INFECTII BACTERIENE

Variatii topografice semnificative ale florei cutanate (microbiom). Astfel, pe partile descoperite se
pot izola pana la 600 germeni/cm2, iar in axile pana la 500000 germeni/cm2 . Flora este mai
bogata la copii decat la adulti si la barbati decat la femei. Amintim ca flora cutanata normala
constituie
un principal mijloc natural de rezistenta la infectie.
Flora normala tegumentara (rezidenta) cuprinde stafilococi albi, bacterii coryneiforme,
streptococi viridans, pityrosporum ovale, propionibacterii

Piodermitele reprezinta consecinta unui dezechilibru ecologic local, contribuind in​ ​proportii
variabile ​mai multi factori​:
1. pierderea integritatii invelisului cutanat, ​urmare a unei dermatoze preexistente;
2. ​gradul de contaminare si patogenitate ​a germenilor;
3. scaderea puterii de aparare antimicrobiana a gazdei ​(etilism cronic, diabet zaharat,
ciroza, nefropatii, malnutritie, deficite imune congenitale ​sau ​dobandite);
4. ​hiperhidroza, iritantele cutanate,utilizarea intempestiva de medicamente, pansamente
ocluzive, igiena defectuoasa

Infectiile cutanate primitive sunt date indeosebi de stafilococul auriu si streptococii beta-
hemolitici.
Stafilococul​ ​este coc Gram ​- ​pozitiv, care pe mediile solide (geloza, geloza ​-​ ​sange)
da colonii aurii, albe si citrine. Cel mai patogen este stafilococul auriu hemolitic.
Frecventa crescuta a stafilocociilor (afecteaza 5 - 9 ​% ​din indivizi) este explicata prin faptul
ca 20 % dintre persoane sunt purtatoare permanente de stafilococi patogeni in cavitatea nazala,
iar 60 % sunt purtatoare intermitente. Acest germene este izolat pe pielea capului la 22% si in
regiunea perianala si inghinala la 13- 22% din persoane.
Streptococii​ s​ unt ​coci Gram - pozitivi, care dupa comportarea pe mediile cu sange​ ​se
grupeaza ​astfel:

​ emolitici :
> h • beta- hemolitici (hemoliza completa):
​ tr. Pyogenes gr A (peste 80 de subtipuri in functie de antigenicitatea prot M de pe suprafata)
-S
serotipuri nefritigene: tip 1, 3, 4,12,18 si 25
 -​ Str. Agalactiae gr B
-​ Str. Grup C si G
-​ Str gr D (enterococi + str. Bovis)
• alfa- hemolitici (hemoliza incompleta);
• viridans (prezinta zona verzuie in jurul coloniei).
> nehemolitici

​Cei mai irnportanti pentru patologia cutanata sunt streptococii beta - hemolitici
(95​ ​% din streptocociile cutanate). Conform clasificarii Lancefield, streptococii piogeni
apartin grupei A si mai rar grupelor C si G.
Frecventa purtatorilor de streptococi piogeni in randui populatiei este de 1 - 4 ​%.​ ​Ei ​sunt
localizati in faringe, fosele nazale, cavitatea bucala.
5. 1. Infectii cutanate foliculare
6. 1. 1. Foliculita superficiala Bockhart

Este determinata de stafilococul auriu si se manifesta clinic prin pustule la infundibulul

foliculului de par, uneori cu halou eritematos. Trebuie deosebite de foliculitele cu Gram - negativi,
al caror aspect clinic este de tip dermatita acneiforma. Foliculitele cu Gram - negativi apar dupa
antibioterapie prelungita. Apare mai frecv vara, in climatul umed, la barbati in zoana barbii, axile,
extremitati si fese.
Dg dif – foliculite inflamatorii neinfectioase: pseudofoliculita barbii, foliculita keloidiana sau
acneea keloidiana a cefei si perifoliculita scalpului
- foliculite iritative cauzate de uleiuri minerale, gudroane
- acneea vulgara si alte eruptii aceniforme
- rozaceea
- hidradenita supurativa
- foliculita eozinofilica la HIV

6. 1. 2. Foliculita profunda

Imbraca fie forma acuta ca in orgelet si in foliculita narinara (rinita alergica, DA), fie forma
subacuta cunoscuta sub numele de sicozis stafilococic.
Sicozisul stafilococic este stafilococie a fetei intalnita la barbati, rareori
localizandu - se pe alte regiuni piloase. Se dezvolta pe un teren cu aparare antimicrobiana slaba.
Manifestarile clinice sunt constituite din papulo - pustule eritemato - edematoase,
centrate de fire de par, insotite de reactie inflamatorie in profunzime (abces in ​"buton de camasa”
sau foliculita in ​"clepsidra ​").
S-au descris 3 forme clinice: sicozis in placard, sicozis cu noduli si sicozis lupoid, ultimul
amintind de lupusul tuberculos, datorita formarii de placi cicatriciale alopecice prin distrugerea
foliculi pilosi.

