Sunteți pe pagina 1din 29

Organismele

modificate genetic
Transformarea geneticã a plantelor a cunoscut un progres spectaculos, de
la obtinerea primelor gene himere, în anii saptezeci ai secolului trecut, la
regenerarea primelor plante transformate genetic purtând gene strãine
(Gasser si Fraley, 1989). Odatã cu dezvoltarea metodologiei de izolare si
clonare a genelor, respectiv a metodelor de transfer în celulele vegetale, un
numãr tot mai mare de plante au fost supuse transgenozei, incluzând
grupele cu o mare importantã economicã: cerealele, leguminoasele,
solanaceele, speciile pomicole sau forestiere. La începutul anilor 1970, o
serie de tehnici ale geniului genetic(adicã manipularea directã a genelor de
cãtre om) permit extragerea unei gene din genomul unui organism si
reimplantarea ei în genomul unui alt organism, apartinând unei alte specii
sau chiar altui regn. Acest transfer de gene este numit trasgenezã, pentru cã
el presupune traversarea barierelor care, pânã nu demult, împiedicau
schimburile de gene între specii diferite, mai ales între cele aparþinând unor
regnuri diferite. Gena care codificã un caracter pe care dorim sã-l
transferãm unui alt organism se numeste genã de interes, devenitã în
momentul transferului efectiv transgenã, iar organismul receptor va fi
numit prgenism transgenic. Mai mult geniul genetic permite astãzi chiar
crearea unor gene artificiale sau modificarea patrimoniului genetic al unei
aceleiaºi specii, prin inactivarea, modifivarea sau prin adãugarea(aditia)
uneia din propriile sale gene.
Sigla OMG desemneazã, asadar, orice organism al cãrui patrimoniu genetic
a fost modificat prin mecanismele specifice geniului genetic.
Sigla OMG desemneazã, asadar, orice organism al cãrui
patrimoniu genetic a fost modificat prin mecanismele
specifice geniului genetic.
Practic, obtinerea unui OMG implicã urmãtoarele etape
principale:
1. Identificarea si pregãtirea (multiplicarea) genei de
interes;
2. Introducerea ei (prin diversi vectori) în celula gazdã;
3. Selectarea celulelor gazdã care au integrat transgena în
genomul lor;
4. Obtinerea, în cazul organismelor pluricelulare, a unui
nou organism pornind de la o singurã celulã transgenizatã;
5. Verificarea transmiterii ereditare a caracterului codat de
transgenã, la descendenþii organismului transgenic.
• Progresele realizate în ultimii ani în stiinþã
si în tehnologie au avut un impact puternic
asupra sectorului agricol si asupra celui
alimentar din întreaga lume. Metode
„novatoare“ de productie au „revolutionat“
si chiar au eliminat numeroase sisteme
traditionale, afectând capacitatea de
producere a hranei pentru o populatie aflatã
în expansiune continuã
• Aceste evenimente au generat numeroase
schimbãri în economie si în organizarea
socialã, dar si în gestiunea resurselor
planetei. Mediul natural a fost bulversat de
„progresele“ tehnologice, care au permis nu
doar obtinerea „ameliorãrilor“ genetice prin
selectie, ci si crearea de noi combinatii
genetice pentru a obtine vegetale, animale si
pesti cu rezistentã si productivitate teoretic
mult mai mare.
Graisin ("giant raisin"
adica stafida gigant)
este un sortiment de
stafida care a fost
modificat genetic
pentru a creste la
dimensiuni enorme. A
fost produs de catre
Institutul National de
Genetica din Japonia in
urma popularitatii
stafidelor pe piata
japoneza si a dorintei
acestora de a cumpara
fructe mari. Textura si
gustul sunt identice cu
cele ale stafidei
normale si se serveste
fie cruda fie taiata in
felii si prajita.
• Grapple-ul este un nou
fruct care a rezultat din
combinarea genetica
dintre mar si struguri.
Marstrugurele are
marimea marului,
textura strugurelui si
gusul ambelor. Acest
fruct a fost creat pentru
a aduce un mai mare
aport de vitamina C,
fructul fiind transportat
catre tarile din lumea a
treia. Majoritatea
fondurilor pentru
obtinerea acestui fruct
au venit din partea
UNICEF
Prin combinarea
prunelor cu caisele s-
a obtinut noul fruct
pluot, cu o aroma
extrem de puternica,
cu un continut mare
de vitamina C,
neavand niciun pic de
sodiu sau colesterol.
Iubitorii de
mandarine si
grapefruit nu
mai trebuie sa
aleaga, pentru
ca le pot avea pe
ambele in
acelasi fruct.
Acest hibrid este
dulce, plin de
fibre si vitamina
C.
Se crede ca acesti
morcovi colorati
contin cu pana la
40% mai mult calciu
decat cei normali.
Plantele modificate genetic sînt create prin
utilizarea tehnicilor ingineriei genetice. În
ultimii ani, alãturi de metodele clasice de
încrucisare a soiurilor sau de utilizare a
îngrãsãmintelor, au apãrut metode noi, care
presupun folosirea unor tehnici specifice
ingineriei genetice. Toate aceste plante nou
create de cãtre om nu existã în naturã, iar
impactul lor asupra mediului si asupra
fiintei umane nu este pe deplin cunoscut si
scapã cu totul sferei de control a
„specialistilor“.

