Sunteți pe pagina 1din 11

Agricultura ecologică

„Agricultura ecologică” este termenul


protejat şi atribuit de U.E României pentru
definirea acestui sistem de agricultură și este
similar cu termenii ,,agricultură organică”
sau ,,agricultură biologică” utilizaţi în alte
state membre.
Rolul sistemului de agricultură ecologică
este de a produce hrană mai curată, în
deplină corelaţie cu conservarea şi
dezvoltarea mediului.
Aceasta presupune următoarele:
În perioda de producţie la fermă se
interzice utilizarea organismelor
modificate genetic (OMG-uri şi derivatele
acestora) a fertilizanţilor şi pesticidelor de
sinteză, a stimulatorilor şi regulatorilor de
creştere, hormonilor, antibioticelor etc.
În etapa de procesare a alimentelor
se interzice folosirea aditivilor alimentari,
a substanţelor complementare şi a
substanţelor chimice de sinteză, pentru
prepararea alimentelor ecologice.
Principiile generale ale agriculturii ecologice stabilite de Federația Internațională a
Mișcărilor de Agricultură Ecologică (IFOAM)

1. Principiul sănătăţii, conform căruia agricultura ecologică trebuie să asigure


şi să îmbunătăţească starea de sănătate a solului, a plantelor, a animalelor, a
oamenilor şi a întregii planete, ca tot unitar şi indivizibil.
2. Principiul ecologic, conform căruia agricultura ecologică trebuie să se
bazeze pe sistemele şi ciclurile ecologice vii, să lucreze cu acestea, să încerce să
le stimuleze şi să le susţină.
3. Principiul corectitudinii, conform căruia agricultura ecologică trebuie să
dezvolte relaţii care să asigure corectitudinea în privinţa mediului înconjurător şi
a condiţiilor de viaţă.
4. Principiul administrării, conform căruia agricultura ecologică trebuie
administrată într-o manieră prudentă şi responsabilă, pentru a proteja
sănătatea şi bunăstarea generaţiilor actuale şi viitoare, precum şi a mediului.
Agricultura ecologică este una dintre abordările agriculturii
durabile și multe dintre tehnicile utilizate (de exemplu: inter-culturile,
rotația culturilor, săparea dublă, mulcirea solului, integrarea culturilor
și a animalelor) sunt practicate și în alte sisteme agricole.
Ceea ce face ca agricultura ecologică să fie unică, așa cum este
reglementată de diferitele legi și programe de certificare, este aceea
că:
(1) sunt interzise aproape toate inputurile sintetice,
(2) rotațiile culturilor de sol sunt obligatorii.
Regulile de bază ale producției ecologice sunt faptul că intrările
naturale sunt aprobate, iar intrările sintetice sunt interzise.
Situaţia agriculturii ecologice în România
Agricultura ecologică reprezintă un sector de mare perspectivă
pentru România, ţara noastră beneficiind de condiţii corespunzătoare
pentru dezvoltarea acestui sistem de agricultură, precum solul fertil şi
nivelul redus de poluare a spaţiului natural, în comparaţie cu ţările
dezvoltate economic, în care se folosesc pe scară largă tehnologii
agricole superintensive, bazate în mare măsură pe îngrăşăminte chimice
şi pesticide de sinteză.
Agricultura ecologică contribuie la sporirea interesului pentru
spaţiu rural prin creşterea activităţilor economice cu o importantă
valoare adăugată şi cu o mare intensitate a ocupării populaţiei din
mediul rural.
Agricultura ecologică este un sector dinamic al țării noastre,
care a cunoscut în ultimii ani o evoluţie ascendentă, atât în sectorul
vegetal cât şi în sectorul animalier.
În sectorul vegetal din România se obţin în condiţii ecologice:
cereale, oleaginoase şi proteice, culturi furajere, legume, fructe
(vişine, cireşe şi mere), fructe de pădure.
În sectorul zootehnic cresc după regulile şi principiile agriculturii
ecologice îndeosebi vacile pentru lapte, oile şi găinile, de la care se
obţin laptele şi ouăle ecologice. Laptele ecologic este materie primă
pentru brânza şi caşcavalul ecologic.
Dar din păcate un procentaj de 70-80% din produsele ecologice
românești sunt trimise către export.
Simona Man, secretarul de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării (MADR),
declara în anul 2016:
• numărul de operatori înregistrați în acest sector este în continuă creștere,
• în 2014 aveam 120 de unități procesatoare, față de 48 în 2007
• piața produselor ecologice se extinde și se caracterizează prin diversificarea
ofertei de produse pe piață,
• numărul de hectare destinate agriculturii ecologice a crescut la circa 290.000 în
2014, față de 182.000 de hectare în 2010
• suprafețele cultivate în agricultura ecologică sunt cuprinse între 100 de metri
pătrați și 5.000 de hectare, media fiind de 20-21 de hectare
Toate aceste lucruri arată că există un interes tot mai mare pentru
produsele ecologice şi în România.
În concluzie, agricultura ecologică câştigă o
importanţă din ce în ce mai mare și este într-o
continuă extindere atât în țara noastră cât și în
străinatate.
Această dezvoltare este susţinută de
cererile crescânde ale consumatorilor pentru
produse agricole ecologice, aceştia devenind din
ce în ce mai conştienţi şi interesaţi de asigurarea
sănătăţii prin consumul produselor, la care se
adaugă şi cerinţele societăţii pentru o dezvoltare
agricolă durabilă, precum și multitudinea de
efecte favorabile la nivel de fermă agricolă şi
mediu înconjurător.
Bibliografie:
1. Comisia europeană, Agricultură și dezvoltare rurală, Agricultură
ecologică, https://ec.europa.eu/agriculture/organic/organic-
farming/what-is-organic-farming_ro
2. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Publicaţia Tematică Nr.
4, AN II, AGRICULTURĂ ECOLOGICĂ, 2014,
http://madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/rndr/buletine-
tematice/PT4.pdf
3. Food and Agriculture Organisation of the United Nations, Organic
Agriculture, http://www.fao.org/docrep/meeting/X0075e.htm
4. http://adevarulfinanciar.ro/articol/agricultura-ecologica-castiga-
teren-in-romania-majoritatea-produselor-ecologice-romanesti-
sunt-exportate/
Vă mulțumesc!