6. 2. Infectii cutanate foliculare si perifoliculare

Furunculul​ e
​ ste infectie stafilococica ce intereseaza foliculul pilosebaceu si tesuturile
din jurul acestuia (perifoliculita necrozanta).
S-a dovedit o asociere puternica intre furuncul si stafilococul auriu producator de
leucocidina Panton-Valentine, exotoxina stafilococica descrisa in 1932 de autorii carora le poarta
numele. Aceasta leucocidina are putere necrotica. Stafilococii implicati in infectiile superficiale
(impetigo, foliculite superficiale, infectia secundara a unor dermatoze preexistente) nu produc, de
regula, leucocidina Panton-Valentine.
Factorii favorizanti sunt: diabetul zaharat, alcoolismul, malnutritia, deficitele imunitare si
ale fagocitozei, obezitatea, tratament cu imunosupresoare.
Furunculul debuteaza ca o foliculita superficiala (pustula) care devine repede infiltranta, cu
nodul rosu in profunzime, inconjurat de edem. Se formeaza o proeminenta rosie, dureroasa ce
prezinta in varf o pustula foliculara galbena. In evolutie se elimina burbionul (tesut necrotic,
detritus celular, secretie purulenta) – drenaj spontan.
Furunculul antracoid sau carbuncul​ a
​ pare atunci cand infectia stafilococica intereseaza un
grup de foliculi pilosi adiacenti si tesuturile din jurul lor. Furunculul antracoid este mai frecveni
la barbati, iar regiunea preponderenl afectata este ceafa, umerii si coapsele. Bolnavul prezinta
febra, dureri locale si adenopatie inflamatorie regionala. Dupa eliminarea burbioanelor,
genereaza aspectul clasic de ​"stropitoare "​ => ulceratie crateriforma
F​urunculul "malign" al ​fetei​ este furunculul cu localizare in triunghiul care cuprinde buza
superioara si piramida nazala. Acesta se complica frecvent cu tromboflebita sinusului cavernos.
Furunculoza​ ​reprezinta aparitia concomitenta sau succesiva a mai multor
f​uruncule pe fata, gat, axile. Aceasta afectiune evolueaza pe un anume teren (deficiente
imune​, ​diabet,​ denutritie, etilism cronic).
Dg dif – acnee chistica, kerion, hidradenita supurativa, osteomielita, chist epidermal rupt
Trat – furunculoza simpla – aplicare de comprese cu apa calda
- carbuncul sau febra/celulita – AB sistemic
- furunculoza recurenta – eradicare portaj de stafil nazal (mupirocin2% ung intranazal – 5
zile/luna – 1 an), sol antimicrobiene – clorhexidina 4%, evitarea traumatisme cutanate, spalare
prosop si lenjerie in apa fierbinte

6. 3. Infectia glandelor sudoripare

6.3.1.Hidrosadenita
DEF = boala cutanata cronica inflamatorie a foliculului de par terminal care debuteaza dupa
pubertate cu leziuni dureroase, profunde, inflamate la niv zonelor bogate in gl apocrine – axilar,
inghinal si anogenital. Inclusa in tetrada foliculara alaturi de acnee conglobata, sinusul pilonidal si
celulita disecanta.
Gl apocrine devin secundar afectate dat extinderii procesului inflamator. Spre deosebire de gl
sebacee cele apocrine nu sunt afectate de h.androgeni.
S-a raportat asocierea cu b. Crohn perianala.
Inf bact cu Stafil aurii, Strept si anaerobi are un rol indirect.
Fumatul afecteaza chemotactismul PMN
Boala debuteaza dupa pubertate (23 de ani) si este mai frecventa la femei. Apar noduli
subcutanati fermi, sensibili la palpare, care abcedeaza. Pe masura ce unii noduli se vindeca,
apar altii​, ​hidrosadenita avand evolutie prelungita.
Cu aceasta ocazie, amintim de ​maladia Verneuil, c​ are reprezinta hidrosadenite supurative
extensive, adesea plurifocale si rebele la tratament. Leziunile predomina in regiunea perineo-
fesiera (hidrosadenite cronice de sezut).