Ingineria geneticã este, deci, o nouã tehnologie care implicã manipularea genelor. Datoritã
limbajului universal al genelor (codul genetic), oamenii de stiintã pot transfera gene între diferite
specii care nu sînt înrudite (animale, plante, microorganisme). De exemplu, genele unui peste pot fi
transferate la o plantã de tomate sau la cãpsunã pentru a le conferi rezistenþã sporitã la temperaturi
foarte scãzute. Plantele obtinute prin astfel de tehnici de inginerie sînt fortate sã producã
substanþele chimice ale pestelui, tocmai datoritã acestui limbaj universal, ele ajungând sã elaboreze,
de pildã, o substanþã pe care pestii o produc, în mod normal, pentru a supravietui în apã rece.
Prin aceste noi tehnologii, au fost create numeroase plante modificate genetic, prezentate ca având o
importanþã majorã în alimentaþie, cum sînt porumbul si cartofii rezistenþi la insecte, fasolea si soia
tolerante la glifosat (pesticid foarte toxic), rosiile cu coacere întârziatã si cu conþinut ridicat de
substanþã solidã. Cât de sãnãtoase sînt pentru consum este o altã problemã.
Animale transgenice.
Proprietãtile animalelor
transgenice

Primele experiente în vederea obtinerii de


animale transgenice au fost realizate de R.
Palmiter si R. Brinster(1982), cercetãtori
americani(de la Universitãtile din Seattle,
Philadelphia si San Diego) care au reusit
transferul genei hormonului de crestere
(somatotropina) de la sobolan la soarece.
Gena respectivã a fost prima oarã clonatã
în bacterii pentru obtinerea ei în cantitãti
mari.
Este vorba de un soarece gigant, de douã-
trei ori mai mare decât cel normal,
caracter generat prin transferarea în
genomul sãu a genei ce codificã hormonul
de crestere la sobolan

În experientele lui R. Palmiter si R. Brinster s-a


observat cã cca 1/3 dintre soarecii manipulati
genetic au integrat gena exogenã si au avut la
vârsta de trei luni o talie dublã fatã de cea
normalã.
Acest soarece a inspirat specialistii din zootehnie,
care au vãzut în astfel de transgenezã un mijloc de
a spori performantele productive
În Australia s-au început experiente
pentru transferul la oi a douã gene bacteriene care
daterminã transformarea serinei într-un alt
aminoacid, cisteina. Acest ultim aminoacid aste un
factor limitant al productiei de lânã la oi. În
acelasi scop se preconizeazã transferul keratinei,
care este o proteinã majorã a lânii la oi.

