Fungice

·
MICOZELE CUTANEO-MUCOASE
- contaminare cu agenti fungici, prin trei modalitati: infectare de la o persoana bolnava, de la

un animal bolnav sau prin transformarea, in anumite conditii individuale si de mediu, a unor fungi
saprofiti in fungi patogeni.
Fungii sunt organisme eucariote ce apartin regnului vegetal, dar sunt lipsite de clorofila.
Sunt cunoscuti pana la aproximativ 100.000 fungi, cei mai multi dintre ei fiind saprofiti. Fungii
patogeni apartin la patru clase:
1. Clasa Act inomycete cu Ordinul Actinomycetales c e are doua familii:
Act inomycetaceae - genul Actinomyces, specia Actinomyces israelii
(anaerobi);
Streptomycetaceae- genul Streptomyces si genul Nocardia (aerobi).
2. Clasa Phycomycete c u Ordinul Monoblepharidales cu genul Coccidioides si specia C.
immitis.
3. Clasa Ascomycete cu Ordinul Endomycetales cu familia:
Endomycetaceae - genurile: Epidermophyton, Tricophyton, Microsporum,
Blastomyces, Candida, Cryptococcus.
4. Clasa Adelmycete cu genul Histoplasma.
Dupa aspectul microscopic, fungii sunt unicelulari - levurile (genurile Candida,
Pityrosporum/Malassezia, Cryptococcus) sau pluricelulari - dermatofitii ( genurile Trichophyton,
Epidermophyton, Microsporum). In acest din urma caz, celulele sunt legate intre ele, formand
filamente lungi numite hife, care se grupeaza intr- o retea - miceliu. Fungii se dezvolta in stratul
cornos al pielii, in unghii si in firul de par, cu precadere in mediu umed, ferit d e lumina solara.
Factori favorizanti
- Locali: hiperhidroza, hidratarea excesiva a pielii
- Generali: colagenoze, imunodepresia, boli vasc periferice, tulb endocrine (sdr. Cushing,
DZ), atopia
Mijloace naturale de protectie
- reinnoirea strat cornos
- subst antifungice – sfingozina din sebum, proteine fungicide din epiderm
- factorul inhibitor seric – transferina serica naturala si inh de keratinaza
alfa2-macroglobulinic
In functie de localizarea infectiei fungice, clasificam micozele dupa cum urmeaza:
1. Micoze superficiale:
1.1. Epidermomicoze nefoliculare (ale pielii glabre)
A. Epidermofitii (dermatofitii)
B. Keratomicoze
1.2. Pilomicoze
1.3. Onicomicoze
1.4. Candidoze cutaneo-mucoase
1. Micoze profunde:
1.1. Actinomicoza
1.2. Micetomul
1.3. Sporotricoza
1.4. Blastomicoza
1.5. Coccidiomicoza
1.6. Criptococoza
2.7 Histoplasmoza
MICOZE SUPERFICIALE
1. EPIDERMOMICOZE NEFOLICULARE (ALE PIELII GLABRE)
A. EPIDERMOFITII (DERMATOFITII)
Epidermofitiile sunt produse de dermatofiti (genul Trichophyton, Epidermophyton sau Microsporum);

acestia folosesc ca sursa de hrana keratina, determinand distructie keratinocitara si raspuns inflamator
din partea organismului gazda .
Dermatofiti antropofili – Trichophyton rubrum, T. Tonsurans, T. Interdigitale, T. Schoenleinii,
Epidermophyton floccosum, Microsporum audouinii
Dermatofiti zoofili – T. Mentagrophytes, T.verrucosum, M. Canis
Dermtatofiti geofili - M.gypseum, T. terrestre
Tinea corporis (herpesul circinat)

Afecteaza pielea glabra la nivelul gatului, trunchiului si membrelor, prin invazia si
proliferarea fungilor in stratul cornos.
Etiologie. Poate fi provocata de Trichophyton mentagrophytes, Trichophyton violaceum,
Trichophyton rubrum, Trichophyton quinckeanum, Trichophyton verrucosum, Trichophyton
accuminatum , Trichophyton tonsurans, s au de Microsporum canis. Contaminarea se face de la un
individ bolnav, de la un animal bolnav (pisici, caini, vite), prin autoinoculari la distanta sau, mai rar,
de pe sol. Perioada de incubatie este de 1 - 3 saptamani.
Patogenie- aderenta antroconidii (spori asexuati formati prin fragm hife) la supraf t.
Keratinizate => invazia favorizata de trauma si maceratia pielii realizata prin secretia de proteaze
specifice, lipzae si creamidaze. Raspunsul gazdei – acizi grasi fungistatici, cresterea prolif
epidermale si secretie de mediatori inflamatori + peptide antimicrobiene, transferina. Raspunsul
gazdei este mai mare incazul dermatofiti zoofili decat antropofili. Ulterior intra in actiune raspunsul
imun celular determinand o reactie de hipersensibilitate intarziata impotriva fungilor – rol al Th17.
Aspectul clinic. Se prezinta sub forma unor placi bine delimitate, eritemato-scuamoase (forma
uscata de tinea corporis) sau eritemato-scuamo-veziculoase (Herpescul circinat propriu-zis) , rotunde
sau ovalare, unice sau multiple, cu diametrul de 1 - 5 cm.
Evolueaza centrifug, cu extensie in periferie, care este acoperita de vezicule, pustule sau
scuame; marginile leziunii sunt discret infiltrate si mai eritematoase decat centrul care devine mai
palid (rezolutie centrala) si aproape lipsit de scuame.
Daca leziunile sunt multiple si apropiate, prin extensie ele pot conflua, realizand aspecte
policiclice, datorita marginilor active, unde se concentreaza majoritatea dermatofitilor. Se poate
asocia subiectiv cu prurit local.
Uneori poate evolua cu pigmentatie postlezionala, modificari structurale locale (ex. laxitate),
sau cu noduli dermici eritematosi reziduali. Mai amintim de perifoliculitele sau nodozitatile
inflamatorii (granulomullui Majocchi) ce pot aparea in cazul femeilor care se epileaza (Trichophyton
rubrum) sau aplica CS topici ulterior.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza aspectului clinic al leziunilor si pe examenul de
laborator: examen micologic direct al scuamelor cu solutie de KOH 20% pt disociere si culturi pe
mediu Sabouraud (incubare 2-3 sapt)
Diagnosticul diferential se face cu:

- pitiriazisul versicolor, i n care leziunile sunt sub forma unor pete galbene sau brune; la
gratajul superficial se evidentiaza o cantitate mare de scuame furfuracee, iar la examenul cu lampa
Wood apare o fluorescenta caracteristica galben-verzuie;
- pitiriazisul rozat, confuzia se datoreaza aspectului placilor de pitiriazis rozat , cu
centrul mai palid si periferia usor reliefata si scuamoasa, dar leziunile micotice sunt mai rosii si mai
edematoase; examenul microscopic inlatura orice dubiu;
- dermatita seboreica, c u leziuni la nivelul zonelor seboreice: scalp, frunte, fata,
retroauricular , presternal, interscapular , la nivelul plicilor , sub forma unor placarde eritematoase ,
acoperite de scuame grasoase ;
- eczema numulara, in care de obicei veziculele sunt prezente pe toata suprafata
placilor eruptive si nu doar la periferie, ca in cazul herpesului circinat; diagnosticul este confirmat de
prezenta sau absenta elementelor miceliene;
- eczematidele nu sunt la fel de bine delimitate si nu au veziculatie periferica sau
evolutie centrifuga, ca in cazul micozelor;
- eritemul polimorf minor, c u leziuni simetrice , cu dispozitie frecvent acrala, ce se
deosebesc de herpesul circinat prin faptul ca partea centrala este violacee (leziuni ,in cocarda"), nu
palida, sau prezinta bula centrala si inel periferic de vezicule (,herpes iris");
- psoriazis, d ar in acest caz este sugestiva prezenta leziunilor la nivelul zonelor de
extensie, coatelor, genunchilor , scalpului .
Evolutie. Netratate, leziunile evolueaza cronic si rareori se pot vindeca spontan. Cu cat
tratamentul este aplicat mai precoce , cu atat rezultatele favorabile se observa mai rapid.
Tratament. S e fac badijonari locale cu solutie ce contine acid salicilic, iod si alcool, cu
solutie Castellani (Streptomicozan) ,
- imidazoli: Clotrimazol (solutie, pudra sau unguent)(Canesten, Imazol, Antifungal, Clotrimox,
Candistan, Trimysten) sau unguente/creme cu Miconazol (Medacter, Micotop), Tolnaftat (Miconaft),
Ketoconazol (Nizoral), Isoconazol (Travogen),
- alilamine:Naftifine Hydrochloride (Exoderil - cu tripla actiune: antifungica, antiinflamatoare si
antibacteriana).
- Cand leziunile sunt cronice, rezistente la tratamentul local sau sunt in numar mai mare, se face
tratament general cu Fluconazol (Diflucan – 150 mg/sapt). Se mai foloseste si Itraconazol sau
Terbinafina sau, mai rar, Griseofulvina (500 – 1000 mg/zi -5-6 saptamani), pe cale orala.
Tinea faciei
Afecteaza pielea glabra de la nivelul fetei, inclusiv pleoapele. De fapt este o forma de herpes
circinat localizat la nivelul fetei.
Etiologie. Dintre agentii patogeni eel mai frecvent implicati mentionam: Trichophyton
mentagrophytes , Trichophyton rubrum, Microsporum canis, M icrosporum audouinii etc. Infectarea
se face de la o sursa externa (animalul sau omul bolnav), sau prin autoinoculare la distanta, de la o
alta zona a corpului cu micoza preexistenta.
Aspectul clinic este acelasi ca si la tinea corporis: placi eritemato-scuamoase sau
eritemato-veziculo-scuamoase, rotunde sau ovalare, ce pot avea margini active, mai intens
eritematoase si mai elevate decat centrul leziunii, acoperite sau nu de vezicule. Uneori apar doar
leziuni papuloase sau macule eritematoase. Scuamele pot lipsi iar, din punct de vedere subiectiv,
pacientii acuza deseori prurit precum si senzatie de arsura locala.
Diagnosticul pozitiv de certitudine este dat de examenul micologic (examen
microscopic direct al scuamelor , crustelor si insamantare pe medii de cultura Sabouraud,
pentru precizarea speciei agentului micotic). Anamneza releva deseori contactul cu animale.
Diagnosticul diferential s e face cu:
- dermatita seboreica , i n care leziunile se localizeaza si la nivel presternal si
interscapular, iar scuamele au aspect grasos;
- eruptia polimorfa la lumina, apare de regula pe zonele expuse la lumina (raze UV) ,
sub forma unor papule de dimensiuni variabile, eritematoase sau de culoarea pielii normale,
:f'ara evolutie centrifuga ;
- lupusul eritematos discoid, dar acesta prezinta in evolutie scuame groase, stratificate,
aderente, apoi atrofii cicatriceale;
- rosaceea, ce are caracteristic prezenta de papule sau pustule pe fond eritematos difuz
sau chiar noduli inflamatori pe zonele convexe ale fetei;
Tratament. S e aplica local solutii, unguente sau creme cu Triderm , Travogen,
Travocort, Tolnaftat (Miconaft) sau cu imidazoli: Clotrimazol, Miconazol sau Ketoconazol
(Nizoral), iar daca. leziunile nu se remit se administreaza oral Fluconazol (Diflucan), Itraconazol
sau Griseofulvina. Vindecarea survine dupa 3 - 6 saptamani de tratament, iar in cazurile mai
tardiv diagnosticate sau mai rezistente, chiar dupa circa 8 - 10 saptamani. Trebuie specificata
evitarea expunerii la soare, care exacerbeaza simptomatologia .
Tinea cruris (epidermofitia inghinala sau eczema marginatum Hebra)

