Sunteți pe pagina 1din 33

PARTEA GENERAL

CAP. 1 NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE


PIELII
PIELEA constitue un invelis neintrerupt al corpului uman,
care se continua la nivelul marilor orificii (gura, nas) cu o
semimucoasa (mucoasa partial cheratinizata) si care, in interiorul
cavitatilor propriu-zise devine mucoasa. Semimucoasele si
mucoasele sunt de origine embrionara, identica cu a pielii, dar
structura lor macroscopica si microscopica este diferita.

Fig.1 Anatomia pielii


Suprafata pielii nu este uniforma, ea prezinta orificii, cute si
proeminente.
Orificiile sunt de doua tipuri: unele sunt
mari,conducand in cavitati naturale (nas, gura,etc.), altele sunt
mici, de-abia vizibile cu ochiul liber, dar bine vizibile cu
lupa. Acestea din urma corespund fie foliculilor pilosi (din acestia
apar firele de par), fie glandelor sudoripare exocrine (porii). Toate
orificiile, dar mai ales cele mari, sunt intens populate cu microbi,
fenomen ce explica prezenta mare a foliculilor. Orificiile foliculare
reprezinta totodata si locul unde absorbtia percutanata a
1

electrolitilor, medicamentelor (unguente, creme) si altor


substante este maxima.
Cutele pielii sunt de doua feluri:congenitale sau structurale
si funstionale, ultimele aparand odata cu imbatranirea si scaderea
elasticitatii pielii. Cutele structurale sunt fie cute
mari ( plica inghinala, axiala), fie microcute. Cutele mari au unele
particularitati fiziologice ca: umiditete mai mare fata de restul
pielii, un pH alcalin sau neutru, pilozitate mai accentuata.Cutele
mici sau microcutele sunt prezente pe toata suprafata pielii,
reunind orificiile porilor. La nivelul palmelor microcutele sunt
asezate in linii arcuite dispuse paralel, realizand amprentele cu
caracter transmisibil ereditar, importante pentru identificarea
juridica a individului. Crestele dintre cute, dispuse de asemenea in
linii paralele, prezinta orificii ale porilor sudoripari. Cutele
functionale se constitue ca urmare a scaderii elasticitatii
cutanate si a contractiilor functionale (riduri).
Culoarea pielii depinde de:
cantitatea de pigment melanic care confer nuane de la
pielea alb (lipsa pigmentului), pn la cea neagr (excesul
de melanin). Cantitatea de melanin este determinat
genetic, dar variaiile culorii pielii, dup latitudinea
geografic (de la pol la ecuator), arat i o adaptare.
Melanina variaz ntre anumite limite i n funcie de
expunerea la razele ultraviolete.
gradul de vascularizaie capilar determin nuana roz-roie.
Vascularizaia mai abundent a feii produce i anumite
particulariti morbide regionale: bolile congestive ale feii
sunt mai numeroase. Culoarea pielii depinde i de cantitatea
de hemoglobin (paloarea n anemii). Pielea copiilor mici
este bogat vascularizat i mai subire, motiv pentru care e
roz.
grosimea pielii influeneaz culoarea ei: pielea copiilor mici e
mai subire i e roz, pielea de pe palme i plante are o
culoare glbuie datorit stratului cornos (keratinei) mai ales
n condiii de hiperkeratoz. Abundena keratohialinei (strat
granulos) confer pielii o culoare alb.
2

Mucoasele sunt mai subiri dect epidermul; keratina,


keratohialina i melanina, n mod normal, la acest nivel, lipsesc,
astfel c ele sunt transparente, permind s se perceap
vascularizaia din profunzime, de unde culoarea lor roie.
n strile leucoplazice (leucos=alb) apare keratina i
keratohialina i suprafeele morbide devin albe i mai rugoase.
Pigmentogeneza copiilor sub 1 an este deficitar i
acomodarea lor la razele solare e deficitar, la ei aprnd mai
uor arsurile actinice, dup expuneri la soare sau raze
ultraviolete.
Suprafaa pielii, la un om matur i talie mijlocie, e de 1,5-1,8
2
m . Greutatea ei total corespunde la circa 20% (n medie 14-16
kg), din care circa 15% reprezint hipodermul (cu variaii largi n
raport cu corpolena), circa 5% de derm i sub 1% de epiderm.
Grosimea pielii variaza dupa regiuni: este mai subtire pe
fata, frunte, zona genitala si este mai groasa pe toracele anterior,
abdomen si marile pliuri.Grosimea creste pe partea posterioara a
trunchiului, si pe suprafetele extrinsece ale membrelor, cea mai
groasa piele fiind pe maini si talpi. Dintre straturile pielii
epidermul este cel mai subtire avand intre 0,03 si 1 mm, iar
dermul este cel mai gros: 0,5-0,8 mm la fata si 2-2,5 mm pe
torace; hipodermul are variatii mari regionale.
Elasticitatea pielii se datoreste in primul rand sistemului
fibrilar dermic si mai ales fibrelor elastice. Mai contribuie si
peniculul adipos, ai carui lobului grasosi, inveliti intr-un tesut
conjunctivo-elastic, functioneaza ca niste mingi minuscule de
cauciuc ce se comprima la apasare , dupa care revin la forma
initiala. elasticitatea dispare odata cu inaintarea in varsta, in stari
edematoase sau de scleroza cutanata. Datorita elasticitatii,
plagile devin mai mari decat suprafata sectionata, iar excizantele
de piele (grefele) mai mici decat suprafata prevalenta.
Mobilitatea pielii este variabila: fata de planurile
profunde este usor mobilizata la fata, torace, membre, penis si
putin mobilizata la nivelul palmelor, talpilor si pavilioanelor
urechilor si pe aripile nazale. Ea scade in procesele de
scleroza( cicatrici, scleroze secundare, scleroder).
3

Funciile pielii
-funcia de aprare, mpiedic ptrunderea unor ageni patogeni
n organism (bacterii, substane toxice, radiaii)
-funcia termoregulatoare la meninerea unei temperaturi
constante a corpului, pentru evitarea supranclzirii reduce
temperatura prin exaporarea evaporarea apei din sudoare, la o
temperatur sczut pentru reducerea pierderii temperaturii
corporale, firele de pr prin Musculus arrector pili se zbrlesc
pielea avnd aspectul de piele de gsc.
-funcia de aprare fa de razele ultraviolete la animale aceast
funcie e realizat de blan sau pene, la om stratul
cornos stratum corneum absoarbe i reflect cam 50% din
radiaii, absorbirea radiaiilor se realizeaz prin pigmentul din
piele melanin producnd bronzarea pielii, la o expunere extrem
la aceste radiaii se poate produce cancerul de piele.
-pielea ca rezervor de celule embrionare aceast funcie este
folosit de chirurgie n transplanturi.
-funcia imunologic a pielii este realizat de
celulele Langerhans din piele.
-funcia de organ de sim este una din funciile de comunicare a
pielii cu mediul nconjurtor, aceasta fiind ndeplinit de receptorii:
o de durere (fiind pn la 200/cm2),
o de presiune (corpusculii Vater-Pacini),
o termoreceptorii (corpusculii Krause),
o receptorii la ntindere (corpusculii Ruffini),
o receptorii tactili sunt mai dei la buze, degete, limb,
mamelon, organele genitale externe (corpusculii Meissner i
celulele Merkel).
STRUCTURA PIELII SI ANEXELE EI:
Structura microscopica : Pielea este construita din trei
invelisuri : epidermul de origine ectodermica, dermul si
hipodermul (stratul celular subcutanat) de origine mezodermica
(mezenchimala).
Pielea este alcatuita din trei straturi:epidermul, dermul si
hipodermul.
4

