Infecţii micotice cutaneo-mucoase -micozele cutaneo-mucoase sunt afecţiuni superficiale sau profunde provocate

de fungi (lat. ciuperci).

Fungii sunt organisme eucariote cu perete celular bogat în celuloză şi chitină, și nu mureină ca bacteriile
– pluricelulari (dermatofiţi), se înmulţesc prin spori, celulele adulte sunt separate complet şi alcătuiesc structuri
filamentoase (hife). Toate hifele = miceliul (thalul)
– unicelulari (levuri), se înmulţesc prin înmugurire, rezultând celule fiice incomplet separate care formează
pseudohife şi pseudomicelii
-Germinarea sporilor dermatofiți: spori-hife-miceliu-spori
-Germinarea levurilor: blastosporori-pseudomiceliu-chlamydospor
Clasificare etiologică (botanică) a fungilor patogeni pentru
om I. Dermatofiţii sau Tinea: Epidermofiţie,
I.Fungii dermatofiţi cuprind 3 genuri de paraziţi micotici: Rubromicoză, Tricofiţie, Microsporie, Favus
-Trichophyton T.violaceum, T.tonsurans (tricofiţia -Tinea pedis (interdigito-plantară) şi Tinea manum
antropofilă superficială); T.verrucosum, T.gypseum (palmară);
(tricofiţia zooantropofilă supurativă); T.schoenleini (favus); -Tinea cruris (inghinală);
T.rubrum (rubromicoză); T. menthagrophytes var. -Tinea corporis (pielii glabre);
interdigitale (epidermofiţie plantară). -Tinea unguium (onicomicoze);
-Microsporum M.ferrugineum, M.audoini (microsporie -Tinea capitis, Tinea barbae (pilomicoze):
antropofilă); M.canis, M.nanum (microsporie -pilomicoze uscate sau superficiale – microsporia
zooantropofilă). antropofilă, tricofiţia antropofilă şi favusul;
-Epidermophyton E.floccosum (epidermofiţie inghinală). -pilomicoze inflamatoare, supurative sau profunde –
II. Fungii keratofiţi cuprind câteva variante de levuri: microsporia zooantropofilă, tricofiţia zooantropofilă
Pityrosporum ovale, Pityrosporum orbiculare, precum şi (Kerion Celsi şi sicozisul tricofitic).
sinonimul Malassezia furfur (pitiriazis versicolor). II. Keratomicoze sau pitirosporoze (pitiriazis
III. Fungii din genul Candida, specia cea mai răspândită versicolor) III. Candidoze:
fiind Candida albicans (candidomicoza). -Superficiale (cutaneo-mucoase);
IV. Pseudofungii (bacterii filamentoase de fapt) cuprind în -Cronice (granulomatoase);
special specia Corynebacterium minutissimum (eritrasma) -Sistemice (viscerale).
şi specia Actinomyces israelii (actinomicoza). IV. Micoze profunde (Aspergiloza, Micetomul,
V. Micromicetele (mucegaiurile) includ genurile Sporotricoză, Blastomicoza, etc.).
Aspergillus, Fusarium, Penicillium, Scopulariopsis, etc V. Pseudomicoze (superficiale – Eritrasma; profunde
– Actinomicoza).
Clasificare epidemiologică (modalităţi de Factorii favorizanţi de contaminare: cald și umed -
infectare fungică) Încălţăminte din materiale sintetice şi cauciuc -Ciorapi şi
Exclusiv om - fungi / micoză antropofilă lenjerie din fibre sintetice
(tricofiție/microsporie antropofilă, favus); -Folosirea detergenţilor în locul săpunurilor
Animale şi om - fungi / micoză zoo-antropofilă; -Frecventarea piscinelor și băilor publice
(tricofiție/microsporie zoo-antropofilă) -Mediul colectiv de ambianță – grădinițe, şcoli, cămine,
Direct din sol - fungi / micoză geofilă; internate, hoteluri
(microsporie geofilă cu M.gypseum) -Utilizarea frecventă şi pe perioade mai îndelungate de
Prin tranziţie de la saprofitism la parazitism antibiotice, coricosteroizi, citostatice, anticoncepționale, etc.
(candidoza, pitirosporoza). -Afecţiuni metabolice - diabet zaharat şi obezitate
-Migraţiunea umană.

