Sunteți pe pagina 1din 9

1.

Structura pielii

STRUCTURA PIELII
EPIDERMUL: compus din keratinocite (pricipala populatie celulara) si cel dendritice
(melanocite, cel Langerhans, cel Merkel si cel dendritice nedeterminate);

-epiteliu pavimentos pluristratificat prezentand dinspre profunzime spre suprafata urmatoarele


straturi:

1. Stratul bazal (germinativ): un sg rand de cel. cilindrice, dispuse in palisada, cu axul lung
perpendicular pe JDE. Au un ncl voluminos, citoplasma intens bazofila, numeroase mitoze (str
bazal are un rol activ, germinativ, cel din acest strat numindu-se si keratinoblasti).
Keratinoblastele sunt legate intre ele si cu cele din stratul spinos prin intermediul desmozomilor,
iar de MB prin hemidesmozomi. Contin filamente de keratina (tonofilamente) al caror nr creste
in str superioare. Printre keratinoblaste se gasesc intercalate cel. dendritice.

2. Stratul spinos (corp mucos sau str malpighian): format din 6-20 randuri de celule poliedrice,
acidofile, interconectate prin desmozomi. Tonofilamentele sunt mai num. la acest nivel si
formeaza citoscheletul. In acest strat apar corpii Odland (keratinosomi) al caror nr si dimensiuni
cresc in straturile superioare. Acestia prezinta lizozomi cu cont. bogat in enzime si lipide si au rol
in limitarea pierderilor transcutane de apa si in asigurarea adeziunii intercorneocitare.

3. Stratul granulos: 1-4 randuri de celule romboidale, turtite, cu ncl. mici si organite cel. pe cale
de disparitie. Aceste cel. sunt bogate in granule de keratohialina (profilagrina care se transf. In
filagrina in zona de tranzitie granulos/cornos si loricrina) cu rol de cimentare a tonofilamentelor
in fascicule compacte. Str granulos lipseste la nivelul mucoaselor.

1
1. Structura pielii

4. Stratul lucidum: contine 2-3 randuri de celule cu ncl picnotici, este prezent exclusiv la niv.
palmelor si plantelor, se obs ca o banda refringenta.

5. Stratul cornos: format din 4-10 randuri de celule turtite, anucleate, suprapuse. Citoplasma a
fost inlocuita de tonofilamente groase de keratina, dispuse intr-o matrice alc. din granule de
keratohialina. Partea cea mai superficiala a str cornos=zona disjuncta (se pierd leg intre celule
favorizand descuamarea), partea mai profunda=zona conjuncta ( inca se mai pastreaza leg intre
cel).

Stratul bazal si p. inf a str granulos=componenta germinativa, restul epidermului=


compartimentul de diferentiere.

Turnover epidermic = 26-28 zile, influentat de citokine si hormoni

Rolul imunologic al keratinocitului: acesta prod numeroase tipuri de citokine (IL1, IL8, IL6,
TGF alfa, beta, G-CSF, M-CSF, GM-CSF), fiind implicat in reactivitatea imuna cutanata.

Reglarea epidermopoiezei: grosimea epidermului este mentinuta constanata prin reglarea


raportului intre pierderile prin descuamare si prod. de cel. noi la niv. str bazal. Reinoirea
epidermica dureaza in medie 28 zile, si se afla sub influenta unor citokine, factori de crestere,
hormoni. CK si fact de crestere sunt prod de keratinocite, cel Langerhans si limfocite. Ele isi
execrcita rol prin legarea de R specifici de pe supraf cel si activarea unor cai de transmitere
intracel. Catecolaminele act prin modif conc intracel de AMPc iar h. steroidieni prin legarea
directa la niv. nucleului.

SISTEMUL DE COEZIUNE INTERKERATINOCITARA:

1. Desmozomii sunt structuri discoidale la nivelul carora membranele plasmatice a 2 celule


vecine se ataseaza. Ei sunt alcatuiti din:

- desmogleea (caderine: desmocolina, desmogleina) – localiz. extracelular

- filamente de atasare: strabat desmogleea in p. ei centrala (linia M) si se insera pe placa


desmozomala;

- placa desmozomala de atasare (plakoglobina, desmoplakina, plakofiline, catenine), localiz.


intracitoplasmatic;

- zona satelia: asig leg intre filam. intermediare de keratina si fata interna a placii de atasare.

Desmozomii au o grosime max in str granulos si dispar in str cornos disjunct.