Fig.2 Structura pielii


EPIDERMUL este alcatuit dintr-un epiteliu stratificat
pavimentos, cornificat, celulele sale fiind in permanenta
regenerare. Nu are vase sanguine, nutritia celulelor se face prin
difuzarea limfei interstitiale din derm, prin intermediul membranei
bazale si prin spatiile inguste ce separa intre ele celulele acestui
strat. Lipsurile de substanta care se limiteaza la epiderm
(eroziunile) nu produc hemoragie, ci doar o exoseroza limfatica.
Tulburarile de nutritie ale epidermului ( tulburari vasculare
si de permeabilitate), precum si ale permeabilitatii membranei
bazale, vor avea un efect important asupra metabolismului
epidermic. Chiar si in mod normal, indepartarea treptata a
celulelor de membrana bazala aduce cu sine aparitia unor
modificari metabolico-celulare importante, care se reoglindesc
prin schimbari de morfologie celulara. Modificarile sunt
asemanatoare la celulele aflate la egala distanta de membrana
bazala si au ca urmare aparitia unei stratificari functionale, in care
ultima etapa este celula scoamoasa, devitalizata si lipsita de
nucleu.
Epidermul este compus din urmatoarele straturi:
stratul bazal (germinativ) este cel mai profund, fiind situat in
contact cu membrana bazala. Celulele sale au o marime
5

cuprinsa intre 5-6 microni, au o forma ovoidala, cu axul lung


perpendicular pe membrana bazala. Ele au toate semnele
unei intense activitati biologice: un nucleu mare situat
apical, bogat in cromatina si o citoplasma ce contine
numeroase organite celulare. La polul apical sunt dispuse
granule de melanina, ca o membrana deasupra nucleului.
Intre celulele bazale se gasesc melanocitele si corpusculii
senzoriali Merkel-Ranvier.
stratul spinos provine din stratul bazal, aflandu-se chiar
deasupra acestuia si impreuna se mai numesc si stratul
malpighian. In mod normal el este alcatuit din 6-15 randuri
de celule poliedrice, care pe masura ce urca spre suprafata
devin tot mai turtite si mai putin vitale. Sunt mai mari decat
celeulele bazale, masurand 10-15 microni, iar nucleul lor nu
creste. Ele sunt mai adofile, dar sunt intens vitalizate, acest
strat fiind sediul unor importante transformari in eczema sau
metaplazii (epiteliul spinocelular)si in alte numeroase
afectiuni. Celulele sunt separate prin spatii inguste (cu
dimensiunii sub capilare) de aproximativ 10 nm, prin care
circula limfa interstitiala nutritiva, rare celule limfocitare sau
poli nucleare si se gasesc terminatii nervoase amielinice.
Aceste spatii reunite constitue sistemul lacunar epidermic.
stratul granulos este situat deasupra celui spinos, fiind
compus din 1-5 randuri de celule turtite. Caracteristica
loreste abundenta granulatiilor citoplsmatice de
keratohialina, substanta intens bazofila, rezultand din
degajarea tonofibrilelor care se amesteca cu material nucleal
si citoplasmatic. Tonofibrilele restante sunt la periferia
celulelor, in mare parte fiind fragmentate. Nucleul prezinta o
degenerescenta cianotica. Spatiile intracelulare sunt mai
inguste, filetele nervoase se opresc.
stratul lucid sau stratul cornos-bazal, la coloratiile obisnuite,
apare omogen si acelular, datorita unei grasimi precornoase
prezenta in celule. La coloratii speciale se poate observa ca
stratul este format din celule bogate in glicogen, ebidina si
grasimi. Acest strat se observa mai bine la nivelul palmelor
si talpilor, unde si stratul cornos estemai gros. Prezenta
glicogenului atesta prezenta unor procese vitale, necesare
etepelor finale in sinteza keratinei. Acest srtat este ultimul
6

vital din epiderm, care impreuna cu stratul cornos profund


constitue bariera epidermica fata de apa, substante
chimice si micro-organisme.
stratul cornos este cel mai superficial. Este alcatuit din doua
substraturi: cornos profund sau conjunct si cosnos superficial
sau disjunct (exfoliator). In stratul profund celulelecornoase
sunt alipite, iar in cel supreficial celulele au conexiuni laxe,
desprinzandu-se la suprafata.

Celulele cornoase normale au forma de solzi, nucleul si


organitele celulare au disparut, iar celulele apar ca un sac format
dintrun invelis de keratina si un continut bogat in grasimi
osmiofile (lipoide si colesterol). Deasupra stratului conjunct si
amestecat cu celule ale stratului disjunct se afla un strat
fiziologic, ce rezulta din prelungirile glandelor sudoripare si
sebacee (canalele de excretie)si din prelungirile celulelor
cornoase si a substantei intercelulare. Acest strat,numit filmul sau
mantaua (pelicula) hipoproteica acida a pielii(pH= 4,5-5,5),
confera o protectie fata de microorganisme si substante
chimice. Pe suprafata pielii si intre celulele stratului disjunctse
gasesc microorganisme din flora saprofita. Numarul acestor
germeni scade treptat spre profunzime, oprindu-se la nivelul
stratului conjunct.

DERMUL constitue scheletul rezistent conjunctivo-fibros al


pielii. El este separat si totodata reunit de epiderm prin
membrana bazala.
Membrana bazala este alcatuita dintr-o impletire de
fibre epidermice si dermice. Ochiurile acestei retele sunt umplute
de substanta fundamentala dermica care la acest nivel contine
mucopolizaharide inalt polimerizate (deci vascoase si putin
permeabile). In acest fel membrana bazala indeplineste o functie
de filtru selectiv, pentru substantele provenite din derm si care
servesc la nutritia epidermului, dar constitiue si o a doua
bariera.

