1.

Structura pielii

1. STRUCTURA PIELII

ANATOMIE MACROSCOPICA: invelis conjunctivo-epitelial ce acopera corpul in intregime

si se continua cu semimucoasele si mucoasele. Suprafata intre 1,5 – 2 m2 si prezinta pliuri,
unele mai mari (submamar, interfesier, inghinal), altele mai discrete (fata flexoare articulatii).
Cadrilajul normal al pielii este format de intretaierea santurilor fine. Dermatoglifele – santuri
curbe, determinate genetic, pe suprafata palmara si plantara (sunt diferite si la gemenii
monovitelini) – interes medico-legal. Porii – corespund orificiilor unitatilor pilosebacee sau gl.
Sudoripare. Greutate piele – 20% din G corpului. Grosime piele – variaza cu regiunea
topografica – palme&plante 4mm, pleoape – 0,2-0,5mm; variaza cu varsta si sexul: femei, copii,
batrani pielea e mai subtire. Culoare – dependenta de cant si tipul pigm melanic, grosimea
tegum, vascul dermului superf si conc in sange a OxiHb si Hb reduse, cant de caroten din str.
Cornos si hipoderm.

EPIDERMUL: compus din keratinocite (predomina ca nr) si cel dendritice (melanocite, cel
Langerhans, cel dendritice nedeterminate si cel Merkel);

-epiteliu pavimentos pluristratificat, activ metabolic, prezentand dinspre profunzime spre

suprafata urmatoarele straturi (care reprezinta expresiile morfologice ale stadiilor succesive de
maturare a keratinocitelor):

1. Stratul bazal (germinativ): un sg rand de cel. cilindrice, dispuse in palisada, cu axul lung
perpendicular pe JDE. Au un ncl voluminos, citoplasma intens bazofila, numeroase mitoze (str
bazal are un rol activ, germinativ, cel din acest strat numindu-se si keratinoblasti).
Keratinoblastele sunt legate intre ele si cu cele din stratul spinos prin intermediul desmozomilor,
iar de MB prin hemidesmozomi. Contin filamente de keratina (tonofilamente) al caror nr creste
in str superioare. Printre keratinoblaste se gasesc intercalate cel. dendritice. Mai mult Keratine 5
(50kDa) si 14 (58kDa) = keratine bazale.

2. Stratul spinos (corp mucos sau str malpighian): format din 6-20 randuri de celule poliedrice
(“spinos” dat proceselor interkeratinocitare = desmozomii – vizib clar la ME), eozinofile,
interconectate prin desmozomi. Tonofilamentele sunt mai num. la acest nivel si formeaza un
citoschelet (schelet de sustinere) al citoplasmei. In acest strat (spre varf) apar granule lamelare -

1
 1. Structura pielii

corpii Odland (keratinosomi, cementozomi) al caror nr si dimensiuni cresc in straturile

superioare. Acestia prezinta lizozomi cu cont. bogat in enzime hidrolitite si lipide (ceramide,
fosfolipide, glicerolipide, steroli) si fosfataze acide si au rol in limitarea pierderilor transcutane
de apa si in asigurarea adeziunii keratinocitare. Mai mult Keratine 1 (56,6kDa) si 10 (67kDa).

3. Stratul granulos: 1-4 randuri de celule romboidale, turtite, cu ncl. mici si organite cel. pe cale
de disparitie. Aceste cel. sunt bogate in granule de keratohialina (profilagrina electronodensacare
se transf. In filagrina in zona de tranzitie granulos/cornos; loricrina) cu rol de cimentare a
tonofilamentelor in fascicule compacte. Str granulos lipseste la nivelul mucoaselor.

4. Stratul lucidum: prezent exclusiv la niv. palmelor si plantelor, se obs ca o banda refringenta
care cont cel cu ncl picnotici. 2-3 randuri de celule. Ofera o functie de rezistenta sporita!

