TINEA PEDIS

- PICIOR DE ATLET SIMPTOME POZE TRATAMENT

Generalitati:
Ciuperca piciorului, medical epidermomicoza picioarelor (stiinţific Tinea pedis ).
denumită impropriu epidermofiţia picioarelor, este cea mai răspândită dermatomicoză,
putând afecta pâna la 25% din populatie, cu frecventa mare la persoanele tinere.
Este agravată de transpiraţie şi căldură.

Contaminarea:
Contaminarea se face în zone de utilizare comune: de ex. la baie, ştranduri etc.
Ciuperca piciorului este produsă de Trichophyton mentagrophytes
interdigitale,Trichophyton rubrum, Epidermophyton floccosum şi mai rar de
Trichophyton tonsurans, Trichophyton violaceum, Trichophyton quinckeanum, M.
audouini, M. canis.

Simptome
Din punct de vedere clinic se prezintă sub trei aspecte :

Forma interdigitala
Epidermomieoza interdigitală zemuindă caracterizată la început printr-un prurit
interdigital, care se accentuează seara când bolnavul se descalţă. Se observă o discretă
fisură zemuindă, mai ales la nivelul spaţiului al IV-lea interdigital.
In perioada de stare, tegumentele interdigitale sunt macerate, de culoare albicioasă, cu o
fisură dureroasă în fundul plicii. Leziunile se extind sub forma unor placarde
eritematoveziculoase, zemuinde pe plante şi mai rar pe faţa dorsală a piciorului .
Afecţiunea este aproape întotdeauna bilaterală. Localizarea interdigitală se datoreşte unui
pH alcalin. Leziunile sunt agravate de marşuri, hiperhidroză, căldură, băi calde şi se pot
infecta secundar cu piococi. Afecţiunea evoluează în puseuri (mai ales estivale), între
care persistă o fină descuamare şi prurit interdigital.
Forma interdigitala raspunde bine la tratament.

Forma veziculoasa
Epidermomicoza plantară veziculoasă se caracterizează prin placarde
eritemato+veziculoase, care apar pe plante mai ales la nivelul boitelor plantare .
Veziculele se rup, transformându-se în mici exuloeraţii zemuinde, care se acoperă de
cruste. Leziunile se infectează uşor, infecţia fiind de fapt un edem, limfangită şi chiar
adenită regională.
Este cea mai rara forma a afectiunii.
Forma keratozica este o afectiune cronica si raspunde greu la tratament.

Forma keratozica („in mocasin”)

Epidermomicoza hiperkeratozică se caracterizează prin placarde eritematosouamoase,
infiltrate cu zone hiperkeratozice. Se localizează la plante şi marginea picioarelor.
Este foarte pruriginoasă şi însoţită, uneori, de onicomicoză. Afecţiunea are o evoluţie
cronică, în puseuri şi este rezistentă la tratament.
Epidermomicoza mâinilor se prezintă sub forma unei eczeme parazitare, a unui intertrigo
interdigital, a unei hiperkeratoze palmare şi, mai ales, sub forma unei dishidroze.
Dishidroza se caracterizează printr-o erupţie de vezicule mici sau pseudobule
multiloeulare, rezultate din confluarea veziculelor, cu conţinutul clar, cu tegumentele de
acoperire de culoare normală. Ea este localizată la mâini, are o evoluţie cronică în
puseuri, mai frecvente primăvara. Afecţiunea este asociată deseori cu epidermomicoza
picioarelor, fiind considerată ca o reacţie secundară la distanţă.
Forma veziculoasa raspunde de obicei foarte usor la tratament.

Factorii de risc a contactarii bolii:

- barbatii sunt mai expuşi decat femeile la infectiile cu ciuperci ale pielii;
- Antecedentele medicale de infectii fungice repetate;
- Afectiuni debilitante (diabet sau cancer);
- Activitatea preponderentă in climat cald si umed;
- Varsta: ciuperca piciorului este mai frecventa in randul adultilor; copiii contracteaza
foarte rar aceasta infectie micotica.
- Pastrarea umeda a pielii picioarelor;
- Purtatul de incaltaminte slab ventilata, in care pielea nu poate respira;
- Utilizarea de dusuri publice sau vestiare fara papuci in picioare;
- Activitatile prelungite cu picioarele in apa.

Tratamentul pentru ciuperca piciorului:

- Mentinerea unei igiene desavârsite a zonei afectate
- Testarea efectului placebo in acest caz arata ca ciuperca a disparut la 30-40% dintre
subiecţi fără folosirea tratamentelor.

Tratamentul conventional:
-Antifungice: terbinafina, miconazol, clotrimazol si tolnaftat
-medicamente topice – direct pe piele: naftifina, miconazol, clotrimazol.
-Antifungice orale: terbinafina, fluconazolul sau itraconazolul.

Tratamentul neconvenţional:
- Uleiuri de arbore de ceai
Ameliorarea simptomatică de mâncărime poate fi realizată, după aplicarea unei
soluţii topice de ulei de arbore de ceai.
- Extract de ceapă
Un studiu al efectului unui extract apos de ceapa 3% sa dovedit a fi foarte eficient în
condiţii de laborator împotriva Trichophyton rubrum si T. mentagrophytes.
- Extract de usturoi
Ajoene, un compus gasit in usturoi, este uneori utilizat pentru a trata ciuperca piciorului
- Acidul boric (prevenire)
- Bicarbonat de sodiu
Frecarea picioarelor cu o pastă de bicarbonat de sodiu şi / sau imprastierea in
pantofi cu praf de copt,influentează pozitiv prin schimbarea pH-ului.
- Sarea amară
Unii specialişti recomanda înmuierea picioarele într-o soluţie de sare amară în apă caldă.