Planul de separare dintre epiderm si derm corespunzator


membranei bazale este foarte ondulat prin intrepatrunderea
papilelor dermice indreptate spre suprafata si a celor epidermice
care predomina spre profunzime. Datorita acestei configuratii
suprafata de contract dintre cele doua straturi creste fata de o
suprafata plana de 10-15 ori, ceea ce mareste si aderenta dintre
ele (straturi de origine embrionara diferita) si asigura o nutritie
suficienta a celulelor epidemice.
Dermul este compus din doua straturi, ambele avand
caracteristici distincte ale tesutului conjunctiv. Stratul superficial
subepidermic cuprinde papilele dermice si o zona subtire situata
sub ea. El este denumit strat subpapilar si se caracterizeaza prin
elemente fibrilare gracile, elemente cele mai numeraose,
substanta fundamentala mai abundenta si o vascularizare bogata
(plexuri subpapilare). Stratul profund numit dermul propriuzis este mult mai gros (4/5 din grosimea dermului), este mult mai
rezistent si este compus din celule, fibre si substanta
fundamentala, ultima fiind perete despartitor intre elementele
figurate.
Celulele sunt de doua tipuri: fixe si mobile. Cele mobile se
pot fixa, iar cele fixe se pot raspandi prin proliferare.Dintre
celulele fixe fac parte: fibroblastii de forma usor alungita, cu
nucleul in forma de virgula sau rotund, cu caracter de celule
tinere, si fibrocitele mai alungite, fuziforme, cu nucleu liniar, cu
caracter de celule mature.
Histiocitele se disting prin forma lor ovoidala, dar mai ales
prin nucleul lor clar, in forma de franzela alungita. Ele sunt
implicate in procesul de fagocitoza (macrofage) cu rolul
de a ingloba particule straine. Sunt situate intermediar intre
celulele fixe si cele mobile. Contin multi lizozomi. Fac parte din
sistemul reticulo-histiocitar.

HIPODERMUL este stratul care separ pielea de straturile


subiacente. El este alctuit din lobuli de celule grase (lipocite)
coninnd trigliceride, cu rol de rezerv nutritiv i de izolator
termic i mecanic. Aceti lobuli sunt separai prin septe
8

conjunctive, n care se gsesc vase i nervi. O structur


tegumentar mai deosebit este linia apocrin. Ea se ntinde de la
axil, n regiunea mamelonar i coboar convergent lateral spre
perineu. Este alctuit din aglomerri celulare clare ce, structural,
se apropie de celulele glandulare mamare. n aceast accepiune
glanda mamar poate fi privit ca o gland apocrin enorm cu o
structur corelat cu funcia sa secretorie. ntre modalitatea
secretorie a glandei mamare i glandele apocrine sunt relaii
apropiate, n sensul c:
celulele secret un coninut bogat de proteine;
tipul celular secretor se caracterizeaz prin decapitarea" polului
secretor al celulelor glandulare.

Fig.3 Inervatia pielii

Anexele pielii
Anexele cutanate sunt reprezenate de fanerele i glandele
pielii.
9

Fanerele sunt organe anexe ale pielii difereniate la suprafaa


ei, cu funcie de aprare a organismului, fiind prezente la om sub
forma unghiilor i a prului.
Unghia (unguis) este format dintr-o lam cornoas dur,
distal, numit corpul unghiei (corpus unguis), alctuit din limbul
i patul unghial i o rdcin (radix unguis), situat proximal,
corespunznd prii acoperite de un repliu cutanat, numit plica
supraunghial, care se prelungete pe laturile unghiei. Plica
acoper lunula, poriunea roz, palid semilunar a corpului, care
n profunzime, se continu cu rdcina.
Lama unghial e format dintr-o poriune superficial dur i
un strat profund moale. Stratul dur este regenerat de matricea
unghial (poriunea cea mai profund a rdcinei), n timp ce
stratul moale ia natere prin cornificarea celulelor patului unghial,
pe care zace unghia. Sub marginea liber a unghiei se gsete
anul subunghial, la nivelul cruia epidermul, cu stratul su
cornos, se continu cu unghia, formnd hiponichium-ul. Limbul
unghiei este unghia propriu-zis i este format din celule
solzoase, cheratinizate. Cele de la suprafaa limbului se continu
la nivelul plicii supraunghiale cu stratul cornos al epidermului
formnd eponichium (perionix).
Strucura pielii umane cu un folicul pilos (rdcina firului de
pr)
Prul .Firul de pr este alctuit din dou pri: una extern,
vizibil, liber, numit tulpin sau tij i o parte ascuns profund
n derm, numit folicul pilosebaceu sau rdcin (radix pili).
Ultima se termin printr-o parte umflat ca o mciuc, numit
bulb al prului (bulbi pili) creterea prului se produce n regiunea
bulbului. Bulbul, n partea sa cea mai profund, prezint o
scobitur n care ptrunde papila dermic nutritiv a prului,
intens vascularizat. Culoarea firelor de pr este diferit: blond,
roie, castanie, neagr. Ea este determinat de un pigment brungrunos sau roiatic, care se formeaz n bulb. Prul alb al
senectuii se datorete ptrunderii aerului n tij.
Tija se dezvolt din epiderm i este cornoas, flexibil,
elastic, groas ntre 0,006-0,6 mm, cu lungimea care variaz
ntre civa milimetri, pn la peste un metru. Lungimea i
densitatea variaz regional i este legat de sex, pilozitatea fiind

10

mai accentuat n regiunea capului, pe fa la brbat, n axile, n


regiunea pubian, pe torace i abdomen (la brbat).
Foliculul pilosebaceu reprezint o invaginaie n profunzime a
pielii, care prin vrful su ajunge pn n hipoderm. El conine
firul de pr i are anexate glanda sebacee i un o fibr muscular
neted, muchiul piloerector.
Glandele pielii
Glanda sebacee este glanda acinoas (n ciorchin). Ea o
holocrin, sebumul secretat lund natere prin degenerescena
groas a celulelor care cptuesc pereii glandei. n regiunile
numite seboreice (nas, frunte, menton, ureche, mediosternal etc.)
aceste glande sunt hipertrofiate, conferind regiunilor respective o
onctuozitate i o reactivitate particular.
Funcia acestor glande este endocrino-dependent (sistemul
hipofizo-steroidic cortico-suprarenal i sexual). Ele secret
grsimea pielii, care unge stratul cornificat al epidermusului i
prul, i apr de ap, microorganisme, nmoaie pielea. Canalele
glandelor sebacee se deschid de obicei n sacii pieloi.
Glandele sudoripare sunt tubulare, fiind terminate cu un
glomerul secretor. Ele sunt de dou tipuri: glandele ecrine mai
mici, dispuse aproape toat suprafaa corpului i care se deschid
direct la suprafaa epidermului prin pori i glandele apocrine, mult
mai mari, dispuse numai la nivelul axelor, n jurul mamelonului i
la perineu.
Glandele ecrine elimin produsul fr a modifica structura
celulelor, ce rmn intacte: sudoarea elaborat de ele e apoas i
bogat n sruri, cu un pH acid, fr coninut proteic sau pri din
celulele secretante.
Glandele apocrine sunt merocrine: secreia lor rezult n
parte din eliminarea unei pri din celulele secretante. Ele intr n
funcie dup pubertate, fapt ce arat endocrino-dependena lor.
Ele se vars n infundibulul folicular, sudoarea lor este mai
viscoas, mai bogat n proteine i are un pH neutru, ceea ce
explic infecia lor frecvent.
Glandele sudoripare secret sudoarea, care conine mari
cantiti de ap i, evapornd-o regleaz astfel temperatura

11

corpului. n afar de ap sudoarea conine produsele


metabolismului azotat (ureea) i diferite sruri.