Se localizeaza la regiunea inghinala si se poate extinde la partea supero-intema a coapsei, la
organele genitale exteme, la regiunile pubiana, interfesiera si perianala si chiar la abdomenul
inferior.
Afecteaza in special adultii de sex masculin, aparitia ei fiind favorizata de caldura si
umiditatea crescute .
Etiologie . Agentii patogeni sunt: Trichophyton rubrum, Epidermophyton fl.occosum,
Trichophyton mentagrophytes interdigitate . Contaminarea se produce prin autoinoculare din focare
micotice proprii (tinea pedis) sau prin heteroinoculare de la alte persoane infectate (folosirea in
comun a prosoapelor sau lenjeriei intime, uneori actul sexual).
Aspectul clinic. L eziunile au aspectul unor placi sau placarde, arciforme, cu
dimensiuni intre 1 si 4 cm si chiar mai mari, bine delimitate, de culoare rosie-bruna, cu scuame
fine. Evolueaza cu extindere catre periferie; marginile leziunilor sunt active, mai intens eritematoase
decat centrul palid, acoperite cu vezicule mici (eczema marginatum Hebra), uneori chiar cu mici
pustule . Placile pot conflua dand nastere unor placarde mari, circinate, policiclice, usor reliefate, mai
ales la periferie. Datorita pruritului apar exulceratii si cruste. In cazul leziunilor vechi pot aparea
noduli dermici inflamatori periferici .
Adesea eruptia este bilaterala si, mult mai rar, se insoteste si de afectarea plicilor axilare
si submamare.
Fara tratament corect, evolutia este cronica, recidivanta.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului clinic si micologic (examen microscopic
direct al scuamelor , crustelor si insamantare pe medii de cultura Sabouraud, pentru precizarea
speciei agentului micotic ). Este de mentionat caracterul mai acut, mai inflamator al infeqiei cu
Epidermophyton floccosum, decat al infectiei cu Trichophyton rubrum, c are are o evolutie cronica,
uneori nodulara.
Diagnosticul diferenfial s e face cu:
- intertrigo candidozic, mai frecvent la femei, cu suprafata rosie, macerata, acoperita de
depozit albicios;
- intertrigo microbian, m ai frecvent la obezi, nu are margini active fata de centrul mai
palid, ca in infectia fungica si deseori se asociaza cu afectarea si a altor zone flexurale (axile, santuri
submamare);
- psoriazisul inversat, i n care leziunile sunt dispuse asimetric fata de axul plicii, foarte
bine delimitate, cu suprafata neteda si lucioasa, rara margine activa si centru palid;
- pemfigusul familial Hailey-Hailey, prezinta fisuri ragadiforme caracteristice;
Tratament. P e cale orala: Fluconazol (Diflucan – 150-300 mg/sapt – 4-6 sapt), Itraconazol
(100 mg/zi – 1 sapt) Terbinafina (250 mg/zi -2-4 sapt) Griseofulvina (500 mg/zi – 2-4 sapt); local:
solutii cu Clotrimazol (Canesten), Travocort crema, urmat de Travogen, sau Tolnaftat (Miconaft),
Triderm (cu actiune tripla – clotrimazol + neomicina + betametazona dipropionat), Exoderil
(naftifina), terbinafina (Lamisil 1%)
Tinea pedis (epidermofitia interdigito-plantara)

Aceasta dermatofitie afecteaza spatiile interdigitale plantare (in special spatiile 3 si 4), zona
subdigitala, bolta plantara, fetele laterale ale picioarelor si, mai rar, fata dorsala a piciorului si
degetelor.
Etiologie. Agentii fungici eel mai des implicati sunt: Trichophyton mentagrophytes
interdigitale, Trichophyton rubrum, Epidermophyton floccosum etc. Este posibila si infectarea
simultana cu doua tipuri de fungi. Contaminarea se face mai ales in conditii de caldura si umiditate
ridicate (la sportivi, la tranduri sau in silli de sport - ,picior de atlet"), la cei ce poarta
incaltaminte inadecvata, sau la cei ce folosesc prosoape, ciorapi de la persoane bolnave. Se
estimeaza o prevalenta de 10% din populatia totala si o frecventa mai mare la barbati decat
la femei.
Aspectul clinic. I nterdigital si subdigital exista o maceratie a tegumentului, care se
poate detasa lasand o suprafata eritematoasa, pruriginoasa, urat mirositoare (dat conif bacteriene) si
fisuri in adancimea pliurilor. Uneori pot aparea mici vezicule la periferie. Cand micoza se
localizeaza la nivelul boltei plantare, leziunea se constituie sub forma unei eruptii
eritemato-scuamoase, veziculoase, uneori chiar buloase (forma veziculoasa, dishidrozica),
pruriginoase, care ulterior exsudeaza, devine exulcerata si se acopera de cruste sau scuame. In unele
cazuri, la nivelul plantei apare doar o hiperkeratoza, cu descuamare fina si, mai rar, cu fisuri. Pe fata
dorsala a degetelor si picioarelor, leziunile au aspect eczematos, eritemato-veziculos, in placi si
placarde; deseori asociaza si afectare unghiala. S-a observat ca se poate corela etiologic, de multe
ori, aspectul veziculos cu prezenta Trichophyton interdigitale, i ar cel predominant scuamos cu
prezenta Trichophyton rubrum
Forme clinice:
1. forma intertriginoasa interdigitala
2. forma hiperkeratozica uscata
3. forma veziculoasa dishidrozica.
Evolutia e ste deseori cronica, chiar· sub tratament, cu remisiuni iarna si recidive vara,
odata cu aparitia transpiratiilor produse de caldura. Pot aparea si complicatii: suprainfectii
bacteriene, erizipel recidivant al gambei, piodermizari, eczematizari si, uneori, reactii alergice la
distanta (exemplu: pe maini) - dermatofitide.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului clinic si mai ales al celui micologic: prin
examen microscopic direct al scuamelor, crustelor si insamantare pe medii de cultura Sabouraud,
pentru precizarea speciei agentului micotic.
Diagnosticul diferential s e poate face cu:
- eritrasma, care afecteaza deseori si alte pliuri (axilar, submamar, inghinal) si prezinta
fluorescenta rosu-corala examinarea cu lampa Wood (agentul patogen este Corynebacterium
minutissimum ) ;
- alte infectii bacteriene ( exemplu: cu streptococi, stafilococi), la care se remarca un
caracter mai inflamator si mirosul neplacut al leziunilor;
- candidozele plantare, unde se pot observa eroziuni acoperite de depozite albicioase;
- psoriazisul palmo-plantar (placi cornoase inconjurate de un inel eritematos) sau
psoriazisul pustulos ( pustule sterile);
- eczemele hiperkeratozice, cu placarde uscate, fisurate;
- eczema d e contact (la materiale plastice, talpi de cauciuc etc.), localizata initial la zona
de contact cu agentul declansator, prezinta si o componenta edematoasa;
Tratament. O ral se poate administra Fluconazol (Diflucan) – 150 mg/sapt – 3-4 sapt,
Itraconazol – 200 mg x 2/zi – 1 sapt, Terbinafina (Lamisil) – 250 mg/zi – 2 sapt in cazurile rezistente
la tratamentul local.
Tratamentul local consta in pomezi keratolitice cu acid salicilic (pomada Dubreuilh) si uree
(Rombalsam),Naftifina (Exoderil crema 1 aplic pe zi – 2 sapt dupa vindecare) Tolnaftat pudra,
Butenafina, solutii/creme/unguente antifungice: Clotrimazol (Triderm si Canasten), Travogen si
Travocort (cu izoconazol), Miconazol (Econazol) - aplicatii timp de 4 saptamani.
Tinea manum (epidermofitia mainilor)

