ORGANISME

MODIFICATE GENETIC
CINE?

voaidesc@gmail.com
NOȚIUNI INTRODUCTIVE

OBȚINEREA PLANTELOR
MODIFICATE GENETIC
Ce este un OMG?
 Ce este un OMG?
Organism Modificat Genetic este un
organism viu a cărui compoziție genetica a
fost modificată prin utilizarea tehnologiei
ADN recombinant.

Modificările genetice implică de obicei inserarea în genomul unui organism

țintă a unui fragment de ADN (insert)

care reprezintă o combinație a mai multor

fragmente de ADN, procesul fiind denumit
TRANSFORMARE GENETICĂ
▪ fragmentele de ADN utilizate pentru construirea moleculelor de ADN
recombinant provin de la alte organisme
▪ moleculele de ADN recombinant folosite ca insert conțin 3 elemente
principale:
– promotor (on/off switch pentru cand si unde insertul este activ in
planta receptoare)
– gena de interes care conține informația genetică pentru un
anumit caracter selectabil
– secvența de terminare (semnal stop de terminare a transcrierii
informatiei genetice din insert)

▪ insertul poate conține și alte secvențe, de obicei reglatoare, care

controlează și stabilizează funcția genei, si/sau secvențe marker
care demonstrează prezența insertului în organismul țintă sau
facilitează combinarea diverselor elemente ale constructului

▪ constructul genetic trebuie să se integreze stabil în genomul

organismului țintă astfel încât să poată fi moștenit de generațiile
următoare și, în funcție de poziția de integrare, să se poată exprima
eficient
▪ până în prezent, cele mai multe realizări ale ingineriei genetice se
referă la
microorganisme modificate genetic - bacterii sau drojdii - care
sintetizează - compuși utili în terapie sau
- enzime de uz alimentar
▪ au fost obținute si numeroase plante modificate genetic a căror
utilizare practică (consum și/sau cultivare) ridică o serie de
controverse

▪ in cazul obținerii plantelor modificate genetic, aceste realizări au fost

posibile datorită descoperirii şi a utilizării sistemului de transformare
genetică la plante prin intermediul bacteriilor din genul
Agrobacterium (A. tumefaciens şi A. rhizogenes)

▪ rezultatele cercetărilor din domeniul geneticii vegetale, bazate în

primul rând pe folosirea plasmidelor Ti de la A. tumefaciens, se
constituie într-un material faptic deosebit de bogat
 Particularităţile bacteriilor din genul Agrobacterium

➢ A. tumefaciens şi A. rhizogenes
sunt bacterii ce trăiesc in sol
➢ ele fiind capabile de a produce boli
unor specii de plante dicotiledonate
şi gimnosperme
➢ s-a dovedit că tulpinile de A.
tumefaciens determină apariţia
unor tumori pe tulpinile rănite ale
unor plante (în special la nivelul
coletului)
➢ în timp ce tulpinile de A. rhizogenes
induc formarea de rădăcini
adventive (de tip "hairy") la nivelul
ţesuturilor vegetale rănite
▪ modificările morfogenetice determinate
de infecţia plantelor cu tulpini
bacteriene de A. tumefaciens sau A.
rhizogenes se datorează transferului
unor gene de origine bacteriană in
celulele vegetale

▪ bacteriile din genul Agrobacterium

prezintă un sistem genetic organizat
care permite introducerea de gene noi
în celula vegetală, graţie prezenţei în
celula lor a unei plasmide Ti ("tumor
inducing") sau Ri ("root inducing"), ce
reprezintă factorul determinant al
producerii tumorilor, respectiv
rădăcinilor anormale, la plante
❑ transferul unei porţiuni din aceste plasmide în genomul celulei vegetale
determină modificări funcţionale, concretizate prin apariţia fenomenului
tumoral
❑ aceste plasmide constituie, aşadar, un sistem organizat şi complex de
transfer de informaţie genetică naturală în celula vegetală, fără
influenţă asupra echilibrului ecologic
❑ in condiții in vitro evidențierea capacității tumorigene a tulpinilor de
Agrobacterium sp. se poate realiza pe diferite plante test: Kalanchoe sp.
sau discuri de morcov
 Mecanismul de infectie
❑ presupune transformarea plantei infectate cu o parte a ADN plasmidial, ceea ce duce la
apariția de tumori și hrănirea celulelor bacteriene

ADN
cromozomal

cromozom
ADN-T
ADN-T
plasmida Ti
tumoare

celulă vegetală
transformată
▪ Procesul de transfer al ADN-T poate fi împărţit în două etape: una
ce se desfăşoară în celula bacteriană şi o alta ce are loc în
celula vegetală. Etapa bacteriană include toate evenimentele ce
conduc la producerea şi exportul ADN-T, începând cu activarea
funcţiilor vir plasmidiale de către compuşii fenolici sau glucidici
eliberaţi din celulele vegetale rănite.
1. bacteria infectează plantele rănite, care eliberează substanțe fenolice
(acetosiringonă) care atrag bacteria (chemotactism pozitiv)

1
2. bacteria se atașează la suprafața celulei vegetale, prin producerea de fibre de
celuloză (Escobar și Dandekar, 2003)

2
3. prin intermediul a două sisteme semnal (VirA/VirG), bacteria produce ADN-T
- acetosiringona activează VirA – receptor de membrană care activează
VirG - factor de transcriere

3
2
4. VirC și VirD (endonucleaze de restricție) taie fragmentul ADN-T monocatenar
din plasmida Ti

4
5. proteinele VirE2 se leagă la fragmentul ADN-T, protejându-l de atacul
nucleazelor

5
6. proteinele VirB2-VirB11 formează o structură tubulară prin care este transferat
complexul ADN-T (ADN-T+VirE2) din bacterie în celula vegetală
- mecanismul exact al acestui proces nu este pe deplin cunoscut

5
?6
7. în interiorul celulei gazdă, complexul ADN-T este direcționat către nucleu
(receptori ai celulei vegetale facilitează integrarea acestuia în genom, posibil prin
intermediul sistemului de reparare a ADN ) (Michielse și colab. 2004)

4 7
5
? 6
- dacă nu există o mare complementaritate între genomul plantei și ADN-T
introdus, acesta se integrează randomic în genomul celulei vegetale gazdă

7
4

5
? 6
 Integrarea ADN-T în genomul celulei vegetale
➢ ultima etapă a procesului de transformare genetică a plantelor este
integrarea ADN-T în genomul celulei vegetale
➢ analiza genetică a plantelor transformate cu ajutorul bacteriilor din
genul Agrobacterium a evidenţiat prezenţa uneia sau a mai multor
copii ale ADN-T la nivelul unor cromosomi diferiti
➢ s-a dovedit că, cel puţin pentru speciile studiate
- Crepis capillaris
- Lycopersicon esculentum
- Petunia hybrida
- Nicotiana tabacum
nu există o preferinţă pentru un anumit cromosom, procesul de
integrare realizându-se randomic
➢ ex. - la Crepis capilaris s-a evidenţiat posibilitatea integrării ADN-T în
oricare dintre cele trei perechi de cromosomi, în timp ce la tomate au
fost cartate 7 segmente de ADN-T pe cinci cromosomi diferiţi
➢ de asemenea, o serie de date experimentale au condus la concluzia că
integrarea ADN-T are loc atât la nivelul exonilor cât şi la nivelul
intronilor, fără a fi observată vreo preferinţă pentru una sau alta dintre
secvenţe
➢ mai mult, cercetări recente au arătat ca integrarea ADN-T s-ar realiza la
nivelul unor "puncte fierbinţi" din genomul vegetal: la nivelul zonelor
unde ADN a suferit unele modificări şi unde este necesara intervenţia
enzimelor implicate in procesul reparator
➢ aplicarea unor tehnici moderne de evidențiere in situ a ADN integrat
(tehnica FISH) a permis observarea localizării ADN-T la nivelul
cromosomilor celulei vegetale transformate
Vectori de clonare pentru
celula vegetală
• pentru realizarea transferului eficient de gene în celulele vegetale
ţintă au fost construiţi vectori de clonare specifici, de obicei
derivaţi de la plasmidele Ti sau Ri sau de la unele virusuri
caracteristice unor specii vegetale
• sistemul natural de transfer descris mai sus este impropriu pentru a
fi utilizat, ca atare, în scopul ameliorării plantelor