CAP. 2 NOTIUNI GENERALE DESPRE SCARLATINA


Cap.2.1 Definitie
Scarlatina este o boala infecto-contagioasa a copilariei,
intalnita mai frecvent sub vasta de 10 ani. Se caracterizeaza prin
debut brusc cu febra, alterarea starii generale, enantem (angina
streptococica, ciclu lingual) si exantemul caracteristic (eruptie
tegumentara maculo-papuloasa, urmata de descuamare
tegumentara).
Este determinata de actiunea unei toxine eliberate de catre
streptococii beta-hemolitici de grup A. Transmiterea se face pe
cale respiratorie, prin tuse, stranut, ras, vorbit, de la bolnavii cu
scarlatina, cu angina streptococica sau purtatorii sanatosi de
streptococ beta-hemolitic de grup A la nivelul orofaringelui

Fig.4 Scarlatina
Cap.2.2 Etiologie
12

Streptococii fac parte din flora normala a omului si


animalelor, gasindu-se in mod normal in tractul
respirator superior. Dupa natura unui antigen din peretele celular,
streptococii se impart in grupe serologice notate cu litere mari ale
alfabetului latin: pana in prezent se cunosc serogrupele de la A la
H si de la K la V. Din punct de vedere al patogenitatii cel mai
important este grupul A urmat in ordinea frecventei de C, G, B, D
si F. In acelasi timp se clasifica si in functie de tipul
de hemoliza pe care-l determina (la cultivarea in laborator), in:
alfa-hemolitici (hemoliza incompleta), beta-hemolitici (hemoliza
completa) si nehemolitici.
Agentul etiologic al scarlatinei este streptococul betahemolitic de grup A, care se transmite pe cale respiratorie, direct:
prin picaturile de saliva raspandite in atmosfera in timpul vorbirii,
stranutului, rasului etc. sau indirect, prin obiecte contaminate si
mai rar, pe cale digestiva.
Cap.2.3 Epidemiologie
Scarlatina este o boala infecto-contagioasa sporadicendemica, cu aparitia unor focare epidemice mai ales in
colectivitatile de copii. Copiii sub varsta de 10 ani au o
receptivitate mai mare pentru scarlatina, grupa de varsta cel mai
frecvent afectata fiind 5-9 ani; baietii sunt mai des afectati decat
fetele si apare cu o frecventa de 4-5 ori mai mare in mediul urban
decat in mediul rural. De asemenea s-a constatat o periodicitate
sezoniera de toamna-iarna si multianuala, aparand epidemii la 5-6
ani.
Izvorul de infectie este reprezentat de catre:
- bolnavii cu scarlatina: care sunt contagiosi incepand de la
sfarsitul perioadei de incubatie, in perioada de debut, in perioada
de stare 1-2 zile dupa inceperea tratamentului cu penicilina; in
absenta tratamentului, pot fi contagiosi si in perioada de
convalescenta, pana la 10 saptamani
- bolnavii cu angina streptococica, determinata de o tulpina de
streptococ beta-hemolitic care are capacitatea de a secreta toxina
eritrogena responsabila de aparitia scarlatinei
- bolnavii cu forme usoare de boala, care pot trece neobservate
13

sau purtatorii sanatosi de streptococ beta-hemolitic tip A; se


apreciaza ca aproximativ 20% din populatie este purtatoare de
streptococi beta-hemolitici la nivelul orofaringelui.
Odata patrunsi in caile respiratorii, streptococii se inmultesc
la nivelul faringelui, determinand local angina (rosu in gat) si
elimina o toxina (eritrotoxina) care difuzeaza in organism
determinand aparitia eruptiei cutanate caracteristice.
Dupa scarlatina ramane o imunitate durabila, bazata pe
anticorpi antitoxina.

Cap.2.4 Forme clinice


Forme clinice ale scarlatinei
1. Dupa intensitatea manifestarilor clinice, scarlatina poate fi:
benigna (frusta, usoara)
medie (comuna, hiperpiretica)
severa (toxica, septica, toxicoseptica)
2. Dupa etiologie, scarlatina poate fi:
streptococica
stafilococica, extrem de rara cu poarta de intrare
extrafaringiana, eruptia scarlatiniforma fiind data de
hemolizina si alte toxine produse de unele tipuri de
stafilococ.
Diagnosticul pozitiv al scarlatinei se face prin prezenta
germenului, cresterea titrului de antistafilolizine si absenta
streptococului, respectiv absenta antistreptolizinei O.
3. Dupa varsta
sub 1 an (foatre rar, atipica, cu complicatii septice frecvente)
la varsta de 1- 3 ani (scarlatina apare inca sub frecvente
forme atipice)
la prescolari si scolari (forma comuna cu incidenta crescuta)

14

Recadere reaparitia bolii in convalescenta, in primele 6


saptamani, determinata de persistenta streptococului in amigdale
criptice, greu sterilizabile
de reinfectii in familie sau colectivitate, fiind produsa de acelasi
sau alt serotip de streptococ.
Reimbolnavire aparitia unei boli dupa mai mult de 6
saptamani de la prima imbolnavire sau dupa mai multe luni sau
ani, printr-o noua infectie cu streptococ beta-hemolitic (mai
frecvent la bolnavii tratati).
Cap.2.5 Simptome si semne
-incubatia ( momentul infectarii pana la aparitia simptomelor )
este de 3-6 zile,de la momentul infectarii
-debutul este brusc cu:
-febra 39-40 de grade Celsius, stare generala alterata,cu
somnolenta,apatie, dureri in gat care determina inapetenta,dureri
care sunt determinate de angina care poate fi:eritematoasa ( gat
rosu,amigdale marite de vlum ),eritemato-pultacee ( gat
rosu,amigdale marite de volum cu puroi ) sau
pseudomembranoasa ( gat rosu,amigdale marite de volum,cu
false membrane), adenopatie ( cresterea in volum a ganglionilor )
subangulo-mandibulari ( de sub barbie ),dureri abdominal,
varsaturi alimentare;

Fig.5 inflamatia istmului faringian


-perioada de invazie,care dureaza 24-48 de ore.Este perioada
in care streptococul se multiplica la nivelul faringelui si determina
inflamatie locala,eliberand toxine care pe calea sanguina ajung in
15

intregul organism determinand sindromul toxic,care se manifesta


prin:febra,cefalee ( dureri de cap ),dureri abdominale,greturi si
varsaturi.Tot in aceasta perioada apare eruptia tegumentara.

