Structura pielii

Pielea acoperă în întregime corpul uman, fiind un înveliș membranos conjunctivo-

epitelial care se continuă cu mucoasele și semimucoasele cavităților naturale. Ea reprezintă 6%
din greutatea totală a corpului, suprafața totală medie fiind de 1,5-2 m2 , ce corespunde unei
greutăți de 3,5-4 kg.

Grosimea tegumentului variază în funcție de regiune, vârstă și sex. Culoarea pielii e

determinată de mai mulți facturi mai importanți precum:

- Cantitatea de melanină aflată în epiderm și derm;

- Cantitatea de carotene aflată în stratul cornos și hypoderm;
- Gradul de vascularizație al dermului superficial, cât și concentrația oxihemoglobinei
și hemoglobinei reduse.

Din punct de vedere histologic în structura pielii se diferențiază trei straturi principale suprapuse:

a) Epidermul – de natură epitelială;

b) Dermul – de natură conjunctivă;
c) Hipodermul – de natură conjunctivă ce include și 2 anexe: glandele sudoripare și aparatul
pilo-sebaceu

a) Epidermul este un țesut epitelial pavimentos stratificat, alcătuit dintr-un număr neregulat
de straturi celulare, în funcție de regiunea corpului, cu aceeași evoluție histofiziologică.

Keratinocitul este principala celulă a epidermului, care reprezintă 95% din totalul
polulațiilor celulare epidermale.

Acestea au un aranjament pe straturi celulare, ce corespund stadiului de maturare celulară a

acestor celule ( de la keratinocite la corneocit). Astfel epidermal este alcătuit din 5 straturi de
celule:
 - Stratul cornos;
- Stratul lucid;
- Stratul granulos;
- Stratul filamentos, spinos;
- Stratul germinativ sau bazal.

Stratul cornos: așezat la suprafața pielii, cel mai superficial strat al epidermei. Grosimea este
variabilă în funcție de regiunea anatomică fiind mai bine reprezentat în zona palmelor și
tălpilor. Stratul cornos se comportă ca o barieră protectoare, contribuind la protecția chimică și
mecanică, la protecția solară prin posibilitatea hipertrofierii sale. Una dintre cele mai importante
funcții este aceea de a preveni pierderile trans-epidermale de apă.

Stratul lucid conține celule fusiforme, turtite și translucide dispuse pe 1-3 rânduri. Acesta are
un aspect clar, citoplasma celulelor fiind intens inflirtată cu keratină.

Stratul granulos este alcătuit din 1-6 rânduri de celule romboide, cu un diametru mai mare
decât cele din stratul filamentos, cca. 25µ. Acesta reprezintă 10% din grosimea epidermului,
keratocitele de la acest nivel având un caracter matur. Citoplasma este încărcată cu granule de
heratohialină, ce conferă aspectul întunecat al acestui strat.

Stratul filamentos sau spinos este alcătuit din 6-10 rânduri de celule relativ sferice cu
diametrul de 10-15µ. Fiecare celulă este conectată la celelalte celule vecine din epiderm prin
intermediul desmozomilor. Procesul de keratinizare este incipient în stratul spinos.

Stratul germinativ sau bazal este cel mai profund strat, fiind alcătuit doar dintr-un singur
rând de celule cilindrice cu nucleu central. În partea orientată spre derm a membranei acestor
celule se inserează filamente și fibrile ce trec în citoplasmă. Stratul germinativ este responsabil
de formarea noilor keratinocite care vor popula straturile următoare.

Timpul necesar ciclului de reînnoire celulară al epidermului este dat de timpul dat unei
singure celule de a străbate epidermul până la suprafață (perioada necesară keratinizării
complete). Această relație care exprimă activitatea mitotică a celulelor, în condiții normale,
corespunde unei perioade de 26-38 zile. Procedeul devine mai lent în cadrul unor boli de piele
precum psoriazis sau în cadrul îmbătrânirii cronologice a pielii.
 Hrănirea epidermului se realizează prin capilarele din derm, deoarece acest strat nu dispune
de vase de sânge, limfatice sau nervi senzitivi.

b) Dermul este un țesut de tip conjunctiv, alcătuit din celule, fibre proteice și dintr-o
matrice interfibrilară. Fibrele proteice ale dermului sunt formate din 90% colagen; 10%
elastină, iar cantitatea de reticulină este foarte mică.