5. Stratul cornos: format din 4-10 randuri de celule eozinofile turtite, anucleate, suprapuse (un
corneocit acopera aprox 25 cel bazale). Citoplasma a fost inlocuita de tonofilamente groase de
keratina, dispuse intr-o matrice alc. din granule de keratohialina. Partea cea mai superficiala a str
cornos=zona disjuncta (se pierd leg intre celule favorizand descuamarea), partea mai
profunda=zona conjuncta ( inca se mai pastreaza leg rudimentare intre cel).

Stratul bazal si p. inf a str granulos=componenta germinativa, restul epidermului=

compartimentul de diferentiere.

Rolul imunologic al keratinocitului: acesta prod numeroase tipuri de citokine (IL1, IL8, IL6,
TGF alfa, beta, G-CSF, M-CSF, GM-CSF), fiind implicat in reactivitatea imuna cutanata.

Reglarea epidermopoiezei: grosimea epidermului (0,03mm la pleoape si 1,5mm pe palme, in

medie 0,4mm) este mentinuta constanta prin reglarea raportului intre pierderile prin descuamare
si prod. de cel. noi la niv. str bazal. Reinoirea epidermica dureaza in medie 28 zile (14 zile de la
cel bazala pana la corneocit si apoi inca 14 zile pana se descuameaza), si se afla sub influenta
unor citokine, factori de crestere, hormoni. CK si fact de crestere sunt prod de keratinocite, cel
Langerhans si limfocite. Ele isi execrcita rolul prin legarea de R specifici de pe supraf cel si
activarea unor cai de transmitere intracel. Catecolaminele act prin modif conc intracel de AMPc
iar h. steroidieni prin legarea directa la niv. nucleului.

2
 1. Structura pielii

SISTEMUL DE COEZIUNE INTERKERATINOCITARA:

1. Desmozomii:

- asamblarea desmozomilor e dependenta de Calciu (semnal principal pt maturare keratinocitara)

si fosforilare; dupa ce au primit semnalul keratinocitele incep sa produca K1&10 in loc de
K5&14 si apoi profilagrina, involucrina, locrinina. Defecte in transportul calciului – acantoliza
din Hailey-Hailey si Darier-White.

- desmogleea (cadherine: desmocolina 1-2-3, desmogleina 1-2-3-4) – local. In spatiul extracel

interkeratinocitar

- filamente de atasare: strabat desmogleea in p. ei centrala (linia M) si se insera pe placa

desmozomala;

- placa desmozomala de atasare (plakoglobina, desmoplakina, plakofilina, envoplakina,

periplakina), localiz. intracitoplasmatic;

- zona satelita: asig leg intre filam. intermediare de keratina (k5,k14) si fata interna a placii de
atasare.

Desmozomii au o grosime max in str granulos si dispar in str cornos disjunct.

2. Hemidesmozomii: leaga keratinoblastele de memb bazala. Au in structura proteoglicani,

integrine (a6b4), diverse Ag (AgPB2-180kDa sau colagen XVII).

3. Jonctiunile de aderenta (zonula adherens): rol de legare intercel. si de semnalizare

intercelulara, contin caderine E și catenine prin intermediul carora se leaga microfilamentele de
actina.

4. Jonctiunile GAP: canale intercelulare prin care prot specializate(conexinele) permit

comunicarea intre cel. vecine, intervenind in controlul prolif. si diferentierii keratinocitare.La
acest nivel se prod schimbul de ioni, metaboliti si mol hidrosolubile.