Elementul morfologic primar essential pentru micozele cutaneo-mucoase este macula eritematoasă,
care îşi are particularităţile sale în diferite afecţiuni fungice; elementele secundare sunt scuamele, iar în
formele exudative şi crustele- ERUPȚIE ERITEMATO-SCUAMOASĂ / CRUSTOASĂ

DERMATOFIŢIILE (TINEA)
Definiţie: dermatofiţiile sunt afecţiuni produse de dermatofiţi, fungi pluricelulari, patogenitate cărora este
crescută pentru om şi animale; parazitează predominant în stratul cornos;
-în funcţie de habitatul lor uzual se clasifică în dermatofiţi antropofili, zoo-antropofili, şi geofili.
Dermatofiţii cuprind 3 genuri de paraziţi micotici:
Trichophyton, (T.verrucosum, T.gypseum – şoarecii şi alte rozătoare. , )
Microsporum (M. canis- pisiciile și câini),
Epidermophyton
Microsporia Clasificarea dermatofiţiilor:
Forma zooantropofilă: plăci eritematoase mai -dermatofiţiile pielii glabre (Tinea corporis, Tinea faciei), -
puţin numeroase, 2-3 focare, şi mai mari, 3-5 cm, dermatofiţiile regiunii inghinale (Tinea cruris),
scuamoase, rotunde, bine delimitate. În focare -dermatofiţiile palmo-plantare (Tinea pedis et manum),
firele de păr se rup uniform la 5-8 mm de - pilomicozele dermatofitice (Tinea capitis, Tinea barbae)
emergenţă. -onicomicozele dermatofitice (Tinea unguium).
Forma antropofilă: plăcile sunt multiple,
dimensiunile mici, descuamarea slab pronunţată,
firele de păr se rup neuniform în focare la 5-8
mm de emergenţă.
Sursa de infecție:
Contaminare se face prin contact direct sau indirect de la o persoană bolnavă (M.ferrugineum, M.audoini,
T.violaceum, T.tonsurans), de la diferite animale (M.canis, M.nanum, T.verrucosum, T.gypseum) sau direct din sol
(M.gypseum).
TINEA CORPORIS (herpes circinat) TINEA CRURIS
Definiţie: este o dermatofiţie a pielii glabre, adică Definiţie: Tinea cruris (epidermofiţie inghinală sau eczema
convenţional lipsită de peri definitivi, de pe marginală Hebra) este infecţia dermatofitică a regiunii
trunchi şi membre, dar este posibilă şi afectarea inghinale.
firelor de păr din aceste zone. Etiopatogenie: este provocată de dermatofiţi antropofili –
Etiopatogenie: poate fi provocată de T.rubrum, Epidermophyton floccosum, mai rar – Trichophyton rubrum,
M.canis, T.violaceum, T. gypseum, T. Trichophyton mentagrophytes var. interdigitale, etc;
mentagrophytes var. interdigitale, E. floccosum, Epidemiologie: maladia este răspândită mai des la adulţi
etc; dezvoltarea micozei la nivelul stratului (bărbaţi, mai rar la femei) ; la copii se întâlneşte excepţional;
cornos este condiţionată de interacţiunea dintre contagiozitatea maladiei este moderată; Contaminarea se
artroconidii şi corneocite, spaţiul dintre ele fiind face prin contact direct şi indirect, de obicei, prin frecventarea
ocupat de un material fibrilar-flocular. băilor publice, a bazinelor de înot, a ştrandurilor, etc.
Clinic. Se observă plăci eritemato-scuamoase, Clinic Aspectul clinic se caracterizează prin prezenţa unei plăci
ovale sau rotunde, bine delimitate, cu marginele eritematoase, cu conturi policiclice, cu marginea
reliefate (circinate), active, cu tendinţă la supradenivelată, activă la extindere progresivă periferică,
extensie. acoperită de mici vezicule şi scuame ce ocupă pliurile
Periferic, se evidenţiază un halou inflamător inghinale. Poate depăşi plica inghinală în partea superioară,
(marginea activă de creştere), unde pot fi iar cea internă se întinde spre fese, organele genitale externe,
evidenţiate mici vezicule, papule, cruste. regiunea lombo-sacrală, abdomen, etc. Limita placardului este
Dermatofiţii antropofili prezintă, de obicei, policiclică elevată, marcată uneori de papule şi pustule, de
manifestări ce se reduc la placarde eritemato- unde denumirea de eczema marginală. Pruritul intens
scuamoase mai active la periferie (aspect inelar). însoţeşte constant leziunile, impune gratajul şi favorizează
Leziunile produse de dermatofiţii zoofili se apariţie fisurilor. Epidermofiţia inghino-crurală se poate însoţi
caracterizează prin reacţii inflamatorii mai de manifestări cu aceeaşi etiologie la nivelul altor mari pliuri
severe: plăcile lezionale sunt reliefate, dureroase, (axilare, submamare etc.), focarele putând semăna cu cele de
infiltrate, se acoperă de papulo-pustule şi cruste. herpes circinat. Asemenea manifestări sunt adesea cauzate de
Diagnostic de laborator: examenul microscopic Trichophyton rubrum.