Dermul este constituit din 2 straturi:

- Dermul papilar;
- Dermul reticular;

Dermul papilar situat sub joncțiunea dermo-epidermică (structură fibroasă care face
legătura dintre derm și epiderm) sub forma unei linii sinuoase cu proeminențe numite papile
dispuse neregulat. În papile se găsesc terminații nervoase denumite si corpusculi tactili. Dermul
papilar este alcătuit din țesutul conjunctiv bogat în substanță fundamentală, celule pigmentare,
fibroblaști, fibre de reticulină, fibre elastice și elemente vasculonervoase.

Dermul reticular sau propriu-zis este format dintr-un număr mare de fibre colagene
groase, fibre și lamele elastic și puțin fibroblaști. Datorită compoziției sale dermul reticular este
considerat țesutul de rezistență al pielii.

Acesta este străbătut de segmentele secretorii ale glandelor sudoripare (conținând

glandele sebacee, partea superioară a foliculilor piloși, vase și nervi.

c) Hipodermul este cel mai profund strat al pielii; alcătuit din țesut conjunctiv lax bogat în
paniculi adipoși cu rol important în depozitarea grăsimilor și termoreglare.

În regiunea hipodermală se găsesc glomerulii glandelor sudoripare, elemente nervoase și

vasculare, partea profundă a foliculilor piloși iar în unele regiuni se pot observa mușchii piloși.

Căile absorbției cutanate

Tegumentul intact, datorită structurii sale, reprezintă o barieră reală pentru pătrunderea
substanțelor. În cazul în care pielea este lezată permite trecerea diverselor substanțe prin
epidermul nevascularizat, până în regiunea dermică și hipodermică cu vase limfatice și
sanguine.

Protecția naturală anti-UV

Pielea este protejată de radiațiile UV, în mod natural, prin structure proprii: stratul cornos,
melanina, acidul urocanic.

1. Stratul cornos

Stratul cornos contribuie la protecția mecanică, chimică și la protecția împotriva

razelor UV prin posibilitatea hipertrofierii sale, cât și la prevenirea pierderilor trans-
epidermale de apă, astfel, acesta comportandu-se ca o barieră protectoare.

De-a lungul timpului s-a demonstrat faptul că radiațiile solare favorizează procesul
mitotic al celulelor epidermale, cauzând îngroșarea stratului cornos formând astfel un ecran care
modifică drumul radiațiilor solare sau a unei surse artificial.

Prin urmare, stratul de corneocite, contribuie la protecția solară prin două mecanisme:

- Hipertrofia compensatorie – după minim 7 zile de expunere a pielii la soare, crește

rata mitozelor keratinocitelor, iar în timp apare o îngroșare a stratului cornos;
- Devierea traiectoriei radiațiilor – impactul creat dintre stratul cornos și radiațiilor
solare deviază traiectoria radiațiilor (le respinge). Cu câtt stratul corneocitelor este
mai hipertrofiat, cu atât respingerea radiațiilor este mai eficientă.

Puterea de absorbție a stratului este datorat prezenței acidului urocanic, a unor acizi
aminați (acidul glutamic, aspartic, serina, care intră în componența alfa-keratinei); cât și a
peptidelor bogate în prolină, cistină .

În stratul cornos se absorb radiațiile cu lungime de undă scurtă, în derm pătrunzând doar
într-o mică măsură razele UV cu lungime de undă 320-400 nm. Acesta reprezintă cel mai
 eficace ecran în reflecția, absorbția și difuzia razelor ultraviolet. Cu cât pielea este mai
închisă la culoare, capacitatea de filtrare a readiațiilor UV este mai crescută.

2. Melaninele și Melanogeneza

Melaninele sunt pigmenții care asigură colorația pielii și a părului. Pe lângă acest rol,
melanina este responsabilă și de protecția față de radiațiile UV (fotoprotecția naturală) iar
într-o oarecare măsură participă la procesul de sinteză a vitaminei D în piele, sub influența
UV.

1
Pe baza propietăților fizico-chimice au fost diferențiate două tipuri de melanine:

- Eumelaninele, pigmenți de culoare brună, polimeri de tip INDOL 5,6- chinonă, ce se

găsesc în pielea albă și cea brună-neagră, cât și în părul blond, șaten, negru
- Feomelaninele, pigmenți de culoare galbenă, brun sau roșu, derivați de cistenil-
DOPA, ce se găsesc prezenți în părul roșcat.

Pielea umană este un amestec de diferite proporții a celor două tipuri de pigmenți.