SERINA

CISTEINA
În mod clasic, tehnica obtinerii unui animal transgenic presupune
microinjectarea unei solutii continând numeroase copii ale genei
de interes într-un ovocit, imediat dupã fecundarea sa, ca si
transferul celulei ou în oviductul sau uterul unei femele receptive.
Desi principiul metodei este foarte simplu, ea necesitã multe
încercãri, deoarece rata reusitei este foarte scãzutã: între 10 ºi
25% pentru formarea embrionilor si între 1-5 %, pentru
obtinerea indivizilor. Recenta asociere a tehnicilor de transgenezã
si de clonaj reproductiv, teoretic ar trebui de acum înainte sã
facilitaze obtinerea de animale transgenice omogene sub aspect
genetic.
Domeniile de aplicare a transgenezei animale sunt foarte
diversificate deoarece ele privesc deopotrivã cercetarea în biologie
si medicinã, în farmacie si agriculturã.
Stiati ca …?
Datoritã marimii lor, organele
de porc sunt considerate ca fiind cele mai
adaptate pentru a putea fi folosite la om.
Obtinerea prin ,, adãugarea” de gene
umane deschide un drum nou pentru
xenogrefe: ficat, inimã si pancreas de ,,
porci umanizati” vor fi mult mai
compatibile cu corpul uman. Dar
problema serioasã pusã de aceste
xenogrefe constã în faptul cã organele de
animale contin, deseori, o serie de virusuri
care sunt tolerate de animale, dar sunt
mortale pentru om
Tehnologia ADN-ului recombinat în
genetica umanã
• Clonajul reproductiv este o tehnicã ce
permite obtinerea nasterii unui
organism nou, fãrã a face apel la
reproducerea sexuatã. Individul clonat
se naste dintru-un ovocit enucleat si
nucleul unei celule somatice. El
presupune urmãtoarele etape:
• ? Extragerea nucleului dintr-un ovocit
matur;
• ? Activarea electricã a acestui ovocit;
• ? Punerea în contact a acestui ovocit cu
celula somaticã;
• ? Fuzionarea celor douã celule prin
aplicarea de descãrcãri electrice;
• ? Cultivarea zigotului in vivo (în
oviductul legat al unei femele, timp de
4-5 zile);
• ? Implantarea embrionului în uterul
unei femele receptoare.
Primele colaje au fost realizate
folosind drept celule somatice celulele
embrionare foarte tinere, deci
totipotente. Cercetãrile desfãsurate la
Institutul Roslin Edinburgh (Scotia)
au adus ameliorãri spectaculoase
acestor tehnici de colaj reproductiv.
Prin tratamente adaptate, cercetãtorii
au reusit sã restaureze totipotenta
unor celule pe cale de diferentiere
(celule embrionare „bãtrâne”, celule
foetale) si împotriva oricãrei
asteptãri, chiar a unor celule
specializate. Asa este cazul unor
celule din glandele mamare ale unei
oi gestante, care au permis clonarea
lui Dolly (dupã 434 încercãri de
fuziune celularã nereusite!).
animalele astfel obtinute posedã
acelasi patrimoniu genetic, dar ele nu
sunt copii exacte ale animalului
clonat datoritã rolului (încã putin
cunoscut, dar real) pe care-l joacã Oaia Dolly
citoplasma ovocitului în dezvoltarea
embrionului.
• Elaborarea tehnologiei ADN recombinat în primii ani
ai deceniului al saptelea a fãcut posibilã aplicarea sa si
în domeniul geneticii umane. Prima experientã în acest
sens a dus la sinteza somatostatinei, un peptid
neurotransmitãtor alcãtuit din 14 aminoacizi. Gena
somatostatinei a fost sintetizatã artificial si clonatã
într-un plasmid inclus în celule bacteriene de
Escherichia Coli, care în felul acesta produc peptidul
neirotransmitãtor.
• În prezent, cu ajutorul tehnologiei ADN recombinat
sunt produse proteine pentru tratamentul a numeroase
maladii: cancer, alergii si alte boli autoimune, dereglãri
imunologice, maladii ale sângelui, diferite maladii
genetice, etc. Sinteza acestor proteine se realizeazã cu
ajutorul unor celule bacteriene(Escherichia coli,
Bacillus subtilitis etc.), celule de drojdii, culturi de
celule de mamifere etc.
Riscurile pentru sãnãtatea umanã si pentru mediul
înconjurãtor prezentate organismele modificate genetic