DE CE???
▪ pentru a putea fi aplicat, plasmidele Ti au fost modificate drastic:
- prin eliminarea genelor ce determină producerea tumorilor
- prin menţinerea şi clonarea în alte plasmide, mai mici, doar a
regiunilor marginale şi a unor promotori ce sunt recunoscuţi de
echipamentul de transcriere al celulelor vegetale
- între extremităţile ADN-T prelucrat, au fost introduse gene marker
specifice (nptII, gus, cat) sub controlul unor promotori corespunzători
(Pnos, P35S), obţinându-se vectori de clonare foarte eficienţi
 npt II – neomicinfosfotransferaza ce determină rezistenţa la
kanamicină;
 cat – cloramfenicolaminotransferaza;
 gus – β-glucuronidaza, permite utilizarea unui test histochimic de
identificare a celulelor transformate – substratul cromogen incolor este
convertit la un compus de culoare albastră;
 gfp – codifică o proteină cu fluorescenţă verde

▪ pornindu-se de la constatarea că, pentru a se realiza transferul de material

genetic în celula vegetală este suficient să existe extremităţile de 25 pb
ale ADN-T (+ operonul vir), au fost făcute diferite încercări de înlocuire a
genelor din interiorul ADN-T cu alte gene, de provenienţă străină
ADN-T

MCS
 Modalităţi de introducere a
genelor de interes în celulele
vegetale
❑ au fost elaborate numeroase metode, a căror eficienţă variază în
funcţie de specia vegetală testată sau de tipul de ţesut utilizat în
experimente:
1. METODA CO-CULTIVĂRII celulelor bacteriene (A. tumefaciens sau
A. rhizogenes ce conţin vectorii de clonare specifici) cu:
- fragmente de ţesut vegetal (discuri foliare sau fragmente de
tulpină)
- suspensii celulare vegetale
- cu protoplaşti vegetali
- cu lăstari sau chiar
- cu seminţe
 2. CONJUGARE TRIPARENTALĂ
➢ vectorii de clonare utilizaţi pentru transferul de gene în celulele vegetale sunt
menţinuţi, de obicei, în diferite tulpini de E. coli, de unde sunt izolaţi atunci
când este necesar
➢ s-a dovedit că tulpinile de E. coli, chiar dacă poartă vectorul de clonare
specific pentru celulele vegetale, NU POT realiza transferul acestuia într-o
gazdă nouă
➢ este esenţial ca vectorul să se găsească într-o tulpină corespunzătoare de
A. tumefaciens
➢ metodologia de transformare a celulelor de A. tumefaciens este relativ
complicată (îngheţ – dezgheţ sau electroporare), astfel că pentru introducerea
unui vector de clonare dorit (cu sau fără genă de interes) se preferă conjugarea

➢ plasmida ce se transferă trebuie să poarte genele tra (pentru sinteza pililor şi

medierea transferului) şi genele mob (pentru declanşarea transferului ADN sub
formă monocatenară)
E. coli – contine vectorul pBI121 – cu ADN-T
E. coli - tulpina helper pentru furnizarea genelor mob si tra
A. tumefaciens – acceptor al vectorului
- dezarmata – nu mai contine ADN-T, ci doar operonul vir
3. ELECTROTRANSFORMAREA celulelor vegetale (ţesut intact, celule
întregi sau protoplaşti) folosindu-se ADN plasmidial modificat

✓ constă în inducerea unei permeabilizări reversibile a celulelor procariote

sau eucariote prin utilizarea unui câmp electric

✓ in prezenţa unui câmp electric extern, componentele membranei celulare devin

polarizate şi membrana este traversată de un potenţial electric

✓ dacă diferenţa de potenţial depăşeşte o valoare prag, membrana se „rupe”

în anumite zone şi devine permeabilă pentru moleculele exogene

✓ dacă mărimea şi durata aplicării câmpului electric nu depăşesc o anumită

valoare critică limită, permeabilitatea este reversibilă, celula nefiind afectată

✓ electrotransformarea presupune introducerea de ADN cromosomal sau

plasmidial într-o celulă gazdă prin intermediul unui puls electric de tensiune
înaltă
4. TRANSFORMAREA DIRECTĂ A PROTOPLAŞTILOR
vegetali cu ADN plasmidial purificat dintr-o gazdă
bacteriană; transformarea se realizează în prezenţa CaCl2
şi a polietilenglicolului (PEG)
 5. MICROINJECTAREA ADN în celule sau în ţesutul conducător
(macroinjectarea)
o cele mai multe rezultate au fost obţinute cu protoplaşti vegetali
evacuolaţi, prin introducerea fie a unor cromosomi de la specii diferite,
fie a unor vectori derivaţi de la plasmida Ti de la Agrobacterium
tumefaciens

Avantaje:
- cantitatea de ADN introdusă într-o celulă poate fi optimizată;
- se poate decide care celulă va primi ADN;
- introducerea ADN poate fi urmărită la microscop;
- celulele microinjectate pot fi reluate cu uşurinţă, cultivate şi apoi
multiplicate pe medii specifice, din ele regenerându-se organisme întregi,
transgenice (datorită totipotenței celulelor vegetale), obţinându-se în acest
fel clone.
System diagram.
(1) Inverted microscope (Nikon; model
TMD).
(2) Joystick Hydraulic Micromanipulator
(Narishige; model MO-202); (x, y)
thimbles, (z, t) knobs.
(3) Microinjector (Narishige; model IM-5B).
(4) Floating table (Kinetic Systems, Inc.;
“Vibraplane” Inertia Isolation Table, model
1201).
(5) Remote-control Hydraulic Microdrive
(Narishige; model MO-22).
(6) Auxiliary light-weight manipulator
(Narishige; model M-4).
(7) Microneedle holder (Narishige, model
HI-4).
(8) A zoom lens for the video camera .
6. METODA BIOLISTICĂ (bombardarea celulelor vegetale cu
microproiectile reprezentate de particule de tungsten sau aur coloidal
acoperite cu ADN de interes)

Principiu:
• ADN de interes este depus pe suprafaţa unor particule de tungsten sau
aur coloidal (cu un diametru de aproximativ 1μm), prin precipitare cu
CaCl2, acestea constituind "gloanţele“
• particulele astfel pregătite sunt introduse într-un dispozitiv special, numit
"puşcă„ („gene gun”)
 APLICAŢII ALE
TRANSGENEZEI LA
PLANTE
❑ până în prezent au fost obţinute o serie de rezultate
semnificative, unele aplicate deja în practică, aşa cum
sunt:

➢ plante transgenice rezistente la viroze

➢ plante transgenice rezistente la atacul unor dăunători
➢ plante transgenice rezistente la erbicide
➢ plante transgenice de interes horticol (plante
ornamentale cu fenotipuri noi, plante care produc fructe
rezistente la înmuiere)
➢ plante transgenice capabile să sintetizeze metaboliţi
secundari în cantităţi crescute
➢ plante transgenice producătoare de anticorpi
„comestibili” etc.
➢ plante rezistente la seceta
➢ plante rezistente la inghet
EXEMPLE de plante modificate genetic:
❑ Bumbac Bt
– plante de bumbac rezistente la unele lepidoptere
❑ Soia Round-up ready
– plante de soia rezistente la glifosat (component active erbicid)
❑ Golden rice
– orez cu capacitate de a produce beta-carotene (provitamina A)
 ❑ Obţinerea de plante rezistente la viroze
• Bolile virale la plante determină, anual, reduceri semnificative ale
recoltelor, cu pierderi însemnate în plan economic.