3
 1. Structura pielii

MELANOCITELE (aprox. 2x109 – aprox acelasi pt toate sexele, rasele):

- dispuse printre keratinocite cu care formeaza o unitate functionala: dispunere la niv str.bazal -
un melanocit la 4-12 Kcite; unitatea melano-epidermica: 1 melanocit conectat la 36 Kcite;

- au originea in creasta neurala de unde migreaza (in sapt 8 de VIU) spre str bazal, bulbul firelor
de par, mucoase, retina/coroida/iris, pia arahnoidiana, ureche interna (izolator fonic), mezenter;

- celule “clare” (artefact de fixare – citoplasma se concentreaza in jurul nc creand o lacuna)

- sunt cel. dotate cu dendrite in citoplasma abundenta carora s.g. organite specifice:
premelanosomi, melanosomi, granule de melanină care contin cant variabile de pigment; prin
intermediul acestora melanina este transferata keratinocitelor.

- sunt lipsite de tonofilamente și de desmozomi;

- au distributii topograf diferite cu densitate maxima la nivelul fetei (2900/mm2); trunchi (1250).

Melanogeneza: sunt singurele cel epidermice care contin tirozinaza care mediaza transformarea
DOPA in diverse tipuri de melanina (eumelanina, feomelanina, melanina tricroma). Melaninele
protejeaza impotriva agresiunii UV prin absorbtiesi reflexie si neutralizarea rad liberi. In functie
de cantitatea de melanina de la niv cutanat s-au descris fototipurile. Reglarea melanogenezei se
afla sub influenta UV, aMSH, ACTH, progesteron, estrogeni.

Markeri melanocitari: proteina S100, HMB 45, Melan A, tirozinaza, MITF1 (fact de transcriptie
a microoftalmiei). Nici un marker nu poate sa faca distinctia intre melanocitele benigne si cele
maligne. Proteina S 100 este f sensibila dar mult mai putin specifica fata de ceilalti markeri.

CELULELE LANGERHANS:

- cel dendritica cu originea in maduva hematogena; migreaza in epid,derm,timus,amigdale,ggl

limfatici,mucoase orala si genitala; ciclu de viata epidermic 16zile;

- 2 tipuri in epiderm - celule tip I (in mijlocul str. Spinos au citopl clara, lizozomi si < 12
prelungiri)

- celule tip II (in str. Bazal, citopl. Densa, granule lizozomale mai putine si
putine prelungiri ) = celule mezenchimale migrate din derm

4
 1. Structura pielii

- cel mari, cu citoplasma clara si ncl lobular si prezinta in citoplasma granulele Birbeck (in forma
de racheta), vizibile la ME. Nu au tonofibrile sau desmozomi. Conectate cu fb nervoase
nemielinizate – SN poate modula activitatea cel Langerhans prin elib de neuropeptide.

- au pe supraf Ag ale MHC clasa II (celula prezentatoare de Ag) si R pt fract Fc a IgG si IgE si pt
fract C3b a C’. Markeri: CD1a si S100.

- au un rol major in reactivitatea imuna a pielii (captarea, procesarea si prezentarea Ag exogene

limfocitelor T), fiind implicate in patogenia eczemei de contact alergice, rejetul de greja,
toleranta imuna, supraveghere anti-neoplazica.

- pot deveni rezervor pt HIV datorita rezistenei mari la agresiune a virala, comparativ cu
limfocitele;

- dezechilibrul intre prolifererea di diferentierea lor= histiocitoze langerhansiene.

CELULELE DENDRITICE NEDETERMINATE

- identif la ME; nu au melanosomi sau granule Birbeck; considerate de unii autori ca cel
Langerhans imature; Au Ag ale CMH cls II.

CELULELE MERKEL-RANVIER:

- nu pot fi diferentiate de melanocite la MO; apar in pielea fetala in sapt16 de VIU;

- au citoplasma clara, nucleu cu ancosa, incluzii intranucleare pluristratificate sau in bastonase,

granule de secretie (Met-enkefalina, VIP, NSE, sinaptofizina)

- situate in vecinatatea MB; apartin sist APUD, fiind derivate probabil din creasta neurala dar pot
fi si keratinocite modificate (CK 20 marker).au originea chiar in epiderm, din Kcite germinative.