• Atât noile tehnologii, cât si modernizarea economiei au influentat în mod


hotãrâtor – si nu de putine ori în sens negativ – sistemul agroalimentar si
calitatea hranei. În timp ce unii specialisti din cercetare considerã modificãrile
genetice un instrument de importantã majorã pentru dezvoltarea alimentatiei,
organismele modificate genetic (OMG) sunt privite cu neîncredere, fiind
asociate fenomenului de globalizare sunt considerate „antievolutioniste”.
• Cercetãrile recente au demonstrat faptul cã nu existã o unitate de opinii în
legãturã cu modalitatea în care biotehnologiile, respectiv OMG pot rezolva
problemele sectorului agroalimentar. Organizatia Mondialã pentru Agriculturã
si Alimentatie (FAO) recunoaste potentialul acestor noi tehnologii, însã, în
acelasi timp, constientizeazã problemele pe care le pot genera.
• O analizã riguroasã a OMG presupune evaluarea acestora atât din punctul de
vedere al influentelor asupra securitatii alimentare, cât si a efectelor potentiale
exercitate asupra dezvoltãrii durabile.Un alt aspect important este acela al
evaluãrii costurilor, pe termen lung, generate de noile tehnologii asupra
mediului. În general, avantajele cresterilor de productie sunt diminuate de
neîncrederea consumatorilor.
• OMG au dat nastere, în ultima perioadã, unor dezbateri aprinse, atât pe
plan mondial, cât si în România.
• În domeniul ingineriei genetice s-au înregistrat numeroase progrese
care au determinat aparitia de plante si animale transgenetice de tipul
porumbului si cartofilor rezistenti la insecte, tomatelor cu coacere
întârziatã si continut ridicat în substantã uscatã etc.
• Sustinãtorii produselor transgenetice considerã cã, oricum, în timpul
digestiei, ADN-ul alimentelor este distrus; la polul opus se aflã
numerosi oameni de stiinþã care se împotrivesc modificãrilor genetice
de orice tip pe baza argumentând cã OMG pot provoca la om, alergii
de diverse tipuri si pot afecta sistemul imunitar.
• Din 1992 au început sã fie cultivate în SUA cereale si legume ale cãror
gene au fost alterate prin biotehnologiile moderne. Aceste produse au
fost introduse si pe piaþa europeanã fãrã ca publicul consumator sã
stie ce mãnâncã. Sondajele indicã faptul cã peste 90% din
consumatorii europeni resping o astfel de alimentaþie având în vedere
si avertismentele asupra riscurilor pentru sãnãtate pe care le presupune
consumul unor asemenea produse date de specialisti în geneticã si
medicinã. Experimentele de pânã acum au dovedit cã sunt posibile: o
crestere a rezistentei la antibiotice, aparitia unor alergii, mãrirea
toxicitãtii în organism.
• Într-un raport al ISAA (Serviciul Internaţional pentru
Promovarea Biotehnologiei Agricole) se aratã cã România se aflã
printre cele câteva ţãri din lume care cultivã şi testeazã soiuri de
cereale modificate genetic. Producãtorii agricoli din România au
cultivat seminţe de soia modificate genetic, iar producţia obţinutã
ulterior a intrat în industria de prelucrare a cãrnii. De asemenea
se mai cultivã cartofi şi porumb transgenetice. Reprezentanţii
producãtorilor susţin cã nu existã nici un pericol asupra sãnãtãţii
în urma consumãrii produselor lor, iar tot acest scandal din
Europa este cauzat de fapt de lupta marilor companii
producãtoare de insecticide şi îngrãşãminte chimice, care se simt
ameninţate de ieşirea de pe piaţã.
