Degerăturile

Elev:Smolenschi Evelina
Profesor:Crăciun L
GRP 193. Facultatea Biomedicină
Anul II
Obiect de studio: Urgențe medicale
Degerăturile (lat. degelare=dezghețare) reprezintă
starea existentă în condițiile de reîncălzire după
dezghețare Ele se produc din cauza expunerii
organismului la temperaturi scăzute. Alături de
temperatura scăzută, un rol important în apariția
degerăturilor îl au vântul și prezența umidității.
Se știe că la o temperatură de -7 gr. C cu vânt de
70 km/h, pierderile de căldură sunt echivalente
cu cele de la -40 gr. C, cu vânt de 3km/h. De
asemenea, apa are o capacitate de răcire de 20 -
25 ori mai mare decât aerul la aceeași
temperatură, explicându-se astfel faptul că
umiditatea mare face posibilă apariția unei
degerături la 0 grade. Metalele au o mare putere
de răcire – la contactul cu ele, necroza apare
imediat.
 Factori de risc
Sensibilitatea la frig e variabilă pentru fiecare persoană. Există factori individuali ce
o influențează și factori extrinseci

Factorii intrinseci:
- vârsta – copiii și bătrânii sunt mai expuși riscului comparativ cu
Factorii extrinseci:
persoanele cu vârsta între 20 - 45 ani;
- absența hainelor protectoare (mănuși, căciuli, șosete
- rasa – persoanele de culoare sunt mult mai expuse;
groase, fular);
- afecțiunile circulatorii (ateroscleroza, arterita obliterantă,
- haine prea strâmte, care împiedică circulația
boala Raynaud, insuficiența venoasă);
(pantaloni, ciorapi, șosete strâmte, șireturi strânse tare);
- afecțiunile endocrinologice (insuficiență tiroidiană, insuficiență
- staționarea prelungită în haine și încălțăminte umede;
ovariană);
- poziții incomode prelungite.
- alimentația hipocalorică și carențele de vitamine;
- sedentarismul, abuzul de alcool și tutun;
- medicamentele vasoconstrictoare.
Gradele degerăturilor
Degerăturile se produc, în principal, din cauza vasoconstricției arteriolare (micșorarea diametrului vaselor) și ischemiei tisulare
(lipsa de oxigen în țesuturi), cu apariția necrozei țesuturilor. Extensia în profunzime a modificărilor determină gradul degerăturii:
degerătura de grad I – tegumentul este eritematos, edematos (roșu și umflat), flictenele (bășicile cu lichid) sunt absente;
leziunile se vindecă în câteva zile cu tratament eficient; nu există sechele;
degerătura de grad II – prezența de flictene (bule cu lichid), epidermul se regenerează fără cicatrice;
degerătura de grad III – necroza superficială, sensibilitatea locală este pierdută; vindecarea este de durată;
degerătura de grad IV – necroza profundă cu pierdere importantă de țesut; țesuturile devin negre și evoluează spre gangrenă; se
poate ajunge până la amputație spontană, cicatrizarea este dificilă, frecvent cu sechele.
Indiferent de gradul lor, degerăturile trebuie tratate cât mai precoce, deoarece se pot complica cu infecții (erizipel, gangrena
gazoasă, tetanos, septicemii) și șoc.
Degerăturile:
- la mâini apar mai frecvent la muncitori; sunt
atinse diverse degete, cel mai rar afectat fiind
policele;
- la față sunt mai frecvente în zonele foarte
friguroase; ating nasul, urechile, pomeții, bărbia și
de obicei sunt superficiale;
- sunt mai frecvente la extremitățile superioare la
copii, din cauza absenței îmbrăcămintei de
protecție;
- forma cronică se observă la cei care trăiesc în
regiunile polare.
Diagnosticul degerăturilor este clinic și nu este
nevoie de analize paraclinice. Acestea sunt
indicate doar dacă degerăturile se asociază cu alte
simptome ale hipotermiei.
Metode de tratament
Primul ajutor se acordă la locul producerii degerăturilor și constă în:

- scoaterea victimei de sub influența frigului;

- înlăturarea încălțămintei și a hainelor strâmte, a șireturilor de la bocanci;
- evacuarea rapidă a pacientului.
Nu se indică încălzirea temporară până la spital deoarece aceasta poate duce la o pierdere mai mare de țesuturi, existând și
posibilitatea apariției infecției. În plus, dacă zona încălzită reîngheață pe timpul transportului, leziunile vor fi și mai grave.
În degerăturile de gradul 1 și 2, în cazul reîncălzirii, temperatura nu trebuie să o depășească pe cea a corpului uman. Dacă nu sunt
posibile alte mijloace, se poate improviza după modelul eschimoșilor – fața se poate încălzi prin menținerea unei mâini calde până
revine sensibilitatea; degetul poate fi încălzit în gură sau axilă.
În degerătura profundă, reîncălzirea se face rapid, cu băi cu apă caldă la 40 - 43 grade, timp de 20 – 30 de minute până dispare
paloarea și apare o roșeață intensă. În cazul apariției durerilor, se indică analgezice. Nu se aplică radiații calorice direct pe zonele
afectate, deoarece se pot produce arsuri calorice profunde.
După baie, regiunile se pansează steril iar în cazul degerăturilor extinse se corectează complicațiile asociate (dezechilibre
hidroelectrolitice, acido-bazice, infecții etc).
 Măsuri de prevenție

