1.

Structura pielii

STRUCTURA PIELII

Definitie:

Pielea este un înveliş conjunctivo-epitelial, care acoperă corpul în întregime şi care
se continuă cu semimucoasele şi mucoasele cavităţilor naturale.

Anatomia pielii: (macroscopic)

- Pielea reprezintă organul cu cea mai mare întindere având o suprafaţă cuprinsa
între 1,5-2 m2, iar ca greutate reprezintă 20% din cea a corpului uman.

- Grosimea ei variază în funcţie de regiunea topografică fiind mai groasă la nivelul

palmelor, plantelor(4mm), regiunii dorsale şi scalpului şi mai subţire la nivelul
pleoapelor(0.2-0.5mm), feţei. Prezintă de asemenea variaţii de grosime în

funcţie de sex şi vârstă.

- Culoarea pielii este variabilă în funcţie de cantitatea si tipul pigmentului

melanic,de grosimea tegumentului,de vascularizatia dermului superficial si
concentratia in sange a oxigemoglobinei si hemoglobinei reduce,de cantitatea de
carotene din stratul cornos si hipoderm

Histologia pielii:

Structura pielii este complexă, fiind formata din următoarele straturi care sunt
dispuse succesiv, de la suprafaţă spre profunzime:

 epidermul, este situat la suprafaţă fiind un epiteliu nevascularizat. Anexele pielii

care sunt de origine epidermică sunt localizate în derm şi hipoderm.

 joncţiunea epidermo-dermică sau membrana bazală, după cum indică şi numele,
separă epidermul de derm.

 dermul, se continuă în profunzime cu hipodermul între cele două neexistând o

limită neta.

 ţesutul subcutanat sau hipodermul.

1
 1. Structura pielii

EPIDERMUL: compus din keratinocite si celule dendritice (melanocite, celule

Langerhans, celule dendritice nedeterminate si celule Merkel);

-are 2 zone majore –profunda :-strat bazal

(viabila) -strat spinos

-strat granulos

-superficiala: -strat cornos

(neviabila)

-epiteliu pavimentos pluristratificat prezentand dinspre profunzime spre suprafata

urmatoarele straturi:

1. Stratul bazal (germinativ):reprezinta 18%din grosimea epidermului este

format dintru-un singur rand de celule cilindrice, dispuse in palisada, cu axul lung
perpendicular pe JDE. Au un nucleu voluminos, citoplasma intens bazofila,
numeroase mitoze (stratul bazal are un rol activ, germinativ, celulele din acest strat
numindu-se si keratinoblasti). Keratinoblastele sunt legate intre ele si cu cele din
stratul spinos prin intermediul desmozomilor, iar de MB prin hemidesmozomi.
Contin filamente de keratina (tonofilamente) al caror numar creste in straturile
superioare. Printre keratinoblasti se gasesc celule dendritice(melanocite,celule
Langerhans,celule dendritice nedeterminate,cellule Merkel);

2. Stratul spinos (corp mucos sau strat malpighian): format din 6-20 randuri de
celule poliedrice, eozinofile, interconectate prin desmozomi.Reprezinta 53% din
grosimea epidermului.Tonofilamentele sunt mai numeroase la acest nivel si
formeaza un citoschelet (schelet de sustinere) al citoplasmei. In acest strat apar
corpii Odland (keratinosomi) al caror numar si dimensiuni cresc in straturile
superioare. Acestia prezinta lizozomi cu continut bogat in enzime si lipide
(ceramide, fosfolipide, glicerolipide, steroli) si au rol in limitarea pierderilor
transcutane de apa si in asigurarea adeziunii keratinocitare.

3. Stratul granulos:reprezinta 10% din grosimea epidermului si este structurat in

2-4 randuri de celule romboidale, turtite, cu nuclei mici si organite celulare pe cale
de disparitie. Aceste celule sunt bogate in granule de keratohialina (profilagrina
care se transforma in filagrina in zona de tranzitie granulos/cornos si loricrina) cu

2
 1. Structura pielii

rol de cimentare a tonofilamentelor in fascicule compacte. Stratul granulos lipseste

la nivelul mucoaselor.

4. Stratul lucidum: prezent exclusiv la nivelul palmelor si plantelor, se observa ca

o banda refringenta care contine celule cu nuclei picnotici. 2-3 randuri de celule.