B. Verneuil este cunoscuta si sub numele de hidradenita cronica, hidrosadenita supurativa

cronica, ​acnee inversata​, sindrom de ocluzie foliculara, leziuni supurative ale pliurilor, apocrinita.
HP​ – keratinizarea infundibulara, ocluzia si inflamatia => necroza sec a glenade.
Tetrada foliculara​ = hidradenita cronica supurativa + acneea conglobata + foliculita
disecanta a scalpului + chistul pilonidal
Etiopat​ b. Verneuil:
- factori genetici – 30-40% istoric familial
- factori infactiosi – rol import in manif clinice, nu sunt factori cauzali
- factori hormonali – exacerbari premenstruale, pred la femei, aparitia frecv dupa
menopauza, involutia in timpul sarcinii => sindrom hiperandrogenic
- factiri imunologici – asoc cu B. Crohn si raspunsul la anti-TNF alfa
- medicamente – boala este exacerbata de Litiu
Fumatul si obezitatea sunt factori agravanti + fol deodorante, antiperspirante, tacul si
epilarea
Debut dupa pubertate – in decada a-2a sau a treia
50% cu sindrom prodromal : febra, durere, prurit, hiperhidroza cu 12-48 de ore inainte de
aparitia nodulilor
Apar noduli durerosi care pot persista sapt cu inflamare si evol spre abcedare => traiecte
fistuloase => elim intermitenta de serozitate, puroi sau sange => vindecare cu fibroza
Stadializarea Hurley:
1 abces unic sau abcese multiple, fara fistule si fara procese cicatriceale fibroase
2 abcese recidivante cu formarea de fistule si cicatrici, lez unice sau multiple
necoalescente
3 extensie difuza cu numeroase abcese si bride inteconectate si traiecte fistuloase
atingand o regiune intreaga
 B. Verneuil se asoc in 1/3 din cazuri cu acneea.

Dg dif :
- scrofuloderma
- actinomicoza
- granulomul inghinal
- limfogranulomatoza veneriana
- abcese
- furunculi/carbuncule
- limfadenita
- TBC
- Chist Batholin infectat
- Chist epidermal rupt
Complicatii:
- erizipel, fistule,limfedem, anemie cronica, amiloza renala si rare cazuri de carcinoame
epidermoide

Trat​:
- clindamicina 1% local de 2 ori/zi timp de 6 sapt
- doxiciclina 2 x 100 mg/zi
- tetracicilina 1 g/zi
- minocilina 50-100 mg/zi
- isotretinoin 1 mg/kg/zi – 4 luni (nu afecteaza dimensiunea gl apocrine)
- anticonceptionale cu raport crescut estrogeni/progesteron + antiandrogeni
- prednisolonul 1 mg/kgc/zi
- Infliximab 5mg/kg c sau adalimumab 40 mg
- chirugical – incizii, drenaj, chiuretaj, excizii limitate, excizii extinse
- laser CO2

6. 3. 2. Abcesele multiple ale glandelor sudoripare ecrine

Anatomia glandelor sudoripare ecrine

explica rarit​a​tea acestei afectiuni. Boala apare la nou nascut si sugar,indeosebi distrofic,
contribuind la patogenia ei, stafilococul auriu, imaturitatea sistemului imun si faptul ca orificiile
glandelor ecrine sunt larg deschise la aceasta varsta.
Aspectul clinic este constituit din noduli eritematosi dermici, localizati mai ales Ia
extremitatea cefalica si in regiunea fesiera. In evolutie, nodulii ulcereaza, se elimina puroi, iar
vindecarea se obtine cu cicatrici.

Botriomicoza cutanata ​– lez solitara sau cateva leziuni frecv in regiunea genitala dar si pe maini,
picoare, fata cu aspect de chist epidermal rupt sau prurigo nodular cu sinusiri de drenaj. Etiol –
staf. Auriu, E. Coli, P, aeruginosa.

6. 4. Infectii cutanate nefoliculare

6. 4. 1. Intertrigo streptococic

Este infectia pliurilor ​, ​In special retroauriculare, care debuteaza prin eritem ce se
accentueaza progresiv si se asociaza cu edem, exudare, fisuri dureroase. In stadii mai
avansate formeaza cruste galbui.

6. 4. 2. Impetigo

Este piodermita superficiala, contagioasa.

Forma veziculoasa clasica​, ​numita si impetigo contagios sau impetigo Tilbury- Fox, este
intalnita mai frecvent la copiii de 3 - 10 ani. Este produsa de stafilococul auriu, streptococii
piogeni de gr. A sau de ambii microbi. Localizarea de electie este la fata (in jurul gurii si nasului),
gatul, pielea paroasa a capului, membre. S. Auriu se imprastie de la nas spre pielea normala in
aprox 11 zile si apoi se dezv in lez cutanate dupa inca 11 zile.
Debuteaza prin vezicule sau pustule superficiale care se rup, iar zonele denudate se
acopedi de cruste melicerice + eritem perilezional. Prin autoinoculare apar noi leziuni, rezervorul
microbian fiind de regula sub unghiile bolnavului.
Contagiozitatea este explicata mai mult de promiscuitatea in sanul aceleiasi familii
Dg dif: dermatita seboreica, DA, ACD, tinea corporis, tinea capitis, herpse simplex,
varicella, herpes zoster, arsuri, eritem polimorf, pemfigus foliaceu, celulita, scabie.
Forma buloasa​ ​este: mai frecventa la nou nascut si sugar. Produs de S.auriu gr fagic II
tulpini 77 si 55 ca raspuns la toxine exfoliative extracelulare stafilococice= exfoliatina tip A si B
care act ca serin-proteaze ale desmogleinei 1 => formare de bule
Aspectul clinic se rezuma la prezenta de bule in piele sanatoasa​, ​cu lichid seros care in
2-3 zile devine purulent. Haloul inflamator din jurul fiecarei bule sugereaza originea microbiana.
Faptul ca altadata se produceau frecvent mici epidemii in crese sau matemitati explica vechea
denumire de pemfigus epidemic al nou nascutului.
Dg. Dif – inf. HSV secundar infectata – aspect policiclic, afectare mucoase, eruptie
postmedicam buloasa, intepaturi de insecte, EP, dermatita herpetiforma, pmefigoid bulos,
pemfigus, foliaceu
Trat – topic – mupirocin, retapamulin, ac fusidic
- sistemic – dicloxacilina (250-500 mg x 4/zi – 5-7 zile, Amox + clavulanic – 250 -500
mg x 4/zi, cefalexin. Alergic la peniciline – azitro 500 mg/zi apoi 250 mg 4 zile