Se localizeaza atat pe fetele palmare cat si pe cele dorsale ale mainilor, de obicei
unilateral si se asociaza frecvent cu tinea pedis.
Etiologie. Sunt implicati aceeasi agenti patogeni ca si in tinea pedis: Trichophyton rubrum
(cel mai frecvent), Trichophyton mentagrophytes interdigitale, Epidermophyton jloccosum,
Trichophyton violaceum e tc. Apare frecvent prin autocontaminare de la un focar plantar, dar si prin
contaminare de la o persoana sau un animal bolnav. Infectarea fungica poate aparea la nivelul
zonelor de maceratie de sub piele, ceasuri de mana.
Aspectu l c linic. S
e intalnesc doua aspecte diferite fie o forma uscata, hiperkeratozica,
cu descuamare fina, fie o forma eritemato-veziculo-crustoasa. Leziunile se dispun in placarde
policiclice, cu periferia mai activa, mai reliefata si mai eritematoasa. Uneori poate aparea si
afectare concomitenta a unghiilor sau reactii cutante alergice la distanta (dermatofitide ).
Diagnosticul pozitiv. Se pune pe baza examenului clinic si micologic (examen microscopic
direct al scuamelor, crustelor si insamantare pe medii de cultura Sabouraud, pentru precizarea
speciei agentului micotic).
- eczema h iperkeratozica palmara, a re caracter mai uscat, prezentand fisuri;
- eczema d e contact, cu debut brusc si localizare la zona de contact cu agentul
incriminat;
- psoriazisul palmar, i n care scuamele sunt mai groase si exista deseori si leziuni cu
localizari specifice;
B. KERATOMICOZE
Keratomicozele se localizeaza la stratul cornos al epidermului, fiind cele mai superficiale
afectiuni micotice. Din acest grup fac parte pitiriazisul versicolor si eritrasma.
Pitiriazis versicolor
Localizarea obisnuita a leziunilor este la nivelul toracelui (in special cel posterior si
superior), gatului, umerilor si partii proximale a bratelor dar, uneori, si in axile, zona inghinala (zone
de flexie), coapse, abdomen. Foarte rar este generalizata. La copii poate aparea si pe fata, in pielea
capului, pe abdomen.
Etiopatogenie. A ceasta keratomicoza este produsa de o levura, Malassezia furfur si
M.globosa .Printre cauzele favorizante, un rol deosebit il joaca hipersecretia sudorala si umiditatea,
incidenta fiind crescuta la persoanele cu hiperhidroza abundenta si in mediile care transpira mult (cu
temperatura ridicata). De asemenea, prezinta o importanta deosebita si predispozitia constitutionala,
ereditara. Contagiozitatea leziunilor este mica; cu toate acestea, pitiriazisul versicolor este frecvent
intalnit, deoarece el apare prin trecerea agentului fungic de la starea de saprofit al tegumentelor la
parazitism, in anumite conditii de mediu (caldura, umiditatea) sau individuale (transpiratie
abundenta, uneori imunosupresie) si, mai rar, apare prin contaminare interumana. Apare mai ales
la adultii tineri si mai rar la c opii s i varstnici.
In mod normal M.furfur este o drojdie saprofita care in conditii propice se transforma in
forma miceliala parzitara. Factori predipoznati – mediu cald, umed, hiperhidroza, ACO, CS sistemici,
b. Cushing, imunosupresie si malnutritie
Fungii invadeaza stratul cornos, situandu-se atat printre, cat si in interiorul
keratinocitelor. Se produc cresterea turnover-ului celulelor afectate, hiperkeratoza,
parakeratoza si usoara acantoza.
Drojdia sintetizeaza un compus specific care absoarbe UV iar prin metabolizarea acizi grasi precum
ac. arahidonic elibereaza acidul azelaic care inh tirozinaza => hipopigmentare reziduala luni-ani de
zile
Aspectul c linic.
a examenul obiectiv se constata prezenta unei eruptii de macule sau placi bine delimitate,
L
de dimensitmi intre cativa mm si cativa cm diametru, ce pot conflua in placarde policiclice.
Aceste pete au culoare variabila, de la galben-verzui palid la brun cafeniu (in special pe
zonele neexpuse la soare), fie albe, hipocrome, dupa expunere la soare (pitiriazis versicolor acromiant
– rol de ecran al scuame sau inhibitia localal a melanogenenzei de catre acidul azelaic produs de
fung).
Suprafata leziunilor este acoperita de scuame fine, furfuracee, taratoase, evidentiabile prin
gratajul pielii cu unghia (semnul unghiei sau al talajului). Subiectiv, pruritul de obicei lipseste, iar
atunci cand este prezent, este moderat.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului clinic, pe fluorescenta galben- verzuie,
caracteristica, la examenul cu lampa Wood si pe baza examenului micologic direct (KOH – hife
scurte amestecate cu ciorchini de spori – aspect de spaghete si chiftele), nu creste pe mediul
Sabouraud
- eczematidele, prin examenul cu lampa Wood;
- dermatita s eboreica, i n care componenta inflamatorie este mult mai pronuntata;
- pitiriazisul rozat, in care leziunile sunt mai eritematoase, au centrul mai palid si
periferia usor reliefata; se remit spontan in aproximativ 1 luna;
- tinea corporis, i n care leziunile au evolutie centrifuga;
- v itiligo (in cazul pitiriazisului acromiant), prin lipsa s cuamelor in acest caz;
- sifilisul secundar, rozeola si sifilidele pigmentare (colierul lui Venus), in care nu
exista descuamare;
- eritrasma, care poate coexista uneori cu pitiriazisul versicolor, da fluorescenta rosie la
examenul cu lampa Wood.
Evolufia bolii, chiar sub tratament, este de multe ori recidivanta, daca nu se face profilaxie
corecta. Rareori se vindeca spontan, fara tratament. Dupa disparitia leziunilor poate ramane timp de
cateva luni 0 depigmentare reziduala, fara descuamare.
Tratament. P entru vindecare este suficient, de obicei, tratamentul local cu solutie alcoolica de
acid salicilic, rezorcina, glicerina (cu care se poate face si profilaxia recidivelor, lunar, mai ales In
sezonul cald) sau cu Clotrimazol, Triderm, Travogen, Travocort, Ketoconazol (Nizoral - sampon, gel
sau crema) sau sulfura de seleniu ( sampon Selsun - sulfura de seleniu 2,5% - se aplica seara la
culcare si se spala a doua zi dimineata, timp de circa 2 saptamani). Aplicatiile se fac pe tot corpul (in
zona pielii capului se pot folosi sampoanele cu Nizoral), exceptand zona ano-genitala, timp de circa 2
- 3 saptamani. Terbinafina sol 1% timp de 7 zile.
In formele cronice, recidivante, intinse, se poate administra oral Fluconazol (Diflucan – 400
mg doza unica), Itraconazol (200 mg/zi, timp de 5 - 7 zile sau 400 mg doza unica – eficienta 75%).
Eritrasma
Se localizeaza superficial, in spatiile interdigitale de la picioare, la plicile inghino crurale,
axilare, submamare.
Etiologie. Agentul patogen este o bacterie gram-pozitiva - C
orynebacterium
minutissimum - dar, datorita asemanarilor clinice cu pitiriazisul versicolor, eritrasma este prezentata
in acest context. Apare la orice varsta, dar cu predominanta la adulti, mai frecvent la barbati.
Umiditatea si caldura sunt factori predispozanti.
Aspect clinic. Se prezinta sub forma unor placi sau placarde neregulate, bine delimitate,
eritematoase, initial rosii, apoi brune , fara vezicule si fara prurit, cu scuame fine. Initial suprafata lor
este neteda, devenind cu timpul fin cutanata sau scuamoasa.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului clinic, pe fluorescenta rosu-coral la
examenul cu lampa Wood (care uneori persista si dupa vindecare, mai ales in zonele in care stratul
cornos este mai gros) si, eventual, pe baza examenului b acteriologic.
- epidermofitia inghinala, c are are evolutie centrifuga, cu mici vezicule la periferie;
- intertrigo candidozic, unde se pot observa uneori depozite albicioase, dar examenul cu
lampa Wood este hotarator;
- pitiriazis versicolor, cu leziuni dispuse mai ales pe toracele superior, dar care nu au
aspectul eritematos al eritrasmei.
Tratament. L ocal: se poate aplica o solutie de acool iodat 1%, sau alte antifungice topice:
Triderm, Travogen si Travocort, Clotrimazol, Miconazol, Ketoconazol, pe o durata de circa 2
saptamani. De asemenea, este utila si administrarea orala si locala de eritromicina. Pentru prevenirea
recaderilor, care sunt destul de frecvente, se recomanda folosirera timpiIndelungat a sapunurilor
antiseptice si a pudrelor sicative.
2. PILOMICOZELE
Afecteaza pielea paroasa a capului si, mai rar, alte zone paroase ale corpului.Sunt mai
frecvente la copii. In functie de localizare, le putem imparti in: Tinea capitis, la nivelul scalpului,
sprancenelor si genelor si Tinea barbae, la nivelul barbii si mustatii, la barbatii adulti. In
functie de tipul leziunilor, clasificam pilomicozele in: pilomicoze uscate si pilomicoze
supurate (sau inflamatorii).
A. PILOMICOZELE USCATE
Microsporia
Apare cel mai frecvent la copii (5 - 15 ani), in special la baieti, in pielea paroasa a scalpului
si, mai rar, la adulti si cu alte localizari (la barba si alte regiuni paroase). Este cea mai frecventa
pilomicoza , fiind foarte contagioasa - poate produce mici epidemii in colectivitatile de copii. Se
poate asocia cu o microsporie a pielii glabre (tinea corporis).
Etiologie . Agentul patogen cel mai des implicat este Microsporum canis dar, mai rar,
se gasesc si Microsporum audouinii, Microsporum ferrugineum , M icrosporum gypseum,
Microsporum equinum, Microsporum distortum. C ontaminarea se face direct d e la animale (ca.ini,
pisici) sau, cel mai frecvent, de la alt copil infectat , sau indirect, prin intermediul unor obiecte
(caciula, sapca, piepteni).
Aspect clinic. S e prezinta sub forma unor placi alopecice rotunde , unice sau multiple , bine
delimitate , cu diametrul intre 3 si 10 cm, acoperite de scuame uscate, furfuracee , de culoare
alb-cenusie. Pe aceste zone firele de par sunt rupte la 1 - 3 mm de emergenta (micoza "tondanta"),
sunt lipsite de luciu, cenusii, datorita tecilor de spori ce ii inconjoara, iar la periferia acestor placi se
rup usor la tractiune. Acest fapt se explica prin prezenta sporilor atat la exteriorul firelor de par si,
posibil si in interior, ecto- si endothrix. In infectia cu Microsporum canis, c aracterul inflamator al
leziunilor este mult mai pronuntat decat in cea cu Microsporum audouinii.
Evolutie . Dupa tratament, parul creste normal, deci alopecia nu este definitiva.
Netratata , microsporia se vindeca spontan la pubertate, rara cicatrice .
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza aspectului clinic, pe baza examenului micologic direct
sau, la nevoie, culturi pe mediul Sabouraud sau examenul cu lampa Wood , la care se vede o
fluorescenta galben-verzuie caracteristica a zonei parazitate.
Diagnosticul diferenfial s e face cu :
- celelalte pilomicoze: tricofitia ( placi mici , imprecis delimitate , de forma neregulata)
i favusul ( aspectul de godeu favic cu fire de par decolorate , dar mai putin fragile, care nu se rup);
-pela da in placi (cu pierderea completa a firelor de par) ;
- psoriazisul localizat la nivelul scalpului , in care parul este indemn macroscopic ;
- streptocociile scuamoase a le pielii capului, se caracterizeaza printr-o descuamatie
difuza, abundenta;
- lupus u l e r itematos c ronic al scalpului , u nde alopecia este definitiva.
- -dermatita seboreica
- Foliculita decalvanta
- Lichen planopilar
- tricotilomania
Tricofitia uscata
Apare frecvent la copii (in special la baieti) si, mai rar, la adulti, ca.nd fie continua o
tricofitie aparuta in copilarie (tricofitia cronica a adultului), fie apare ,de novo" (tricofitia uscata a
adultului). Se localizeaza la nivelul pielii capului , iar in formele cronice poate afecta si pielea glabra
(herpes circinat), unghiile.
Etiologie. Este provocata eel mai adesea de Trichophyton violaceum si , mai rar, de
Trichophyton tonsurans, T richophyton quinckeanum, Trichophyton soudanese. E ste mai putin
contagioasa decat microsporia , rezervorul de paraziti fiind, in marea majoritate a cazurilor , omul.
Aspe c tul clinic. La nivelul pielii capului se evidentiaza numeroase placi alopecice
mici , de obicei fara eritem , cu diametrul de 3 - 5 mm, de forma neregulata, imprecis delimitate,
izolate sau confluate in placarde , acoperite cu scuame uscate , furfuracee si aderente . Perii din
aceste zone sunt rupti la 1 - 3 mm de emergenta lor sau chiar la orificiul
extern al foliculului pilos, aparand ca niste puncte negre diseminate. Firele de par parazitate sunt
cenusii, torsionate, avand forma literelor L, V, W, Z.
Forma cronica a adultului se caracterizeaza prin placi mici scuamoase, cu puncte negre, care
reprezinta firele de par parazitate, rupte la emergenta. Aceste placi pot fi grupate sau izolate printre
perii sanatosi care le pot masca.
Evolutie. In cazul copiilor, majoritatea se vindeca spontan la pubertate. Cu tratament corect
aplicat evolutia este catre vindecare. Nu da alopecia definitiva.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza aspectului clinic al leziunilor si pe examenul micologic
. Examenul cu lampa Wood este negativ. La examenul microscopic al firului de par se observa
parazitii, sub forma de spori, in interiorul firului de par (endothrix) – sac plin de nuci.
- celelalte pilomicoze: microsporia ( cu placi alopecice rotunde, bine delimitate) si
favusul ( godeul favic cu cruste galbui);
- psoriazisul localizat l a nivelul pielii capului, cu scuame groase, aderente, alb-sidefii si
cu firele de par fara modificari macroscopice;
- streptocociile scuamoase l ocalizate la nivelul pielii capului, in care firul de par este
integru;
- lupusul e ritematos d iscoid, cu lezitmi in pielea capului ce due la alopecia cicatriceala
in centrul placardului si cu zone de extensie rosii-violacee, keratozice, la periferie.
Favusul
Este o pilomicoza rara, ce poate afecta pielea paroasa a capului si chiar pielea glabra.
Etiologie. Este produs in general de Trichophyton schoenleini (antropofil) si, m ai rar, de
Trichophyton quinckeanum (de la soareci). E ste mai putin contagios deceit celelalte pilomicoze.
Contaminarea se face de la oameni sau animale ( oareci, caini, pisici) bolnave, si este favorizata de
igiena si nutritia deficitara.
Aspectul clinic. Se caracterizeaza, in forma sa tipica, prin aparitia unei formatiuni
pustuliforme in stratul cornos epidermic, cu diametrul de 1 - 2 mm, de coloratie galbena, centrata de
un fir de par, care se extinde progresiv, in final luand forma unui disc rotund, deprimat in partea
centrala, cu diametrul de 5 - 10 mm si chiar mai mare ce proemina la suprafata pielii capului. Aceasta
leziune se numeste godeu favic. Parul este mai putin parazitat, ca atare este mai putin fragil si nu se
rupe, este insa decolorat, torsionat, fara luciu, alb-cenusiu, semanand cu parul de porc. Aceste
godeuri favice conflueaza, formand placarde neregulate (,cuiburi de randunica"), interesand intreaga
piele a capului, cu exceptia unei benzi de 2 - 3 cm la periferie, unde parul nu este afectat. La
suprafata zonelor afectate se afla scuame si cruste galbene ,ca sulful'', ce inclaveaza smocuri de fire
de par parazitat. Din leziunile favice ce contin depozite de dermatofiti si detritusuri exala un miros
neplacut (care se spune ca se aseamana cu mirosul urinei de oarece ).
Mai sunt descrise si alte forme clinice, si anume: favusul pitiriazic, impetiginos si
alopecic, al caror diagnostic este dificil tinand seama de lipsa godeului favic.
Mentionam ca in afara localizarilor la nivelul pielii capului si in favus poate fi afectata
pielea glabra, cu godeuri favice caracteristice sau leziuni de tip herpes circinat, localizate pe teritorii
limitate sau mai intinse, precum si localizari unghiale.
Evolutie. Netratat, favusul poate evolua cronic, ani si zeci de ani, fiind singura
pilomicoza care lasa cicatrice atrofice intinse, inestetice, cu alopecia definitiva.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului clinic si micologic. La microscopul optic
se vad firele de par paraszitate endo- si ectothrix. T. Schoneleinii- fluorescenta albastru-gri la lampa
Wood