2. Hemidesmozomii: leaga keratinoblastele. Au in structura proteoglicani, integrine, diverse Ag.

2
1. Structura pielii

3. Jonctiunile de aderenta: rol de legare intercel. si de semnalizare intercelulara, contin


caderine E și catenine prin intermediul carora se leaga microfilamentele de actina.

4. Jonctiunile GAP: canale intercelulare prin care prot specializate(conexinele) permit


comunicarea intre cel. vecine, intervenind in controlul prolif. si diferentierii keratinocitare.La
acest nivel se prod schimbul de ioni si mol hidrosolubile.

MELANOCITELE (aprox. 2x109):

- dispuse printre keratinocite cu care formeaza o unitate funct: 1 melanocit la 4-12 keratinocite;

- au originea in creasta neurala de unde migreaza spre str bazal, bulbul firelor de par, retina, pia
arahnoidiana;

- sunt cel. dotate cu dendrite in citoplasma carora s.g. organite specifice: premelanosomi,
melanosomi, granule de mealnină care contin cant variabile de pigment; prin intermediul
acestora melanina este transferata keratinocitelor.

- sunt lipsite de tonofilamente și de desmozomi

- au distributie diferite cu densitate maxima la nivelul fetei.

Melanogeneza: sunt singurele cel epidermice care contin tirozinaza care mediaza transformarea
DOPA in diverse tipuri de melanina (eumelanina, feomelanina, tricromii). Melaninele protejeaza
impotriva agresiunii UV prin absorbtia lor, reflexia si neutralizarea rad liberi. In functie de
cantitatea de melanina de la niv cutanat s-au descris fototipurile. Reglarea melanogenezei se afla
sub inflenta UV, MSH, ACTH, progesteron, estrogeni.

Markeri melanocitari: proteina S100, HMB 45, Melan A, tirozinaza, MITF1 (fact de transcriptie
a microoftalmiei). Nici un marker nu poate sa faca distinctia intre melanocitele benigne si cele
maligne. Proteina S 100 este f sensibila dar mult mai putin specifica fata de ceilalti markeri.

CELULELE LANGERHANS:

- cel dendritica cu originea in maduva hematogena;

- 2 tipuri in epiderm - celule tip I (in st. Spinos au citopl clara, lizozomi si < 12 prelungiri)

- celule tip II (in str. Bazal, citopl. Densa, granule lizozomale mai putine si
putine prelungiri ) = celule mezenchimale migrate din derm

- cel mari, cu citoplasma clara si ncl lobular si prezinta in citoplasma granulele Birbeck (in forma
de racheta), vizibile la ME. Nu au tonofibrile sau desmozomi.

3
1. Structura pielii

- au pe supraf Ag ale CMH clasa II si R pt fract Fc a IgG si IgE si pt fract C3b a C.

- au un rol major in reactivitatea imuna a pielii (captarea, procesarea si prezentarea Ag exogene


limfocitelor T), fiind implicate in patogenia eczemei de contact alergice.

- pot deveni rezervor pt HIV datorita rezistenei mari la agresiune a virala, comparativ cu
limfocitele;

- dezechilibrul intre prolifererea di diferentierea lor= histiocitoze langerhansiene.

CELULELE DENDRITICE NEDETERMINATE

- identif la ME; nu au melanosomi sau granule Birbeck; considerate de unii autori ca cel
Langerhans imature; Au Ag ale CMH cls II.

CELULELE MERKEL-RANVIER:

- nu pot fi diferentiate de melanocite la MO;

- au citoplasma clara, nucleu cu ancosa, incluzii intanucleare pluristratificate sau in bastonase,


granule de secretie (Met-enkefalina, VIP, NSE, sinaptofizina)

- situate in vecinatatea MB; apartin sist APUD, fiind derivate probabil din creasta neurala dar pot
fi si keratinocite modificate (CK 20 marker)..

- sunt mai dense in z. in care exista fl. pilosi;

- au rol in initierea si transmiterea sist. tactil si in mecanoreceptie. Au leg cu fibrele nervoase.

