care avem norocul unor zile calduroase, cum se intampla deseori, vom
profita pentru a scoate ramele goale din unele familii care au consumat
mai mult si le vom inlocui cu rame cu hrana de cea mai buna calitate
(miere de salcam) pe care trebuie sa le avem de rezerva.
Aparitia primelor zile calduroase ale primaverii, cand albinele

zboara aproape zilnic, ne ofera prilejul sa incepem controlul de
primavara. Functie de temperatura exterioara, acesta trebuie sa se
desfasoare mai rapid sau mai incet, urmarindu-se aceleasi obiective ca
si la controlul din toamna.
Situatiile urgente cautam sa le rezolvam pe loc sau in perioada

imediat urmatoare (cand timpul o permite).
Odata cu inflorirea pomilor fructiferi si aparitia unui cules de nectar
chiar redus fiind, paralel cu stimularea familiilor cu sirop de mere (in care
este bine sa adaugam protofil) incepem largirea cuiburilor . Aceasta
operatiune o facem doar atunci cand ultima rama din cuib este acoperita
cu albina si pe partea exterioara. Rama introdusa poate fi cu celule
crescute din cele aflate la rezerva sau chiar rame noi pentru crescut.
In acest moment. sunt crescute cele mai corecte rame fara celule
de trantor, deoarece familia este in ,,crcstere’’ neexistand inca instinctul
de roire care atrage premergator cresterea de trantori.
Largirea cuiburilor cu intarziere determina o dezvoltare mai inceata

a familiilor fiind o bila neagra pentru apicultor. Acest lucru estc dealtfel
valabil pentru toate lucrarile din stupina executate cu intarziere.
de albine, linistirea acestora se va face arzand in afumator doar produse
Mai trebuie sa cunoasca apicultorul ca in timpul controlului familiilor
organice nepoluante, cum ar fi putregaiul de lernn de orice esenta, iasca
de copac si carpe numai din bumbac. Nu se va folosi pentru producerea
153
fumului pal, P.F.L., carpe din fire sintetice sau alte produse care au
incorporate substante chimice de sinteza. Deasemeni nu vom folosi in
fumigatii azotat de amoniu sau alte produse chimice de sinteza. in scopul
efectuarii unor experiente sau tratamente.
6.7.7. Ambalarea, depozitarea si

conditionarea produselor apicole biologice
Asa dupa cum am amintit pe parcursul acestei lucrari mierea

extrasa va fi depozitata in vase agreate in productia biologica de
preferinta inox alimentar. Acestea se vor inchide etans si vor purta o
eticheta care sa cuprinda:
- sortul de miere care poate fi monoflora (salcam, tei, floarea

soarelui etc.) sau poliflora. La ambele sorturi se va face precizarea
asupra formatiunilor vegetale si de relief de unde a fost culeasa de catre
albine. Exemplu:
a) padure de salcam din zona de ses sau de deal, de munte;

b) padure de tei aflata in zona colinara, de ses sau de munte;
c)fanete naturale din zona de ses, de munte, de dealuri;
d) miere de floarea soarelui, obtinuta din culturi de floarea
soarelui din zona de campie (sau de dealuri);

e) miere de mana, obtinuta in zona:
- de deal;
- de munte;
- de ses, specia de: salcie, stejar, brad etc.
- producatorul
- cantitatea.
amenajate
Vasele
unde
continand
sa nu existe
mierea
altebiologica
produse. sc
In vor
acelasi
depozita
timp trebuie
in spatii
154 caspecial
materialele din care este construit si finisat spatiul de depozitare sa nu
constituie sursa de poluare pentru mierea depozitata, incaperea sa nu
permita accesul rozatoarelor (soareci, sobolani) sa fie curata si fara
mirosuri straine, dezinfectata, fara insecte, fara umiditate in exes, iar
temperatura din interior sa fie pe cat posibil constanta.
Cerintele enuntate mai sus referitor la calitatile spatiului de

depozitare sunt valabile pentru toate spatiile in care se vor depozita
produsele apicole biologice.
In caz ca suntem pusi in situatia de a decristaliza o oarecare