- celelalte pilomicoze, in care parul parazitat se rupe aproape de emergenta;
- pelada in placi, in care are loc pierderea completa a firelor de par;
- impetigo banal a l pielii capului, in care firul de par nu este afectat;
- pseudopelada, c are lasa de asemenea cicatrice atrofice la nivelul scalpului.
Tratamentul pilomicozel or uscate . T ratamentul incepe dupa efectuarea examenelor
micologice ce stabilesc diagnosticul de certitudine al bolii .
Tratamentul general c onsta in administrarea Griseofulvina 20-25 mg/kgc/zi - timp de 6-8
saptamani, terbinafina – 250 mg/zi (3-6 mg/kgc/zi la copii)– 2-8 sapt, Itraconazol 5mg/kgc/zi – 2-4
sapt, Fluconazol 6 mg/kgc/zi – 3 sapt.
Tratamentul local, a sociat celui sistemic: se indeparteaza mecanic firele de par
%), Triderm,
parazitate (ras pe cap) i se fac badijonari cu solutii antifungice (alcool iodat 1
Travogen , Travocort , Canesten sau se mai poate folosi samponul cu Ketoconazol.
B. PILOMICO
ZELE S U
PURATE (SAU IN
F
LA
M
ATORII)
Se mai numesc tricofitii inflamatorii, deoarece sunt provocate de anumite specii din genul
Trichophyton, d e origine animala (zoofili) si cu proprietati piogene: Trichophyton
ment a g r ophytes , Trichophyton quinckeanum, Trichophyton verrucosum, T richophyton
tonsurans. Sursa de contaminare o reprezinta rozatoarele ( soareci, sobolani , cobai) sau unele
animale domestice (vitei, cai, mai rar caini, pisici , pasari) . Sunt mai frecvente in mediul rural si la
sexul masculin.
Kerion Celsi
Afecteaza mai frecvent baietii, la care se localizeaza in pielea capului si, mai rar,
barbatii , la care sunt infectate de obicei barba si dosul mainilor si antebratelor.
Se prezinta sub forma unui placard rotund sau nodul tumoral, moale , inflamator , cu
diametrul de cativa cm (2 - 5 cm), pe suprafata caruia apar numeroase foliculite pilo-sebacee care,
ulterior , patrund in profunzimea foliculului producand o foliculita si perifoliculita profunda .
Evolutia placardului este excentrica, concomitent incepand sa proemine la suprafata (2
- 10 mm) , unde este acoperit de cruste brune sau cenusii rezultate din uscarea puroiului iesit din
pustulele foliculare, in care sunt aglutinati si perii. Acestia sunt eliminati spontan, in marea lor
majoritate. Au un aspect mat, decolorati si friabili. Prin pansamente umede se indeparteaza crustele,
in urma carora ramane o suprafata eritematoasa , cu exulceratii , cu orificiile foliculare dilatate, prin
care se scurge spontan sau la apasare un puroi galben cremos. Leziunea nu este dureroasa si nu
insoteste de alterarea starii generale. Uneori pot aparea adenopatii regionale sau se poate
suprainfecta bacterian. Dupa vindecare lasa cicatrice cu alopecie definitiva.
De obicei leziunea este unica, dar nu sunt rare cazurile cand pot fi placarde multiple .
Sicozisul tricofitic (Tinea barbae)