JONCTIUNEA DERMO-EPIDERMICA

Reprezinta interfata dintre epiderm si derm; este ondulata, crescand adeziunea intre epiderm si
derm si mareste suprafata de contact. Prelungirile dinspre derm spre epiderm: papile dermice, iar
cele dinspre epiderm spre derm sunt creste interpapilare. La ME , de la supraf spre profunzime,
JDE este alc din:

a) mb plasmatice ale keratinocitelor str. bazal: pe partea dinspre derm a keratinocitelor bazale
se gasesc hemidesmozomii, pe care se fixeaza tonofilamentele de keratina. Ei contin 2 Ag ale
pemfigoidului bulos: BPAG1 si BPAG2, integrine si alte molecule;

b) lamina lucida: zona electronotransparenta, care contine molecule distincte: laminina 1, 5


(kalinina sau niceina), 6, 7, epiligrina. Este strabatuta de filamentele de ancorare, care asig leg
intre hemidesmozomi si lamina densa;

4
1. Structura pielii

c) lamina densa: amorfa, contine colagen de tip IV, entactina/nidogen, proteoglicani, proteina
BM-40. De la nivelul ei pleaca filamente de ancorare, care traverseaza lamina lucida si se
fixeaza pe membranele plasmatice ale keratinocitelor bazale.

d) sublamina densa (lamina reticularis): colagen III, fibronectina, fibrile de ancorare (colagen
VII), microfibrile de oxytalan. Fibrilele de ancorare fixeaza lamina densa de dermul papilar.

ROLURI JDE:

- suport mecanic
- diferentierea si migr keratinocitelor bazale
- transportul de subst nutritive si celule intre D si E.

Numeroase Ag se gasesc la nivelul diverselor zone ale JDE:


- Ag PB2 in hemidezmozmii transmembranar si LL
- in epidermoliza buloasa dobandita si lupusul bulos: depozite de Ig si C in zona bazala (anti
colagenVII).

DERMUL

- bine reprezentat la nivelul spatelui si coapselor, mai slab reprez la nivelul fetei

- dermul papilar = 1/10 din grosimea derm

- dermul reticulat – in profunzime

- 3 componente:

1. comp. Celulara – fibroblaste, fibrocite, histocite,mastocite, celule Langerhans, limfocite

2. fibrele dermului – fibre de colagen, elastice si de reticulina in cantit mai mica

Fibrele de colagen - fascicule, roz la H-E, rosii van Giesson, albastre Mallory, verzi Masson

Aa. -> polipept -> macromolec de tropocolagen -> protofibrile -> fibre de colagen

Fibrele elastice – subtiri, lungi ,sinuoase, putine -> retea cu ochiuri largi, violet – rezorcina-
fucsina (Weigert), rosu-brun – orceina

- formate dintr-un miez central amorf de elastina (polipept bogate in glicina,


desmozina si valina) si o comp. Microfibrilara legata prin interm resturi de desmozina

Fibrele de reticulina – retea cu ochiuri de marimi diferite – impregnare argentica (Gomori) si


PAS. Sunt formate din colagen III + fibronectina

5
1. Structura pielii

3. substanta fundamentala – gel mucopolizaharidic + apa, ioni etc. Palid bazofila la H-E.
Formata din proteoglicani (miez proteic + GAG – ac.hialuronic, dermatan si heparan
sulfatul, condritin – 4-sulfatul) sint. de fibroblaste si proteine structurale (carbohidrati +
miez proteic)

HIPODERMUL

- format din celule adipoase (adipocite) org. Sub forma de lobuli, despartiti de septuri
conjunctive, intre care se gasec vase sanguine, nervi, bulbi pilari, glomeruli sudoripari

- adipocitele = celule mari cu citoplasma redusa impinsa la periferie de vacuola de grasime,


cu nucleu turtit, excentric – aspect de inel de pecete la H-E,

- coloratii speciale – Sudan III (galben-portocalie), acid osmic (culoare neagra), Scharlach-
Roth (culoare rosie), sulfat albastru de Nil (albastra)

- tesutul adipos brun – gat, axile, retrosternal, in jurul rinichilor si aortei abdominale

ANEXELE PIELII

1. GLANDELE SUDORIPARE ECRINE

Sunt numeroase (2-5 milioane), distribuite pe intreaga suprafata cutanata si care predomina
pe palme, plante, frunte si axile. Sunt alc din:

a. glomerul glandular – in dermul profund alcatuit din celule clare (bogate in glicogen)
responsabile de secretia apoasa, celule intunecate (bogate in MPZ), responsabile de
secretia sialomucinei si celule mioepiteliale fuziforme dispuse direct pe MB, cu rol in
expulzarea sudorii

b. canalul sudoripar dermic – alc. din epiteliu bistratificat situat pe MB. Fara cel mioepit

c. canalul sudoripar intraepidermic – fara perete propriu, delimitat de cel. epidermice

- orificiul se deschide la nivelul porilor sudoripari

- secretia este merocrina, contine 99% apa, are ph acid si este hipotona (datorita resorbtiei
tubulare a apei si elctrolitilor sub controlul ADH si aldosteronului.