5. Stratul cornos:reprezinta 18% din epiderm format din 4-10 randuri de celule
turtite, anucleate, suprapuse. Citoplasma a fost inlocuita de tonofilamente groase
de keratina, dispuse intr-o matrice alcatuita din granule de keratohialina. Partea cea
mai superficiala a stratului cornos=zona disjuncta (se pierd legaturile intre celule
favorizand descuamarea), partea mai profunda=zona conjuncta ( inca se mai
pastreaza legaturile intre celule).

Stratul bazal si partea inferioara a stratului granulos=componenta germinativa,

restul epidermului= compartimentul de diferentiere.

Rolul imunologic al keratinocitului: acesta produce numeroase tipuri de citokine

(IL1, IL8, IL6, TGF alfa, beta, G-CSF, M-CSF, GM-CSF), fiind implicat in
reactivitatea imuna cutanata.

Reglarea epidermopoiezei: grosimea epidermului este mentinuta constanata prin

reglarea raportului intre pierderile prin descuamare si producerea de celule noi la
nivelul stratului bazal. Reinoirea epidermica dureaza in medie 26-28 zile, si se afla
sub influenta unor citokine, factori de crestere, hormoni. CK si factorii de crestere
sunt produsi de keratinocite, celulele Langerhans si limfocite. Ele isi execrcita rolul
prin legarea de receptori specifici de pe suprafata celulara si activarea unor cai de
transmitere intracelulare. Catecolaminele actioneaza prin modificarea concentratiei
intracelulare de AMPc iar hormonii steroidieni prin legarea directa la nivelul
nucleului.

SISTEMUL DE COEZIUNE INTERKERATINOCITARA:

1. Desmozomii: sunt structuri discoidale la nivelul carora membranele plasmatice

a doua celule se ataseaza una de cealalta.Acestia au in componenta lor:

- desmoglea (caderine: desmocolina, desmogleina) – localizata extracelular.

3
 1. Structura pielii

- filamente de atasare: strabat desmogleea in partea ei centrala (linia M) si se insera

pe placa desmozomala;

- placa desmozomala de atasare (plakoglobina, desmoplakina, plakofiline,

catenine), localizata intracitoplasmatic;

- zona satelia: asigura legatura intre filamentele intermediare de keratina si fata

interna a placii de atasare.

Desmozomii au o grosime maxima in stratul granulos si dispar in stratul cornos

disjunct.

2. Hemidesmozomii: leaga keratinoblastele. Au in structura proteoglicani,

integrine, diverse Ag.

3. Jonctiunile de aderenta: rol de legare intercelulara si de semnalizare

intercelulara, contin caderine E și catenine prin intermediul carora se leaga
microfilamentele de actina.Amintim ca alaturi de rolul de adeziune
interkeratinocitara,jonctiunile de aderenta au si proprietati de semnalizare
intercelulara.

4. Jonctiunile GAP: canale intercelulare prin care proteine

specializate(conexinele) permit comunicarea intre celulele vecine, intervenind in
controlul proliferarii si diferentierii keratinocitare.La acest nivel se produce
schimbul de ioni si molecule hidrosolubile cu greutate moleculara mica.

MELANOCITELE (aprox. 2x109):

- celule dendritice inalt diferentiate responsabile de sinteza melaninei.

- reprezinta 10-12% din populatia celulara a epidermului si sunt dispuse printre

celulele stratului bazal;

- dispuse printre keratinocite cu care formeaza o unitate functionala: un melanocit

la 4-12 keratinocite;

- au originea in creasta neurala de unde migreaza spre stratul bazal, bulbul firelor
de par, retina, pia arahnoidiana;

4
 1. Structura pielii

- sunt celule dotate cu dendrite in citoplasma carora se gasesc organite specifice:

premelanosomi, melanosomi, granule de mealnină care contin cantitati variabile de
pigment; prin intermediul acestora melanina este transferata keratinocitelor.

- sunt lipsite de tonofilamente și de desmozomi;

- au distributie diferite cu densitate maxima la nivelul fetei.

Melanogeneza: sunt singurele cel epidermice care contin tirozinaza care mediaza
transformarea DOPA in diverse tipuri de melanina (eumelanina, feomelanina,
tricromii). Melaninele protejeaza impotriva agresiunii UV prin absorbtia lor,
reflexia si neutralizarea radicalilor liberi. In functie de cantitatea de melanina de la
nivel cutanat, s-au descris fototipurile. Reglarea melanogenezei se afla sub inflenta
UV, MSH, ACTH, progesteron, estrogeni.