direct al scuamelor pune în evidenţă filamentele Evoluţie: evoluţia maladiei este cronică, cu tendinţă la
miceliene de lungimi diverse, iar cultura pe extindere şi recidive mai accentuate în anotimpul cald.
mediul Sabouraud identifică specia implicată în Diagnostic: se precizează prin examenul micologic al
producerea maladiei. scuamelor (filamente miceliene lungi) şi culturi pe mediul
Diagnostic diferenţial: dermatita seboreică, Sabouraud.
eczema numulară, lichen simplex, pitiriazis Diagnostic diferenţial: intertrigo bacterian (streptococic),
versicolor, pitiriazis rozat Gibert, psoriazis de intertrigo candidozic, dermatita de contact, eczemele,
aspect circinat, eritem centrifug, candidoză, etc. psoriazisul inversat, eritrasma, etc.

Tratament: local – alcool iodat, soluţia Castellani,
soluţie clotrimazol; creme, unguente cu
miconazol, bifonazol, tolnaftat, ketoconazol,
naftifină; în formele disseminate sau rebele la
tratamentul local se administrează tratament
general cu antimicotice de tipul ketoconazol sau
fluconazol, itraconazol sau terbinafină.
Tratament: în cel general se utilizează antimicotice de tipul
ketoconazol, itraconazol, grizeofulvină;
local se administrează liquori Castellani, sol. albastru de
metilen 1-2% (în formele exudative), mixturi cu nistatin,
precum şi loţiuni, creme, unguente cu acţiune antimicotică –
miconazol, clotrimazol, izoconazol; bifonazol; ketoconazol,
naftifină.
TINEA PEDIS
Epidemiologie: la bărbaţi; este excepţională la copii; factorii ce favorizează vehicularea agenţilor fungici – folosirea
în comun a băilor publice, bazinelor de inot, sălilor de sport, etc;
Transmiterea se face direct de la bolnav la omul sănătos, dar mai des indirect – prin folosirea de ciorapi,
încălţăminte, prosoape de la cei infectaţi.
Clinic
Sunt descrise trei formele clinice de Tinea pedis:
• forma intertriginoasă – caracterizată prin afectarea spaţiilor interdigitale plantare I şi IV (Trichophyton
mentagrophytes var. interdigitale şi Epidermophyton floccosum) sau a tuturor spaţiilor interdigitale (Trichophyton
rubrum); epidermul afectat se prezintă albicios, macerat, cu suprafeţe eritematoase, erozive, umede şi fisuri
dureroase; zona periferică macerată se acoperă de vezicule dishidrozice; în sezoanele calde leziunile se pot
extinde în regiunea plantară şi faţa dorsală a piciorului; leziunile sunt pruriginoase şi uneori dureroase.
• forma dishidrozică – prezintă leziuni eritemato-veziculoase, dispuse în plăci şi placarde, cu o evoluţie excentrică
şi margini policiclice; uneori leziunile sunt discrete prezentate de descuamări şi fisuri, iar alteori pot lua aspectul
inflamator violent cu edem important, apariţia de leziuni buloase şi dureroase, mergând până la încapacitatea
funcţională; leziunile se localizează, de obicei, simetric, interesând ambele picioare cu sediul la nivelul spaţiilor
interdigitale, marginile plantare antero-laterale şi în scobitura plantară; localizarea de predelecţie este bolta
plantară; agravarea maladiei survine în anotimpul cald; se complică cu o infecţie bacteriană, eczematizare şi
alergide la distanţă (michide)/ cu eczema dishidrozica palmară (sensibilizare la distanţă).
• forma uscată, scuamoasă (hiperkertozică) – cu evoluţie predominant cronică şi rebelă la tratament, se
caracterizează prin placarde discret eritematoase, hiperkeratozice şi fisuri dureroase; se localizează în punctele
de sprijin ale tălpii (la nivelul călcâiului, pe marginile laterale, capul metatarsienilor, etc), fiind însoţită de o
descuamare maruntă, furfuracee (făinoasă).