- Reglarea secretiei gl. Ecrine depinde de – f extrinseci: temp.+umiditate si f intrinseci:


hormonali si nervosi, prin fibrele simpatice colinergice.

6
1. Structura pielii

2. GLANDELE SUDORIPARE APOCRINE

Sunt mai putine si se gasesc grupate axilar, perimamelonar, perigenital, perianal si cu


dispozitie particulara gl Moll de la niv. Pleoape si gl. Ceruminoase din conductul auditiv
extern

- se dezv complet la pubertate

- struct similara cu gl ecrine dar au dimens mai mari, au portiunea secretorie in dermul
profund iar canalul excretor se deschide la nivelul foliculului pilosebaceu

- secretie de tip holo-merocrina sau semiholocrin (eliminare concomitenta a unor fragm din
cel. glandulare), redusa cantitativ, alcalina, sterila, inodora si vascoasa.

- bacteriile de pe supraf pielii (Corynebact sau Micrococcus) degradeaza subst secretate =>
miros urat (bromhidroza)

- la femei secr. se intensif premestrual, iar la menopauza se reduce

Au mai fost descrise si gl apoecrine, observate la adulti in regiunea axilara, cu sudoare seroasa,
abundenta

3. GLANDELE SEBACEE

- sunt glande acinoase care se dezv. impreuna cu foliculul pilos dar exista si gl sebacee
libere (gl Meibomius de pe pleope, gl Tyson – preput, gl. de la nivelul areolei mamare =
tuberculi Montgomery, gl. Sebacee de pe buze si mucoasa bucala – granule Fordyce,
labia mica)

- sunt mai raspandite pe pielea paroasa a cap, frunte, obraji, barbie, regiunea mediana a
spatelui si presternal

- sunt de tip holocrin (dezagragare cel si eliminare odata cu secretia), formate din acini
(lobuli) si canale excretoare care se deschid in foliculul pilosebaceu

- sebumul se secreta in flux continuu (1-2 g/24 h) si e alc din TGL, acizi grasi liberi,
squaleni si colesterol

- reglare secr este influ hormonal (androgenii cresc secretia, estrogenii o scad), de factori
nervosi si exogeni (temp, umiditate).

4. FIRUL DE PAR

a. Papila foliculara – t. Dermic bogat vascularizat, cu continut crescut de GAG, coafata de


bulbul firului de par

7
1. Structura pielii

b. Bulbul – in zona juxtapapilara se afla matricea (centrul germinativ) alcatuit din celule
nediferentiate -> form tija fir de par

c. Radacina – portiunea din grosimea pielii formata din:

- medulara – 2-3 randuri de cel poligonale mari pigmentare

- corticala – celule ovalare inalt keratinizate cu nuclei intunecati si granule de melanina

- epidermicul (cuticula) – strat de celule turtite, anucleate, ca tiglele pe casa cu marginea


libera in sus

- teaca epiteliala interna (strat Henle, strat Huxley, cuticula tecii interne)

- teaca epiteliala externa

d. Tija – partea vizibila a firului de par care incepe la varsarea continutului glandei sebacee in
foliculul pilos – alc din medulara, corticala si cuticula

Tipuri de peri;

- lanugo: peri lungi, fini, hipopigmentati, apar intrauterin si dispar cu o luna inainte de
nastere

- vellus: peri scurti, subtiri, fara medulara care acopera intreaga supraf cutanata si
inlocuiesc firele de lanugo imediat dupa nastere

- peri terminali: lungi, grosi (cu medulara) – scalp, axila, pubian regiuni androgen-
dependente.

8
1. Structura pielii

UNGHIILE

- structuri intens keratinizate formate din invaginari ale epidermului pe falanga distala a
fiecarui deget

1. lama unghiala = partea vizibila a unghiei asezata pe patul unghial

2. matricea = partea proximala, zona generatoare a lamei unghiale, partial ascunsa sub
repliul unghial proximal, singura vizibila fiind lunula (culoare labicioasa, forma convexa)

3. patul unghial = portiunea de sub lama unghiala, produce cantitati mici de keratina

Unghiile cresc cu aproximativ 0,1 mm/zi, mai rapid ziua decat noaptea si dimineata decat
dupa-amiaza, la mana dr > stg, picioare (9 luni) < maini (6-7 luni), gravide > negravide