6. 4. 3. Ectima (ulcer de transee)

Este o streptococie sau strepto - stafilococie ulceroasa, favorizata de igiena precara,

diabet, subnutritie, stari de imunodeficienta si staza circulatorie. Este deobicei consecinta unui
impetigo neglijat acoperit de haine sau incaltaminte.
Debuteaza cu bule pe baza eritematoasa, care dupa ce se rup lasa o ulceratie ce se
acopera cu crusta aderenta galben-gri groasa , pastrand la periferie chenar eritematos si resturi
din bula initiala. Are localizare cu predilectie la nivelul gambelor. Evolutia se intinde pe mai
multe saptamani, iar vindecarea se obtine cu cicatrice.

6. 4. 4. Erizipel

Erizipelul este o forma superficiala de dermohipodermita streptococica acuta. Intereseaza in

primul rand reteaua reticulara a vaselor limfatice din derm.
Este intalnit de obicei la persoane trecute de 40 de ani, fiind foarte rar Ia copil. Incidenta
este de 10 - 100 cazuri ​%o00•
Agentul etiologic cel mai frecvent este streptococul grup A, care patrunde prin poarta de
intrare (depistata la 64 - 75 % din cazuri) din regiunea afectata. Este o boala originala datorita
caracterului toxiinfectios si a unei densitati bacteriene scazute in leziune, fapt ce face sa scada
interesul pentru examenul bacteriologic pentru sustinerea diagnosticului.
Factorii de rise s​ unt:
- locali: limfedem, intertrigo, ulcere de gamba, inf HSV, tinea pedis, traumatisme. Faptul ca staza
limfatica este factor favorizant pentru erizipel ne explica aparitia acestei infectii la persoanele
cu limfedem la nivelul bratului dupa rdioterapie si cura ganglionilor efectuate pentru un cancer de
san;
- generali: obezitatea. Diabetul si etilismul cronic nu par a fi factori de risc
Dupa o perioada de incubatie, in medie de 3 zile, bolnavul prezinta frison solemn, uneori
varsaturi, cefalee, iar copiii prezinta convulsii. In timp scurt se instaleaza febra (38​ ​-40°C).
 Local apare un placard rosu, infiltrat, dureros, relativ bine delimitat cu margine
supradenivelata (burelet marginal, mai evident in localizarile de la nivelul faciesului). Tabloului
clinic prezentat i se asociaza o adenopatie regionala dureroasa la 40 - 50% din cazuri si
limfangita la 25 - 30 % din bolnavi.

In ordinea descrescatoare a frecventei, sunt afectate membrele inferioare (70 - 88% din
cazuri), fata - cu aspect de ​"fluture ​" - in 6 - 19 % din cazuri, etc. In localizarea la nivelul
membrelor inferioare, poarta de intrare este adesea o tinea pedis - forma intertriginoasa.
In unele cazuri, placardul descris se insoteste de bule (erizipel bulos), care pot avea
continut hemoragic (erizipel hemoragic).
In erizipelul hemoragic placardul este rosu inchis, adesea purpuric. Aceasta forma survine
la pacienti fragili, cu patologie asociata precum diabet zaharat, adenocarcinom esofagian, boala
Hodgkin, sindromul mielodisplazic, hemopatii acute, insuficienta renala cronica, SIDA etc.
O forma evolutiva particulara o reprezinta erizipelul recidivant, mai frecvent la gambe, care
conduce in final la limfedem. Cauza principala o reprezinta persistenta portii de intrare.
​ videntiaza o hiperleucocitoza (> 12OOO/mm3) cu polinucleoza
Explorarile paraclinice e
neutrofilica (>7 000/mm\ VSH adesea >50mm/h, proteina C reactiva crescuta precoce, in timp ce
ASLO creste dupa 10 - 15 zile (ajuta pentru diagnosticul retrospectiv).
Diagnosticul diferential s​ e face cu:
- celulite infectioase: sunt infectii dermo-hipodermice, cu marginile rau delimitate.
Participarea limfatica este inconstanta, evolutia este prelungita, iar complicatiile locale sunt
frecvente;
- fasceita necrozanta: bolnav cu febra perrnanenta (>39°C), prostratie. Leziunile sunt
rau delimitate, zona afectata este hipoestezica. Evolutia este mult mai grava, consemnandu-se o
mortalitate de 16-36%.
- flebite profunde si superficiale;
- dermohipodermita flebopatica. Exista si alte manifestari ale insuficientei venoase
cronice.
​ rizipelului este, de cele mai multe ori, favorabila dupa 8 - 10 zile de tratament.
Evolutia e
Mortalitatea este sub 0,5% si este in raport cu patologia asociatii. Totusi, exista risc de tromboza
venoasa profunda (0,7 - 4,9 %), de unde interesul pentru tratamentul anticoagulant sau
antiagregant in scop profilactic cel putin la persoanele cu risc trombotic. Pot sa intervina si alte
complicatii: gangrena, abcedare, septicemie.
Infectii recurente de-a lungul liniilor de venectomie pt trat varice cu poarta de intrare tinea
pedis
 Trat – prima linie – penicilina V, amoxicilina, vancomicina
- alternative – cefoxitin, cefalexin,dicloxacilina