Diagnostic: este susţinut de examenul clinic, microscopic şi culturi pe mediul Sabouraud.
Diagnostic diferenţial:
-Tinea pedis intertriginoasă trebuie se fie diferenţiată cu intertrigo-ul candidozic, intertrigo-ul bacterian, eritrasma
veziculo-buloasă;
-Tinea pedis dishidrozică – cu eczema dishidrozică microbiană, dermatita de contact;
-Tinea pedis uscată – cu psoriazisul palmo-plantar, keratodermiile plantare, eczema hiperkeratozică (cronică).
Tratament: local pentru formele hiperkeratozice – aplicare de substanţe keratolitice (acid salicilic 2-10% şi uree
10-20%), în combinaţie cu substanţe antifungice; în alte forme de Tinea pedis tratamentul local se administrează
după stadiile evolutive a maladiei; în stadiul acut cu exudaţie sunt indicate comprese umede cu substanţe
dezinfectante, spray-uri, apoi liquori Castellani, albastru de metilen 1- 2%, antifungice (loţiuni, creme, unguente)
de tipul tolnaftat, clotrimazol, isoconazol, naftifină, ciclopiroxolamină, amorolfină; tratamentul general se face cu
itraconazol (400 mg/zi, 7zile), ketoconazol (200-400 mg/zi, 2-4 săptămâni), fluconazol (50-100 mg/zi, 2-4
săptămâni); terbinafină (250 mg/zi, 2-6 săptămâni), etc.; în formele exudative se administrează antihistaminice şi
hiposensibilizante în cure scurte; în formele hiperkeratozice se adaugă vitamina A.
Profilaxia: dezinfecţia ciorapilor, încălţămintei, obiectelor de toaletă; corectarea factorilor favorizanţi
(hiperhidroză, dezechilibre endocrinologice, maladii asociate).
TINEA MANUM
Etiopatogenie: atât manifestările clinice pe faţa dorsală a mâinilor, cât şi localizările palmare sunt corelate des cu
leziunile plantare, agenţii patogeni fiind Trichophyton rubrum (cel mai frecvent), Trichophyton mentagrophytes
var. interdigitale şi Epidermophyton floccosum (mult mai rar); factorii favorizanţi sunt macerarea tegumentelor,
circulaţia periferică deficitară, etc.
Clinic: forma uscată – placarde de exfoliere semicirculare; forma exudative-veziculoasă – plăci mici, veziculoase,
circumscrise; forma hiperkeratozică a palmelor şi degetelor – leziunile cel mai des sunt unilaterale; pe parcurs
leziunile se extind şi pe faţa dorsală a mâinii.
Diagnostic diferenţial: eczema keratozică palmară (cronică), psoriazisul palmoplantar, dermatita de contact,
keratodermia palmo-plantară, infecţiile bacteriene cronice.
Diagnostic pozitiv: examenul micologic (microscopic direct şi cultural) confirmă diagnosticul clinic.
Tratament: local se administrează antimicotice în asociere cu corticoizi topici sau cu keratolitice pentru forma
hiperkeratozică.
TINEA UNGUIUM (onicomicoze dermatofitice)
Etiologie: Trichophyton rubrum (cel mai frecvent), Trichophyton mentagrophytes var. interdigitale,
Trichophyton violaceum, Epidermophyton floccosum.
Epidemiologie: uneori onicomicoza este primitivă şi poate servi ca punct de plecare pentru o localizare pe pielea
glabră sau pe regiunile păroase; de cele mai multe ori este secundară unei infecţiei micotice; leziunile se produc
prin contact direct (gratajul un focar micotic – Tinea manum, Tinea pedis, Tinea corporis), prin infectarea directă
din sol sau prin contact indirect prin intermediul unor obiecte de toaletă (ciorapi, încălţăninte, instrumente de
pedichiură, etc).
Patogenie: afectarea lamei unghiale se produce de la capătul distal sau de la repliurile unghiale laterale; factorii
favorizanţi sunt circulaţia periferică deficitară, traumatismele unghiilor (manichiura, pedichiura), vârsta înaintată.