- sunt mai dense in z. in care exista fl. Pilosi (si palme, plante,infundib folic,pat unghial)

- au rol in initierea si transmiterea sist. tactil si in mecanoreceptie. Au leg cu fibrele nervoase.

5
 1. Structura pielii

JONCTIUNEA DERMO-EPIDERMICA

- interfata intre epiderm si derm; este ondulata, crescand adeziunea intre epiderm si derm si
mareste suprafata de contact; s.g. de jur imprejurul struct. Anexe: folic pilosi, gl
sebacee,apocrine,ecrine. Prelungirile dinspre derm spre epiderm: papile dermice, iar cele dinspre
epiderm spre derm sunt creste interpapilare. JDE, de la supraf spre profunzime, este alc din:

a) citoscheletul = mb plasmatice ale keratinocitelor str. bazal: pe partea dinspre derm a

keratinocitelor bazale s.g. hemidesmozomii. Ei contin doua Ag ale pemfigoidului bulos: BPAG1
de 230 kDa(intracel) si BPAG2 (trans-mb) de 180 kDa. Se mai gasesc integrine (a6b4) si alte
molecule (plectina-500kDa);

b) lamina lucida (50-90nm): zona electronotransparenta, care contine molecule distincte:

laminina 1, 5 (kalinina sau niceina), 6, 7, epiligrina. Este strabatuta de filamentele de ancorare,
care asig leg intre hemidesmozomi si lamina densa;

c) lamina densa: amorfa, contine colagen de tip IV, nidogen(entactina), proteoglicani (perlecan),
proteina BM-40;

d) sublamina densa (lamina reticularis): colagen III, fibronectina, fibrile de ancorare (colagen
VII), microfibrile de oxytalan (fb elastice, orientate vertical – ataseaza lamina densa de fb
elastice din derm). Fibrilele de ancorare fixeaza lamina densa de placa de ancorare (colag
IV,laminina332) din dermul papilar.

ROLURI JDE:

- suport mecanic;

- diferentierea si migr keratinocitelor bazale

- transportul de subst si cel intre Epid si Derm.

Numeroase Ag s.g. la nivelul diverselor zone ale JDE:

- Ag PB2 in hemidezmozmii transmembranar si LL

- in epidermoliza buloasa dobandita si lupusul bulos: depozite de Ig si C in zona bazala (anti

colagenVII).

6
 1. Structura pielii

DERMUL

- in fct de regiune de 15-40 ori mai gros decat epidermul, activ metabolica mai redusa;

- bine reprezentat la nivelul spatelui si coapselor, mai slab reprez la nivelul fetei;

- dermul papilar = 1/10 din grosimea derm + dermul perianexial = dermul adventitial

- dermul reticulat – in profunzime

- 3 componente:

1. comp. Celulara – fibroblaste (secreta fibrele si subst fundam), fibrocite,

histiocite,mastocite, celule Langerhans, limfocite;

2. fibrele dermului – fibre de colagen, elastice si de reticulina in cantit mai mica

Sinteza colag: Aa. -> polipept -> macromolec de tropocolagen -> protofibrile -> fibre de
colagen.

Fibrele de colagen (tip I si III) - fascicule, roz la H-E, rosii van Giesson, albastre Mallory,
verzi Masson.Grupuri de fibre subtiri aranjate dezordonat in derm papilar (colag tip III) si fb
groase aranjate ortogonal in derm reticulat (colag tip I).

Fibrele elastice – subtiri, lungi,sinuoase, putine ->retea cu ochiuri largi, violet – rezorcina-
fucsina (Weigert), rosu-brun – orceina

- formate dintr-un miez central amorf de elastina (polipept bogate in glicina,

desmozina si valina) si o comp. Microfibrilara legata prin interm resturi de desmozina

Fibrele de reticulina – retea cu ochiuri de marimi diferite – impregnare argentica (Gomori) si

PAS. Sunt formate din colagen III + fibronectina

3. substanta fundamentala – gel mucopolizaharidic + apa, ioni,proteine plasm etc. Palid

bazofila la H-E. Formata din proteoglicani (miez proteic + GAG – ac.hialuronic,
dermatan si heparan sulfatul, condritin – 4-sulfatul) sint. de fibroblaste si proteine
structurale (carbohidrati + miez proteic). Inconjoara comp fibrilare si celulare, leaga apa
si asigura hidratarea teg.