• Infecţiile virale sunt asociate cu:

- reducerea ratei de creştere a plantelor
- alterarea calităţii recoltelor şi, bineînţeles
- reducerea lor cantitativă

• S-a pornit de la ideea că, dacă s-ar reuşi:

ar putea determina
rezistenţă încrucişată şi
să asigure protecţie faţă faţă de virusuri mai
clonarea unei gene virale de un virus cu efecte
minore păgubitoare (“cross-
protection”).
▪ Primele experimente de acest tip au fost realizate la tutun
- cu gena (ADNc) pentru proteina capsidală de la VMT
- care a fost clonată într-un vector de co-integrare derivat de la plasmida Ti
(sub controlul promotorului 35S de la CaMV şi a terminatorului nos)
- introducerea genei virale s-a realizat prin metoda infectării discurilor foliare,
- urmată de regenerarea plantelor şi de testarea lor pentru rezistenţă la VMT

o Dacă la plantele martor, infectate cu VMT, simptomele bolii au apărut după 3-4
zile, plantele transgenice, obţinute conform modelului de mai sus, au sintetizat
proteina virală (mai ales la nivelul frunzelor), ceea ce le-a asigurat rezistenţă la
infecţia virală.

▪ Rezultate similare au fost obţinute şi la tomate, cartof şi lucernă pentru virusuri

specifice pentru plantele respective.
▪ Plantele transgenice de tomate au manifestat caracterul de rezistenţă la atacul
viral, chiar şi după cultivarea pe suprafeţe mari (în câmp), păstrându-şi în acelaşi
timp, nealterate, celelalte caracteristici de interes agronomic.

▪ Până în prezent NU SUNT cultivate în câmp, în scopuri comerciale, plante

transgenice rezistente la viroze!!!
▪ sunt în testări plante transgenice de prun rezistente la virusul Plum Pox (inclusiv în
Romania la Statiunea de cercetări de la Bistrița).
▪ are autorizare (CE) pentru a face aceste teste până în 2019, iar suprafaţa cultivată
cu acest tip de pruni este de 1.200 m2
http://www.economica.net/prunele-romanesti-au-ramas-singurele-organisme-modificate-genetic-produse-in-tara-restul-de-omg-uri-le-mancam-din-
import_146311.html#ixzz5D0EzXKqS
 ❑ Plante transgenice rezistente la
acţiunea erbicidelor
➢ erbicidele utilizate în practică sunt în majoritate neselective, astfel că pot
produce, pe lângă eliminarea buruienilor şi efecte nedorite plantelor
de cultură
➢ de asemenea, multe dintre erbicide sunt înmagazinate în corpul plantei de
cultură, putând ajunge la om şi animale, uneori în doze toxice
➢ obţinerea plantelor modificate genetic, rezistente la acţiunea erbicidelor
asigură costuri de producţie mai reduse (aplicarea erbicidelor făcându-se
pe perioade mai scurte) şi efecte pozitive de protecţie a mediului
➢ căile de obţinere a plantelor transgenice rezistente la erbicide sunt variate

➢ în funcţie de tipul de erbicid faţă de care se doreşte inducerea

rezistenţei, plantele transgenice pot fi capabile să producă:
– cantitate mare de enzimă, care este de obicei ţinta de acţiune a erbicidului
utilizat
– enzimă mutantă, rezistentă la acţiunea erbicidului
– enzime care să inactiveze erbicidul (enzime de detoxifiere)
➢ dintre cele mai folosite erbicide, faţă de care s-a testat posibilitatea
de a obţine plante rezistente, sunt de menţionat:
- glifosat
- fosfinotricin
- atrazin
- sulfoniluree
- bromoxinil
- bialafos etc.
➢ o parte dintre acestea (glifosat sau sulfoniluree) au ca ţintă de acţiune
unele enzime ce intervin în căile fundamentale de biosinteză a
aminoacizilor aromatici
➢ blocarea acestor căi de biosinteză, prin acţiunea erbicidelor, conduce
la moartea plantelor

➢ in cazul sulfonilureei, aceasta inhibă activitatea enzimei acetolactat-

sintetaza ce face parte din calea de biosinteză a aminoacizilor
ramificaţi, localizată la nivelul plastidelor
 EXEMPLU:

✓ este cel al erbicidului glifosat (N-

fosfonometilglicină, Round-Up) ce inhibă
acţiunea enzimei 5-enolpiruvilshikimat-3-
fosfat-sintetaza (EPSPS), enzima
localizată în cloroplaste şi implicată în
calea de biosinteză a unor aminoacizi
aromatici esenţiali
✓cercetătorii de la Monsanto au introdus gena pentru EPSPS (ADNc), izolată de
la plante de petunie, în diferite gazde (petunia, tutun), ceea ce a determinat o
creştere de peste 20 de ori a nivelului activităţii enzimatice (EPSPS) în plantele
transgenice, comparativ cu cele de tip sălbatic
✓superproducţia de EPSPS de către plantele transgenice le asigură acestora o
rezistenţă la concentraţii de erbicid de patru ori mai mari decât cele ce distrug
plantele de tip sălbatic

promotor peptid semnal gena terminator

Vectorii de clonare CP4
EPSPS au fost prima
data patentati de catre
Monsanto, in sept. 1994
- in 1996 – soia RoundUp Ready a fost disponibila comercial
- in 1998 – a fost disponibil si porumb RoundUp Ready
- in prezent, la nivel mondial, exista culturi RoundUp Ready de:
- soia
- porumb
- rapita
- sfecla de zahar
- bumbac
- lucerna
 Soia Roundup Ready – linia GTS 40-3-2
✓ o altă variantă a fost aceea a obţinerii unei gene mutante pentru EPSPS
insensibilă la acţiunea glifosatului
✓ gena ce codifică pentru rezistența la glifosat este de origine bacteriană, ea fiind
izolată din bacteria A.tumefaciens CP4 și utilizată pentru obținerea unui construct
specific: gena a fost clonată sub controlul unui promotor puternic (P-CaMV
E35S) și a unei regiuni de terminare derivate dintr-o plasmidă Ti de la
A.tumefaciens (T-nos = regiunea de terminare a genei pentru nopalin sintază=
semnalul nos de poliadenilare)