cantitate de miere, trebuie sa avem grija ca aceasta operatiune sa se
efectueze in baie de apa, fara a se depasi temperatura de 40 oC. Este
stiut faptul ca peste aceasta temperatura proteinele din miere sufera
modificari ireversibile, iar procentul de HMF creste si el proportional cu
temperatura si timpul de decristalizare. Acest fapt determina o scadere a
calitatii mierii, care se va constata la efectuarea analizelor de laborator.
Aceeasi temperatura maxima trebuie respectata si pentru uscarea

polenului.
6.7.8. Conditiile de igiena pentru

incaperile folosite la extractia mierii
Acestea trebuie sa asigure conditii optime pentru obtinerea unui

produs sanatos, curat, fara impuritati si fara mirosuri straine. Este
cunoscut faptul ca nici albinele, nici stupii, nici ramele, in mod normal nu
contin agenti patogeni pentru om. Albinele au agenti patogeni specifici
care pentru om sunt inofensivi. Dealtfel este bine stiut faptul ca albinele
sunt fiinte foarte curate si harnice, pastrand in stup o curatenie
desavarsita. La acesta se mai adauga si faptul ca produsele stupului
(mierea, ceara, propolisul etc.) au proprietati bactericide, fapt155
ce
determina ca in stup sa nu se poata dezvolta agenti periculosi pentru
colonia de albine sau pentru om. S-a constatat ca influenta bactericida a
produselor apicole se manifesta nu numai in stup ci si in jurul acestora.
Astfel, pe o raza de 1.5m in jurul stupului numarul agentilor

parogeni este de cateva sute de ori mai mic decat pentru un teren
obisnuit.
Laboratoare specializate din Franta au examinat un nurnar de 323

de loturi de miere in urma caruia s-a constatat ca:
- 307 loturi sunt total lipsite de germeni patogeni
- 8 loturi au sub 10 germeni/ gram
- 7 loturi au de la 10-25 germeni/ gram
- 1 lot are de la 100-1000 germeni /gram.
Daca facem o comparatie cu produsele de patiserie, vedem ca aici
sunt admisi pana la 1000 germeni/gram.

Concluzia analizelor de miere efectuate este aceea ca in mod
normal, mierea este lipsita de agenti patogeni si numai in urma unor
neglijente grosolane ale oamenilor, aceasta poate deveni purtatoare a
unor agenti patogeni. Acestia din urma se diminueaza insa odata cu
trecerea timpului, astfel incat mierea isi pastreaza calitatile sale obisnuite
mult timp. Se intelege ca ne referim la mierea care se inscrie in cerintele
de calitate impuse de standardele de calitate. Astfel spre exemplu, o
miere cu umiditatea de peste 20%, pastrata in conditii improprii, va
fermenta cu siguranta. In acest caz numarul levurilor va creste enorrn,
degradand mierea si transformand o mare cantitate de glucide in alcoolul
etilic, acidul acetic etc.
Cerintele igienice ale incaperilor destinate extractiei mierii de albine

se refera la faptul ca ele trebuie sa asigure conditii pentru ca mierea sa
nu se impurifice fara vointa apicultorului. 156
Pereti mucegaiti, tavane de pe care se desprinde tencuiala sau
vopseaua, pavimente nemozaicate sau nefaiantate ofera suficiente
posibilitati de impurificare a mierii de albine. De aceea se cere ca
incaperea sa fie cu mozaic pe jos, faianta pe pereti, tavan proaspat
vopsit cu vopsea impermeabila, toate acestea permitand sa se spele ori
de care ori este nevoie. Se intelege ca si utilajele ce concura la aceasta
operatiune trebuie sa fie curate si dezinfectate.
Corpurile stupilor si ramele, ce nu sunt in mod obisnuit purtatoare

de agenti patogeni nu pot face subiectul unei impurificari.
Deoarece o sursa posibila de impurificare a mierii o constituie
fagurii vechi, apicultorul va avea grija sa schimbe anual cel putin 1/3 din
fagurii existenti, asa cum s-a mai spus pe parcursul acestei lucrari.
Este recomandat ca imediat dupa extractie, vasele cu miere sa fie