Clinic Dermatofiţii produc frecvent onicomicoze la unghiile de la picioare. Ca de obicei, Trichophyton
mentagrophytes var. interdigitale afectează degetele I şi V, iar Trichophyton rubrum – toate unghiile. Maladia
debutează la extremitatea distală sau de la marginea laterală a unghiei, leziunea prezentând o mică pată
triunghilară de culoare alb-gălbuie, mată, lipsită de luciu, care se întinde progresiv. Lama unghială devine
groasă, friabilă, sfărămicioasă, cu depozite hiperkeratozice subunghiale care ridică unghia de pe patul unghial
(forma hipertrofică). Cu timpul unghia se distruge, rămănând rămăşiţile ale ei (forma atrofică, onicolitică). Uneori,
nu se observă decât nişte modificări minore – unghia este gălbuie sau gri şi este uşor friabilă (forma normotrofică).
Topografic se descriu forme clinice de onicomicoza subunghială distală, onicomicoza albă superficială
(caracterizată prin mici pete albe pe suprafaţa unghiei), onicomicoza proximală (rară).
Diagnostic pozitiv: este confirmat prin examenul microscopic direct al unui fragment unghial, în care sunt vizibile
filamente miceliene lungi şi cultura pe mediu Sabouraud.
Diagnostic diferenţial: modificările unghiale din alte afecţiuni ca psoriazis, lichen plan, onixisul candidozic,
eczemă, etc.
Tratament: general – itraconazol în puls-terapie (400 mg/zi, 7 zile/lună, 2-3-4 cure); ketoconazol 200mg/zi, 3-4
luni; fluconazol 150 mg/săptămână, 6-8 luni; terbinafină 250 mg/zi, 2-4 luni; tratamentul local se asociază
tratamentului general pentru a mari eficienţa acestuia – lacuri de unghii cu amorolfină sau ciclopiroxolamină;
pansamente ocluzive (emplastre) cu uree 50% sau alte keratolitice, realizând o avulsie chimică a unghiei.
TINEA CAPITIS (pilomicozele dermatofitice)
Definiţie: pilomicozele sunt dermatofiţiile ce interesează ariile cutanate predominant piloase, afectând primar
firele de păr.
Clasificare:
-pilomicoze tondante (microsporia, tricofiţia uscată)
-pilomicoze inflamatorii (tricofiţia inflamatorie supurativă, favusul).
Microsporia
Etiologie: agentul patogen cel mai des implicat este Microsporum canis, dar pot fi izolate specii ca M. ferrugineum,
M. audoini, M. nanum, M. gypseum, etc.
Epidemiologie: rezervorul de paraziţi îl constituie copilul bolnav sau animalele de casă (câini, pisici); este cea mai
contagioasă micoză, cu izbucniri epidemice cu precădere în colectivităţile închise (gradiniţe, şcoli, internate).
Contaminarea se face direct sau indirect prin diferite obiecte: pălării, bonete, pieptene, perii şi, mai ales,
instrumente de frizerie.
Patogenie: microsporum parazitează iniţial stratul cornos al epidermului şi de aici foliculul pilos, penetrând firul de
păr şi traversând cuticula; în interiorul firului de păr sunt numeroase filamente miceliene septate, fapt ce explică
fragilitatea lor; la exterior, firele de păr sunt învelite de un manşon de artrospori mici dispuşi în mozaic; datorită
keratofagiei firul se rupe la 5-8 mm de emergenţă.
Clinic Tinea capitis provocată de M.canis (microsporia zooantropofilă) se prezintă prin 1- 2 focare mari, bine
delimitate, eritemato-scuamoase, cu o hiperkeratoză pronunţată. Perii sunt lipsiţi de luciu, rupţi uniform, la 5-8
mm de la emergenţă (aspect tondant). Suprafaţa plăcilor este acoperită de scuame furfuracee. Afectarea
scalpului în microsporia antropofilă se caracterizează prin focare multiple de dimensiuni mici, cu contur discret,
dispuse frecvent la periferia părţii piloase a capului. Perii, de asemenea, sunt rupţi, dar parţial şi neuniform, la 5-
8 mm de la emergenţă.
Diagnostic pozitiv: examenul cu lampa Wood arată o fluorescenţă verzuie a firelor de păr parazitate; examenul
microscopic direct al firelor de păr pune în evidenţă spori mici dispuşi în mozaic, aşezaţi ca un manşon în jurul
firului de păr (ectotrix) sau filamentele miceliene scurte în scuame; cultura pe mediul Sabouraud identifică speciile
de microsporum implicate.