6. 4. 5. Celulita erizipelatoida

Agentul etiologic este streptococul din grupul A, rnai rar stafilococul auriu (uneori cei doi
microbi se asociaza).
Infectia intereseaza tesutul subcutanat lax.
Fenomenele generale sunt similare celor din erizipei, iar placardul cutanat are limite difuze
(lipseste bureletul).
Celulita erizipelatoida se asociaza cu limfangita si adenopatie regionala inflamatorie, iar
local poate evolua spre necroza.
Diferentierea de un erizipel nu este sirnpla, mai ales ca aceste manifestari se pot succeda in
aceiasi teritoriu.
Trat – forme simple – cefalexina, dicloxacilina sau azitro, claritro
- forme severe – ampi/sulbactam, ticacilina/clavulonat, piperacilina/tazobactam, imipen,
meropenem
- MRSA – vancomicina, linezolid

Gangrena streptococica

Este rara si se observa indeosebi la membre, dupa efractie cutanata minima. Incepe brutal
prin celulita acuta, urmata de zone violacee si purpurice, acoperite de bule cu evolutie escarotica.
Necroza ajunge pana la tesutul celular si fascia musculara.

6. 4. 7. Fasceita necrozanta

Fasceita necrozanta afecteaza de regula adultul mijlociu. Gangrena infectioasa

extensiva atinge primitiv fascia si hipodermul juxtafacial, apoi restul tesutului cutanat.
Fasceita necrozanta este cauzata de streptococi piogeni betahemolitic de gr. A, asociati
freevent cu anaerobi (peptostreptococi sau bacteroides), enterobacterii, stafilococ aurin,
enterococi etc.
Ca factori de rise sunt: hemopatiile, cancerele, bolile cardiovasculare, pulmonare,
imunodepresia, etilismul cronic si consumul de droguri.
Localizarea este, de regula, la membrele inferioare, dar poate afecta si alte regiuni
(cervicala, toraco- abdominala etc.).
Cat priveste tabloul clinic, durerea este intensa, limitele placardului sunt putin precise.
Apar bule hemoragice pe pete cianotice. Zona este hipoestezica, uneori se percep crepitatii.
Starea generala este confuzionala. Bolnavul este hipotensiv, are oligurie, hipotermie, hipoxemie
si trombopenie.

6. 5. Boli produse de toxinele bacteriene (superantigene)

- impetigo bulos – exfoliatina A
- sdr. de epidermoliza stafil acuta – exfoliatina B
- sdr. de soc toxic – TSST-1
- scarlatina – enterotoxina Str. Pyogenes de grup A (SPEA), dar si SPEB si SPEC
- fasceita necrozanta
- b. Kawasaki -
- psoriazis gutat - SPEC
- dermatita atopica – superantigene S. Auriu
- raspunsul Id (autoeczematizarea) – superantigen al S.auriu sau Str. Gr A

6. 5. 1. Sindromul de epidermoliza stafilococica acuta

Este o afectiune acuta grava produsa de toxinele epidermolitice elaborate de unele tulpini
de stafilococ auriu, indeosebi grupul fagic II- tipul 71 – exfoliatina tip A si B = serin-proteaze care
se leaga de desmogleina 1 si o cliveaza => epidermoliza intre stratul spinos si granulos => bula
flaccida cu perete f subtire care se rupe f usor cu semn Nicolsky pozitiv, traducandu-se prin
dezlipirea epidermului dupa apasarea pielii cu degetul
Initial, bolnavul (de obicei nou nascut sau sugar) prezinta un focar de infectie cutanat
sau pe mucoase. Pe fondul starii febrile, dezvolta exantem scarlatiform care nu afecteaza
mucoasele, cu accentuare periorificialea sau flexurala extrem de dureros. In 1-2 zile apar bule
flasce, mari, ce conflueaza decolind epidermul spontan sau dupa mici traumatisme. Cand tabloul
clinic este complet, aspectul este de copil oparit. Starea generala se altereaza si bolnavul poate
deceda.
Hemodializatii au risc crescut de a dezvolta epidermoliza necrolitica toxica
stafilococica datorita mai multor factori:
- deprimarea imunitatii;
- neutropenia indusa de dializa;
- incidenta crescuta a bacteriemiei stafilococice, cel mai frecvent secundara infectiei
fistulei de dializa;
- proteinele serice eu greutate moleculara similara exfoliatinei nu sunt eliminate prin
dializa cu membranele folosite in mod curent.