Fig.6 Eruptie pe corp in caz de scarlatina

-perioada de stare,incepe in momentul in care apare eruptia


tegumentara si dureaza 7-10 zile angina determina disfagie
( dureri in gat ) si inapetenta adenopatie subangulomandibulara si
laterocervicala ( de o parte si alta a gatului), faringe hiperemic
( gat rosu 0,cu cresterea amigadalelor care sunt hiperemice,cu
depozite pultacee ( puroi ),de culoare alb-galbui eruptia este
micropapulara ( pete mici rosii ),aspra la palpare,apare pe un fond
eritematos intens ( pielea este foarte rosie si peste aceasta apar
mici bubite ),aceste bubuite,pot fi foarte multe,se pot uni dand
un aspect de rac fiert ,eruptia este insotita de prurit
mancarime), este intensa la nivelul plicilor (coate,genunchi,zona
inghinala ) si formeaza linii rosietice,hemoragice;eruptia prezinta
un singur puseu;fata este rosie ( aspect palmuit al fetei ), fara
bubite,in jurul gurii si nasului copilul prezinta paloare marcata.
Eruptia persista 7 zile;dupa disparitia eruptiei,apare o
descuamare fina la nivelul trunchiului , palmelor si plantelor,pilea
se desprinde in lambouri (fasii ).
Limba are o evolutie caracteristica in scarlatina:la debut este
saburala,incarcata,apoi devine foarte rosie,cu hipertrofie
16

papilara,asemanatoare cu zmeura( limba zmeurie ), acest aspect


apare in a patra -a cincea zi de boala;in evolutie limba se
reepitelizeaza avand un aspect lacuit ( limba de pisica ).Dupa
10-12 zile ,aspectul limbii se normalizeaza.Acest ciclu lingual
este caracteristic bolii.

Fig. 7 Evolutia limbii in scarlatina

Cap.2.6 Diagnostic
Diagnosticuleste suspicionat cand apare eruptia cutanata
caracteristica, de tip maculo-papulos, in prezenta febrei si
anginei.
Investigatiile care ajuta la confirmarea suspiciunii de
scarlatina sunt:
- teste de laborator pentru evidentierea sindromului biologic
inflamator: leucocitoza cuneutrofilie, eozinofilie, VSH accelerat,
fibrinogenemie crescuta.
- teste bacteriologice: evidentierea, prin culturi de la poarta de
intrare, a streptococului beta hemolitic (neobligatorie pentru
acceptarea diagnosticului);exudatul faringian se recolteaza
dimineata, inainte ca pacientul sa manance si sa se spele pe dinti,
inainte de inceperea tratamentului (cu ajutorul unui tampon steril
se sterg amigdalele si peretele posterior al faringelui, evitandu-se
17

atingerea limbii, luetei si contaminarea lui cu saliva); la purtatorii


sanatosi se recolteaza exudat nazo-faringian si nazal; dupa
recoltare, tampoanele utilizate pentru recoltarea exudatelor
faringian, nazo-faringian si nazal, sevor transporta in maximun
doua ore la laborator
- teste serologice: reactia ASLO deceleaza anticorpii anti
streptolizina-O.
Titrul ASLO creste in urmatoarele conditii:
- inconvalescenta dupa scarlatina creste peste 200u/ml (titrurile
normale ASLO suntcuprinse intre 166-200 u/ml (metoda clasica);
mentinerea crescuta a titrului ASLO exprima evolutia catre
sindrom postst reptococic sau catre complicatii tardive
- infectie streptococica in antecedentele recente ale pacientului,
cand se inregistreaza o crestere in dinamica a titrului; dupa o
angina streptococica, titrul ASLO crestein 2-3 saptamani, atinge
nivelul maxim la 5 saptamani si scade apoi lent, panala 6-12 luni
(in cazul in care boala se vindeca)
- instalareasau agravarea unei complicatii postst reptococice (cu
exceptia coreei, cand ASLOeste normal)
- eficienta tratamentului: antibioterapia instituita precoce face ca
titrul ASLO sa creasca mai putin, iar corticoterapia determina
revenirea mai rapida la valori normale; in infectiile streptococice
netratate titrurile ating valori maximale (pana la2500 u/ml)
- starea depurtator sanatos de streptococ beta-hemolitic.
Valori fals pozitive se pot inregistra in hiperlipemii,
hipergamaglobulinemii (mielommultiplu).
Cap.2.7 Tratament
Toti bolnavii de scarlatina se interneaza obligatoriu in spital
timp de 7-10 zile pentru izolare si tratament. Repausul la pat este
recomandat timp de 7-10 zile, dupacare bolnavul ramane in izolat
la domiciliu pana la 14-21 de zile de lainceputul bolii, fiind urmarit
in continuare de catre medicul de familie panala 30 de zile, in
vederea depistarii eventualelor complicatii. Se urmareste
examenul de urina si exudatul faringian. Se considera vindecat,
un pacient care dupa 21 de zile de la debutul bolii, la doua

18

exudate faringiene consecutive nu se mai depisteaza streptococ


beta-hemolitic, daca examenele de urina sunt normale.
Regimul alimentar este hidro-lacto-zaharat in primele zile de
boala; pe masura ce scadefebra si se amelioreaza starea generala
si toleranta digestiva, se revine treptat la regimul alimentar
normal.
Tratamentul etiologic consta in antibioterapia cu Penicilina antibioticul de electie, inlocuitde macrolide (eritromicina) la
persoanele alergice la penicilina. La acesta seasociaza tratament
simptomatic: antitermice (aspirina, paracetamol) si vitaminaC.
Dezinfectia nazo-faringiana este importanta, utilizandu-se
faringosept siinstilatii nazale cu colargol.
Pentru profilaxie, la iesirea din spital se recomanda penicilina
de depozit, Moldamin, care se poate repeta la 10 zile de la
externare sau pana la incetarea inflamatiei si normalizarea ASLO.
Cap.2.8 Complicatii
In general este o boala autolimitanta, dar in unele cazuri,
netratate, in evolutia bolii pot apare si complicatii.
-complicatii toxice ( secundare difuziunii toxinei in alte
organe )
miocardita
nefrita
hepatita
artrita septica
-complicatii septice-de vecinatate-flegmonul periamigdalian
-sinuzita
-otita
-otomastoidita
-la distanta-pneumonia
-pericardita
-meningita
-septicemia
-complicatii postinfectioase
reumatismul articular acut
eritemul nodos
19

glomerulonefrita acuta poststreptococica


Cap.2.9 Profilaxie
La aparitia unui caz de scarlatina se vor lua masuri de
profilaxie:
- se va efectua ancheta epidemiologica, depistandu-se sursa de
infectie, bolnavii si contactii bolnavilor; cazurile de scarlatina se
declara nominal si de obicei sespitalizeaza minim 7 zile
- la externare vor fi supravegheati prin examen clinic la 2, 3 luni,
prin examene de urina timp de 4 saptamani, VSH, ASLO
si fibrinogen la 1, 2 luni, pentru a surprinde eventuale complicatii
- suspectiivor fi tratati la fel ca si bolnavii pana la confirmare sau
infirmare
- contactii bolnavilor cu scarlatina (membrii familiei, colegii, toti
cei care au intrat incontact cu persoana bolnava) vor fi
supravegheati clinic timp de 10 zile; in colectivitatile de copii, in
care au aparut cazuri se face triaj epidemiologic zilnic, pe
perioada incubatiei maxime de la aparitia ultimului caz, educatia
sanitara a copiilor si a angajatilor privind modalitatile de
transmitere si riscul afectiunilor posts streptococice.
- purtatorii de streptococ beta-hemolitic depistati in focar, vor fi
tratati timp de 10 zile cu Penicilina V
- se va face dezinfectia obligatorie, continua, la patul bolnavului,
la domiciliu si la spital, daca a fost internat
- se indica supraveghere bacteriologica (exudat naso-faringian)
si/sau serologica (ASLO) in colectivitatile de copii in care au
aparut cazuri de scarlatina.