✓ in constructul folosit pentru clonare a mai fost introdusă o secvență, CTP4, ce

codifică pentru un peptid de tranzit din cloroplaste, derivată de la Petunia hibrida
(localizarea sa fiind la extremitatea 5’ a genei pentru toleranța la glifosat)
✓ peptidul semnal fuzionat cu gena pentru EPSPS facilitează importul în
cloroplaste a enzimei heterologe sintetizate, localizare unde se găsesc atât calea
metabolică a shikimatului cât și situsul de acțiune pentru glifosat
✓ in momentul în care transferul în cloroplaste s-a produs, peptidul semnal este
îndepărtat și degradat proteolitic
Weed-infested soybean plot (left) and Roundup
Ready® soybeans after Roundup treatment
▪ metoda de obținere a soiului de soia modificat genetic s-a bazat pe utilizarea
soiului comercial A5403 care a fost supus unui proces de transformare genetică
(metoda biolostică) folosind vectorul de clonare recombinat PV-GMGT04
 ❑ Plante transgenice rezistente la atacul unor
dăunători
➢ pierderile înregistrate anual in producţia agricolă globală, ca urmare a
atacului insectelor dăunătoare, sunt estimate la aproximativ 14%, în
timp ce, raportat la anumite specii vegetale în parte, pierderile sunt mult
mai mari:
52% la grâu
83% la orez
59% la porumb
74% la cartof
58% la soia şi
84% la bumbac
➢ insectele determină scăderea producţiei agricole atât prin:
- acţiune directă cât şi prin
- acţiune indirectă, ca vectori ai unor fitopatogeni variaţi
➢ limitarea acţiunii acestora se realizează prin folosirea pesticidelor,
estimate la un cost de aproximativ 10 miliarde de USD anual
➢tehnologia ADN recombinant oferă în prezent posibilitatea obţinerii de noi
insecticide biologice care păstrează avantajele agenţilor biologici „clasici” de control
având în plus unele caracteristici noi

➢cu toate acestea, din considerente comerciale, tehnologiile respective nu sunt

accesibile tuturor utilizatorilor posibili, mai ales dacă aceştia sunt săraci şi, în plus
au generat o serie de dezbateri publice asupra utilităţii lor, a efectelor asupra altor
organisme decât cele ţintă sau asupra mediului
➢in elaborarea metodologiei de clonare s-a pornit de la observaţia că există un grup
de bacterii Gram+, aparţinând speciei Bacillus thuringiensis, care produc o toxină,
numită delta-endotoxina sau proteina cristal, capabilă să omoare o gamă foarte largă
de insecte (coleoptere, lepidoptere, diptere), în funcţie de tulpina bacteriană

genele implicate în sinteza

B. thuringiensis var. proteina cristal (δ-
acestei proteine sunt localizate,
tenebrionis endotoxina) este
la majoritatea tulpinilor
sintetizează o δ- exprimată, în mod
bacteriene, pe plasmide de
endotoxină eficientă normal, ca o pro-toxină
dimensiuni mari (75 kb),
împotriva gândacului de inactivă, de dimensiuni
producerea toxinei făcându-se
Colorado mari
în cursul sporulării

aceasta recunoaşte
care suferă o prelucrare
receptorii specifici de
proteolitică în intestinul
moartea insectelor la nivelul celulelor
insectei sensibile,
intestinale şi blochează
devenind toxină activă
funcţiile acestor celule
➢ studiile asupra genelor ce codifică proteinele inhibitorii produse de
B.thuringiensis au condus la gruparea acestora în patru tipuri, pe baza
specificităţii de acţiune (de tipul de insectă ţintă) şi a secvenţei de
nucleotide:
✓ genele cry de tipul I codifică proteine de 130 kDa specifice pentru
larvele de lepidoptere
✓ genele cry de tipul II codifică proteine de 70 kDa active asupra
larvelor de diptere şi lepidoptere
✓ genele cry de tipul III codifică proteine de 70 kDa cu acţiune specifică
asupra larvelor de coleoptere
✓ genele cry de tipul IV codifică proteine inhibitorii pentru larvele de
diptere

➢ trebuie precizat însă faptul că numărul de gene identificate că sunt

codificatoare pentru proteine de tip δ-endotoxine este foarte mare: 140 de
gene cu specificitate pentru lepidoptere, coleoptere şi diptere
 ➢ Porumbul MON810 rezistent la dăunători
(sfredelitorul european Ostrinia nubilalis)

➢ gena cry1A(b) a fost obținută de la Bacillus thuringiensis subsp.

kurstaki HD1, ea fiind prelucrată in vitro astfel încât să se optimizeze și
maximizeze exprimarea proteinei δ-endotoxina CRY1A(b)
➢ proteina devine toxică pentru larvele de lepidoptere după clivarea sa
proteolitică, rezultând o formă rezistentă la tripsină

legarea
fragmentului
proteic activ la
receptorii
activitatea specifici situați la dezechilibrarea
insecticidă nivelul celulelor rezultând pori balanței liza celulară
depinde din epiteliul osmotice
intestinului
subțire al
insectelor
sensibile
➢pentru obținerea porumbului MON810 s-a utilizat o copie a genei cry1A(b)
clonată sub controlul puternicului promotor constitutiv 35S de la CaMV și a
secvenței leader de la intronul genei HSP70 (”heat shock protein 70”) și,
prezentând la extremitatea 3’ a genei terminatorul T-nos.
➢ modalitatea de obținere a plantelor transgenice a fost următoarea:
- celule cultivate in vitro aparținând genotipului Hi-II de porumb
- au fost supuse bombardării cu microproiectile
- folosindu-se un amestec de vectori de clonare:
PV-ZMBK07+PVZMBK10
- prima plasmidă conține gena cry1A(b) în timp ce plasmida PV-ZMBK10
conține genele CP4 EPSPS și gox (gox = glyphosate oxydoreductase)
- ambele plasmide conțin gena nptII (selecția bacteriilor ce conțin
vectorii), sub controlul unui promotor bacterian și originea replicării din
plasmida pUC
- selecția celulelor transformate s-a realizat pe baza rezistenței la glifosat
după care au fost regenerate plante transgenice
➢ analizele moleculare efectuate asupra plantelor regenerate au arătat
că doar elemente genetice din plasmida PV-ZMBK07 s-au integrat
în genomul celulelor vegetale ca insert unic format din promotorul
35S CaMV, secvența leader hsp70 și gena cry1A(b) prelucrată

➢ semnalul de terminare nos existent la nivelul plasmidei a fost

pierdut pe parcursul prelucrării casetei genetice astfel că el nu se
va regăsi în genomul vegetal

➢ studiile efectuate asupra stabilității insertului au arătat că acesta se

menține pe parcursul mai multor generații de încrucișări cu
diferite genotipuri de porumb, plantele rezultate fiind rezistente față
de dăunători
 EVALUAREA RISCURILOR ASUPRA MEDIULUI A MON810

• MON810 este un eveniment de transformare obtinut de firma

Monsanto prin biotehnologie moderna, care sintetizeaza proteina
cry1Ab (Bt), o delta endotoxina sintetizata in mod natural de
bacteria din sol Bacillus thuringiensis
• porumbul care sintetizeaza acesta proteina este eficient in
combaterea urmatorilor daunatori:
- Ostrinia nubilalis
- Sesamia nonagroides
- Spodoptera littoralis si
- Helicoverpa zea
•proteinele Bt au un mod de actiune specific: afecteaza numai insectele care
poseda receptori specifici
•nu afecteaza nicio alta forma de viata, mamifere sau alte insecte, care nu
poseda acesti receptori
•proteinele Bt sunt folosite de peste 40 de ani in insecticidele microbiene