• În urma unor experienţe pe şobolani hrãniţi cu cartofi modificaţi
genetic s-a ajuns la concluzia cã animalele s-au ales cu un sistem
imunitar slãbit şi cu afecţiuni ale creierului.
• Efecte secundare nedorite.
• Prima "versiune" a tomatei cu maturare întîrziatã era fãinoasã, cu gust
metalic şi suporta greu transportul,cãci pielea sa era fragilã, motive
pentru cere consumatorii americani au refuzat-o. Firma producãtoare
(CALGENE) a evitat sã o amelioreze, întrucât a fost cumpãratã de
MONSATO. "Versiunile" ulterioare au fost mai bine acceptate în SUA,
dar ele nu au "sedus papilele gustative" ale unui mare bucãtar
francezcare, în trecere prin SUA, a declarat:ea (tomata) nu este rea, este
şi mai rãu, este insipidã!
• "Slãbiciuni" în expresia transgenelor. În SUA, în 1996, culturile
comerciale de bumbac-OMG au fost devastate în proporţie de 60% de
cãtre insectele la care aceste plante erau socotite ca fiind rezistente. Unii
au atribuit acest eşec verii calde din acel an care, pe de o parte a favorizat
ecunditatea insectelor, iar pe de altã parte a diminuat capacitatea
bumbacului-OMG sã sintetizeze proteina-insecticid. În acelaşi an, un alt
"accident" a lovit culturile comerciale ale unui alt bumbac-OMG,
varietatera "Roundup Ready" produsã de MONSANTO: dupã a doua
ierbicidare au început sã aparã malformaţii la nivelul capsulelor. Ca
urmare, MONSANTO recomandã folosirea unui alt ierbicid (!), dar
fructele continuau sã cadã înainte de a se matura. Astfel, randamentele s-
au prãbuşit, 20.000 ha au fost afectate, iar agricultorii din 7 state ale SUA
au cerut compensaţii. MONSANTO a recunoscut, în final, cã nu a avut
timp sã verifice stabilitatea caracterului transgenic într-un numãr
suficient de sugestiv de culturi experimentale.
Evaluarea riscurilor pentru sãnãtatea
oamenilor
• Sunt periculoase pentru sãnãtatea oamenilor alimentele cu origine
transgenicã? Rãspunsurile nu sunt unanime şi incertitudinile sunt
numeroase.
• Declaraţiile profesorului Kahn(1999), aparãtor al transgenezei şi
expert pe lângã Uniunea Europeanã, sunt liniştitoare: „... testele
cerute înaintea punerii pe piaţã ale unei plante transgenice se
apropie de cele cerute pentru un nou medicament”, ceea ce
înseamnã cã ele sunt mult mai complexe decât cele cerute pentru
un aliment nou, non-transgenic. În plus, el adaugã: „... atunci
când transgena este socotitã ca determinând rezistenţa la un
ierbicid, se cere un studiu toxicologic aprofundat privind
metabilismul ierbicidului utilizat asupra plantei transgenice”.
• Numeroase pãreri însã susţin cã modificãrile genetice genereazã
numeroase efecte adverse asupra sãnãtãţii umane şi a mediului
• • efecte alergice şi toxice asupra oamenilor;
• Majoritatea culturilor modificate genetic sînt concepute sã reziste la aplicãri fãrã
limitã de ierbicide. Douã dintre cele mai folosite chimicale, bromoxynil şi glyphosat
(Roundup TM) sînt asociate cu tulburãri de creştere ale fetuşilor, cu tumori,
carcinoame, limfoame non-Hodgkin. Se considerã cã soiul de porumb modificat genetic
numit StarLink declanşeazã reacţii alergice precum voma, diareea şi şocul anafilactic.
Unii consultanţi ştiinţifici din SUA considerã cã toate proteinele din porumbul
modificat genetic (36% din producţia SUA) ar putea acţiona ca agenţi antigenici şi
alergenici.