Diagnostic diferenţial: tricofiţia uscată, favusul, psoriazisul pielii scalpului, pelada etc

TRICOFIŢIILE
Clasificare: superficială, cronică şi supurativă (infiltrativ-purulentă sau kerion).
-Tricofiţiile pot fi antropofile, provocate de Trichophyton violaceum şi Trichophyton tonsurans şi zooantropofile,
agenţii patogeni fiind Trichophyton gypseum şi Trichophyton verrucosum
Tricofiţia superficială (uscată) Tricofiţia cronică a adultului
Etiologie: tricofiţia superficială şi cea cronică sunt Clinic Tricofiţia cronică a scalpului (Tinea capitis) se
provocate de Trichophyton violaceum şi Trichophyton localizează mai des pe ceafă şi tâmple şi se manifestă
tonsurans (fungi antropofili). prin puncte negre şi plăcuţe atrofo-cicatriciale.
Epidemiologie: contaminarea se face direct sau indirect Punctele negre prezintă peri parazitaţi, rupţi de la
prin diferite obiecte – pieptene, pălării, căciuli, bonete, nivelul tegumentului. Ei pot fi izolaţi între perii sănătoşi
lenjerie de pat, jucării, pierii şi mai ales prin instrumente sau sunt grupaţi în mici plăci rotunde, uşor infiltrate,
de frizerie; tricofiţia uscată este o boală a copilăriei cu eritemato-scuamoase, care pot masca peri parazitaţi.
frecvenţă maximă între 7-10 ani; Se observă adesea plăcuţe atrofo-cicatriciale
Clinic Spre deosebire de microsporie, în tricofiţia albicioase, la nivelul cărora foliculi piloşi sunt distruşi
superficială a scalpului, aspectul tondant apare mai (stadiul mai avansat al bolii). Uneori boala se manifestă
puţin net, plăcile sunt mai mici (0,5-2 cm), sunt mai numai prin prezenţa „punctelor negre”, depistarea
numeroase, de formă neregulată, pe alocuri confluate. cărora, mai ales la femeile cu păr des, prezintă
Placardele sunt acoperite de scuame furfuracee, relativ dificultăţi esenţiale.
aderente. Plăcile nu prezintă fenomene pronunţate de Tricofiţia cronică a pielii glabre (Tinea corporis) se
inflamaţie (eritem discret), având margini neregulate. caracterizează prin distribuţia leziunilor simetric pe
Perii parazitaţi sunt rupţi la 1-3 mm de emergenţă şi feţele laterale şi dorsale ale picioarelor, pe gambe, pe
răsuciţi, având uneori aspectul unor litere şi înglobaţi în fese, pe palme şi pe antebraţe, mai rar pe faţă şi
grosimea scuamelor. Alteori, perii sunt atât de fragili, trunchi. Plăcile au un aspect de pete roşietice-violacee
încât se rup la orificiul extern al foliculului pilos, având ce confluează în placarde mari, cu imagini neregulate,
aparenţe de puncte negre (aspect comedonal). fără tendinţă de vindecare spontană în zona centrală.
Senzaţiile subiective lipsesc. Diagnostic pozitiv: se Suprafaţa plăcilor este acoperită de scuame
bazează pe tabloul clinic şi datele de laborator; asemănătoare cu cele din eczema cronică. Semnele
parazitarea perilor cu Trichophyton violaceum şi subiective practic lipsesc.
Trichophyton tonsurans este strict endotrix, ceea ce Tricofiţia unghiilor (Tinea unguium) se caracterizează
denotă o îndelungată adaptarea la om; lanţurile de prin afectarea lamei unghiale (mai ales ale mâinilor) de
artrospori ajung să umple aproape complet firul de păr, la marginea liberă, mai rar de la partea proximală, şi se
comparat cu un sac plin cu nuci; parazitarea intensă a râspândeşte în câteva săptămâni pe toată suprafaţa
firului de păr ne explică fragilitatea sa extremă; lamei, care devine neregulată, rugoasă, friabilă şi are o
depistarea filamentelor miceliene septate scurte în culoarea cenuşie. Se constată o hiperkeratoză
scuame şi sporilor în firele de păr de tip endotrix subunghială. De obicei, sunt afectate căteva lame
confirmă diagnostic tricofiţiei superficiale (uscate); unghiale. Se observă tricofiţia unghiilor la 1/3 din
pentru aprecierea speciei se fac însămânţări pe mediul pacienţii ce suferă de tricofiţie cronică.