Fiind o afecțiune care se poate solda cu sechele importante, cel mai bun tratament al degerăturilor
este prevenția.
Trebuie sa fie cunoscuți factorii ce favorizează degerăturile (frig, vânt, umiditate, altitudine, epuizare), să se
utilizeze echipamentul de protecție corect, să se cunoască metodele de reîncălzire. Educația sanitară e foarte
importantă; ea trebuie să ofere date cu privire la consecințele expunerii expunerii la frig și a modului în care se
poate lupta împotriva efectelor frigului. Antrenamenul, aclimatizarea, experiența au rol important în prevenirea
degerăturilor.
Rezistența la frig poate fi crescută printr-o alimentație echilibrată, bogată în vitamine și o hidratare corectă. Se
interzice alcoolul și tutunul, se evită oboseala și efortul fizic prelungit și este necesar tratamentul corect al
celorlalte afecțiuni pe care pacientul le are.
Exista 2 grade ale degeraturilor:

- Superficiale – leziunile se produc doar la suprafata pielii

- Profunde – este afectat si tesutul de sub piele
CAUZE
- DEGERATURILE APAR IN URMA EXPUNERII LA TEMPERATURI FOARTE SCAZUTE.
PERSOANELE IN VARSTA SI COPIII SUNT MAI VULNERABILE. ALTI FACTORI DE RISC:
- IMBRACAREA INADECVATA PENTRU VREMEA RECE, TIMPUL PREA INDELUNGAT
PETRECUT AFARA SI PURTAREA DE HAINELE SAU INCALTAMINTE UDE
- UNELE BOLI SAU CONDITII CARE AFECTEAZA CIRCULATIA SANGELUI – DIABET,
ATEROSCLEROZA
- UNELE LEZIUNI ANTERIOARE CAUZATE DE EXPUNEREA LA GER
- FUMATUL, CONSUMUL DE ALCOOL SAU ADMINISTRAREA UNOR MEDICAMENTE
PRECUM BETABLOCANTELE, CARE SCAD CIRCULATIA SANGELUI CATRE PIELE
Simptome
Este important sa fie recunoscute simptomele degeraturilor, pentru a sti sa ceri ajutor medical in cazul in care se
impune.

Printre simptomele degeraturilor, se numara:

- Amortirea zonei afectate

Pielea poate fi resimtita ca inghetata, dar tesuturile profunde sunt moi (degeraturi superficiale) sau intreaga zona
afectata poate parea tare si inghetata (degeratura profunda)
- Pielea poate avea aspect de ceara, cu nuante albe sau gri
 Tratament
PERMIS
Cu cat mai repede posibil persoana afectata de degeraturi intr-o zona incalzita
Cere imediat ajutor medical. In timp ce asteptati sosirea medicilor, ofera-i persoanei afectate supa, ceai
cald sau o alta bautura calda
- Nu misca zona afectata de degeraturi
- Indeparteaza orice haine ude sau care strang corpul sau membrul respectiv
- Incalzeste bland zona afectata de degeraturi. Pentru acest lucru, introdu partea cu degeratura in apa
calduta (nu fierbinte!) pentru cel putin 30-45 de minute sau pana cand zona se simte calda si
sensibilitatea revine la nivelul ei. In timpul incalzirii, persoana afectata poate simti durere severa, iar
pielea se umfla si isi poate schimba culoarea
Daca s-au format basici, lasa-le intacte, pentru ca exista riscul aparitiei unei infectii daca le spargi.
Acopera-le fara sa strangi cu un pansament steril sau cu o tesatura
 Tratament

 INTERZIS

 Nu face nimic care sa lezeze si mai mult tesutul afectat

 Nu masa sau freca degeratura cu mainile, cu zapada sau cu orice altceva
 Nu trebuie mers cu piciorul cu degeratura. Persoana trebuie sa stea asezata, cu piciorul
afectat ridicat usor, sprijinit
 Nu incalzi zona afectata daca exista posibilitatea expunerii ei din nou la ger. Pielea
incalzita care apoi reingheata va avea lezari suplimentare
 Nu folosi diverse surse de caldura uscata precum perna electrica, foc, caloriferul sau
uscatorul de par pentru a incalzi zona cu degeratura. Pielea nu are sensibilitate si se poate
arde usor
Preventie
Este mai usor sa previi degeraturile decat sa le tratezi. Fii pregatit in cazul in care esti nevoit sa iesi pe ger.

Respectarea acestor 5 masuri preventive te va ajuta sa te asiguri ca iesirile afara pe timp de iarna vor avea loc
in siguranta.

- Imbraca-te corespunzator. Imbracamintea larga, usoara, in straturi, asigura atat o buna ventilatie, cat si
izolatie. La exterior, poarta o haina hidrofuga (nu impermeabila)
- Acopera-ti capul, mainile si picioarele. Protejeaza-ti capul, mainile si picioarele. Caldura se poate pierde la
nivelul capului, deci este necesar sa il acoperi. Manusile cu un singur deget sunt mai calduroase decat cele
obisnuite, iar 2 perechi de sosete (de bumbac pe piele si peste, una de lana) iti vor tine de cald
Inainte de a iesi in frig, nu consuma alcool si nu fuma. Alcoolul, cafeina si nicotina sensibilizeaza pielea
- Daca te uzi, intra in casa! Indeparteaza cat mai repede incaltamintea sau hainele ude
Verifica din jumatate in jumatate de ora semnele posibile ale degeraturilor. Daca degetele de la maini si
picioare, nasul, urechile sau alta parte a corpului par amortite intra imediat in casa sau in alt adapost
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid,
având în vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot
pune viața în pericol.