• • efecte alergice şi otrãvitoare asupra plantelor şi animalelor
• În aceastã privinţã, cercetãtoarea dr. biolog Irina Ermakova a efectuat un experiement
la Institutul de Neurofiziologie şi Studiul Activitãţii Nervoase Superioare de pe lângã
Academie Rusã de ªtiinţã. Nouã femele de cobai au fost împãrţite în 3 grupe de câte 3:
un grup de control, un grup în a cãrui hranã s-a adãugat fãinã de soia modificatã
genetic şi un grup care a consumat alimente amestecate cu fãinã de soia obişnuitã. Au
fost numãrate femelele care au nãscut şi numãrul de cobai nãscuţi şi morţi. Dupã
primul stagiu, cobaii au fost împãrţiţi în douã grupe, una hrãnitã cu fãinã de soia
modificatã genetic, cealaltã hrãnitã cu fãinã de soia obişnuitã. A rezultat un numãr
anormal de mare de decese printre urmaşii femelelor hrãnite cu soia modificatã
genetic. În plus, 36% dintre aceiaşi cobai cântãreau mai puţin de 20 de grame, fapt
care evidenţia starea lor de extremã slãbiciune. Acesta este primul studiu care a
demonstrat o dependenţã clarã între hrãnirea cu alimente modificate genetic şi starea
de sãnãtate a urmaşilor.
• „Morfologia şi structurile biochimice ale cobailor sînt foarte asemãnãtoare cu cele ale
oamenilor, ceea ce este extrem de îngrijorãtor în ce priveşte efectele asupra mamelor şi
bebeluşilor nenãscuţi, mai ales în contextul în care se urmãreşte introducerea de cât
mai multe OMG în alimentaţia umanã, din raţiuni comerciale”, a declarat în concluzie
Ermakova
• • efecte dãunãtoare asupra dinamicii populaţiei de specii în mediul gazdã şi asupra
diversitãţii genetice a fiecãreia dintre aceste populaţii; plantele modificate genetic
sînt specii exotice, capabile sã punã stãpânire pe noi teritorii, eliminând alte culturi
şi creînd supergândaci şi superburuieni, care obligã la folosirea a şi mai multe
chimicale toxice. Plantele modificate genetic pot poleniza încrucişat cu plantele
culturilor similare, fenomen care a provocat deja distrugerea multor ferme
organice, ale cãror standarde nu permit folosirea seminţelor modificate genetic.
• • sensibilitatea modificatã a agenţilor patogeni, facilitând rãspândirea bolilor
infecţioase sau crearea de noi vectori;
• • diminuarea acţiunii tratamentelor profilactice sau terapeutice medicale,
veterinare sau fitofarmaceutice prin transferul genelor care conferã rezistenţã la
antibioticele utilizate în medicinã; deoarece modificarea geneticã este o ştiinţã cât se
poate de inexactã, „specialiştii geneticieni“ folosesc o genã-marker pentru a stabili
dacã inserţia genelor în organisme a reuşit. Adesea, gena-marker este tocmai una
dintre cele care codeazã rezistenţa la antibiotice. Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii
a avertizat în 2001 cã oamenii manifestã deja niveluri de rezistenţã la antibiotice
care îi fac mai vulnerabili la maladiile mortale.
• • efecte asupra biogeochimiei, prin schimburi în descompunerea în sol a
materialului organic.
• Pornind de la ameninţãrile pe care OMG-urile le reprezintã pentru sistemul
imunitar uman şi pentru biodiversitatea planetei, cercetãtorii din diverse domenii
ale cunoaşterii (patologia, agronomia), precum şi organizaţiile ecologiste au creat
un puternic curent de opinie împotriva producerii plantelor transgenice, dar cu
toate acestea, marile companii cultivã OMG-urile la scarã largã în lume, în