Dg – HP – clivaj intraepidermic cu separare sub sau in stratul granulos => spatiu cu celule
acantolitice, derm cu putine cel inflam
- citodiagn Tzanck – cel acantolitice pe frotiu

6. 5. 2. Sindromul socului toxic stafilococic

A fost descris in 1978 de Todd si colaboratorii sai.

Debuteaza prin febra, curbatura, rash (exantem maculos nepruriginos), la un bolnav
cu focar de infectie stafilococica. Ulterior se instaleaza hipotensiunea arteriala, tulburari
respiratorii si de ​coagulare (trombocitopenie ), alterarea functiilor hepatice si insuficienta renala
acuta. Principalul mediator este toxina 1 a sindromului de soc toxic (Toxic Shock Syndrome
Toxin -1 – TSST-1) = superantigen unic capabil sa ajunga la niv mucoase
Superantigenele – se leaga direct de MHC II si leaga incrucisat activand un mare procent
de cel T care exprima lantul Vbeta al TCR => generarea unui numar crescut de cel T care
exprima CLA (cutaneous lymphocyte antigen) care sunt astfel dirijate spre piele
Alte toxine stafilococice – enterotoxinele B si C
Criterii de diagn
1. Majore (toate 4 prezente) – febra > 38,9 gr C
- eruptie – eritrodermie maciloasa difuza
- descuamare – 1-2 sapt dupa debut
- hipotensiune – TAS < 95 mmHg la adulti
2. Afectare multisitemica (3 sau mai multe)
- GI (voma sau diaree)
- musculare (mialgie severa sau CK > 2xN)
 - mb mucoase – orofaringe, conjunctiva sau vaginala – hiperemie
- renal – uree, creatinina > 2 x N sau > leucocite pe camp in urina in abs ITU
- hepatic – bilirubina totala, AST, ALT >2 x N
- hematologic – plachete < 100.000/mm3
- SNC – dezorientare sau alterarea starii de constienta fara semne de focar neurologic
cand febra si hTa sunt absente

6. 6. Alte afectiuni cutanate microbiene

6. 6. 1. Eritrasma

Este infectie superficiala si localizata, cauzata de Corynebacterium minutissimum, care

este o bacterie filamentoasa, Gram pozitiva, apatinand florei cutanate normale aerobe
Eritrasma intereseaza mai frecvent adultii, indiferent de sex.
Factorii favorizanti sunt transpiratia, diabetul dezechilibrat.
Aspectul clinic consta in placi sau placarde la nivelul pliurilor mari, cafenii, brune, fin
scuamoase, bine delimitate, inconstant pruriginoase.
· Examinarea cu lampa Wood releva fluorescenta rosie ​- ​caramizie, care este​ ​determinata
de producerea unei porfirine – coproporfirina III de catre Corynebacterii
Diagnosticul diferential se face cu intertrigo dermatofitic, intertrigo candidozic, eczema de
contact, psoriazisul inversat al pliurilor, pemfigusul Hailey- Hailey. Pitiriasis versicolor
Trat – forma localizata la niv interdigital – sol si gel de benzoil peroxide sau creme cu azoli,
acid fusidic
- forme extinse – eritro, claritro
Alte corinebacterioze cutanate sunt:
- trichobacterioza axilara si/sau genitala data de C. Tenuis. Antreneaza ingalbenirea
parului din zonele respective;
- keratoliza punctata plantara sau palmara data de C. Keratoliticum ​, ​C. Tenuis. Se
manifesta prin depresiuni punctiforme sau insule marginite de un sant. Forma majora se numeste
keratodermia sulcatum.

6. 6. 2. Erizipeloidul Baker-Rosenbach
Este o infectie cutanata acuta produsa de Erysipelotrix rhusiopathiae (fost insidiosa) bacili Gram
poz micoraerofil, imobil f. rezistent in t. Putrezite si apa.
 Se intalneste in ​special ​la veterinari, macelari, bucatari, pescari, care manipuleaza carne
contaminata cu acesti bacili.
S - au descris 3 forme clinice: cutanata localizata, cutanata generalizata si forma
sistemica.
- ​Forma cutanata l​ ocalizata​ este cea mai frecventa si se manifesta prin placa eritemato -
violacee, localizata de regula la nivelul degetelor interdigital fara a afecta falanga terminala si fara
extindere dincolo de artic pumn, dezvoltata la 3 - 4 zile dupa inoculare, in urma unei intepaturi cu
oasele animalelor infectate. Se vindeca spontan in 2- 3 saptamani.
- In ​forma generalizata​, l​ eziunile cutanate sunt multiple, iar in cea ​sistemica, ​alaturi
de manifestarile cutanate cu evolutie spre necroza, intalnim afectarea cardiaca, articulara,
osoasa, cerebrala.
Trat cu – penicilina in doza mare 7-10 zile, ampicilina, ceftriaxona sau fluoroquinolone

