Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Există însă şi
alte clasificări descriptive în funcţie de caracterul palpabil şi/sau vizibil al modificării
suprafeţei sau consistenţei pielii.
Leziunile elementare cutanate primare sunt leziuni care apar pe pielea sănătoasă fără
a fi precedate de existenţa unui stadiu intermediar. Se disting următoarele leziuni
primare: macula, papula, tuberculul, vezicula, bula şi pustula.
Leziunile elementare cutanate secundare sunt precedate de existenţa altor leziuni. Ele
sunt reprezentate de: scuama, crusta, lichenificarea, eroziunea, ulceraţia, cicatricea.
Clinic, purpura se manifestă iniţial ca o pată de coloraţie roşu închis care nu dispare
la presiune, schimbându-şi apoi aspectul datorită modificărilor hemoglobinei, trecând
prin diverse nuanţe: albastru, gălben, pentru ca în final să rămână o pată brună,
trecătoare sau durabilă (ex: purpurele cronice din hemosideroze). Localizarea de
elecţie este la nivelul membrelor inferioare unde presiunea venoasă este maximă.
Când leziunile cutanate sunt însoţite de hemoragii mucoase este vorba de purpură
hemoragică (ex: eritem polimorf).
După forma şi dimensiunea petelor purpurice se individualizează mai multe forme
semiologice:
- peteşiile sunt mici pete hemoragice cu diametrul de 1-2 mm, de obicei multiple,
izolate sau confluate;
- vibices sunt pete hemoragice liniare apărute pe zonele cutanate supuse
traumatismelor;
- echimozele sunt placarde cu dimensiuni diferite, având margini mai mult sau mai
puţin regulate, cu sediul subcutanat şi apărând mai ales după traumatisme şi mai
rar prin tulburări de hemostază;
- purpura necrotică în care elementele eruptive hemoragice suferă un proces de
necroză, având ca şi cauză tromboza vasculară cu mecanisme diferite;
- purpura eczematidă (purpura pruriginoasă) în care este vorba de asocierea purpurei
cu eczematide.
Histopatologic în purpurele acute apar hematii extravazate în spaţiile interfasciculare
ale dermului şi alteraţii în grade variabile ale pereţilor vaselor capilare. În purpurele
cronice din hemosideroze apar histiociţi încărcaţi cu granulaţii de hemosiderină alături
de procese de capilarită care conduc la tromboza vasului.
e) Petele vasculare propriu-zise sunt pete circumscrise apărute datorită unei dilataţii
vasculare anormale sau unui proces de neoformaţie a capilarelor dermice. Ele dispar
la presiune dar sunt permanente. Sunt de două feluri:
- congenitale – reprezentate prin angioame (ex: angiomul plan care este o placă
roşie-violacee, bine delimitată, remarcabilă prin fixitate şi cronicitate în tot
decursul vieţii);
- dobândite – reprezentate prin telangiectazii caracterizate prin arborizaţii vasculare
fine nepulsatile localizate în mod particular la nivelul feţei (ex: rozacee).
22
3. Nodulii sunt leziuni primitive, circumscrise, rotunde, mai mult sau mai puţin
proeminente, cu dimensiuni de peste 1 cm, solide, ferme şi infiltrate la palpare.
Culoarea nodulilor este de cele mai multe ori mai puţin pronunţată putând însă uneori
să fie roşu viu.
Substratul anatomic al nodulilor este un infiltrat situat în dermul reticular sau
hipoderm.
Uneori sunt folosite sinonime precum: nodozităţile care sunt induraţii subcutanate
având dimensiuni mari de câţiva centimetri şi evoluţie acută (ex: eritemul nodos) sau
gomele care sunt noduli cu evoluţie progresivă trecând prin patru stadii: cruditate,
ramolire, ulcerare şi reparaţie (ex: sifilis, tuberculoza cutanată, lepra).
Durata de evoluţie clinică a nodulilor este diferită: acută (6-8 săptămâni), subacută
(3-6 luni) sau cronică (peste 6 luni).
4. Vegetaţiile sunt date de proliferarea exofitică a epidermului adesea asociată cu un
infiltrat celular al dermului îndeosebi al papilelor dermice. Clinic se prezintă ca şi
excrescenţe moi, filiforme sau globuloase, cu suprafaţa neregulată, mamelonată,
având uneori aspect conopidiform. Suprafaţa poate fi cărnoasă, fragilă (aspect de
smeură) şi mai rar keratozică, uscată (ex: tuberculoza verucoasă).