Sabouraund. Evoluţie: tricofiţia cronică a adultului are o evoluţie
Diagnostic diferenţial: microsporia şi favusul (forma trenantă; adesea la aceşti bolnavi s-a invocat existenţa
pitiriaziformă), eczema seboreică şi seboreea pielii unor perturbări funcţionale endocrine, hipovitaminoze,
capului, psoriazisul scalpului, pseudopelada. modificări ale sistemului nervos central, etc; tricofiţia
Evoluţie: netratată, tricofiţia uscată evuluează cronic şi cronică poate să rămânâ neidentilicată, pacienţii
se vindecă în majoritatea cazurilor la pubertate (la prezentând un mare pericol epidemiologic pentru copii
bărbaţi); la femei (circă 80%) poate persista un timp (la ei se instalează tricofiţia superficială);
îndelungat, trecând în tricofiţie cronică; la bărbaţii adulti
este posibilă apariţia tricofiţiei superficiale în regiunea
mustăţilor, maladia având un tablou clinic identic
Tricofiţia supurată, inflamatorie (Kerion Celsi, sicozis parazitar)-POLIMICOZILE SUPURATIVE
Etiologie: speciile de dermatofiţi ce produc pilomicozele supurative sunt specii zoofile endo-ectotrix care se
dezvoltă mai mult în exteriorul tijei firului de păr, decât în interiorul ei. Părul rămâne robust, putând fi intact pe o
lungime de câţiva mm deasupra orificiului follicular
Epidemiologie: în mod obişnuit, în tricofiţia supurată contaminarea se face de la animal la om (transmitere
directă); în infecţiile cu Trichophyton verrucosum, sursa de infecţie este invariabil de natură bovină (viţeii, mai rar
vacile, caii.); originile infecţiei cu Trichophyton gypseum sunt în majoritatea cazurilor dificil de stabilit, dar se
consideră că rezervorul acestor infecţiei sunt şoareci, şobolani, şoarecii de câmp şi cobaii.
Transmiterea infecţiei este posibilă îndeosebi în mediul familial, totuşi este rară transmiterea indirectă prin
obiecte folosite în comun (prosoape, obiecte de bărbierit, etc.). Se întâlneşte maladia la pacienţii din mediul rural,
la copii, mai des la băieţi şi la bărbaţii, ce se ocupă cu creşterea vitelor sau vin în contact cu animalele purtătoare
de leziuni dermatofitice.
Clinic
1.Tricofiţia supurată a scalpului (Tinea capitis) evoluează în 3 stadii: eritematos, infiltrativ şi de abces folicular
(pseudotumoral).
În stadiul avansat se prezintă cu un placard pseudotumoral şi dureros, rotund-ovalar, de obicei unic, fluctuent la
palpare, la presiune eliminându-se puroi şi firele de păr din fiecare folicul pilos implicat (simptomul fagurilor de
miere Celsi).
La copii leziunile de pilomicoză supurativă sunt localizate în pielea capului (Tinea capitis), în timp ce la bărbaţii
adulţi – în barbă şi mustaţă (Tinea barbae sau sicozis parazitar). În procesul supurativ perii se pot desprinde şi cad,
putând fi ca atare uşor şi fără durere scoşi cu pensă.
Maladia este deseori însoţită de simptome generale (indispoziţie, febră, cefalee, limfoadenopatie).
În cazuri netratate la timp vindecarea leziunilor se realizează cu alopecie cicatriceală definitive.
2.Tricofiţia zooantropofilă a pielii glabre (Tinea Tratamentul microsporiei şi tricofiţiilor:
corporis) se prezintă printr-o placă eritematoasă, A)tratament general – cu grizeofulvina 15- 25 mg/corp/zi
bine delimitată, rotundă, infiltrată, acoperită de timp de 4-8 săptămâni; ketoconazol 100mg/zi la copii şi
scuame furfuracee sau lamelare, iar pe suprafaţa 400mg/zi la adulţi, 4-8 săptămâni; itraconazolul 200 mg/zi,
plăcii se observă pustule foliculare, cruste 3 săptămâni;
purulente. Evoluând excentric, placa atinge B).tratament local – îndepărtarea mecanică a firelor de păr
dimensiuni mari, iar peste câteva săptămâni o dată în 10 zile (ras pe cap) şi aplicaţii zilnice cu soluţii
regresează spontan, lăsând o hiperpigmentaţie sau antifungice (alcool iodat 1-3%), unguente/creme sulf-
o cicatrice atrofică. Pot fi observate plăci multiple şi salicilic 5%, clotrimazol, miconazol, izoconazol, bifonazol,
asocierea manifestărilor clinice de Tinea capitis şi ketoconazol, naftifină, etc.