lasate la decantare cel putin 12 ore, dupa care sa se indeparteze stratul
superior in care se aduna resturile de albine, de ceara etc.
In aceasta incapere este permis sa existe doar unelte legate de

apicultura: rame, corpuri de stup, faguri, polen, ceara, miere etc.
Se cere ca incaperca sa aiba posibilitatea de scurgere a apei
rezultate in urma spalarii, sa aiba posibilitatea aerisirii ei, aerisire
care sa
fie prevazuta cu sita care sa nu permita patrunderea in interior a
insectelor sau rozatoarelor.
6.7.9. Igiena personalului
albine, Personalul care

sau la cea de va participaalaei,operatiunea
decristalizare de extractie
trebuie sa aiba a mierii
posibilitatea de de
a-si mentine igiena corporala si vestimentara in mod exemplar. Nu vor
putea participa la aceasta operatiune, persoanele care prezinta plagi
cutanate, infectii respiratorii sau intestinale. Intr-un viitor nu157
prea
indepartat (speram noi) vaBIBLIOGRAFIE:
fi obligatorie existenta unui vestiar si a unei
toalete in imediata apropiere a incaperii destinata operatiunii de
extractie. La parasirea toaletei, se va monta un afis care sa
reaminteasca celui ce a folosit
1. Fãlticeanu, toaleta
Marcela: sa-siutile
„Plante speleînmainile.
practicarea agriculturii
biologice”, Ed. Activ 2005
In cazul
2. Stoian,
in care
Lucian:
nu putem
„Ghid
avea
practic
apa curenta
pentru cultura
la toaleta,
biologicã
atunci aeste
obligatorie instalarea unui vas culegumelor”,
apa care sa Ed.
serveasca
Tipoactiv,
la spalarea
Bacãu 2005
mainilor. Inchiderea si deschiderea apei este recomandat a nu se face
3. PAULIAN FL., 1959 – Protecþ ia plantelor. Editura Agro-
manual. Se intelege ca prezenta sapunului sau a altor detergenti este
obligatorie. Este de dorit sa existeSilvicã
posibilitatea
de stat.ca uscarea mainilor dupa
spalare sa se faca cu ajutorul aparatului electric special destinat acestei
operatiuni.4.InAndrei Ghiorghi
incaperea – Fructele
destinata º i importanþ
operatiunii a lor,
de extractie esteEditura
interzisTehnicã ,
fumatul. Bucureºti, 1983
5. Emil Petcu – Conservarea ºi pãstrarea produselor
alimentare, Editura Ceres, Bucureº ti, 1982
6. Ioan Viorel Raþi – Bazele agriculturii, Editura Grafit, Bacãu,
2003
7. Ioan Rã dulescu – Animalele dãunã toare ºi folositoare,
Editura Ceres, Bucureº ti, 1987
8. Colecþ ia „Revista bioagricultorilor”
9. Radu Rey – „Civilizaþie montanã”, Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, Bucureºti, 1985

10. Vasile Stoleru, Albert Imre – Cultivarea legumelor cu
metode ecologice – Editura Risoprint, 2007
11. Ivaº cu Antonia – Agricultura Organicã pe Glob – O
realitate în creº tere – Revista Hortinform 7-95, anul 2000
12. Glã man G. – Producþia horticolã integratã sau biologicã
– Revista Hortinform 3-91, anul 2000
13. IFOAM 1992 – Basics standards of organic agriculture
and food precessing. – International Federation of Organic
Agriculture Movements, Tholey – Theley, Germany.
158
159

Agricultura Ecologica - Curs 2008

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Agricultura Ecologica - Curs 2008

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Agriculturã Ecologicã – Note de curs

1.1. Argument în favoarea agriculturii ecologice

Poluarea mediului ca rezultat al activitãþ ii agricole se face simþitã prin:

º i legumelor se înregistreazã apariþ ia unei valori nutritive suplimentare în

Drept consecinþã, se înregistreazã sporirea diversitãþii biologice a multor

Conº tientizarea faptului cã acest tip de agriculturã este o

• cumpãrând produse care provin din agricultura durabilã;

definesc durabilitatea în politica agrarã :