Markeri melanocitari: proteina S100, HMB 45, Melan A, tirozinaza, MITF1

(factor de transcriptie a microoftalmiei). Nici un marker nu poate sa faca distinctia
intre melanocitele benigne si cele maligne. Proteina S 100 este foarte sensibila dar
mult mai putin specifica fata de ceilalti markeri.

CELULELE LANGERHANS:

- reprezinta 3-8% din celulele epidermice

- cel dendritica cu originea in maduva hematogena;

- 2 tipuri in epiderm - celule tip I (in stratul spinos au citoplasma clara, lizozomi si
< 12 prelungiri);

- celule tip II (in stratul bazal, citoplasma densa, granule

lizozomale mai putine si putine prelungiri ) = celule mezenchimale migrate din
derm;

- celule mari, cu citoplasma clara si nucleu lobular si prezinta in citoplasma

granulele Birbeck (in forma de racheta), vizibile la ME. Nu au tonofibrile sau
desmozomi.

5
 1. Structura pielii

- au pe suprafata Ag ale CMH clasa II si receptori pt fractiunea Fc a IgG si IgE si

pt fractiunea C3b a complementului.

- au un rol major in reactivitatea imuna a pielii (captarea, procesarea si prezentarea

Ag exogene limfocitelor T), fiind implicate in patogenia eczemei de contact
alergice.

- pot deveni rezervor pt HIV datorita rezistenei mari la agresiunea virala,

comparativ cu limfocitele;

- dezechilibrul intre prolifererea si diferentierea lor= histiocitoze langerhansiene.

CELULELE DENDRITICE NONDETERMINATE

- identificate la ME; nu au melanosomi sau granule Birbeck; considerate de unii

autori ca celule Langerhans imature; Au Ag ale CMH cls II.

CELULELE MERKEL-RANVIER:

- sunt dispuse in stratul bazal al epidermului si nu pot fi diferentiate de melanocite

la MO;

- au citoplasma clara, nucleu cu ancosa, incluzii intanucleare pluristratificate sau in

bastonase, granule de secretie (Met-enkefalina, VIP, NSE, sinaptofizina).

- situate in vecinatatea MB; apartin sist APUD, fiind derivate probabil din creasta
neurala dar pot fi si keratinocite modificate (CK 20 marker).

- sunt mai dense in zonele in care exista foliculi pilosi;

- au rol in initierea si transmiterea senzatiei tactile si in mecanoreceptie. Au

legaturi cu fibrele nervoase.

JONCTIUNEA DERMO-EPIDERMICA

- interfata intre epiderm si derm;

-este una dintre cele mai intinse jonctiuni epitelio-mezenchimale din organism

6
 1. Structura pielii

- este ondulata, crescand adeziunea intre epiderm si derm si mareste suprafata de

contact. Prelungirile dinspre derm spre epiderm: papile dermice, iar cele dinspre
epiderm spre derm sunt creste interpapilare. JDE, de la supraf spre profunzime,
este alcatuita din 4 straturi distincte:

a) membranele plasmatice ale keratinocitelor stratului bazal: pe partea dinspre

derm a keratinocitelor bazale se gasesc hemidesmozomii. Ei contin doua Ag ale
pemfigoidului bulos: BPAG1 de 230 kDa si BPAG2 de 180 kDa. Se mai gasesc
integrine si alte molecule;

b) lamina lucida: are grosimea de 20-40 nm si este strabatuta de filamente de

ancorare,care asigura legatura dintre hemidesmozomi si lamina densa.La acest
nivel au fost identificate molecule distincte: laminina 1, 5 (kalinina sau niceina), 6,
7, epiligrina. Este strabatuta de filamentele de ancorare, care asigura legatura intre
hemidesmozomi si lamina densa;

c) lamina densa: amorfa, contine colagen de tip IV, entactina/nidogen,

proteoglicani, proteina BM-40;

d) sublamina densa (lamina reticularis): colagen III, fibronectina, fibrile de

ancorare (colagen VII), microfibrile de oxytalan. Fibrilele de ancorare fixeaza
lamina densa de dermul superficial.

ROLURILE JDE:

- suport mecanic;

- diferentierea si migrarea keratinocitelor bazale;

- transportul de substante si celule intre epiderm si derm.