Vegetaţiile pot fi primitive (ex: vegetaţiile veneriene) sau secundare unor procese
inflamatorii (ex: piodermita vegetantă, pemfigus vegetant). Ele pot fi localizate
oriunde dar de obicei sunt mai frecvente pe mucoase şi în jurul orificiilor naturale.
5. Tumora este o formaţiune circumscrisă a pielii, neinflamatorie, de obicei solidă,
de dimensiuni şi consistenţă variabile, reliefată sau inclavată în piele, cu tendinţa să
persiste sau să crească. Tumorile cutanate nu corespund unei leziuni elementare.
Tumorile cutanate pot avea ca punct de plecare: epidermul (ex: carcinoamele,
melanoamele), elementele constitutive ale dermului (ex: fibroblaste, vase, nervi,
anexe) sau din celulele prezente în piele (ex: metastaze, limfoame). Pe plan evolutiv
tumorile benigne sunt fie staţionare, fie prezintă o creştere rapidă spre deosebire de
cele maligne care cel mai ades se extind lent.
2. Bulele sau flictenele sunt ridicături ale epidermului de formă rotundă sau ovalară,
cu dimensiuni cuprinse între 5 mm şi mai mulţi centimetri, având un conţinut lichid
care poate fi clar, tulbure sau hemoragic. În raport cu cantitatea de lichid colectat în
interiorul lor bulele pot fi bombate, hemisferice sau din contră turtite, flasce când
serozitatea este mai puţin abundentă. Bulele pot fi situate pe o piele aparent sănătoasă
sau pe o zonă eritematoasă a pielii. Pot fi localizate pe piele dar şi pe mucoasele
externe (bucală, conjunctivală, nazală, anogenitală).
Evoluţia lor este diferită astfel încât cele rezistente se pot rezorbi, pe când cele fragile
se rup spontan sau sub acţiunea unui mic traumatism, serozitatea eliberată uscându-se
şi dând naştere unei cruste mai subţiri sau mai groase. După cicatrizare se poate
observa o mică pată pigmentată reziduală. În alte situaţii conţinutul bulelor se poate
tulbura devenind purulent şi dând naştere unei pustule.
Mecanismul care stă la baza formării bulei este congestia vaselor papilare şi
exoseroza, sediul bulei fiind condiţionat de presiunea curentului exoserotic şi
rezistenţa elementelor celulare. Astfel după sediul lor bulele pot fi:
- superficiale sau subcornoase (ex: impetigo streptococic, erizipelul bulos, arsurile de
gradul II) când exoseroza sub o mică presiune trece de stratul malpighian şi ajunge
la stratul cornos care fiind format din lame rezistente se desprinde dând naştere unei
bule superficiale;
- mijlocii când serozitatea traversează membrana bazală, apoi stratul bazal
acumulându-se în spaţiul intercelular al stratului malpighian. La acest nivel ruperea
desmozomilor va conduce la pierderea coeziunii keratinocitelor epidermului, proces
cunoscut sub numele de acantoliză, şi formarea în interiorul stratului malpighian a
unei despicături în care se adună serozitatea cu formarea bulei acantolitice.
Acantoliza poate fi produsă prin mecanism autoimun (ex: pemfigus) sau prin
necroză keratinocitară prin mecanism imunoalergic (ex: sindromul Lyell);
- profunde prin clivaj dermo-epidermic date de o alterare a proteinelor constitutive
ale joncţiunii dermo-epidermice conducând la ruperea acesteia prin mecanisme
autoimune (ex. pemfigoidul bulos) sau prin mutaţie genetică (ex: epidermolizele
buloase ereditare).
3. Pustulele sunt leziuni primare care se prezintă ca ridicături circumscrise, mai rar
plane, cu dimensiuni diferite (adesea sub 1 cm), de culoare albă sau galbenă şi având
un conţinut purulent. În evoluţie prin uscarea conţinutului sau după ruperea lor se
formează cruste galben-brune care se elimină lăsând în urma lor o pigmentaţie mai
mult sau mai puţin persistentă.
Acestea sunt leziuni cutanate rezultate din acumularea la suprafaţa pielii a celulelor
cornoase hipeplaziate, a secreţiilor patologice şi a ţesuturilor necrozate. Din acest
grup fac parte: scuamele şi crustele.