PARTEA SPECIAL
CAP. 3 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA
PACIENTULUI CU SCRALATINA

20

3.1 Motto si motivaia lucrrii


Un organism sanatos este camera de oaspei a sufletului,
un organism bolnav o inchisoare.
(Francis Bacon)
Am ales aceasta tema deoarece scarlatin este o boal
contagioas acut la copii, provocat de streptococ -hemolitic
din grupul A, transmis pe calea aerogen i care las dup sine o
imunitate durabil pe via.
Diagnosticul de scarlatin se stabilete n baza debutului
acut al bolii cu febr nalt 38-40 gradeC, cefalee, vome,
amigdalit cu limfadenit periferic dureroas, erupii
micropapuloase (punctiforme) abundente, ndeosebi n plicele
cutanate, triunghiul inghinal, limba zmeurie, descuamaie n
lambouri pe palme, tlpi. Se ia n consideraie i contactul cu
pacieni asemntori sau cu amigdalit.
Scarlatina apare n epidemii, colile i grdiniele fiind
terenul preferat al acestei boli deosebit de contagioase. Acum un
secol, era o cauz important de deces n rndul copiilor. Astzi,
este aproape inofensiv, datorit tratamentelor corect
administrate.
Scopul principal al acestei lucrri este acela de a promova
sntatea care este un drept fundamental pentru fiina uman .
Pe langa acestea se numar i promovarea pstrarii sntii,
prevenirea mbolnavirilor, restaurarea sanatii i nlturarea
suferinei.
In concluzie prin toate informaiile i datele statistice despre
scarlatina prezentate n lucrarea de fa, am dorit s subliniez
faptul c organismul uman reprezinta un tot unitar iar aparitia
unei afectiuni poate schimba viata unui om daca nu este abordata
corespunzator.

21

3.2 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMENUL


CLINIC
Sarcinile asistentei in pregatirea si asistarea unui examen
clinic medical sunt urmatoarele:
-pregatirea psihica a bolnavului
-adunarea,verificarea si pregatirea instrumentarului necesar
-dezbracarea si imbracarea bolnavului
-aducerea bolnavului in pozitiile adecvate examianarilor
-asigurarea iluminatiei necesare examinarilor
-deservirea medicului cu instrumente
-ferirea bolnavului de traumatisme si raceala
-asezarea bolnavului in pat dupa examinare si refacerea patului
Examenul fizic al pacientului cu scarlatina consta in:
- copilului i se va verifica nivelul temperaturii corporale
- medicul se va uita in gurita puiului tau pentru a observa daca:
-> gatul este rosu
-> amigdalele sunt marite, cu depozite albicioase purulente
-> daca pe cerul gurii au aparut pete mici, rosiatice
-> aspectul limbii
- va constata umflarea gangionilor limfatici din regiunea gatului:
semn de infectie
- daca eruptia a aparut: analizeaza localizarea, forma si textura
acesteia. In scarlatina sunt pete rosii, iesite in relief, aspre, spre
deosebire de petele din pojar care sunt catifelate la atingere.
3.2 CONDUITA ASISTENTULUI MEDICAL LA INTERNAREA
PACIENTULUI CU
SCARLATINA
La pacientul cu scarlatina asistentul medical trebuie sa
implementeze procesul de ingrijire al pacientului cu o astfel de
afectiune.
Procesul de ngrijire reprezint un set de aciuni prin care se
ndeplinesc ngrijiri de nursing de care pacientul are nevoie.
Principalele etape ale procesului de nursing sunt:
- Culegerea de date
- Analiza i sinteza datelor
-Planificarea ngrijirilor
22

-Implementarea ngrijirilor
-Evaluare
1. Culegerea de date este etapa iniial a procesului de
ngrijire, aceasta reuneste toate informaiile necesare ngrijirii
unui pacient. Se ncepe de la internarea bolnavului si reprezint
primul contact cu bolnavul care este foarte important pentru
obinerea acceptului colaborrii acestuia.
Asistentul medical prin comportamentul su trebuie s-i
creeze bolnavului imaginea unei persoane competente i s
contribuie la ngrijirea sa.
2. Analiza i sinteza datelor presupune: examinarea
datelor, clasificarea datelor n independente i dependente,
identificarea resurselor pacientului, stabilirea problemelor de
ngrijire i a prioritilor i stabilirea cauzelor sau a surselor de
dificultate.
Asistentul medical trebuie s cunoasc exact cauza
problemei ca prin
aciunile proprii s acioneze asupra acestei cauze.
3. Planificare ngrijirilor se face prin stabilirea unui plan
de aciune a etapelor, mijloacelor ce se impun n ngrijire, adic
organizarea ngrijirilor conform unei strategii bine definite innd
cont n mod deosebit de ngrijirile i tratamentele prescrise de
medic.
4. Implementarea sau aplicarea ngrijirilor constituie
momentul realizrii interveniilor. Scopul este aducerea
pacientului ntr-o stare optim de independen, de satisfacerea
nevoilor.
5. Evaluarea constituie aprecierea muncii asistentului
medical n funcie de rezultatele obinute. Se face evaluarea dup
o anumit perioad ; n general un obiectiv indic n ce ritm
trebuie fcut evaluarea.