Numeroase Ag se gasesc la nivelul diverselor zone ale JDE:

- Ag PB2 in hemidezmozmii transmembranari si LL.

- in epidermoliza buloasa dobandita si lupusul bulos: depozite de Ig si complement

in zona bazala (anti colagenVII).

DERMUL
7
 1. Structura pielii

- Grosime de 1-4 mm

- bine reprezentat la nivelul spatelui si coapselor, mai slab reprezentat la

nivelul fetei.

- dermul papilar = 1/10 din grosimea dermului.

- dermul reticular – in profunzime.

- 3 componente:

1. componenta celulara – fibroblaste, fibrocite, histocite,mastocite, celule

Langerhans, limfocite.

2. fibrele dermului – fibre de colagen, elastice si de reticulina in cantitate mai

mica.

Fibrele de colagen - fascicule, roz la H-E, rosii van Giesson, albastre Mallory,
verzi Masson.

Aminoacizi -> polipeptide -> macromolecule de tropocolagen -> protofibrile ->

fibre de colagen.

Fibrele elastice – subtiri, lungi ,sinuoase, putine -> retea cu ochiuri largi, violet
– rezorcina-fuxina (Weigert), rosu-brun – orceina.

- formate dintr-un miez central amorf de elastina (polipeptide

bogate in glicina, desmozina si valina) si o componenta microfibrilara legata
prin intermediul resturilor de desmozina.

Fibrele de reticulina – retea cu ochiuri de marimi diferite – impregnare

argentica (Gomori) si PAS. Sunt formate din colagen III + fibronectina.

3. substanta fundamentala – gel mucopolizaharidic + apa, ioni etc. Palid

bazofila la H-E. Formata din proteoglicani (miez proteic + GAG –
ac.hialuronic, dermatan si heparan sulfatul, condritin – 4-sulfatul) sintetizate
de fibroblaste si proteine structurale (carbohidrati + miez proteic).

HIPODERMUL

8
 1. Structura pielii

- reprezinta 15-20% din greutate la barbat si 20-25% la femei

- format din celule adipoase (adipocite) organizate sub forma de lobuli,

despartiti de septuri conjunctive, intre care se gasec vase sanguine, nervi,
bulbi pilari, glomeruli sudoripari.

- adipocitele = celule mari cu citoplasma redusa impinsa la periferie de

vacuola de grasime, cu nucleu turtit, excentric – aspect de inel de pecete la
H-E.

- coloratii speciale – Sudan III (galben-portocalie), acid osmic (culoare

neagra), Scharlach-Roth (culoare rosie), sulfat albastru de Nil (albastra).

- tesutul adipos brun – gat, axile, retrosternal, in jurul rinichilor si aortei

abdominale.

ANEXELE PIELII

1. GLANDELE SUDORIPARE ECRINE:

- 2-5 milioane, distribuite pe intreaga suprafata cutanata cu densitate crescuta

pe palme, plante, frunte.

- Anatomic au un glomerul situat in dermul profund, continuat cu canalul

sudoripar care se deschide la suprafata pielii,independent de orificiul pilar.

- Segmentul secretor al glandelor ecrine are ca structura microscopica o

membrana bazala pe care sunt asezate trei tipuri de celule:

-celule clare, bogate in glicogen,responsabile de secretia apoasa;

-celule intunecate (bogate in MPZ), responsabile de secretia

sialomucinei
-celule mioepiteliale fuziforme dispuse direct pe MB, cu rol in
expulzarea sudorii.
- Segmentul excretor are :
o -o portiune dermica,constituita din membrana bazala pe care se afla
un epiteliu bistratificat fara celule mioepiteliale

9
 1. Structura pielii

 - o portiune epidermica fara perete propriu,fiind delimitata de

celulele epidermice

- orificiul se deschide la nivelul porilor sudoripari.

- secretia este merocrina, contine 99% apa, are ph acid, este hipotona (datorita
resorbtiei tubulare a apei si elctrolitilor sub controlul ADH si aldosteron.

- centrul hipotalamic de control al transpiratiei – inervat de fibre simpatice

colinergice mai ales in jurul glomerulului -> elibare fluid izotonic (plasma
fara proteine, contine NaCl, K, bicarbonat, dermicidine) -> resorbtie Na si
Cl -> transpiratie hipotona.