Sinteza melaninelor are loc în citoplasma melanocitelor, celule care sunt situate
pe stratul bazal al epidermului printre keratinocite, la baza foliculilor piloși. Sinteza se
realizează în granulațiile specifice melanocitelor numite melanosomi.

Melanosomii se află în patru stadii de dezvoltare, în interiorul lor sinteza

melaninei fiind incipientă sau finalizată. În funcție de gradul lor de maturitate și de
capacitatea lor de a avansa prin straturile epidermale, depinde colorația pielii umane ( cea
rezultată prin bronzare sau genetică). Bronzarea reprezintă un proces de apărare a pielii
în fața expunerii la UV, de sinteză de melanină și implicit de maturare a melanosomilor.

Cea mai frecventă variantă de sinteză este formarea de derivați indolici printre
care INDOL 5,6 chinona, polimerizarea acestuia ducând la formarea eumelaninei.

Procesul de melanogeneză este ireversibil.

1
hghj
DIFERENȚELE DE PIELE UMANĂ

În pielea umană europoidă, albă melanosomii majoritari sunt în stadii incipiente

(stadiul 1 și 2),gradul lor de avansare pe straturile celulare ajunge cel mult până la stratul
spinos.

În pielea umană africană, negroidă melanosomii sunt în stadii mature de

dezvoltare ( majoritatea ajungând în stadiul 3 și 4). Avansarea lor pe straturile celulare
este până la nivelul stratului cornos, având o dispunere disperată ce conferă corpului
celular aspectul întunecat.

Între cele două extreme de colorații există 6 fototipuri umane de piele:

Fototip Gradul de Caracteristici Reacția pielii la soare

cutanat pigmentare
I Celtici/ albinoși Piele: foarte albă, cu pistrui Nu se bronzează; arsuri
Culoarea ochilor: solare constante.
albastru/verde deschis Lipsa fotoprotecției
Păr: roșcat sau blond naturale, prezentând un
deschis risc major de fotoaging și
cancer cutanat.
II Tipul scandinav Piele: albă Se bronzează foarte
Culoarea ochilor: puțin; de obicei apar
verde/albastru arsuri.
Păr: blond Fotoprotecția naturală
este foarte slabă;
prezentând risc de
fotoaging și de cancer
cutanat.
III Tipul caucazian Piele: albă cu ușoare tonuri Se bronzează moderat; la
brune prima expunere la soare
Culoarea ochilor: căprui pot apărea arsuri, apoi se
 Păr: șaten bronzează gradual.
IV Tipul mediteranean Piele: măslinie Se bronzează ușor; arsuri
Culoarea ochilor: căprui- rare.
negri
Păr: șaten închis
V Tipul indo- Piele: maro închis Se bronzează foarte ușor;
pakistanze: asiatici, Culoarea ochilor: negri arsuri foarte rare.
indieni, afro- Păr: brunet
americani
VI Rasa neagră: Piele: maro închis-neagră Niciodată nu se produc
africană Culoarea ochilor: negri arsuri solare, negri.
Păr: brunet Fotoprotecție crescută,
șanse minime sau nule de
a dezolta cancere
cutanate.
*Fitzpatrick skin type classiffication

În practică, nu toate persoanele se încadrează întru-un anumit fototip, persoanele cu

origini mixte având caracteristici din mai multe fototipuri.

3. Acidul urocanic

Acidul urocanic este prezent pe suprafața stratului cornos în proporție de 0,6%, fiind rezultat
din sudorație. Acesta absoarbe radiațiile UVB cuprinse între 300-325nm și apare în urma acțiunii
UV asupra histidinei ( dezaminarea histidinei).

Acidul urocanic deși este un ecran natural important, nu conferă o protecție atât de bună
precum stratul cornos și melanina.

O proprietate interesantă a acidului urocanic este capacitatea acestuia de a acționa ca un

fotosensibilizant, absorbind lumina și transferând energie către molecule. Această proprietate a
fost studiată în contextul terapiei fotodinamice, ce este folosită drept terapie pentru anumite
tipuri de cancer care implică utilizarea de medicamente activate de lumină.
Bibliografie

https://drdermatolog.ro/blog/tu-stii-ce-fototip-cutanat-ai/

formularea_20si_20evaluarea_20produsului_20dermatocosmetic.pdf

Dermatofarmacie și Cosmetologie Adriana popovici, Editura medicala, 1982, pp 11-37