23

3.3 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN RECOLTAREA


PRODUSELOR BIOLOGICE
Asistenta medical va pregti psihic bolnavul, explicndu-i
c orice recoltare se face n interesul lui i dndu-i informaii
asupra modului de desfurare a tehnicii. Ea va avea o eviden
precis a bolnavilor care urmeaz s fac recoltri i i va urmri
ndeaproape s respecte condiiile necesare: s nu mnnce, s
nu fumeze.
La recoltarea produselor asistenta medical va respecta
strict toate msurile de asepsie, folosind un instrumentar steril:
seringi i ace de unic folosin, sonde sterilizate, eprubete curate
cu dop sau capac steril. Orice produs va fi recoltat n cantitate
suficient. La fiecare eprubet asistenta medical va face un bon
care va conine: numele bolnavului, numrul salonului i patului,
diagnosticul clinic, natura produsului, analiza cerut i data
recoltrii.
Toate produsele le va transporta ct mai rapid i cu mare
grij la laborator.
Rolul analizelor de laborator este acela de a confirma
agentul infectios responsabil pentru starea pacientului.
- medicul va recomanda efectuarea unui exudat faringian pentru
a cauta Streptococul beta-hemolitic (in 90% din cazuri confirma
prezenta).
Nu sunt rare situatiile in care, ocazional, in urma unui exudat
faringian se descopera acest streptococ. In lipsa manifestarilor
clinice, simpla prezenta a acestei bacterii in urma exudatului nu
justifica un tratament imediat. Ea poate exista in organism in
stare latenta, fara a afecta sanatatea.
- ASLO (anti streptolizina O): masoara nivelul anticorpilor produsi
impotriva unei enzime specifice streptococului ASLO mare
inseamna ca in corp exista o infectie cu aceasta bacterie
- analize de sange: in scarlatina creste numarul leucocitelor si
24

eozinofilelor
- daca exudatul nu a confirmat prezenta Streptococului betahemolitic, atunci inseamna ca nu scarlatina a determinat
manifestarile celui mic, iar medicul se va orienta catre alta
posibila cauza
- daca diagnosticul este pozitiv si este scarlatina, trebuie inceput
imediat tratamentul
Produsele biologice sunt examinate la laborator, iar
rezultatele obinute au o mare importan n confirmarea
diagnosticului clinic i aprecierea: gravitii evoluiei, apariiei
complicaiilor, eficacitii tratamentului i confirmarea vindecrii.
De aceea asistenta medical care lucreaz la patul bolnavului
trebuie s aib cunotine teoretice precise i manualitatea
corespunztoare.
3.4 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN EDUCAREA
PACIENTULUI CU SCARLATINA

Educatia pentru sanatate consta in :


Se asigura igiena mucoaselor si a tegumentelor (ingrijirea
cavitatii bucale de doua ori/ora)
Repaus la pat- cel putin 7 zile, pentru a preveni complicatiile
(in special; renale)
Respectarea regimului igieno-dietetic si a tratamentului
etiologic si simptomatologic
Izolarea in spitalul de boli infecto-contagioase
Urmarirea analizei de urina si a exudatului faringian timp
de 3 saptamani, repetate periodic. La toti contactii ex.
Faringian
Dezinfectia: lenjeriei, obiectelor, veselei, camerei, folosirea
de plosti individuale

3.5 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN ADMINISTRAREA


MEDICAMENTELOR INDICATE DE MEDIC
Asistentul medical va administra medicaia bolnavului
numai sub ndrumarea medicului respectnd anumite reguli:
- Nu va nlocui niciodat medicamentul prescris cu un alt
medicament cu efect asemntor.
25

-Va verifica eticheta medicamentului nainte de administrare


ca acesta s nu fie alterat, degradat , s nu aib culoarea
schimbat.
-Respectarea caii de administrare este obigatorie, deoarece
nerespectarea poate duce la accidente grave; a orarului de
administrare i a ritmului prescris de medic deoarece unele
substane se descompun sau se elimin din organe ntr-un anumit
timp.
Orarul de administrare a medicamentelor este n funcie si
de alimentaia bolnavului.
-Asistentul medical va respecta doza prescris, somnul
fiziologic al bolnavului.
-Va evita incompatibilitatea dintre medicamente. De
exemplu, cnd administreaz oxacilin i gentamicin n acelai
timp se va administra prin injecii separate deoarece cele doua
combinate precipit.
Dac intervin greseli n administrarea medicamentelor va
anuna imediat medicul.Va avea grij s administreze imediat
medicamentele deschise deoarece se altreaz repede i va
preveni infeciile intraspitalicesti prin respectarea masurilor de
asepsie i igien pentru fiecare cale de administrare.

CAPITOLUL 4.PROCEDURI SPECIFICE SCARLATINEI


1. RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN
-

OBIECTIVELE PROCEDURII
Identificarea agenilor patogeni la purttori sntoi i bolnavi
Efectuarea antibiogramei
PREGTIREA MATERIALELOR
Tav medical/crucior;
Spatul lingual steril;
Eprubet cu tampon faringian steril;
Mnui de unic folosin;
Masc de protecie;
1-2 tvie renale
PREGTIREA PACIENTULUI
a) PSIHIC:
26

- Informai i explicai procedura pacientului/aparintorului (dac


este copil)
- Obinei consimmantul informat
- Incurajai i susinei pacientul
b) FIZIC:
- Atenionai pacientul sau aparintorul s nu inceap nici un fel
de tratament;
s nu mnance, s nu bea ap, s nu fac gargar, s nu se spele
pe dini, s nui
instileze picturi in nas in dimineaa recoltrii
- Aezai pacientul pe scaun sau in pat in poziie ezand
- Avertizai aparintorul c va trebui s-i susin copilul in brae
pentru
recoltare
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificati daca pacientul a respectat recomandarile privind
procedura
- Splai mainile cu ap i spun
- Imbrcai mnui de unic folosin
- Folosii masca de protecie
- Invitai pacientul s deschid larg gura
- Deschidei eprubeta; scoatei tamponul faringian
- Apsai limba cu spatula lingual steril
- tergei depozitul faringian i amigdalian (dac este cazul
dezlipii i o
poriune din falsa membran)
- Retragcei tamponul faringian far a atinge: dinii, limba, obrajii
- Inchidei repede eprubeta cu dopul
- Realizai un frotiu folosind alt tampon conform recomandrii
medicului)
- Aezai pacientul in poziie comod
INGRIJIREA PACIENTULUI
- Nu necesita ingrijiri speciale legate de procedur.
Dac are senzaie de gre i vom nu mnanc i nu bea imediat
dup recoltare
R
EORGANIZAREA LOCULUI DE MUNC
- Colectai deeurile in recipiente speciale, conform P.U.
- Splai i curai instrumentele folosite
- Splai mainile cu ap i spun
27

- Indeprtai mnuile/masca
NOTAREA PROCEDURII
- Notai procedura in dosarul/planul de ingrijire;
- Data i ora recoltrii;
- Notai reacia pacientului, aspectul local
PREGTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
- Etichetai recipientul in care s-a fcut recoltarea
- Completai fia de laborator
- Transportai imediat produsul la laborator
- Comunicai laboratorului dac pacientul a luat medicamente i
care sunt acelea
EVALUAREA EFICACITII PROCEDURII
R
ezultate ateptate:
- Recoltarea s-a fcut fr incidente
- Produsul nu a fost suprainfectat
Rezultate nedorite/ce facei?
- Se pot obine rezultate eronate atunci cand in timpul recoltrii
tamponul
faringian se imbib cu saliv sau se ating dinii, limba
- Repetai recoltaren folosind alt tampon
- Pacientul poate prezenta senzaie de grea, voma prin
atingerea luetei
- Rugai pacientul s inspire adanc i apoi s stea nemicat in
timpul
recoltrii
2. RECOLTAREA SANGELUI PENTRU EXAMENE
BACTERIOLOGICE
- HEMOCULTUR
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Punerea in eviden a germenilor patogeni in sange prin
insmanare pe medii de cultur
- Efectuarea antibiogramei
PREGTIREA MATERIALELOR
- Tav medical/crucior
- Soluie dezinfectant (betadine, clorhexidine, alcool 70)
- Tampoane de vat i comprese sterile
- Camp steril
- Mnui sterile
28