dispreţul opiniei publice.
Concluzii şi recomandãri
• Cercetãrile genetice au arãtat cã multe boli specifice plantelor, animalelor sau omului îşi
au originea în mici imperfecţiuni ale codului genetic. Ne putem imagina cît de grave pot
fi efectele secundare şi accidentele în cazul tuturor acestor tehnologii care se joacã cu
ordinea şi echilibrul atît de fragil al celulelor vieţii.
• Progresele realizate în ultimii ani în ştiinţã şi în tehnologie au avut un impact puternic
asupra sectorului agricol şi asupra celui alimentar din întreaga lume. Metode
„novatoare“ de producţie au „revoluţionat“ şi chiar au eliminat numeroase sisteme
tradiţionale, afectând capacitatea de producere a hranei pentru o populaţie aflatã în
expansiune continuã.
• Aceste evenimente au generat numeroase schimbãri în economie şi în organizarea
socialã, dar şi în gestiunea resurselor planetei. Mediul natural a fost bulversat de
„progresele“ tehnologice, care au permis nu doar obţinerea „ameliorãrilor“ genetice
prin selecţie, ci şi crearea de noi combinaţii genetice pentru a obţine vegetale, animale şi
peşti cu rezistenţã şi productivitate teoretic mult mai mare.
• Biotehnologia modernã oferã „noi posibilitãţi de dezvoltare“ în sectoare foarte diverse,
de la agriculturã la producţia farmaceuticã, iar dezbaterile la nivel mondial asupra
organismelor modificate genetic sînt fãrã precedent în ultima perioadã şi au polarizat
atât atenţia oamenilor de ştiinţã, cât şi pe cea a producãtorilor de bunuri alimentare, a
consumatorilor, a grupurilor de apãrare a interesului public, a instituţiilor publice şi a
factorilor de decizie.
• Tehnicile transgenezei conferã astfel omului puterea cvasinelimitatã(cel puţin teoretic)
de a modifica patrimoniul ereditar al tuturor fiinţelor care-l înconjoarã, inclusiv al
propriei sale specii.
• Aşa zisa valoare nutriţionalã îmbunãtãţitã a culturilor MG, nu este decît
o poveste frumoasã menitã sã ademeneascã credulii. Cauza principalã a
malnutriţiei pe glob este substituirea cu monoculturi industriale a
culturilor diverse oferite de sistemul tradiţional. Practica agricolã
intensivã distruge nutrienţii din sol, sãrãcind culturile şi nu îmbogãţindu-
le.
• Nici o tehnicã a ingineriei genetice nu poate remedia situaţia. Numai
revenirea la metodele tradiţionale de cultivare şi la biodiversitatea
agricolã poate îmbunãtãţi acest lucru. Noi evidenţe indicã faptul cã ADN-
ul transgenic, din praful şi polenul provenit din culturi MG, se poate
rãspîndi la organismele din mediu, inclusiv la om.
• Un fapt îmbucurãtor este acela cã, în timp ce culturile MG îşi
demonstreazã, rînd pe rînd, ineficacitatea, pe glob se dezvoltã şi prinde
teren ideea de agriculturã ecologicã, atît în lumea a treia cît şi în Europa
şi America de Nord.
• Cel mai mare experiment din istoria umanitãţii a început odatã cu aceste
industrii iraţionale şi aberante iar terenul pe care se experimenteazã este
însuşi sistemul ecologic de care depinde viaţa terestrã.
• Mai normal ar fi, sã beneficiem de roadele unei ştiinţe independente, care
sã se ocupe de gãsirea unor soluţii cu adevãrat viabile la problemele care
frãmîntã omenirea şi nu sã coalizeze cu o industrie tehnologicã al cãrei
unic scop este sã se vândã.
• Proiect realizat de

• Badarau Alexandra
• Melian Andreea
• Osenschi Madalina

• Clasa a XII- a H