Tinea corporis. Tratamentul tricofiţiei supurate mai include epilarea firelor
Atât în Tinea capitis supurată, cât şi în Tinea de păr la nivelul plăcii inflamatorii şi 0,5 cm în jur ca zonă
corporis provocată de dermatofiţii Trichophyton de siguranţă; suprafaţa neafectată de ras; compesii locale
gypseum şi/sau Trichophyton verrucosum cu soluţii dezinfectante, aplicaţii unguente keratoplastice
fenomenele inflamatorii pot varia de la o formă (ihtiol, gudron) până la eliminarea colecţiei purulente
profundă până la cea superficială. Diagnostic profunde; aplicarea de antimicotice sub formă de soluţii,
pozitiv: examenul direct al firelor de păr arată o creme, unguente.
parazitare de tip endoectotrix (Trichophyton Controlul microbiologic: se face peste 10-14 zile după
gypseum – artrospori ectotrix microides, iar iniţierea tratamentului şi se efectuează fiecare 10 zile; trei
Trichophyton verrucosum – artrospori ectotrix rezultate negative ale investigaţiilor microscopice 108
megasporon); pentru aprecierea speciei se fac pentru dermatofiţi ne informează despre vindecarea
însămânţări pe mediul Sabouraud. microbiologică.
Diagnostic diferenţial: furuncul, furuncul antracoid, Profilaxia: tratarea corectă a bolnavilor, sterilizarea
chist sebaceu, carcinom, sicozis stafilococic, obiectelor de toaletă, tratarea animalelor bolnave.
foliculita bacteriană a bărbii
FAVUSUL Este o pilomicoză cu evoluţie cronică. Evoluţie: favusul nu are tendinţă de remisiune
Etiologie: agentul patogen este un dermatofit antropofil – Trichophyton spontană la pubertate şi evoluţia celor trei forme
schoenleini. clinice este spre alopecie cicatricială definitivă.
Epidemiologie: boala este mai puţin contagioasă comparativ cu alte Diagnostic pozitiv: examenul microscopic direct al
dermatofiţii; firelor de păr arată o parazitare endotrix
Clasificare: favusul cu godeuri, favusul pitiriaziform (scuamos) şi favusul particulară, cu tuburi miceliene de mărimi diferite,
impetigoid (crustos). segmentate inegal, formând artrospori de formă
Clinic dreptunghiulară aşezaţi ca oasele tarsului „tarse
1.Favusul cu godeuri se caracterizează prin leziuni inflamatorii cu favice”, precum şi bule de aer în tija firului de păr;
evoluţie centrifugă. Elementul caracteristic este prezentat de godeul cultura pe mediul Sabouraud este utilă pentru
favic – depresiune cupuliformă dezvoltată în grosimea stratului cornos diagnosticul speciei micologice.
alcătuită din colonii de dermatofiţi şi detritusuri de culoare galbenă Diagnostic diferenţial: alopecia areata, alopecia
(ca sulful). Leziunile au miros neplăcut comparat cu cel de urină de traumatică, impetigo, lupus eritematos discoidal,
şoarece. Firele de păr sunt fragile, pot păstra lungimea normală, dar lichen plan.
sunt lipsite de luciu (mat-cenuşiu) şi sunt comparabile cu pierii de porc. Tratament: general – ketoconazol 200-400mg/zi la
Focarele favice pot cuprinde toată pielea scalpului cu excepţia periferiei adulţi (100 mg/zi la copii) timp de una-două luni;
regiunii păroase. grizeofulvina 15-25 mg/corp/zi pentru copii – 4-8
2.Favusul pitiriaziform (scuamos) este caracterizat prin placarde săptămâni; itraconazol 100-200 mg/zi, timp de 3
scuamoase la nivelul scalpului, ce acoperă un tegument eritematos. săptămâni; tratament local – îndepartarea
Firele de păr sunt lipsite de luciu şi fragile. mecanică a firelor de păr parazitate (ras pe cap) şi
3.Favusul impetigoid (crustos) se manifestă prin placarde de cruste aplicaţii cu cremă sau soluţii antifungice.
galbene, brune, aderente, uscate, care simulează un impetigo.