Apare la barbati , in zona barbii , mustatii si pe partile laterale ale obrajilor.
- cauzata de dermatofiti zoofili – T. Mentagrophytes var. Mentagrophytes, T. Verrucosum si
M.canis – tipul inflamator dar si antropofili – T. Violaceum – tipul supreficial
Se caracterizeaza prin aparitia de placi eritemato-scuamoase sau noduli pe suprafata carora se
evidentiaza papule sau pustule foliculare profunde , diseminate. Perii parazitati sunt censusii, fragili,
sunt expulzati spontan sau se smulg foarte usor, iar in regiunea afectata se formeaza cicatrice cu
alopecia definitiva. Leziunile sunt usor dureroase , simptomele subiective contrastand cu severitatea
manifestarilor clinice.
Evolutia este cronica si uneori rezistenta la tratament.
Tricofitiile inflamatorii , dar cu predominenta Kerion Celsi, pot sa produca , prin
hipersensibilizare , reactii secundare la distanta, cum sunt manifestari alergice numite tricofitide.
Acestea se localizeaza frecvent pe gat si pe sapate si constau in aparitia unei eruptii
eritemato-papulo-scuamoase in placi foarte mici, cu aspect de papule foliculare sau eczematide.
Diagnosticul poz i tiv al pilomicozelor supurate se pune pe baza aspectului clinic si pe
examenul micologic (examenul microscopic al firului de par si indeosei culturile pe mediul
Sabouraud). Agentii patogeni fungici sunt endo-ectothrix.
Diagnosticul dife rential s e face cu sicozisul stafilococic , care este mai inflamator , iar firul
de par este integru si nu se elimina spontan si nici nu se smulge usor; acneea vulgara, rozaceea ,
dermatita de contact, foliculita candidozica.
Tratamen tul pilomico zelor supurate
Tratamen tul g e n e r al c onsta in administrarea de Itraconazol 200 mg/zi , Fluconazol 200
mg/zi sau Griseofulvina 1g/zi , timp de 4-6 saptamani, terbinafina 250 mg/zi – 2-4 sapt
Tratamen tul local cuprinde indepartarea mecanica , cu penseta , a perilor bolnavi si
badijonari cu solutii (solutie Lugol 1%o in comprese unede - in faza inflamatorie ), sau unguente
antifungice (Triderm , Travogen; Travocort, Canesten, Clotrimazol).
3. ONICOMICOZELE (TINEA UNGUIUM)
Afecteaza unghiile de la maini si picioare si se poate asocia uneori cu o epidermofitie

mai rar cu o pilomico za.
3 tipuri – 1. onicomicoza subunghiala distolaterala
2. onicomicoza subunghiala proximala
3. onicomicoza alba superficiala
Factori de risc – traumatisme unghiale, imunsupresie, DZ, insuf vasc periferica, pantofi stramti
Etiolog ie. Agentii micotici implicati in producerea onicomicozelor sunt: Trichophyt on
rubrum (cel mai frecvent), Trichophyton me ntagrophytes interdigitate, E pidermophyton floc
cos u m, Trichophyton violace u m si Trichophyton schoenleinii .
Onicomicozele produse de Candida albicans s unt tratate laolalta cu celelalte
candidoze
.
Contaminarea se produce prin autoinoculare din alte leziuni micotice proprii (tinea manum ,
tinea corporis, tinea pedis), prin infectare directa cu fungi de pe sol sau indirect , prin intermediul
unor obiecte (incaltaminte , instrumente de pedichiura). Dermatofitii produc mai frecvent
onicomicoze la unghiile de la picioare (90%) si mai rar la maini (70%) Candida reprezentand restul
de 30% . Cel mai des sunt afectate degetele 1 si 5.
Aspect clinic. A fectarea unghiei se produce lent, incepand dinspre marginea libera
catre radacina sau de la repliul unghial lateral. De obicei, initial este afectata doar o unghie, iar
ulterior infectia se extinde si la celelalte unghii.
Forma disto-laterala - La capatul distal se observa o zona alb galbuie, mata, fara luciu; lama
unghiala este groasa, friabila, sfaramicioasa, cu depozite hiperkeratozice subunghiale care o
detaseaza de patul unghial. Cand unghia este afectata in intregime , suprafata ei devine neregulata ,
cu striuri longitudinale , chiar fisuri. Uneori nu se observa decat niste modificari minore: unghia este
galbuie sau gri, sau este usor friabila.
Forma proximala – det pred de T. Rubrum – opacitate alb-bej la niv pat unghial proximal care se
mareste incet si cuprinde toata unghia => hiperkeratoza subunghiala, leuconichie, onicoliza
proximala si.sau destructia intregii unghii – poate fi un marker al inf HIV
Forma alba superficiala – rezulta din invazia directa a pat unghial dorsal => placi alb-galbui bine
delimitate – T. Interdigitale, mucegaiuri (Aspergillus, Fusarium) sau Candida
Evolutie. Netratata , onicomicoza evolueaza cronic, cu extindere la unghiile vecine. Chiar· si
sub tratatnent , vindecarea se obtine greu.
Diag nost icul po z i tiv se pune pe baza aspectului clinic si examenului micologic -cultura este
cea mai sensibila iar examinarea cu col PAS a fragm unghiale cea mai specifica
Diagnosticul diferential s e face cu
- onicomicoze le candidozice , c are au o culoare caracteristica cenusie sau gri-verzui ;
- psoriazisul unghial, in care se observa, ca semn relativ specific, depresiunile cupuliforme sau
punctiforme ;
- modificarile u nghiale din lichenul plan , c u striuri longitudinale si coloratie bruna a unghiilor;
- alte onicodis t rofii.- posttraumatice, onichogrifoza, pachionochia congenitala, leuconichia dobandita
sau congenitala, b. Darier, sdr. Unghiilor galbene
Tratamen t. T ratamentul antifungic sistemic (la persoane sub 40 de ani si fara afectiuni
hepatice): Itraconazol (Orungal) 200mg/zi – 2 luni la mana sau 3 luni la picioare sau Terbinafina
250 mg/zi - timp de circa 3 luni – cea mai eficienta. Fluconazol – 150 mg/sapt – 6-9 luni mana, 9-12
luni picor
In onicomicoze distale subunghiale care afecteaza mai putin de 50% din supraf unghiala –
Ciclopiroxamina 8% (Kitonail lac de unghii) aplicatii zilnice sau Amolorfina 5% (Loceryl lac de
unghii) de 2 ori pe saptamana – minim 6 luni la maini si 12 luni la picioare
La acestea se poate asocia:
- tratamentul chir u rgical, cu avulsia unghiei , sub anestezie locala- se aplica de obicei in afectarile
monounghiale (haluce). Aceasta metoda este folosita din ce in ce mai rar ;
- onicoliza si indepartarea unghiei cu ajutorul pansamentelor ocluzive cu uree 40 - 50% i n lanolina ;
pansamentele se schimba la 48 de ore, timp de circa 2 - 3 saptamani, cand unghia se va dezlipi cu
usurinta de patul unghial;
4. CANDIDOZE CUTANEO-MUCOASE
Candidozele sunt infectii micotice destul de frecvente, afectand in egala masura femeile si
barbatii si putand sa apara la orice varsta. Se pot localiza fie superficial - la nivelul pielii si
mucoaselor - fie profund, sistemic sau visceral.
Etiologie. Agentii etiologici apartin genului Candida, care cuprinde circa 100 de
specii, din care 20 sunt patogene pentru om. In peste 70% din cazuri este implicata Candida albicans,
dar se mai pot intalni si alte specii: Candida tropicalis, Candida pseudotropicalis, C andida
parapsilosis, Candida krusei, C andida guilliermondii etc. Morfologic sunt caracterizate prin
dimorfism , adica se gasesc fie sub forma rotunda sau ovalara, inmultindu-se prin inmugurire (stare
saprofita), fie sub forma de filamente - hife sau pseudohife (stare patogena).
Patologie . Candida albicans e ste un saprofit al mucoasei digestive si vaginale, in echilibru
biologic cu flora bacteriana endogena. Factorii care perturba mecanismele de aparare specifice si
nespecifice ale organismului uman sunt:
1. Factori ce tin de terenul individului:
-fiziologici : sarcina, varsta (cele doua extreme de varsta);
- patologici: SIDA, boli endocrine (diabet zaharat, sindromul Cushing, boala
Addison, hipotiroidia, hipoparatiroidia), deficitul de fier, hemopatiile maligne (boala Hodgkin),
leziuni cutanate cu pierdere de substanta, sindromul Sjogren, dezechilibrul florei intestinale si
cutanate, alcoolismul, bolile hepatice, tuberculoza, neoplasmele viscerale;
-factori locali cutanati: u miditate, maceratie, obezitate .
2 Factori iatrogeni:
2.1 antibioterapie prelungita;
2.2 corticoizi pe cale generala, uneori de uz topic;
2.3 alte imunosupresoare.
Forme clinice. I n functie de localizare se deosebesc urmatoarele forme clinice:
• CANDIDOMICOZA BUCALA SAU STOMATITA CANDIDOZICA
Este cea mai frecventa si se intalneste mai ales la sugari, datorita lipsei secretiei salivare
care nu incepe decat la 2 luni dupa nastere. La adult apare mai frecvent la diabetici, tuberculosi,
casectici sau imunodeprimati (SIDA) si postterapeutic (dupa antibioterapie , corticoterapie ,
imunosupresoare). Totodata, igiena defectuoasa a gurii, cariile si protezele dentare, precum si pH-ul
acid sunt cauze favorizante.
La sugari boala apare la cel putin 6 - 7 zile de la nastere, ca urmare a contactului , in
timpul delivrentei, cu vaginul mamei (care prezinta o candidomicoza genitala) sau dupa nastere,
prin intermediul obiectelor contaminate (tetine, biberoane) sau prin contactul cu adultii bolnavi care
il ingrijesc .
Debuteaza frecvent sub forma unei glosite candidozice (muguet, margaritel),
caracterizata printr-o mucoasa linguala eritematoasa, pe fondul careia se constituie, dupa 2 - 3 zile,
depozite alb-galbui, cu aspect pseudomembranos, cremoase, uneori grunjoase (ca
,laptele batut") , bine delimitate. Acestea contin micelii de Candida, leucocite, celule epiteliale
descuamate, fibrina, resturi alimentare.
Leziunile se localizeaza pe fata dorsala a limbii, unde au tendinta sa conflueze, luand
aspectul unei membrane albicioase care imbraca limba in totalitate. Uneori poate fi interesata intreaga
mucoasa bucala : mucoasa jugala, gingivala, valul palatin, amigdalele, constituind stomatita
candidozica; mai rar, in cazurile severe, se poate extinde la faringe sau esofag. Depozitele albicioase,
asemanatoare picaturilor de lapte batut, se detaseaza cu usurinta si lasa o mucoasa erodata si rosie,
lucioasa. Exista si cazuri care evolueaza numai sub forma unei stomatite eritematoase , aftoase sau
difteroide (cu pseudomembrane).
Subiectiv, pacientul acuza dureri locale, care ingreuneaza alimentatia, senzatie de
arsura si gust metalic.
Netratata , boala se cronicizeaza, iar la sugari se poate extinde pe tractul digestiv sau
respirator, putand provoca moarte prin asfixie (foarte rar). De asemenea, pot avea loc autoinoculari la
distanta (mucoasa genitala, maini) sau sensibilizari ale organismului la antigenele candidozice
(levuride). Exceptional, la persoanele cu imunitate prabusita , s-au citat diseminari hematogene ale
infectiei, cu punct de plecare o glosita candidozica.
Dg dif – lichen plan, stomatita aftoasa, eritem polimorf, anemie pernicioasa
• COMISURITA CANDIDOZICA (PERLES, CHEILITA ANGULARA)
Se caracterizeaza prin localizarea leziunilor la nivelul comisurilor bucale, uni- sau, mai ales,
bilateral. Poate fi primara sau secundara unei glosite candidozice si se intalneste, de asemenea, mai
frecvent la copii. La adulti are o incidenta mai crescuta la barbati, fiind favorizata de aceia si factori
amintiti in cazul glositei candidozice + linsul frecv al buze, malocluzia gurii si deficitul
deriboflab=vina
Din punct de vedere clinic se caracterizeaza printr -o leziune erodata, dureroasa, care
rezulta prin macerarea epidermului , adesea cu fisurarea fundului plicilor comisurale care se acopera
de un exsudat cremos.
• CHEILITA CANDIDOZICA
Este ceva mai rar intalnita si se localizeaza mai frecvent la nivelul buzei inferioare, fiind
favorizata de macerarea mucoasei labiale prin umectarea continua a buzelor uscate de soare sau vant.
De asemenea, existenta unei dermatite de contact (la rujul de buze, la topice cu antibiotice, la pasta
de dinti etc) favorizeaza aparitia unei candidoze a mucoasei labiale, care se caracterizeaza prin
eritem, edem cu descuamare , fisuri si cruste.
Subiectiv, pacientul acuza usturimi si arsuri locale.
Uneori , cheilita candidozica poate imbraca un aspect clinic foarte asemanator unei
leucoplazii bucale si poarta numele de cheilita cronica hiperplazica. Aceasta apare mai ales la barbati
, intre 30 si 70 de ani.
• LIMBA VILOASA
Are doua variante: limba alba viloasa si limba neagra viloasa. Poate aparea brusc sau dupa un
tratament cu antibiotice si este rezultatul unei disbioze intestinale . Nu s-a demonstrat cu certitudine
rolul patogen al Candidei , datorita examenului micologic care deseori este negativ. Consta in
suprafete mai mult sau mai putin intinse de pe dosul limbii, la nivelul carora papilele sunt
keratinizate si alungite, filiforme .
• VULVOVAGINITA CANDIDOZICA
Apare mai ales in timpul sarcinii si in perioada premenstruala, dar este favorizata si de
diferite tulburari endocrine (diabet zaharat), antibioterapie prelungita, folosirea anticonceptionalelor,
igiena locala deficitara, sterilet, haine stranse sintetice, imunosupresie. Forme recurente (> 4 episoade
pe an) la 10% din femei.
Se caracterizeaza initial prin aparitia unui eritem si edem al mucoasei genitale, apoi printr-o
secretie alb-cremoasa, grunjoasa, foarte abundenta. La nivelul mucoasei vulvare se pot observa
depozite albiciose, usor detasabile. Subiectiv, este prezent pruritul, uneori foarte intens, care conduce
la scarpinat prelungit si lichenificare . Cronicizarea poate duce l a atrofia mucoasei si la dispareunie.
• BALANITA SI BALANOPOSTITA CANDIDOZICA
Se produce prin contaminarea de la partenera cu vulvovaginita candidozica, sau poate releva
un diabet zaharat. Mucoasa si semimucoasa de la nivelul glandului si preputului sunt modificate
inflamator, presarate cu granulatii albe. Ulterior apar leziuni acoperite de un depozit albicios-cenusiu
caracteristic. Subiectiv sunt prezente, de asemenea, pruritul si senzatia de arsura.
Foarte des se produce fimoza, care cu timpul devine cronica si nu se rezolva decat prin
circumcizie
• INTERTRIGO CANDIDOZIC
Este o candidoza cutanata care intereseaza pliurile inghinale, submamare, axilare,