7
 1. Structura pielii

HIPODERMUL – 20% barbat, 25% femeie

- format din celule adipoase (adipocite) org. Sub forma de microlobuli ->lobuli, despartiti
de septuri/trabecule conjunctive, intre care se gasec vase sanguine, nervi, bulbi pilari,
glomeruli sudoripari; fiecare adipocit inconjurat de un capilar, fiecare microlobul
inconjurat de vene;

- adipocitele = celule mari cu citoplasma redusa impinsa la periferie de vacuola de grasime,

cu nucleu mic, turtit, excentric impins si el de grasime – aspect de inel de pecete la H-E;

- coloratii speciale – Sudan III (galben-portocalie), acid osmic (culoare neagra), Scharlach-
Roth (culoare rosie), sulfat albastru de Nil (albastra)

- tesutul adipos brun – gat, axile, retrosternal, in jurul rinichilor si aortei abdominale

ANEXELE PIELII

1. GLANDELE SUDORIPARE ECRINE

- Singurele gl sudoripare adevarate, 2-5 milioane, densitate crescuta pe palme, plante, frunte si
axile (inclusiv: penis, preput dar NU si pe: muc bucala a buzelor,clitoris,labii mici si canal
auditiv ext);

- S.g. la jonctiune derm-hipoderm, unele mai sus in derm retic si altele in hipoderm;

a. glomerul glandular – spiralat, in dermul profund alcatuit din stratul interior cu celule clare
(bogate in glicogen) responsabile de secretia apoasa, celule intunecate (bogate in MPZ),
responsabile de secretia sialomucinei si celule mioepiteliale fuziforme dispuse in stratul exterior
direct pe MB, cu rol in expulzarea sudorii

b. canalul sudoripar dermic – drept, MB pe care se afla un epiteliu bistrat din cel epit cuboidale
bazofilice. Fara cel . mioepit; intra in epid prin baza unei creste epidermice;

c. canalul sudoripar intraepidermic (acrosiringium)– spiralat, fara perete propriu, delimitat de cel.
Epidermice;

- orificiul se deschide la nivelul porilor sudoripari;

8
 1. Structura pielii

- secretia este merocrina, contine 99% apa, are ph acid, este hipotona (datorita resorbtiei tubulare
a apei si electrolitilor sub controlul ADH si aldosteron)

- centrul hipotalamic de control al transpiratiei – inerv de fb. Simpatice colinergice mai ales in
jurul glomerulului -> elib fluid izotonic (plasma fara proteine, contine NaCl, K, bicarb,
dermicidine) -> resorbtie Na si Cl -> transpiratie hipotona

2. GLANDELE SUDORIPARE APOCRINE

- sunt putine, grupate axilar, perimamelonar, periombilical, perigenital, perianal + gl Moll de la

niv. Pleoape si gl. Ceruminoase din conductul auditiv extern;

- se dezv complet si incep secretia la pubertate, pana atunci sunt mici si nefunctionale;

- struct similara cu gl ecrine dar au dimens mai mari (x10) iar canalul excretor (acrosiringium
apocrin) se deschide la nivelul foliculului pilosebaceu; un sg str de cel columnare cu citopl
eozinofila si nc rotund situat bazal, cel mioepiteliale contractile, MB.