- Masc
- Garou
- 2 flacoane cu medii de cultur (unul pentru germeni aerobi i
altul pentru
germeni anaerobi)
- Holder, ac dublu (special) acoperit la ambele capete cu cauciuc
- Recipiente pentru colectarea deeurilor
PREGTIREA PACIENTULUI
a) PSIHIC:
- Informai i explicai pacientului procedura, avertizai-l c
recoltarea se
poate repeta
- Obinei consimmantul informat
- Incurajai i susinei pacientul
b) FIZIC:
- Poziionai pacientul in decubit dorsal cu membrul superior
sprijinit deoarece
poate prezenta frisoane
- Alegei vena cea mai turgescent
- Splai regiunea plicii cotului cu ap i spun
- Dezinfectai cu alcool iodat, betadin
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Particip dou nurse
- Splai mainile cu ap i spun
- Dezinfectai mainile/imbrcai mnuile sterile
- Izolai locul cu campul steril
- Montai acul dublu la holder
- Rugai persoana care v ajut s aplice garoul
- Dezinfectai locul de puncionat cu alcool de 70
- Puncionai vena
- Adaptai la acul holderului flaconul cu mediu de cultur pentru
germeni aerobi
- Recoltai sange pan la semnul de pe flacon
- Adaptai la acul holderului cel de al doilea flacon cu mediu de
cultur pentru
germenii anacrobi
- Recoltai sange pan la semnul de pe flacon
- Reragei acul dup aplicarea tamponului cu alcool iodat
- Comprimarea venei 2 - 5' de ctre ajutor
29

- Omogenizai uor pe un plan orizontal (sangele cu mediul de


cultur din flacon)
INGRIJIREA PACIENTULUI
- Reinstalai pacientul in poziie comod
- Acoperii pacientul pentru c frisoneaz
- Observa i faciesul, tegumentele (extremita ilor),
comportamentul pacientului
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNC
- Colectai deeurile in recipiente speciale conform PU
- Indeprtai mnuile i masca
- Splai mainile
PREGTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
- Scriei pe etichetele flacoanelor datele pacientului
- Completai fia de laborator
- Transportai imediat la laborator flacoanele i introducei-le in
termostat la
37
NOTAREA PROCEDURII
- Notai procedura in dosarul/planul de ingrijire prin lipirea
codurilor de bon de
pe flacoanele in care s-a fcut recoltarea
EVALUAREA EFICACITII PROCEDURII
Rezultate ateptate/dorite:
- Recoltarea s-a fcut corect, in condiii de strict asepsie i
antisepsie
Rezultate nedorite/ce facei?
Atenie:
Recoltarea se face la debutul bolii inainte de administrarea
antibioticelor.

3. RECOLTAREA SANGELUI PENTRU HLG


OBIECTIVELE PROCEDURII
30

- Efectuarea diagramei sangelui prin care se determin : Hb, Ht,


elementele
figurate, formula leucocitar
PREGTIREA MATERIALELOR
- Tav medical/crucior
- Sering de 2ml, ac steril sau holder i ac dublu acoperit cu
cauciuc
- Flacon cu EDTA (cristale, anticoagulant) sau vacutainer cu EDTA
(cu capac mov)
- Soluie dezinfectant (alcool); tampon de vat, garou, tvi
renal
- Mnui de cauciuc de unic folosin, muama
PREGTIREA PACIENTULUI
a) PSIHIC:
- Informai i explicai pacientului procedura
- Obinei consimmantul informat
- Incurajai i susinei pacientul
b) FIZIC:
- Atenionai pacientul s nu mnance cel puin 12 ore i s stea
in repaus fizic
la pat
- Verificai dac a respectat recomandrile
- Poziionai pacientul in decubit dorsal cu mana sprijinit ca
pentru puncie
venoas
- Alegei vena cea mai proeminent

Fig.8 Tehnica recoltare

31

EFECTUAREA PROCEDURII:
a) prin metoda clasic
- Splai mainile cu ap i spun
- Dezinfectai mainile cu alcool
- Imbrcai mnui de protecie
- Pregtii o sering de 2ml pentru recoltare
- Aplicai garoul pentru puncia venoas
- Puncionai vena
- Desfacei garoul
- Aspirai in seringa 1,5 - 2ml sange
- Retragei acul dup aplicarea tamponului cu alcool
- Exercitai o compresiune asupra tamponului 2-5' fr ca
pacientul s indoaie
braul
- Transferai sangele din sering in flaconul cu EDTA
- Agitai flaconul prin micare circular lent pe o suprafaa plan
b) prin metoda vacuette
- Splai mainile/dezinfectai-le/imbrcai mnuile de protecie
- Montai acul dublu la holder prin inurubare
- Indeprtai cauciucul de pe ac - partea superioar
- Aplicai garoul
- Puncionai vena
- Dezlegai garoul
- Fixai tubul vacuette destinat recoltrii HLG
- Umplei pan la semn recipientul cu sange
- Retragei acul dup aplicarea tamponului cu alcool
- Exercitai o presiune asupra tamponului de 2- 5'
- Agitai lent vacutainerul
INGRIJIREA PACIENTULUI
- Aezai pacientul in poziie comod
- Aplicai un plasture peste tampon
- Verificai locul punciei
- Observai faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNC
- Colectai deeurile in recipiente speciale conform PU
- Indeprtai mnuile/splai mainile cu ap i spun
- Aeza i tava in dulap

32

NOTAREA PROCEDURII
Notai procedura in dosarul/planul de ingrijire:
- Data i ora recoltrii;
- Notai eventualele manifestri ale pacientului
PREGATIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
- Etichetai recipientul tubului vacuette
- Completai fia de laborator
- Transportai imediat produsul la laborator
EVALUAREA EFICACITII PROCEDURII
Rezultate ateptate/dorite:
- Puncia se desfoar fr incidente
- Pacientul exprim stare de confort
- Sangele nu se coaguleaz i nu se hemolizeaz, nu apare
hematom
Rezultate nedorite ( probleme poteniale) / Ce facei?
- Perforarea venei i apariia hematomului
- Pacientul prezint ameeli, paloare accentuat, lipotemie
- Se produce coagularea sangelui
- Se produce hemolizarea sangelui
- Verificai dac s-a respectat raportul dintre sange i
anticoagulant, dac s-au
respectat condiiile de recoltare

33