interdigitate. Cea mai frecventa localizare este cea interdigitoplantara , conditiile locale favorizante
fiind prezente in mai mare masura la acest nivel (transpiratie locala cu maceratia tegumentelor).
Urmeaza apoi, ca incidenta, intertrigo interdigitopalmar (localizat mai ales in spatiul 3 interdigital) si
cel inghino-crural., ceva mai rar axilar, anorectal si submamar si, cu totul exceptional, mamelonar
(transmis la mame de la sugari cu stomatita candidozica), periombilical, retroauricular si la nivelul
plicilor gatului (la copiii mici).
Clinic se remarca placarde bine delimitate, cu contur neregulat, rosii, pruriginoase, cu
suprafata stralucitoare si acoperite de un depozit albicios ce reprezinta epidermul macerat. La
marginile acestor placarde se observa un guleras scuamos dar si leziuni satelite izolate, papuloase sau
pustuloase. La nivelul pliurilor pot aparea fisuri dureroase, mai frecvent in cazul localizarilor
interdigitate. Pe marginea degetelor, uneori , se observa vezicule dishidrozice, care pot conflua si se
intind pe plante sau palme si pe fetele laterale ale acestora.
Erosio interdigitalis blastomycetica – sp 3 -4 interdigital maini sau picioare
Dermatita de scutec – sec colonizarii tract GI si ocluziei scutec – eritem care apare intai perianal apoi
se imprastie in zona perineala si pe crestele inghinale
Dg dif – intertrigo, DCI, dermtofitoza, psoriazis inversat, eritrasma, dermatiat seboreica, pemfibus
benign familial, b. Darier flexurala, B. Leiner
• PERIONIXISUL CANDIDOZIC
Are, de regula, caracter profesional, intalnindu-se mai ales la persoane care lucreaza cu
mainile in umiditate (gospodine, spalatorese, bucatarese etc.). Se poate intalni si la sugarii cu
candidoza bucala, care isi sug degetele.
Clinic se remarca edematierea tegumentelor periunghiale, care formeaza un burelet
foarte dureros. La presiune se exprima o mica picatura de puroi cremos alb-galbui, din care se
izoleazil levura (forma supurativa). Uneori nu iese nimic la presiune (forma infiltrativa). Degetele
afectate se deformeazil in ,bete de tobosar". Se insoteste frecvent de modificari unghiale (onixis
candidozic).
• ONIXISUL CANDIDOZIC
Apare, de obicei, secundar unui perionixis , caz in care debuteaza de la baza lamei unghiale ,
care devine cenusie si prezinta pe suprafata eroziuni si striatiuni transversale. Unghia isi pierde
luciul si transparenta, se ingroasa si devine friabila, in final putand sa se elimine in intregime, cu
pastrarea , insa, a celulelor germinative.
• GRANULOMUL CANDIDOZIC
Este o forma rara de candidomicoza, care apare mai ales la copii, cu repartitie egala pe sexe.
Debuteaza in primele luni de viata sau in a doua copilarie si are o evolutie cronica, grava, uneori spre
exitus. Initial apare o candidoza bucala , la care apoi se adauga si comisurita si cheilita candidozica .
Cu timpul leziunile se extind si la nivelul tegumentelor , in special la nivelul extremitatii cefalice
(scalp, frunte, piramida nazala, retroauricular), unde iau aspect papilomatos si se acopera cu cruste
galben -brune groase. La nivelul scalpului crustele pot lua un aspect chitinos, sunt aderente i
aglutineaza firele de par. Unghiile sunt si ele afectate, in special cele de la maini , prin ingrosari care
duc la deformari monstruoase, cu aspect de coarne sau bete de tobosar.
In afara mucoasei bucale , mai sunt afectate, dupa un timp, si celelalte mucoase ale
tubului digestiv , pana la anus, antrenand o serie de tulburari digestive , precum: dureri,
varsaturi , diaree etc. Mucoasa genitala este si ea interesata.
• FORME RARE DE CANDIDOZE CUTANATE
• Candidozele pustuloase perifoliculare superficiale sau infiltrative, de tip pustulos ;

