Tema V: Epidermofitia.

Epidermofitia este o afectiune ce ataca pielea grabla si unghiile, fiind provocate in mare
masura de agentul “epidermophyton floccosum” si “trichophyton mentagrophytes” interdigital,
“trichophyton rubrum”. Din acest grup face parte: epidermofitia inghinala, pielii glabre, pedis si
interdigitala sau plantara.
Deosebim 2 forme de epidermofitie: epidermofitia cutelor mari (inghinala) si
epidermofitia plantara.
Epidermofitia inghinala: se intalneste mai des la barbati, infectarea se poate produce in
baile publice, dupa folosirea in comun a ciorapilor infectati, buretelor, incaltamintei si in
colectivul familial prin lenjeria comuna, termometre, prosoape. Se poate transmite direct prin
contacul sexual si indirect prin obiectul de contaminare. Focarele se localizeaza pe fetele interne
a coapselor, regiunea inghinala, la exile si regiunea fesiera.
Este o afectiune a adolescentilor si adultilor. La copii se intalneste mai rar.
Tabloul clinic: focarele au o culoare roza, cu o periferie de cativa mm mai rosu decat
centrul, acoperite cu scuame, la periferie cu mici vezicule, cruste. Epidermofitia inghinala nu
ataca parul.
Patogenie: factorii care favorizeaza aparitia lor sunt: transpiratia abundenta, urcaciunea
pielii, supraracirea indelungata, folosirea indelungata a incaltamintei de cauciuc, diabet si
obezitate.
Focarele se localizeaza in plicile inghinale, pe coapse, pe pubis, axile, la femei sub
glandele mamare, sub forma de pete rosii, inflamatoare cu suprafete acoperite cu vezicule, cruste
si scuame.
Pentru incaltaminte se aplica dezinfectia cu vapori de formol, pentru lenjerie se aplica
fiertul si calcatul. De evitat contaminarea prin lenjerie, incaltaminte, instrumente de manichiura.
De asemenea se evita detergentii, sapunurile acide, umeditatea sporita, administrarea indelungata
a antibioticilor si corticosteroizilor. De respectat igiena personala.
In primele 5-7 zile focarele se ung cu tinctura de iod de 2-5%, apoi timp de 2-3 saptamani
se folosesc unguente sulfoihtiolate de 3-5%, unguente ca clortrimazol, exoderil, terbisil. In caz
de zemuire se indica lotiuni cu solutii dezinfectante, se folosesc rivanol, furacilin. Pentru
prevenirea recidivelor, locurile unde au fost focarele se ung cu tinctura de iod sau castellani.
Epidermofitia plantara (pedis): este o afectiune des intalnita in toate tarile lumii. Mai
des se intalneste la sportivi, inotatori, personalul bailor publice, dusurilor, la cei care lucreaza in
linii de carbune si umeditate.
Afectiunea e localizata intre degetele picioarelor, mainilor si cutelor inghinale. Ea re o
evolutie recidivanta, indelungata, deseori cu reactii alergice (sub forma de epidermofitide
prezentate de eruptii alergice secundare si se formeaza datorita faptului ca fungii trichophyton
mentagrophytes interdigitales poseda capacitati toxico-alergice, se sensibilizeaza timp indelungat
organismul bolnavului).
Epidermofitia plantara apare in 60% de cazuri la bolnavii cu epidermofitie deshidrozica,
uneori si in formele intertriginoase.
Epidermofitidele se localizeaza pe palme si degetele mainilor, ele apar in apropierea
focarelor de epidermofitie, dar pot fi si generalizate. Pot fi sub forma de eruptii
eritemoscuamoase, veziculoase, pustuloase, exematoase, pe fata pot fi urticaro-exudative.
Epidermofitidele generalizate sunt insotite de prurit, febra, frisoane, astenie. Ele pot sa se
transforme in eczeme si nu contin fungi.