2. GLANDELE SUDORIPARE APOCRINE:

- sunt putine, grupate axilar, perimamelonar, perigenital si perianal + glandele

Moll de la nivelul pleoapelor si glandele ceruminoase din conductul auditiv
extern.

- se dezvolta complet la pubertate.

- structura similara cu glandele ecrine dar au dimensiuni mai mari iar canalul
excretor (acrosiringium apocrin) se deschide la nivelul foliculului
pilosebaceu.

- secretie de tip holo-merocrina (semiholocrin, decapitare cu eliminare de

fragm cel.), sterila, inodora si vascoasa (colesterol, TGL, androgeni).

- la femei secretia se intensifica premestrual, iar la menopauza se atrofiaza.

- bacteriile de pe supraf pielii (Corynebact sau Micrococcus) degradeaza

substantele secretate => miros urat (bromhidroza).

3. GLANDELE SEBACEE:

- sunt glande acinoase care se dezvolta odata cu foliculul pilos dar exista si
glande sebacee libere (glandele Meibomius de pe pleope, glandele Tyson –
preput, glande de la nivelul areolei mamare = tuberculi Montgomery, glande
sebacee de pe buze si mucoasa bucala – granule Fordyce, labia mica).

10
 1. Structura pielii

- sunt mai raspandite pe pielea paroasa a capului, frunte, obraji, barbie,

regiunea mediana a spatelui si presternal.

- sunt de tip holocrin (dezagragare celulara si eliminare odata cu secretia),

formate din acini (lobuli) si canale excretoare care se deschid in foliculul
pilosebaceu.

- sebumul se secreta in flux continuu (1-2 g/24 h) si e alcatuit din trigliceride,

acizi grasi liberi, squaleni.

- reglare secretiei este hormonala (androgenii cresc secretia, estrogenii o

scad), influentata de factori nervosi si exogeni (temperatura, umiditate).

4. FIRUL DE PAR

a. Papila foliculara – strat dermic bogat vascularizat, cu continut crescut de

GAG, coafata de bulbul firului de par.

b. Bulbul – in zona juxtapapilara se afla matricea (centrul germinativ) alcatuit

din celule nediferentiate -> formeaza tija firului de par.

c. Radacina – portiunea din grosimea pielii formata din:

- medulara – 2-3 randuri de cel poligonale mari pigmentare.

- corticala – celule ovalare inalt keratinizate cu nuclei intunecati si granule de

melanina.

- epidermicul (cuticula) – strat de celule turtite, anucleate, ca tiglele pe casa cu

marginea libera in sus.

- teaca epiteliala interna (strat Henle, strat Huxley, cuticula tecii interne).

- teaca epiteliala externa.

d. Tija – partea vizibila a firului de par care incepe la varsarea continutului

glandei sebacee in foliculul pilos – alcatuita din medulara, corticala si cuticula.

Tipuri de peri:

- lanugo: peri lungi, fini, hipopigmentati, apar intrauterin si dispar cu o luna

inainte de nastere.
11
 1. Structura pielii

- vellus: peri scurti, subtiri, fara medulara care acopera intreaga suprafata
cutanata si inlocuiesc firele de lanugo imediat dupa nastere.

- peri terminali: lungi, grosi (cu medulara) – scalp, axila, pubian regiuni
androgen-dependente.

UNGHIILE

- lame cornoase,situate pe fetele dorsale ale ultimelor falange,au rol estetic si

inlesnesc efectuarea unor manevre de finete.

- structuri intens keratinizate formate din invaginari ale epidermului pe

falanga distala a fiecarui deget.

1. lama unghiala = partea vizibila a unghiei asezata pe patul unghial.

2. matricea = partea proximala, zona generatoare a lamei unghiale, partial

ascunsa sub repliul unghial proximal, singura vizibila fiind lunula (culoare
labicioasa, forma convexa).

3. patul unghial = portiunea de sub lama unghiala, produce cantitati mici de

keratina.

Unghiile cresc cu aproximativ 0,1 mm/zi, mai rapid ziua decat noaptea si
dimineata decat dupa-amiaza, la mana dr > stg, picioare (9 luni) < maini (6-7
luni), gravide > negravide.

12
 1. Structura pielii

-modificarile unghiale pot fi congenitale sau dobandite.Acestea din urma pot fi

de cauza locala sau apar in cursul unor afectiuni generale sau in cursul unor
dermatoze(psoriazis,lichen,eczeme,infectii)

13