• Piodermita vegetanta si verucoasa candidozica, localizata la nivelul fejei, scalpului si
extremitatilor , cu aspect clinic identic piodermitelor vegetante microbiene;
• Candidoza cutanata cu aspect de acnee rozacee;
• Candidozele cutanate generalizate intalnite la sugarii distrofici, forma uscata,
eritemato -scuamoasa (Beck) sau forma inflamatorie veziculoasa (Ibrahim);
• Eritrodermia candidomicozica a sugarului hranit artificial, care debuteaza la scurt timp
dupa nastere printr-un intertrigo interfesier sau printr -o dermatita seboreica a pielii capului, dupa
care se extinde pe restul tegumentului interesand si mucoasele (stomatita candidozica) si fanerele
(alopecie, onixis). Starea generala este buna , prognosticul fiind mai rezervat in cazul asocierii diareei
la copii distrofici;
• Sindromul de candidomicoza endocrina, care apare mai frecvent la fetite si se
caracterizeaza prin asocierea unor tulburari endocrine cu leziuni ale cavitatii bucale si ale unghiilor,
cu evolutie cronica;
• Candidomicoza difuza cronica afecteaza cu precadere barbatii varstnici si intereseaza
scalpul, fata, mucoasa cavitatii bucale , unghiile si tegumentele membrelor. Leziunile pot avea uneori
aspect herpetiform sau vegetant.
• CANDIDOZE SISTEMICE
Apar la imunodeprimati (SIDA), sub forma unei septicemii cu Candida, avand ca sursa de
contaminare tractul digestiv. Se manifesta cu stare generala alterata, febra persistenta , hemoculturi i
uroculturi pozitive. Pot fi afectate: rinichii, ficatul , plamanii , ochii , inima. La nivel cutanat pot
aparea: macule , papule , pustule foliculare, noduli, ulceratii.
LEVURIDELE
Sunt leziuni sterile care apar prin hipersensibilizarea organismului fata de Candida albicans,
dintr-un focar primitiv, sau pot aparea in urma unor injectii c u levurina (antigenul candidozic) ,
fiicute in scop diagnostic (i.d.r.) sau terapeutic. Leziunile sunt, de regula, dispuse simetric si pot
interesa si mucoasele. Levuridele imbraca doua aspecte clinice principale, intre care s-au descris o
serie de forme intermediare:
• levuride le parakeratoz i ce, cu aspect eritemato-scuamos , cu evolutie centrifuga, la
margini formand un burelet , in timp ce centrul se palideaza;
• levuride le eczematiforme , c u aspect asemanator leziunilor din eczeme .
Diagnosticul pozitiv al candidomicozelor cutaneo-mucoase se pune pe baza aspectului
clinic al leziunilor , cu depozitul cremos caracteristic si pe baza examenului de laborator, care pune in
evidenta agentul patogen. Cultivata pe mediu Sabouraud, Candida albicans formeaza colonii
albicioase. Se mai pot determina antigenele solubile in ser si urina.
Diagnosticul dife renfial s e face, in cazul localizarilor la nivelul mucoasei cavitatii
bucale , cu:
• aftele, care se prezinta ca niste vezicule ce se rup si formeaza ulceratii superificiale
mici dar foarte dureroase;
• sifilidel e mucoaselor , c e au aspecte variate , bine delimitate , acoperite uneori de
depozite albicioase sau cenusii . In acest caz este obligatoriu diagnosticul serologic ;
• lichenul plan bucal, c are consta intr-o placa alba, neteda, bine delimitata , cu suprafata
acoperita de numeroase striatii (ca nervurile frunzei de feriga);
• leucoplazia, localizata frecvent la nivelul limbii dar, uneori , si pe mucoasa jugala, are
aspectul unei placi albe, neregulate , la nivelul careia se observa pierderea transparentei
normale a mucoasei.
Comisurita candidozica trebuie diferentiata cu comisuritele microbiene s i cele careniale
(avitaminoze) , prin depozitul cremos, albicios de la suprafata leziunii .
In cazul cheilitei candidozice se pune problema diagnosticului diferential cu:
• dermitel e de contact, i n care leziunea, initial veziculo-edematoasa, se limiteaza la locul
de contact cu substanta aplicata ;
• leucoplazia, caracterizata prin pete alb-portelanii, netede , fara depozit;
• cheilite le streptococice , in care leziunea consta intr-un eritem difuz si vezicule care se
sparg, lasand fisuri comisurale dureroase, acoperite la partea externa de cruste melicerice; apare mai
frecvent la copil;
• cheilitele actinice, c u semimucoasa mai putin lucioasa, acoperita cu scuame fine,
lamelare si cu pierderea pliurilor si a elasticitatii;
• lichenul plan , c u placi netede, albicioase , fara
depozit. Diagnosticul diferential al intertrigo-ului se face
cu:
• intertrigo streptococic , i n care leziunile sunt difuze, acoperite pe alocuri de cruste
melicerice ;
• eritrasma, c u placi brune, ce dau fluorescenta rosu coral la examenul cu lampa
•
Wood ;
- epide rmofitiil e , bine delimitate, cu mici vezicule la periferie , fara depozit albicios;
- psoria z isul inversat, c u leziuni bine delimitate, asimetrice fata de axul plicii ;
-eczema plicilor , c u eritem, edem, veziculatie si prurit;
- intertrigo-ul simplu al obezilor, cu examen micologic negativ.
Perionixisul candidozic trebuie diferentiat de:
- onixisul microbian, p rin examen bacteriologic;
- onixisul dermatofitic, p rin examen micologic;
- psoriazisul unghial, c u unghii galbene, ingrosate , deformate, cu depresiuni
-
cupuliforme si santuri longitudinale; examenul micologic este revelator;
•
modificiirile unghiale provocate de traumatisme si boli generale (intoxicatii,
insuficiente organice, sifilis).
In cazul formelor rare de candidoze muco-cutanate se pune problema diagnosticului
diferential cu:
• piodermitele foliculare si piodermitele vegetante microbiene, c u examen
bacteriologic ce evidentiaza germenul;
• acneea roz a c ee, in care se asociaza eritermul difuz al fetei cu telangiectazii si eruptie
papulo-pustuloasa.
• Dg de laborator
• - examen microscopic direct – KOH , Gram sau albastru de metil => hife, pseudohife
sau celule inmugurite
• Culturi pe mediul Sabouraud modificat– colonii albe mucoide care cresc in 2-5 zile
Tratament. Tratamentul candidomicozelor cutaneo-mucoase este, in primul rand , local si
consta in alcalinizarea mediului prin gargarisme si spalaturi (in functie de localizare) cu o solutie de
bicarbonat de sodiu (1 lingura la un litru de apa fiarta si racita sau ceai de musetel) , dupa care se
aplica un colorant (albastru de metilen, violet de gentiana, cristal violet etc.), topice cu Stamicin
(suspensie – 400.000-600.000 U.I de 4 ori/zi , mixtura , pomada , ovule) sau alte anticandidozice
(Clotrimazol , Miconazol , Pimafucin - natamicina , Ketoconazol, Naftifine - exoderil etc.). In
candidoza mucoasei cavitatii bucale , Stamicinul se poate administra si sub forma de drajeuri care se
sug (4 - 10 drajeuri pe zi), iar Pimafucinul sub forma de solutie orala.
In candidoza vaginala foarte eficient este Gyno-travogenul , ovul, care se administreaza in
doza unica si contine isoconazol nitrat , sau Pimafucin (natamicina) ovule (1 ovul/zi, timp de 3 - 6
zile) sau tablete vaginale (1 tableta/zi , timp de 20 de zile) . In balanopostita candidozica se poate
folosi Pimafucin crema sau picaturi .
Tratamentul ge neral este necesar in formele generalizate, cronice si rezistente la tratamentul
local. In aceste situatii se pot utiliza : Itraconazol 200 mg - 1 capsula/zi, timp de 14 zile; Fluconazol -
100 mg/zi, timp de 1 - 2 saptamani sau, in candidoza vaginala , 1 capsula a 150 mg in doza unica etc.
In formele deosebit de grave (granulomul candidozic , candidozele sistemice,
septicemia candidozica) se utilizeaza Amfotericina B (Fungisone ), Fluorocitozina (Ancotyl
Roche) , Fluconazol (Diflucan) in perfuzii intravenoase.
MICOZELE CUTANATE PROFUNDE
Sunt afectiuni rar intalnite la noi in tara, produse de fungi dimorfi; exemple: actinomicoza ,
sporotricoza , micetomul, histoplasmoza, aspergiloza, criptococoza etc. Contaminarea se produce fie
pe cale aeriana, prin inhalarea particulelor de praf cu fungi, fie prin contact direct al epidermului cu
produse animaliere contaminate. In primul caz, leziunile cutanate (noduli si ulceratii dermice si
hipodermice) sunt secundare unor focare viscerale (exemplu: pulmonar) iar, in al doilea caz, leziunile
apar de la inceput pe piele si pot invada tesuturile subiacente sau pot disemina la distanta.
1. ACTINOMICOZA
Poate afecta orice tesut sau organ, dar localizarile cele mai frecvente sunt: cervico faciala,
toracala , abdominala si, mai rar, osoasa, pelviana sau cu alte localizari cutanate primare.
Etiologie. Boala este produsa de Actinomyces israelii, o bacterie anaeroba, saprofita a
cavitatii bucale , filamentoasa , care se aseamana cu fungii. In anumite conditii de imunitate scazuta,
aceasta devine patogena.
Aspect clinic. Se caracterizeaza prin leziuni inflamatorii , uneori nodulare cu tendinta de
fistulizare si supurare cu eliminarea de puroi cu graunti galbeni sau albiciosi caracteristici. Vom
descrie mai pe larg actinomicoza cervico-faciala.
ACTINOMICOZA CERVICO-FACIALA
Un factor favorizant important implicat in producerea acestei forme de actinomicoza il