- secretie de tip holo-merocrina caract gl apocrine (semiholocrin, “decapitare” cu eliminare de

fragm cel.), sterila, inodora si vascoasa (colesterol, TGL, androgeni)

- la femei secr. se intensif premestrual, iar la menopauza se atrofiaza

- bacteriile de pe supraf pielii (Corynebact sau Micrococcus) degradeaza subst secretate => miros
urat (bromhidroza)

3. GLANDELE SEBACEE

- sunt glande acinoase care se dezv. (in luna IV de VIU) cu foliculul pilos dar exista si gl sebacee
libere (gl Meibomius de pe pleoape, gl Tyson – preput silabia mica, gl. de la nivelul areolei
mamare = tuberculi Montgomery, gl. Sebacee de pe buze si mucoasa bucala – granule
Fordyce,)

- sunt mai raspandite pe pielea paroasa a cap, frunte, obraji, barbie, regiunea mediana a spatelui
si presternal

- secretie de tip holocrin (dezagragare cel si eliminare odata cu secretia); formate din acini
(lobuli) si canale excretoare care se deschid in foliculul pilosebaceu;

9
 1. Structura pielii

- sebumul se secreta in flux continuu (1-2 g/24 h) si e alc din TGL, colesterol, esteri sterolici,
squaleni. Acizii grasi liberi rezulta din degradarea TGL de catre bacterii (P.acnes si P.
Granulosum).

- reglare secr: hormonala (androgenii cresc secretia, estrogenii o scad; IGF-1 - deschide robinetul
de sebum; hiperglicemia stim secr sebum), infl de factori nervosi si exogeni (temp, umiditate).

4. FIRUL DE PAR: principalul component e keratina. Culoarea parului este det genetic si
depinde de proportia pigmentilor: eu-,feomelanina si tricrom/tricosiderina.

a. Papila foliculara – tes. Dermic bogat vascularizat, cu continut crescut de GAG, coafata
de bulbul firului de par

b. Bulbul – in zona juxtapapilara (ca o caciula); contine matricea (centrul germinativ)

alcatuita din celule nediferentiate care se multiplica si diferentiaza participand la form
tijei si tecii epiteliale interne;

c. Radacina (stem) – portiunea din grosimea pielii formata dintr-o succesiune de straturi
concentrice:

- medulara – 2-3 randuri de cel poligonale mari, pigmentare

- corticala – celule ovalare inalt keratinizate cu nuclei intunecati si granule de melanina

- epidermicul (cuticula) – strat de celule turtite, anucleate, ca tiglele pe casa cu marg libera in sus

- teaca epiteliala interna ( de la int spre exterior - cuticula tecii interne, strat Huxley, strat Henle)

- teaca epiteliala externa (3-5 randuri de celule)

d. Tija – portiunea libera, vizibila, a firului de par care incepe la varsarea ductului sebaceu
in foliculul pilos – alc din medulara, corticala si cuticula

Tipuri de peri:

- lanugo: peri lungi, fini, hipopigmentati, apar intrauterin si dispar cu o luna inainte de nastere;

- vellus: peri scurti, subtiri, fara medulara care acopera intreaga supraf cutanata si inlocuiesc
firele de lanugo imediat dupa nastere;

- peri terminali: lungi, grosi (cu medulara) – scalp, axila, pubian regiuni androgen-dependente.

10
 1. Structura pielii

UNGHIILE

- structuri intens keratinizate formate din invaginari ale epidermului pe falanga distala a
fiecarui deget

1. lama unghiala = partea vizibila a unghiei asezata pe patul unghial;

2. matricea = partea proximala, zona generatoare a lamei unghiale, partial ascunsa sub
repliul unghial proximal, singura vizibila fiind lunula (culoare labicioasa, forma convexa)

3. patul unghial = portiunea de sub lama unghiala, produce cantitati mici de keratina

Unghiile cresc cu aproximativ 0,1 mm/zi, mai rapid ziua decat noaptea si dimineata decat
dupa-amiaza, la mana dr > stg, picioare (9 luni) < maini (6-7 luni), gravide > negravide

11
 1. Structura pielii

12