• proteina Cry 1Ab:

- este prezenta in plantele de porumb MON810 in cantitati extrem de
reduse (in boabe variaza intre 0,41 – 0,53 μg / g tesut proaspat)
- este rapid degradata in fluidele gastrice simulate
- nu are asemanari cu alergenii cunoscuti
- nu a avut efecte daunatoare asupra animalelor hranite cu cantitati
foarte mari (doza administrata soarecilor a fost ~20 milioane mai mare
decat cantitatea pe care omul ar prelua-o prin dieta)

• in prezent există pe piaţă mai multe evenimente de transformare care

sintetizează proteinele Cry
porumb - Cry1Ab - MON 810
- BT 11
- BT 176
- Cry1F - 1507
bumbac - Cry1Ac (singură sau în combinaţie cu Cry2Ab2)
• Pentru evaluarea riscurilor, conform Anexei 2 la Ordonanta 43/2007
sunt necesare urmatoarele:
– evaluarile efectuate de autoritatile implicate in reglementare,
incepand cu anul 1998 (EFSA);
– lucrarile publicate in periodicele stiintifice cu referenti (peer-
reviewed);
– carti stiintifice
– rapoarte, inclusiv cele de monitorizare, din regiunile in care
porumbul MON810 se cultiva
– rapoarte oficiale ale organizatiilor guvernamentale internationale
(OECD, FAO, UE).
 ❑ Plante transgenice cu modificări ale formei şi culorii
➢ producerea şi comercializarea florilor asigură obţinerea unor venituri
însemnate pentru firmele specializate
➢ din acest motiv, au fost realizate numeroase experimente ce permit:
- pe de o parte, multiplicarea eficientă a unor specii horticole
recalcitrante şi,
- pe de altă parte, prin aplicarea tehnologiilor moleculare (tehnologia
ADN recombinant) obţinerea unor flori cu caracteristici noi

➢ principalii pigmenţi responsabili de culoarea florilor sunt:

- flavonoizii (roz, roşu, orange, purpuriu, bleu, albastru-închis)
- carotenoizii (galben, orange sau roşu) şi
- betalainele (galben, orange, roşu sau purpuriu)

➢ deşi pigmenţii clorofilieni pot influenţa culoarea şi determină, la anumite

specii (de exemplu, Helleborus sp.) culoarea verde a florilor, ei au mai
puţină importanţă în obţinerea unor nuanţe spectaculoase
➢ dezvoltarea tehnologiei ADN
recombinant a permis însă obţinerea
trandafirilor albaştri prin clonarea
genei implicate în sinteza
pigmentului albastru (delfinidium),
izolată de la petuniile de culoare
albastră
➢ desi din punct de vedere "tehnic"
clonarea s-a realizat, rezultatele
obţinute de experimentatori nu au
fost întotdeauna cele dorite, astfel că
până în prezent ele nu au putut fi
aplicate la scară industrială, pentru
comercializare
❑ o companie australiana (Florigene) si una
japoneza (Suntory) – au reusit sa obtina in
2004 o varietate de trandafir cu pigment
albastru (delfinidium), pornind de la un trandafir
alb
❑ Desi a fost descries ca fiind albastru (companii
si presa), in realitate este mov deshis - lavanda

Suntory "blue" rose

➢ cercetările efectuate au permis clarificarea unor aspecte legate de
biosinteza pigmenţilor flavonoizi şi de genele implicate în acest proces,
reuşindu-se chiar modificarea în spaţiu şi timp a producerii de antociani
(de exemplu, la petunie şi tutun)

➢ dintre genurile vegetale la care au fost obţinute plante transgenice ce

manifestau modificări ale culorii florilor pot fi menţionate:
Petunia Eustoma
Dendranthema Rosa
Gerbera Nicotiana
Dianthus

➢ de asemenea, este de menționat faptul că, singurele plante

transgenice aflate pe piața florilor tăiate este seria garoafelor
Moondust, ce include evenimentele de transformare Moonvista,
Moonshade, Moonlite și Moonaquala, la care culoarea florilor a fost
modificată genetic (nuanțe de la roz-violet până la violet închis)
 ❑ Golden rice
➢ orezul reprezintă principala sursă de hrană pentru un număr foarte
mare de oameni dar, din nefericire, partea din bob care se mănâncă,
endospermul, este lipsit de o serie de nutrienţi esenţiali dintre care
cel mai important este –carotenul (precursor al vitaminei A)
➢ din acest motiv, în zonele globului unde orezul este principala sursă de
hrană se înregistrează numeroase cazuri de avitaminoză, cu
consecinţe dintre cele mai grave
➢deoarece nu există nici o formă de orez care să producă -caroten, metodele
clasice de ameliorare nu pot rezolva problemele legate de obţinerea de soiuri
capabile să sintetizeze provitamina A
➢s-a descoperit că endospermul de orez conţine enzimele care catalizează primele
etape ale biosintezei β-carotenului dar lipsesc genele ce codifică etapele cheie,
intermediare
➢astfel, au fost izolate şi clonate:
- gena psy (pentru phytoen sintaza)
de la Narcisa (Narcissus pseudonarcissus
- gena lcy (pentru licopen β-ciclaza)
- gena crt I (pentru phytoen desaturase) – de la Erwinia uredovora
alături de alte elemente genetice, obținându-se în final o formă transgenică de orez
care este capabilă să producă vitamina A
vectori utilizati in obtinerea primului eveniment de golden rice
 Tomate Flavr Savr

❑ in 1994, compania Calgene (California USA) a adus pe piata primul produs

modificat genetic pentru consum (tomatele Flavr Savr - longer-lasting, better-
tasting)
❑ poligalacturonaza (PG) – enzima produsa in timpul coacerii, ce depolimerizeaza
pectina din peretii celulari vegetali inmuierea tomatelor recoltate
❑ a fost identificata gena responsabila de producerea PG si inserata intr-o plasmida
(pentru producerea unui transcript antisens)
❑ transcriptul antisens se leaga la ARNm sens al genei pentru PG – are ca rezultat
blocarea traducerii informatiei genetice si deci blocarea producerii de PG (deci
viata mai lunga)
❑ nu au rezistat pe piata (doar cativa ani), mai ales dupa ce Calgene a vandut
produsul companiei Monsanto (netransparenta la etichetare) – in present NU mai
exista pe piata
Conform OUG 43/2007, în cazul plantelor modificate genetic se analizează
următoarele aspecte:

I. Probabilitatea ca PSMG să devină mai persistente decât plantele gazdă sau receptoare în
habitatele agricole sau să se multiplice mai repede în habitatele naturale
II. Avantajele sau dezavantajele selective conferite PSMG
III. Posibilitatea transferului de gene la aceleaşi specii sau alte specii de plante, compatibile din
punct de vedere sexual, în condiţiile plantării unei PSMG, şi orice alt avantaj sau
dezavantaj selectiv conferit respectivelor specii de plante
IV. Impactul potenţial asupra mediului, imediat şi/sau întârziat, al interacţiunilor directe şi
indirecte dintre PSMG şi organisme-ţintă, cum ar fi prădătorii, organisme parazite şi
agenţi patogenii (dacă este cazul)
V. Impactul posibil asupra mediului, imediat şi/sau întârziat, pe care le pot avea interacţiunile
directe şi indirecte dintre PSMG şi organisme non-ţintă (luând, de asemenea, în
considerare interacţiunile organismelor cu organisme - ţintă), inclusiv impactul
asupra nivelurilor populaţiilor de concurenţi, erbivore, simbionţi (dacă este cazul),
paraziţi şi agenţi patogeni
VI. Efectele posibile imediate şi/sau întârziate asupra sănătăţii umane, rezultând din
interacţiunile potenţiale directe şi indirecte dintre PSMG şi persoanele care lucrează,
care intră în contact sau care se află în vecinătatea zonelor cultivate cu plantele
superioare modificate genetic
VII. Posibilele efecte imediate şi/sau întârziate asupra sănătăţii animalelor şi consecinţele
asupra lanţului furajer/alimentar ce pot apărea ca urmare a consumului organismelor
modificate genetic sau al produselor derivate din acestea, dacă se intenţionează
utilizarea ca hrană pentru animale
VIII. Efectele posibile imediate şi/sau întârziate asupra proceselor biogeochimice, rezultând din
interacţiunile potenţiale directe şi indirecte dintre OMG şi organismele ţintă şi non-
ţintă aflate în vecinătatea mediului de introducere a OMG sau al OMG-urilor
IX. Efectele posibile asupra mediului, imediate şi/sau întârziate, directe şi indirecte, pe care
tehnicile specifice de cultivare, de management şi de recoltare utilizate pentru PSMG
pot să le aibă asupra mediului, în cazul în care aceste tehnici sunt diferite de cele
utilizate pentru plantele superioare nemodificate genetic.
I. Probabilitatea ca PSMG să devină mai persistente
decât plantele gazdă sau receptoare în habitatele
agricole sau să se multiplice mai repede în habitatele
naturale
• Probabilitatea răspândirii neintenţionate a porumbului
MON 810 în mediile neagronomice este neglijabilă,
deoarece persistenţa lui în habitatele agricole şi
invazivitatea în habitatele naturale sunt nemodificate
comparativ cu varietăţile de porumb convenţional, iar
rezultatele monitorizarii acestui produs din anul 1996, de
la introducerea lui pe piata si pana in prezent, confirma
aceasta concluzie.
• Nu exista nicio dovada directa ca semintele de
porumb care ar ajunge accidental in habitatele
natural ar germina, iar plantulele ar supravietui
rigorilor iernii. Prin urmare riscurile asupra mediului
associate unei eventuale persistențe sunt neglijabile.
II. Avantajele sau dezavantajele selective conferite PSMG

• În habitatele agricole, singurul avantaj selectiv al plantelor de

porumb MON 810 care decurge din modificarea genetică este
rezistenţa la atacul dăunătorului Ostrinia nubilalis. Acest avantaj
selectiv se află la baza sistemului agronomic Bt. Mai mult, acest
avantaj este relevant numai în cultură şi este limitat în timp la
intervalul dintre semănat şi recoltare, deoarece plantele de porumb
MON 810 eventual nerecoltate nu vor persista în câmp. Crearea
unor cultivare rezistente la atacurile daunatorilor este un obiectiv
permanent in programele de ameliorare ale plantelor cultivate. Sunt
numeroase exemplele de soiuri rezistente la atacul unor daunatori,
care, introduse in culturi comerciale, nu au prezentat niciun avantaj
selectiv.
• Prin urmare, singurul avantaj selectiv al porumbului MON 810
care este asociat cu caracterul introdus, de rezistenţă la atacul
sfredelitorului, se consideră că prezintă un risc neglijabil
pentru mediu.
III. Posibilitatea transferului de gene la aceleaşi specii sau alte specii de plante,
compatibile din punct de vedere sexual, în condiţiile plantării unei PSMG, şi
orice alt avantaj sau dezavantaj selectiv conferit respectivelor specii de plante
Transferul orizontal
• Probabilitatea transferului materialului genetic provenit de la porumbul MON810 la
bacterii este neglijabilă. De altfel, nu se cunoaşte niciun mecanism de transfer al ADN
de la plante la microorganisme în condiţii naturale. Nu exista nicio informatie stiintifica
care sa ateste existenta acestui transfer.
Transferul vertical
a) Transferul interspecific ori intergeneric
• Potenţialul de transfer interspecific şi intergeneric al materialului genetic de la
porumbul MON810 este neglijabil, deoarece în Europa nu există specii sălbatice sau
buruieni înrudite, sexual compatibile, cu Zea mays.
b)Transferul intraspecific
• Transferul de material genetic la alte plante de porumb cultivate devine din ce în ce
mai puţin probabil pe măsură ce distanţa dintre acestea şi porumbul transgenic
creşte. Şi este neglijabil la 200 de metri, distanţa acceptată pentru izolarea loturilor
destinate producerii de sămânţă certificată, conform normelor internaţionale de
puritate (normele de certificare OECD). HG 173/2006 stabileste ca distantele de
izolare dintre culturile de PMG, pe de o parte, si culturile conventionale/ecologice, pe
de alta parte, trebuie sa fie cele prevazute de legislatia in vigoare referitoare la
certificarea semintelor.
In concluzie, se poate aprecia că riscul asociat transferului transgenelor
interspecific este neglijabil, iar cel intraspecific poate fi neglijabil cu condiția
respectării distanțelor, față de culturile de porumb nemodificat genetic,
acceptate, conform normelor naționale și internaționale, pentru izolarea
loturilor destinate producerii de sămânță.
IV. Impactul potenţial asupra mediului, imediat şi/sau întârziat, al interacţiunilor directe şi
indirecte dintre PSMG şi organisme-ţintă, cum ar fi prădătorii, organisme parazite şi agenţi
patogenii (dacă este cazul)

• Toţi dăunătorii dobîndesc rezistenţă la acţiunea insecticidă a substanţelor chimice cu care se