constituie igie na precara a ca vitatii bucale ( unde, deseori , se gasesc carii dentare, tartru) , dar si
traumatismel e prod use la acest nivel prin colturi dentare , extractii , sau prin infectii ( de exemplu:
abces periodontal al mandibulei sau maxilarului , amigdalite, sinuzite).
Se caracterizeaza prin nodozitati (gome) la nivelul maxilarului, mandibulei , submucos sau
subcutanat , dure, cu tendinta la confluare , ramolire , fistulizare prin orificii multiple prin care se
elimina o secretie purulenta , cu graunte galbui caracteristice.
Evolutia este cronica, cu tendinta la extensie, atunci cand nu este tratata corect.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului bacteriologic al puroiului.
Tratamentul consta in antibiotice injectabile sau per os: P e nicilina 10-15 mil
u.i/zi, S
ulfamide, Tetraciclina, Eritromicina sau Cloramfenicol.
2. MICETOMUL (PICIORUL DE MADURA)
Micetomul se localizeaza la nivelul piciorului si gambei inferioare, iar producerea lui este
favorizata de traumatisme cu plagi deschise infectate.
Etiologie. Agentii etiologici pot fi fungi : Madurella mycetomatis, C ephalosporium
fal c iforme, Asper g i llus fumigatus , G e otrichum candidum e tc., sau bacterii: Ac tinomy ces,
Strep tomyces , N ocardia. E ste mai frecvent in India, Africa , Mexic, la cei ce merg desculti.
Aspect clinic. La fel ca si la actinomicoza , leziunile specifice sunt noduli nedurerosi ,
inflamatori , duri, cu tendinta la confluare si supurare . Prin fistulele profunde se elimina la suprafata
pielii puroi cu graunti de culori variate (galbeni, albiciosi , rosii sau negri) , in functie de agentul
patogen implicat. Infectia se poate extinde de la piele si tesutul subcutanat la muschi , tendoane
, oase, articulatii, piciorul devenind deformat.
Evolutia, fara tratament, este cronica, cu extindere progresiva si edematierea
piciorului si gambei. Dupa administrarea tratamentului , vindecarea se face cu cicatrice.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza aspectului clinic (fistule la nivelul piciorului ,
secretia de puroi cu graunti) si pe baza examenului bacteriologic al puroiului .
Diagnosticul diferential se face cu boala Kaposi , osteoarterite reumatismale, osteomielite
etc.
Tratamentul este dificil deoarece, de obicei, leziunile sunt vechi si rezistente la
medicatia folosita. Cand etiologia este bacteriana , se folosesc antibioticele: Peniciline , Sulfamide,
Tetraciclina, Eritromicina , iar ca.nd etiologia este micotica, rezultatele sunt nesatisracatoare ,
datorita rezistentei la medicamentele antifungice. In acest ultim caz este indicata excizia chirurgicala
a leziunii. Amputatia piciorului se face atunci cand exista afectare osoasa grava, cu impotenta
functionala importanta.
3. SPOROTRICOZA
Aceasta afectiune este rara la noi in tara, fiind localizata la piele si tesutul subcutanat (de
obicei la mana) si, mai rar, diseminata de-a lungul limfaticelor si la ganglionii regionali.
Etiologie: micotica - Sporotrichum schenckii, care infecteaza accidental omul, atunci
cand exista plagi deschise la nivelul pielii.
Aspect clinic. La locul infectiei se formeaza noduli care ulcereaza sau supureaza. La acestia
se asociaza adenopatie regionala. Dupa u n timp (zile, saptamani), pe traiectul limfaticelor ce dreneaza
ganglionii mariti de volum , pot aparea noduli subcutanati , inflamatori, duri, nedurerosi , aderenti la
tegument, cu aceeasi evolutie catre abcedare, supurare.
Evolutia poate fi cronica, cu diseminare limfatica, cutanata, pulmonara etc., sau se
poate vindeca spontan.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza aspectului clinic si pe examenul micologic (culturi).
Diagnosticul diferential se face cu gomele tuberculoase sau cu gomele de sifilis.
Tratament. Itraconazol 200 mg/zi, Amfotericina B sau, uneori , iodura de potasiu
suprasaturata 100-300 mg/zi – 4-12 saptamani 4 pic x 3/zi => 30-50 pic/zi => 4-6 saptamani dupa
vindecare
Ex micologic microscopic direct – fals negativ in 15-20%

- hidroxid de K 10-20%
- recoltare prin zgariere cu un obiect metalic neascutit spre exterior de la nivelul marginilor care
avanseaza sau din toata grosimea unghiala cat mai aproape de marginea distala sau parul trebuie
smuls si acoperit ulterior cu o lamela
- incalzirea usoara a lamei la o flacara de intensitate redusa creste penetrarea sol de KOH in keratina
- microscopie cu marire mica permite observarea hife septate sau ramiifcate, lungi, subtiri
- - 3 paternuri de afectare a fir de par: ectotrix – antroconidii care formeaza o teaca in jurul tecii firului
de par, endotrix – antroconidii in interiorul tecii firului de par si favus - hifae si patii de aer in
ineriorul tecii firului de par
Cultura pe mediul Sabouraud cu 4% peptona, 1% dextroza si agar cu adaugare de clorhexidina si

cloramfenico (+/- gentamicina)l (mediu Sabouraud modificat) care ii creste selctivitatea pentru izolarea
dermatofiti incubare la temp de 20-25% cel putin 4 sapt => colonii fungice cu mciro si macroconidii +
topografie culturi si pigmentatie
Mediul de testare pt. dermtofiti cu indicator de ph – rosu-fenol se inroseste atunci cand activitatea
proteolitica a dermatofiti creste ph > 8 prin excesul de ioni de amoniu produsi – incubatie la temp
camerei pentru 5-14 zile => modif culorii de la galben la rosu intens in prezenta dermatofiti
Lampa wood 365 nm – poate releva flourescenta parului infectat doar cu organisme ectotrix (M. Canis
si audouinii)

Fungice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fungice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

·

- contaminare cu agenti fungici, prin trei modalitati: infectare de la o persoana bolnava, de la

Epidermofitiile sunt produse de dermatofiti (genul Trichophyton, Epidermophyton sau Microsporum);

Tinea corporis (herpesul circinat)

Diagnosticul diferential se face cu:

Tinea cruris (epidermofitia inghinala sau eczema marginatum Hebra)

Tinea pedis (epidermofitia interdigito-plantara)

Tinea manum (epidermofitia mainilor)

Diagnosticul diferential s e face cu:

Sicozisul tricofitic (Tinea barbae)

3. ONICOMICOZELE (TINEA UNGUIUM)

Afecteaza unghiile de la maini si picioare si se poate asocia uneori cu o epidermofitie

• CANDIDOMICOZA BUCALA SAU STOMATITA CANDIDOZICA

• COMISURITA CANDIDOZICA (PERLES, CHEILITA ANGULARA)

• BALANITA SI BALANOPOSTITA CANDIDOZICA

Este o candidoza cutanata care intereseaza pliurile inghinale, submamare, axilare,

• Candidozele pustuloase perifoliculare superficiale sau infiltrative, de tip pustulos ;

Un factor favorizant important implicat in producerea acestei forme de actinomicoza il

2. MICETOMUL (PICIORUL DE MADURA)

Ex micologic microscopic direct – fals negativ in 15-20%

Cultura pe mediul Sabouraud cu 4% peptona, 1% dextroza si agar cu adaugare de clorhexidina si

S-ar putea să vă placă și

Fungice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fungice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

·

- contaminare cu agenti fungici, ​prin trei modalitati: infectare de la ​o ​persoana bolnava, de la

Epidermofitiile sunt produse de dermatofiti (genul Trichophyton, Epidermophyton sau Microsporum);

Tinea corporis (herpesul circinat)

Diagnosticul diferential ​se face cu:

Tinea cruris (epidermofitia inghinala sau eczema marginatum Hebra)

Tinea pedis (epidermofitia interdigito-plantara)

Tinea manum (epidermofitia mainilor)

Diagnosticul diferential s​ e face cu:

Sicozisul tricofitic (Tinea barbae)

3. ONICOMICOZELE (TINEA UNGUIUM)

Afectea​z​a unghiile de la maini si picioare si se poate asocia uneori cu o epidermofitie

• CANDIDOMICOZA ​BUCALA SAU ​STOMATITA CANDIDOZICA

• COMISURITA CANDIDOZICA (PERLES, CHEILITA ANGULARA)

• BALANITA SI BALANOPOSTITA CANDIDOZICA

Este o candidoza cutanata care ​intereseaza ​pliurile inghinale, submamare, axilare,

• Candidozele pustuloase perifoliculare superficiale sau infiltrative, de tip pustulos ​;

Un factor favorizant important implicat in producerea acestei forme de actinomicoza il

2. MICETOMUL​ (PICIORUL DE MADURA)

Ex micologic microscopic direct – fals negativ in 15-20%

Cultura pe mediul Sabouraud cu 4% peptona, 1% dextroza si agar cu adaugare de clorhexidina si

S-ar putea să vă placă și

- contaminare cu agenti fungici, prin trei modalitati: infectare de la o persoana bolnava, de la

Diagnosticul diferential se face cu:

Diagnosticul diferential s e face cu:

Afecteaza unghiile de la maini si picioare si se poate asocia uneori cu o epidermofitie

• CANDIDOMICOZA BUCALA SAU STOMATITA CANDIDOZICA

Este o candidoza cutanata care intereseaza pliurile inghinale, submamare, axilare,

• Candidozele pustuloase perifoliculare superficiale sau infiltrative, de tip pustulos ;

2. MICETOMUL (PICIORUL DE MADURA)