• utilizeazã metode º i proceduri menite sã prezerve resursele;

• aplicã metode º i proceduri aclimatizate cu locul de utilizare;

• ecologic resursele naturale sol, aer ºi apã sã fie protejate faþã

• social de asigurarea locurilor de muncã în mediul rural, prin

1.3. Culturile biodinamice

Peste tot în lume, tot mai mulþi agricultori (operatori de agriculturã

Fig. 1. Monoculturã din specii pomicole

Culturile biodinamice sunt durabile, pentru cã se aflã pe aceeaºi

þã rile în curs de dezvoltare pot trãi de pe urma muncii lor. Evoluþ ia

Principiul este o altã cale foarte simplã prin care producãtorii

Fig. 2. Produse agricole de bazã obþinute în zonele sudice ale globului

Fig. 3. Produse agricole certificate pentru piaþa nordicã

• FAMILIILE DE ÞÃRANI, pentru cã prin FAIRTRADE îº i pot asigura

• NATURA, pentru cã produsele FAIRTRADE sunt cultivate în mod

În 1997, chintalul (45,4 kg) de cafea costa pe piaþa internaþionalã în

Cafeaua marca FAIRTRADE provine însã doar din culturile îngrijite

2.1. Ce este agricultura ecologicã

Un mod specific de executare a lucrã rilor agricole

Agricultura biologicã reprezintã o metodã mai specificã de

Ca orice marcã comercialã , are garanteazã o mai înaltã calitate ºi

Agricultura biologicã trebuie controlatã º i certificatã

• Regulamentul 94/92 din 14 ianuarie 1992 L CEE, privind regulile

• Regulamentul 207/ 93 din 29ianuarie 1993 al CEE, stabilind

• Regulamentul Nr. 1788/2001 din 07 septembrie 2001 al Comisiei

• Regulamentul 223/2003 din 5 februarie 2003 al Comisiei (??),

• Regulamentul Comisiei Europene Nr. 1453/2003 din 14 august

2.3. Cadrul legislativ privind agricultura ecologicã ºi siguranþa

În România, agricultura ecologicã a fost recunoscutã oficial în anul

1. Ordonanþa de Urgenþã nr.34 din 17 aprilie 2000 privind

2. Hotãrârea Guvernului nr.917 din 13 septembrie 2001

4. Ordinul Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor º i

5. Ordinul Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor º i

6. Ordinul nr. 190 din 28 iunie 2006 privind modificarea ºi

Deº i aceste acte normative respectã, în mare mãsurã,cadrul

2.4. Surse de finanþare în România

Nici în anul 2006 fondurile destinate agriculturii ecologice nu au

1.,,Hotãrârea Guvernului României nr.1853 din 22 decembrie 2005

(4) Sprijinul direct pentru culturile ecologice,prevãzu în anexa nr.1 la nr.

2.5. Stadiul agriculturii ecologice în România

În þara noastrã, baza legalã pentru organizarea producþ iei ºi

• Aceste cooperative, care garanteazã proprietatea, se vor ocupa de

Negocierile cu UE privind regimul comerþ ului bilateral cu produse

• sol fertil º i productiv;

În vederea dezvoltãrii sectorului agro-ecologic ºi pentru

• captarea ºi reþ inerea de mai multã valoare pe componenþ a

• implementarea legislaþiei elaborate pentru acest sector pentru a

º i importatori, crearea de grupuri organizate de producãtori pentru

Produsele ecologice sunt produsele obtinute fãrã utilizarea

Intregul lanþ de obþinere a acestor produse este controlat ºi

3.1.1. Controlul ºi certificarea în România

Lista organismelor de inspecþ ie ºi certificare acreditate de cã tre

- BCS OKO-GARANÞIE ROMÞNIA S.R.L

Sistemul de inspecþie º i certificare

Prevederile legislative privind sistemul de inspecþ ie ºi certificare

(2) Înregistrarea de cã tre A.N.P.E. a operatorilor de produse

• numele º i adresa operatorului;