combat ca urmare a presiunii selective exercitate de acestea. Managementul apariţiei insectelor
rezistente include practicile care au drept scop tocmai reducerea posibilitaţilor ca dăunătorii să
devină rezistenţi la pesticide.
• Sfredelitorul european al tulpinilor este una dintre cele mai importante insecte daunatoare a
porumbului determinand, in anii cu grad ridicat de infestare, pierderi de productie de peste 20%.
Sinteza constitutiva a toxinei Bt intreaga perioada de vegetatie mareste riscul selectiei
genotipurilor rezistente mult mai mult decat tratamentele conventionale cu insecticidul microbian.
De aceea, aplicarea strategiei de management a riscurilor aparitiei insectelor rezistente la
proteina insecticid sintetizata de porumbul Bt este obligatorie pentru toti cultivatorii facand parte
din tehnologia de cultura a acestui produs.
• In Spania, tara in care se cultiva porumb Bt din anul 1998, monitorizarea anuala a campurilor nu
a semnalat schimbari in privinta sensibilitatii populatiilor de Sesamia nonagrioides si Ostrinia
nubilalis. Testele de sensibilitate/reziatenta au fost facute nu numai pe a doua generatie, asa cum
s-a anticipat initial, ci si pe generatiile urmatoare (Farinos et al., 2004).
• Cercetari referitoare la detectarea timpurie a indivizilor rezistenti la proteina insecticid in populatia
sfredelitorului european al tulpinilor si la intelegerea mecanismelor acestei rezistente au fost
efectuate si in Germania
• Nu au fost identificati indivizi rezistenti chiar si dupa aplicarea unei presiuni selective in laborator.
• Pana in anul 2007, in culturile Bt nu a fost semnalata aparitia rezistentei la proteina Cry1Ab la
principalii daunatori ai porumbului. GuoPing et al. (2007) raporteaza o crestere lenta a frecventei
alelelor de rezistenta, care ar putea genera populatii care sa puna probleme agronomice intr-un
interval de 11 -15 ani.
• Se apreciaza ca natura poligenica a caracterului si frecventa redusa a genelor majore de
rezistenta la proteina Cry1Ab sunt factori importanti in intarzierea aparitiei rezistentei la porumbul
Bt in populatiile daunatorului (Alves et al., 2006).
V. Impactul posibil asupra mediului, imediat şi/sau întârziat, pe care le pot
avea interacţiunile directe şi indirecte dintre PSMG şi organisme non-
ţintă (luând, de asemenea, în considerare interacţiunile organismelor
cu organisme - ţintă), inclusiv impactul asupra nivelurilor populaţiilor
de concurenţi, erbivore, simbionţi (dacă este cazul), paraziţi şi agenţi
patogeni
• Porumbul Bt este eficient in combaterea urmatorilor daunatori: Ostrinia
nubilalis, Sesamia nonagroides, Spodoptera littoralis si Helicoverpa zea. Ca
si in cazul celorlalte produse utilizate pentru combaterea daunatorilor, care
includ insecticidele sintetice si organice, agentii de combatere biologica si
plantele gazda rezistente obtinute prin ameliorare conventionala, unul din
riscurile asociate porumbului MON810 este potentialul lui de a afecta
organismele nevizate: specii de artropode care au functii ecologice
importante cum sunt controlul biologic, polenizarea si descompunerea
resturilor vegetale
• In consecinta, in evaluarea riscurilor asociate utilizarii porumbului Bt care
sintetizeaza proteina cry1Ab, se are in vedere faptul ca organismele care ar
putea fi afectate sunt cele implicate in combaterea biologica, care apartin
ordinului Coleoptera (Coccinela), Neuroptera (Chrysoperla carnea) si
Hymenoptera (vispile parazite), in polenizare, cum sunt albinele si bondarii
(Hymenoptera), si in descompunerea resturilor vegetale, cum sunt
artropodele din sol (de exemplu, colembollele), dar si lepidopterele nevizate.
• Toxinele Bt, inclusiv toxina cry1Ab sintetizata de porumbul MON810, au fost
testate atat in conditii de laborator cat si in conditii experimentale in camp,
pe diferite organisme nevizate, cel mai frecvent pradatori (Chrysoperla
carnea), diferite heteroptere (Orius sp., Geocoris sp.etc.,) si coccinelidae
(Coccinella septempunctata, Hippodamia convergensca) si pe specii
parazite (Cotesia marginiventris, Campolestis sonorensis)
VI. Efectele posibile imediate şi/sau întârziate asupra sănătăţii umane,
rezultând din interacţiunile potenţiale directe şi indirecte dintre PSMG
şi persoanele care lucrează, care intră în contact sau care se află în
vecinătatea zonelor cultivate cu plantele superioare modificate genetic
• Există pe piaţă porumb care sintetizează proteinele Cry1Ab (MON 810 şi
produsele derivate cu gene cumulate, BT 11 şi BT 176), iar absenţa
oricăror efecte dăunătoare asupra sănătăţii determinate de cultivarea si
consumul acestor produse, timp de mai mulţi ani, confirmă siguranţa lor.
• Istoria de utilizare sigură a proteinelor Cry este confirmată şi de
asemănarea cu proteinele de tip sălbatic prezente în pesticidele Bt de
origine microbiană. Preparatele microbiene Bt sunt folosite ca insecticide de
suprafaţă de peste 40 de ani fără să fi fost raportate efecte dăunătoare ale
acestora asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor (Betz et al., 2000).
Testarea în câmp multianuală şi experienţa post-comercializare nu au
furnizat nicio dovadă a faptului ca MON810 ar afecta persoanele implicate
în cultivare, păstrare, mânuire, procesare sau utilizare ca aliment sau furaj
într-un mod diferit de porumbul tradiţional.
• În concluzie, probabilitatea producerii unor efecte dăunătoare
asupra oamenilor care vin în contact cu porumbul nu este mai mare în
cazul MON810 decât în cazul porumbului convenţional, deoarece
proteina Cry 1Ab are un potenţial neglijabil de a determina vreun
efect toxic sau alergen asupra omului. În consecinţă, este neglijabil şi
riscul apariţiei oricărei schimbări în privinţa sănătăţii persoanelor care
intră în contact cu acest porumb.
VII. Posibilele efecte imediate şi/sau întârziate asupra
sănătăţii animalelor şi consecinţele asupra lanţului
furajer/alimentar ce pot apărea ca urmare a
consumului organismelor modificate genetic sau al
produselor derivate din acestea, dacă se
intenţionează utilizarea ca hrană pentru animale
• Valoarea nutritivă a porumbului MON 810 administrat
animalelor a fost demonstrată de rezultatele
numeroselor studii de hrănire pe animale de fermă
(Flachowskyet al., 2007). Nu au fost identificate
fragmente de ADN recombinat in organele sau probele
de tesut prelevate de la animalele hranite cu porumb Bt.
• În concluzie, probabilitatea producerii unor efecte
potenţial dăunătoare animalelorcare sehranesc cu
porumbul MON 810, care conţine CryIAb, şi pentru
oamenii care consumă aceste animale este
neglijabilă.
VIII. Efectele posibile imediate şi/sau întârziate asupra proceselor biogeochimice,
rezultând din interacţiunile potenţiale directe şi indirecte dintre OMG şi
organismele ţintă şi non-ţintă aflate în vecinătatea mediului de introducere a
OMG sau al OMG-urilor
• Plantele Bt rezistente la atacurile unor insecte ar putea produce schimbari in
dinamicile microbiene, biodiversitatea si functiile esentiale ale solului, deoarece
proteina insecticid sintetizata in toate partile plantei, ajunge in sol prin intermediul
exudatelor radiculare si al resturilor plantelor Bt cultivate. Este esential ca studiile de
evaluare a riscului utilizarii comerciale a plantelor Bt sa aiba in vedere impactul
asupra organismelor din sol si functiilor acestuia.
• Exista numeroase studii recente asupra expunerii si impactului plantelor Bt asupra
organismelor nevizate din sol. Expunerea organismelor nevizate la proteinele Cry
depinde de persistenta acestora in sol unde ajung prin intermediul exudatelor
radicularea si al resturilor vegetale provenite de la porumbul Bt. Rezultatele