6. 6. 3. Anthraxul
Este o antropozoonoza determinata de Bacillus anthracis. Acest bacil Gram - pozitiv
incapsulat infecteaza animale domestice si salbatice, cele mai receptive fiind bovinele si ovinele.
In randul oamenilor, cei mai expusi sunt veterinarii, tabacarii, ingrijitorii de animale, muncitorii din
abatoare.
Perioada de incubatie este in medie de 2 - 3 zile.
Se cunosc 3 forme clinice: anthraxul cutanat, anthraxul pulmonar i anthraxul intestinal.
Anthraxul cutanat​ c​ onstituie 95 - 98 % din imbolnavirile la om. Apare initial pe fata, gat,
maini o papula inflamatorie care devine pustula, evoluand rapid spre bula flasca cu contur
hemoragic sau purulent si halou eritemato - edematos infiltrat, uneori cu coroana de vezicule.
Escara bruna - neagra care inlocuieste rapid bula a condus la numele de anthrax (gr. anthrax -
carbune). Subliniem absenta durerilor Ia niveiul leziunilor cutanate si prezenta adenopatiei
regionale inflamatorii.
Vindecarea se obtine in 2- 3 saptamani.

6. 6. 4. Boala zgarieturilor/ghearelor de pisica

Agentul etiologic este Bartonella henselae, bacil Gram negativ cu capacitatea de a

persista in eritrocite si de a produce bacteriemie. Pisicile constituie rezervorul pentru Bartonella
henselae, mai mult de 25 % dintre pisicile domestice si salbatice avand bacteriemie
asimptomatica cu acest microb. Vecorul este reprez de puricii pisicilor (Ctenocephalides felis)
Aceasta boala face parte din grupul Bartonelozelor, care sunt infectii reemergente
determinate de una din cele sase tipuri patogene pentru om:
B. bacilliformis – b. Carrion, veruca peruana – exclusiv la om
B. quintana: determina febra de transee – exclusiv la om
B. henselae: determina la om boala ghearelor de pisica,angiomatoza bacilara, pelioza hepatica
si splenica, endocardita – de la pisica, omul e gazda accidentala
B. elizabethae - endocardita
B. vinsonii – endocardita
B.​ grahamii - neuroretinita
Boala este mai frecventa la copiii si adultii tineri. Apare la 3-10 ziledupa muscatura,
zgarietura sau lingerea unei plagi de catre pisica. La poarta de intrare modificarile sunt discrete
(papula de inoculare edematoasa => veziculoasa=>cu crusta) , in schimb bolnavul dezvolta
adenopatie regionala frecvent supurativa, febra, cefalee, anorexie si astenie. Boaia lasa
imunitate.
Exista si forme atipice ale acestei infectii ​:
- sindromul oculo - ganglionar Parinaud, prin inocularea bacteriei la nivelul pleoapelor si
conjunctivelor cel mai frecvent prin frecarea ochilor cu mainile contaminate;
- forme neurologice, cum ar fi neuroretinita, meningita aseptica, meningoencefalita, atingeri
periferice neurologice; ​·
- forma hepatosplenica: asociaza un sindrom infectios clinic si biologic cu dureri abdominale,
uneori hepato-splenomegalia prin prezenta abceselor granulomatoase la acest nivel;
- sindromul oboselii cronice;
- la persoane imunodeprimate poate fi intainita angiomatoza bacilara, pelioza hepatica​,
endocardita.
Trat – in general se remite fara trat. B.henselae e sens la macrolide, derivati de tetracicilina,
cefalosporine de gen 2 si 3.

Tratamentul infectiilor bacteriene

Tratamentul local​ ​consta in dezinfectarea leziunilor cu solutii antiseptice

(Cloramina, ​Acid boric, apa oxigenta, nitrat de argint, permanganat de potasiu, clorhexidina,
triclosan),​ ​badijonarea cu coloranti cu actiune antimicrobiana, aplicarea de comprese umede in
leziunile exudative si administrarea de antibiotice topice (Diprogenta, Baneocin,
mupirocin-Bactroban, acid fusidic – Fucidin, retapamulinum - Altargo), altele decat cele
administrate pe cale generala. Pacientul trebuie sa respecte masurile generale de igiena: toaleta
cu apa si sapun, spalarea frecventa a mainilor, folosirea ​antisepticelor, ​dezinfectarea lenjeriei,
taierea unghiilor, ​ingrijirea ​parului.
In ​erizipel, limfangite​ se ​recomanda ​repaus la pat si imobilizarea zonei afectate, pe care
se vor aplica comprese reci, schimbate cat mai des (la 1-2 ore), cu solutii ​antiseptice (Acid ​boric
1-2%, Cloramina 0,2-1​%)
Furunculele​ nu se vor stoarce pentru ca aceasta manevra poate conduce la
diseminarea infectiei pe cale sanguina, iar in ​furunculoza ​maligna a fetei se poate ajunge​ ​la
tromboflebita de sinusuri cavernoase.
In ​ectime​ se indeparteaza crustele cu comprese umede cu solutie de Acid boric 1- 2%.
Suprafetele ulcerate vor fi dezinfectate cu solutie D' Alibour, apoi badijonate cu colorant. Cand
intarzie vindecarea, se poate folosi pomada Mikulicz.
Bolnavii cu ​hidrosadenita​ beneficiaza de pansamente umede, antiseptice ​, ​dildute care
grabesc colectarea. Dupa evacuarea puroiului se spala din abundenta zona cu apa oxigenata,
rivanol sau solutie de permanganat de potasiu, apoi se badijoneaza cu coloranti ​sau ​se aplica
pudre cu antibiotice.