1. Scuamele sunt depozite cornoase vizibile spontan sau după gratajul slab efectuat
cu chiureta, îndepărtându-se mai mult sau mai puţin uşor de pe piele. De cele mai
multe ori sunt primare fiind adesea asociate cu alte leziuni primare îndeosebi cu
eritemul realizând leziuni eritemato-scuamoase.
După grosime şi aspect se disting mai multe aspecte de scuame:
a) scuamele foliculare sunt de mici dimensiuni, fiind localizate la emergenţa unui fir
de păr (ex: pitiriazis rubra pilar);
b) scuamele pitiriaziforme sunt fine, albicioase, cu aspect făinos, puţin aderente şi de
talie mică (ex: pitiriazis versicolor);
c) scuamele psoriaziforme sunt albe, strălucitoare, groase cu dimensiuni de obicei
mari şi aderente, fiind caracteristice psoriazisului;
d) scuamele în lambouri, omogene şi subţiri, sunt întâlnite în scarlatină, anumite
toxidermii medicamentoase;
e) scuamele ihtioziforme sunt poligonale cu aspect de solzi de peşte şi foarte uscate
(ex: ihtiozele ereditare).
2. Crustele sunt leziuni secundare rezultate din uscarea la suprafaţa pielii a
secreţiilor patologice, corespunzând unui stadiu evolutiv al leziunilor elementare
primare: bule, vezicule, pustule, eroziuni, ulceraţii. Forma şi dimensiunea crustelor
sunt cele ale leziunilor din care provin. Crusta trebuie ridicată pentru a vedea leziunea
subiacentă şi pentru a efectua dezinfecţia. Culoarea crustelor poate fi gălbuie (ex:
eczema), galbenă ca mierea (ex: impetigo streptococic), hematică (ex: ectima,
epitelioame).
Acestea sunt leziuni secundare evoluţiei anumitor dermatoze, ele fiind mai rar
primitive. Sunt reprezentate de cicatrice, atrofie şi scleroză:
a) Cicatricea este o leziune circumscrisă sau mai întinsă apărută în urma unui proces
de reparare cu formarea de ţesut de neoformaţie implicând mai ales dermul, apărut
după
pierderea de substanţă sau după o inflamaţie cutanată. Histologic în derm se observă
26
erizipel);
27
- asimetrică datorată unei acţiuni locale (ex: dermatita de contact) sau corelaţiei cu
un dermatom (ex: herpes zoster).
Dispoziţia leziunilor elementare cutanate poate fi:
- diseminată, când leziunile sunt dispuse neregulat (ex: exantem medicamentos,
exantem viral);
- difuză, când sunt afectate suprafeţe mari sau chiar întregul tegument (ex:
eritrodermie);
Brocq).
Configuraţia leziunilor elementare cutanate poate fi:
- circulară sau inelară, când extinderea este centrifugă cu pălire centrală (ex: tinea,
granulomul inelar);
- cocardă, când aspectul este de mai multe cercuri dispuse concentric (ex: eritemul
polimorf);
- policiclică, aspectul fiind de mai multe arcuri de cerc tangente (ex: sifilis terţiar);
- serpiginoasă, aspectul este de linii sinuoase (ex: sifilis, psoriazis);
- liniară (ex: morfee, lichen striat);
- corimbiformă, când o leziune este centrală şi alte leziuni sunt grupate împrejur
(ex: sifilis secundar).
Delimitarea leziunilor elementare cutanate poate fi:
- bine delimitată (ex: psoriazis vulgar);
- slab delimitată (ex: dermatita de contact alergică);
- regulată (ex: nevul nevocelular);
- neregulată (ex: melanom).
Localizarea leziunilor elementare cutanate poate fi pe:
- pielea pǎroasǎ a capului (ex: psoriazis);
- faţă (ex: afecţiuni datorate luminii: tumori epiteliale, dermatite fotoalergice;
hiperproducţie de sebum: acnee);
- mâini (ex: fotodermatoze, expuneri la substanţe toxice: dermatita de contact,
pernioze, tulburări ale circulaţiei sanguine: sindrom Raynaud);
- pliuri (ex: candidoze, eritrasma);
- gambe (ex: staza venoasă: ulcer venos, vascularite alergice).
Simptomatologia cutanată include:
- pruritul, ce reprezintă senzaţia de mâncărime (ex: dermatoze alergice);
- durerea (ex: herpesul zoster),
- parestezii reprezentate de furnicături, amorţeli (ex: acrocianoza, sindromul
Raynaud);
- artralgii (ex: eritem nodos, eritem polimorf).