cercetarilor efectuate in laborator si in camp au evidentiat diferente in privinta
persistentei proteinei Cry1Ab in sol. Degradarea si persistenta depind, in principal, de
activitatea microbiana, care poate fi afectata, la randul ei, de tipul de sol, de
temperatura, de pH, si de alte caracteristici fizico-chimice si biologice ale solului.
• Rezultatele evaluarii in camp a microfaunei si microorganismelor au dus la concluzia
ca nu exista consecinte ecologice pentru sol determinate de comunitatile asociate cu
utilizarea varietatilor Bt in locul celor conventionale. Alte optiuni de management al
solului, cum ar fi araturile, planta cultivata si regimul de combatere a daunatorilor, au
avut efecte semnificativ mai mari asupra biologiei solului decat tipul de porumb
cultivat
• Rezultatele cercetarilor efectuate in cadrul proiectului ECOGEN au evidentiat faptul
ca efectele porumbului Bt asupra organismelor din sol sunt neglijabile comparativ cu
fluctuatiile naturale ale populatiilor sau cu consecintele altor practici agricole.
Populatiile organismelor din solurile destinate agriculturii pot fi influentate de foarte
multi factori, care includ practicile agricole, climatul si structura solului, planta
cultivata, interactiunile cu alte populatii din sol
Râme. Nu au fost detectate efecte ale porumbului Bt asupra ramelor, atunci cand a fost
comparat cu varietati izogene non Bt, nici in conditii de camp (Krogh et al., 2007) si
nici in conditii experimentale (Zwahlen et al., 2003; Vercesi et al., 2006).
• Zwahlen et al., (2007) au studiat, timp de 8 luni, efectele porumbului care sintetizeaza
proteina Cry1Ab atat asupra descompunerii resturilor vegetale cat si asupra
nevertebratelor din sol. Cei mai frecventi taxoni au fost colembolele (Isotomidae,
Tullbergiidae, Entomobryidae), capusele (Gamasina, Oribatida) si anelidele
(Enchytraeidae). Trei dintre acesti taxoni (Tullbergiidae, Gamasina, Enchytraeidae)
au fost mai abundenti pe reziduurile de porumb non-Bt decat pe reziduurile de
porumb Bt. Rezultatele nu au evidentiat insa schimbari majore in descompunerea
resturilor de porumb Bt si in compozitia organismelor din sol.
Izopode. Nu au fost evidentiate efecte daunatoare ale proteinei Cry1Ab si ale frunzelor
de porumb transgenic, in conditii de laborator, asupra Armadillidium nasatum si
Trachelipus rathkii, care sunt izopode numeroase in solurile din regiunile in care se
cultiva porumb din partea centrala a SUA (Clark et al., 2006).
• Proteina Cry 1Ab a fost detectata in corpul si excrementele Porcellio scaber, dar nu
au fost inregistrate efecte negative asupra supravietuirii si cresterii (Pont and Nentwig,
2005).
Collembola sunt specii indicator foarte importante deaorece sunt implicate in
descompunerea si reciclarea resturilor vegetale. Sunt frecvent prezente in zona
radacinilor plantelor si, ca urmare, pot fi expuse exudatelor care contin proteina Cry
din rizosfera plantelor Bt. Fiind active in descompunerea materiei organice pot fi
expuse proteinei Cry din aceste resturi. (O’Callaghan et al., 2005). Nu au fost
observate efecte daunatoare asupra supravietuirii si reproducerii F. candida atunci
cand au fost hranite cu frunze de porumb Bt si cu frunzele liniilor izogene (Clark and
Coats, 2006). Bakonyi et al. (2006) au raportat ca efectele produse de porumbul Bt
asupra colembolelor este specie specific. In timp ce Folsomia candida prefera
porumbul non Bt, la speciile Heteromurus nitidus si Sinella coeca nu a fost observata
acesta preferinata. Porumbul MON810 nu a avut efecte daunatoare nici asupra
speciei Protaphorura armata (Heckmann et al., 2006). Nu au fost inregistrate
diferente semnificative in privinta populatiilor de colembole din solurile cultivate cu
porumb Bt si porumb non Bt (Lang et al., 2006).
Speciile de nematode sunt indicatoare ale calitatii solului deoarece avand o mare diversitate
realizeaza numeroase functii la niveluri diferite ale lanturilor trofice din sol, si, spre deosebire de
bacterii, sunt mult mai stabile la variatiile de umiditate si temperature din sol. Efectele toxinei Cry
1Ab asupra nematodelor au fost studiate atat in laborator cat si in camp folosind probe de sol in
care a fost cultivat porumb Bt si linii izogene non Bt. Studiul dinamicii populatiilor unor specii
individuale, in conditii de camp, a evidentiat un raspuns specie specific. Proteina Cry 1Ab avut
efecte negative asupra cresterii, numarului de oua si reproducerii la Caenorhabditis elegans si nici
un effect la Pratylenchus spp. (Lang et al.,2006). In conditii de laborator, populatiile de
Acrobeloides spp si de Pratylenchus spp. au fost semnificativ mai mari in solul cu porumb Bt
decat in solul cu porumb non Bt (Griffith et al., 2006).
• Griffiths et al., (2007) au semnalat efecte varietale puternice la nivelul abundentei populatiilor de
nematode, necorelate cu prezenta porumbului Bt. Diferentele semnalate in studiile anterioare in
cazul porumbului Bt au fost mai mici decat aceste diferente varietale.
• Protozoare. Nu au fost observate efecte ale proteinelor Cry asupra protozoarelor (Griffiths et al.,
2006; Icoz et al., 2007),
Microorganismele din sol. Rezultatele cercetarilor efectuate in ultimii ani asupra microorganismelor
din solul cultivat cu plante Bt si non Bt sugereaza faptul ca sunt mult mai semnificative efectele
altor factori de mediu (proprietatile solului, inclusiv cantitatea de argila si mineralogia, pH,
structura, materia organica din sol, variatiile conditiilor climatice in care sunt crescute plantele
transgenice) decat efectele cultivarului si/sau al practicilor agricole asociate cultivarii porumbului
transgenic (Fang et al, 2005; Philippot et al., 2006; Lang et al., 2006; Icoz et al.,2007). De
exemplu, rezultatele cercetarilor care au vizat impactul cultivarii timp de 8 ani a porumbului Bt
asupra compozitiei si activitatii comunitatilor de bacterii reducatoare ale nitratilor, au evidentiat
faptul ca varietatea si/sau practicilor agricole asociate cu cultivarea porumbului transgenic nu au
efecte semnificative comparativ cu efectele altor factori de mediu (Philippot et al., 2006).
• In general, proteinele Cry din exudatele radiculare si din resturile vegetale ale plantelor Bt nu au
efecte evidente, semnificative si pe termen lung asupra microbiotei si activitatii ei din sol. Au fost
semnalate unele diferente cu privire la numarul total si la structura comunitatilor de
microorganisme din sol, intre plantele Bt si non Bt, (Icoz& Stotzky, 2008).
• Proteina cry1Ab in concentratia existenta in reziduurile de porumb nu are efect direct asupra
fungilor Fusarium graminearum si Trichoderma atroviridae (Naef et al., 2006).
IX. Efectele posibile asupra mediului, imediate şi/sau întârziate,
directe şi indirecte, pe care tehnicile specifice de cultivare, de
management şi de recoltare utilizate pentru PSMG pot să le
aibă asupra mediului, în cazul în care aceste tehnici sunt
diferite de cele utilizate pentru plantele superioare nemodificate
genetic.
• Toate practicile agronomice curente în cultura porumbului
convenţional sunt aplicabile şi în loturile de testare iar tratamentele
cu insecticide chimice şi microbiene destinate combaterii speciei
Ostrinia nubilalis pot fi reduse complet.
• Conform datelor publicate de ISAAA, in intervalul 1996 – 2004, a
fost estimata o reducere cumulata a pesticidelor de 172,500 tone,
ceea ce echivaleaza cu o diminuare cu 14% a impactului asupra
mediului asociat utilizarii pesticidelor la aceste plante de cultura,
evaluata prin intermediul „Coeficientului de Impact asupra Mediului” ,
care se bazeaza pe diferitii factori de mediu care contribuie la
impactul net asupra mediului al fiecarui ingredient activ