Tratamentul general​ cu a
​ ntibiotice este adaptat germenului in cauza.​ ​Pentru infectiile
streptococice​ tratamentul de electie ramane penicilina, iar pentru infectiile ​stafilococice​ se
folosesc penicilinele de semisinteza (Oxacilina, Cloxacilina, etc.), cefalosporinele (Cephalexin,
Ceclor, Zinacef, Rocephin, Zinat), fluoroquinolone​ ​(Ciprofloxacina, Norfloxacina,
Ofloxacina, Pefloxacina). Amintim ca macrolidele au actiune anti strept si stafil-azitromicina
500 mg/zi in prima zi apoi 250 mg/zi inca 4 zile.
Stafil auriu MRSA​ – TMP-SMX + rifampicina (100%), clindamicina (95%) si tetracicline
(92%)
​P​entru infectiile cu ​Bacillus anthracis sau cu Erysipelotrix insidiosa​, cel mai bun tratament
ramane penicilina.
Ideal este ca alegerea antibioticului sa se faca conform antibiogramei, dar o orientare
rapida este in functie de datele epidemiologice si de evolutia rezistentei Ia antibiotice a
microbilor in zona geografica careia ii apaqine bolnavul.

Deschiderea ​chirurgicala​ ​a colectiilor purulente si exereza tesuturilor necrozante

trebuie sa completeze antibioterapia generala.
In hidrosadenita si furuncul se prefera deschiderea colectiilor purulente cu electrocauterul
pentru a scadea riscul diseminarii hematogene sau limfatice a infectiei.

In continuare facem precizarea ca alegerea terapiei se face in raport cu forma clinica,

terenul bolnavului si rasunetul infectiei asupra starii generale. Astfel, intr-un ​erizipel​ comun, se
administreaza penicilina 10- 20 MU/ zi, 4- 6 perfuzii, 10- 20 zile, pe cand in tratamentul unui
erizipel hemoragic, pe langa penicilina, sunt autori care recomanda corticoizi pe cale generala
inca din prima zi (30 mg/zi). Corticoterapia generala scade secretia de TNF alfa si prin
stabilizarea membranelor previne degranularea neutrofilelor.
In ​fasceita necrozanta​ gestul chirurgical nu trebuie sa intarzie. Sunt necesare, de
asemenea, corectarea hipovolemiei, mentinearea echilibrului nutritional, corectarea anomaliilor
hidro-electrolitice, tratament anticoagulant, uneori local oxigenoterapie hiperbara i ventilatie
mecanica asistata. Terapia cu antibiotice este un adjuvant la tratamentul chirurgical, deoarece
trombozele limiteaza penetrarea antibioticului in tesuturi.

Imunoterapia specifica​ ​(anatoxina stafilococica, vaccin stafilococic) este indicata la

cazurile cu piodermite recidivante, dupa inlaturarea factorilor favorizanti (corectarea diabetului
zaharat, a malnutritiei, a deficitelor imune etc.).
De la caz la caz, se apeleaza la antiinflamatoarea nonsteroidiene, antialgice, iar Ia
pacientii cu sindromul de epidermoliza stafilococica acuta spitalizarea este obligatorie,
acordandu-se o atentie deosebita pentru mentinerea echilibrului hidroelectrolitic.
In ​eritrasma​, tratamentul se face cu antiseptice, derivati imidazolici, preparate topice pe
baza de erotromicina i acid fusidic. Eritromicina sau Claritromicina se administreaza pe cale
generala in formele plurifocale.
In ​boala zgarieturilor de pisica​, tratamentul se face cu amoxicilina, cefalosporine de
generatia a III -a, eritromicina, rifampicina, tetraciclina, ciprofloxacina, claritromicina. Tratamentul
nu este codificat.
Furunculoza​ – clindamicina – 300 mg x 2/zi, cloxacilina 500 mgx4/zi, rifampicina – 600
mg/zi – 14 zile
Erizipel recurent​ – penicilina V 1g/zi per os – 15 luni
- Moldamin – 2,4 mil UI IM la 3 sapt pt. un an
- Eritromicina 250 mg/zi – 18 luni