Epidermofitia se intalneste in 60-80% . Populatia rurala este atacata mai putin decat cea
urbana. Copiii se imbolnavesc relativ rar.
Agentul patogen e prezentat de trichophyton mentagrophytes interdigitales.
Epidemiologia: boala este contagioasa si molipsirea este favorizata de transpiratia
abundenta, piciorul lat, nerespectarea igienei. Boala se transmite de la bolnavi la persoane
sanatoase in bai publice, piscine, bazine de apa, dusuri, precum si prin covoarele infectate in
salile sportive, prin lenjerie, podeaua de lemn, sunt contagioase si incaltamintea, ciorapii.
Filamentele miceliene si sporii se depisteaza in scuamele stratului cornos care cad de pe
picioare. La transformarea fungilor saprofite in cele patogene contribuie: piciorul lat, transpiratia
abundenta, intervalele mici (inguste) dintre degete, incaltamintea stransa, bataturile, intertrigo,
pH-ul alcalin, schimbarea chimismului sudorii, tulburarile functionale ale sistemului nervos
central, dereglarile glandelor endocrine, dereglari ale aparatului vascular a picioarelor,
hipovitaminozele, traumele mecanice, chimice ale piciorului, conditiile metereologice
nefavorabile.
Tabloul clinic: se cunosc urmatoarele forme clinice de epidermofitie plantara:
scuamoasa, intertriginoasa, deshidrotica, a unghiilor, acuta.
Epidermofitia scuamoasa se caracterizeaza prin descuamarea putin pronuntata in regiunea
talpilor, mai frecvent in bolta talpilor si poate sa se acutizeze in forma deshidrotica, acest proces
este unilateral care apoi poate trece de la un picior la altul.
Epidermofitia intertriginoasa se manifesta prin descuamare, macerarea pielii, in fisuri,
intre degetele 4 si 5 mai des si mai rar intre degetele 4 si 3. Se manifesta prin aparitia veziculelor
si zemuire, insotite de durere si prurit.
Epidermofitia deshidrotica se caracterizeaza prin vezicule mici si mari, localizate in
regiunile boltei plantare si pe fetele laterale a talpilor. Aceasta poate duce la febra, edem si
dureri. Uneori se pot observa eruptii veziculoase pe maini, fata si se numesc epidermofitide
(reactii alergice), se pot complica prin piodermite, limfangita si limfadenita. Este o forma
unilaterala, se acutizeaza primavara si vara.
Epidermofitia unghiilor ataca unghiile picioarelor, poate avea loc in toate formele clinice
de epidermofitie, se inatlneste la 20-30% la persoanele care au apidermofitia picioarelor. Cel mai
frecvent sunt atacate unghiile de la degetul mare si cel mic. Pe unghii apar pete galbene, unghia
isi pierde transparenta, se ingroasa, crapa si se faramiteaza. Daca unghiile nu se trateaza apar
recidive. Aceasta forma nu ataca unghiile de la maini.
Epidermofitia acuta este o maladie acuta care da complicatii prin aparitia bulelor, febra
de 39 grade celsius, apar epidermofitide, maladia dureaza 1-2 luni si pot fi posibile recidive.
Tratamentul micozei plantare depinde de formele si variantele epidermofitiei si de starea
acuta a procesului. La formele acute se recomanda lotiuni reci dezinfectante. Veziculele si bulele
se sparg. Se tine dieta. Se indica ulei de zinc – 30%, pasta cu ihtiol, dupa ce dispar fenomenele
acute se indica solutii fungice, solutie de acid salicilic si unsori clotrimazol.
Unghiile atacate se inlatura cu 20% unguente uroplast, dupa care se indica antibiotic
griseofulvin de 2-3 ori pe zi pentru cei cu 60 kg, iar pentru cei cu 80 kg cate 2 pastile de 4 ori pe
zi.
Profilaxia micozei plantare este legata de igiena personala, transpiratia abundenta,
respectarea curateniei in dusuri, bai si bazine.