Nume: Samoila Ana-Andreea (Al-Nitei)

Clasa: AMG II

Erizipelul

Erizipelul este o boala infectioasa acuta a tegumentului, determinata de

streptococul beta-hemolitic din grup A, caracterizata clinic prin aparitia unui
placard de dermita rosu,eritematos si dureros cu tendinta extensiva, insotit de
fenomene generale precum febra sifrison.Din punct de vedere anatomo-patologic,
erizipelul este o inflamatie acuta care seintinde in adancime pana la corion, ca
urmare a patrunderii si inmultirii microbilor inlimfaticele reticulare.

EPIDEMIOLOGIE
Erizipelul apare sporadic. Epidemii au aparut in secolele trecute, in
serviciile dechirurgie, de obstetrica sau in spitalele de cronici. Erizipelul este
raspandit pe tot globul, dar,ca si alte boli produse de streptococul beta hemolitic, el
apartine mai ales regiunilor temperate. Incidenta sezoniera a bolii arata
un maximum toamna si primavara. Morbiditatea prin erizipel se suprapune cu
morbiditatea prin angine si scarlatine. Aceste afectiuni auprezentat in timp
numeroase variatii in ceea ce priveste durata valorilor epidemiologice,
morbiditatea si in special alternanta dintre epidemii in care predominau forme
usoare cu altelein care predominau forme grave de boala.
Erizipelul apare mai rar la copii si la adolescenti si este mai frecvent la
adulti sivarstnici. Sexul masculin este mai des afectat.
Sursa de infectie este reprezentata de bolnavi si convalescenti de
diferite forme de infectii streptococice (angine, otite, scarlatina, impetigo,
pemfigus, erizipel, flegmon) sau de de purtatori sanatosi de streptococ
beta hemolitic grup A. Cazurile de erizipel pot constitui surse de infectie,
indeosebi prin secretiile infectate de pe suprafata placardului (continutul flictenelor,
cruste).
Nu este exclusa exacerbarea, datorita unor anumiti factori locali sau
generali, a unui streptococ hemolytic, aflat de multa vreme pe mucoasa in stare de
saprofitism.

ETIOPATOGENIE
Agentul etiologic este streptococul β-hemolitic de grup A (streptococ
piogen).
Cauzele favorizante sunt reprezentate de existenta unei porti de intrare este
reprezentata de solutii de continuitate in tegument (leziuni invizibile, minore sau evidente,
plagi accidentale, chirurgicale, arsuri) sau pe mucoase, de unde infectia
streptococica se propaga prin continuitate la tegumentul vecin ( de
exemplu rinita streptococica si erizipelul fetei). Pentru erizipelul membrelor
inferioare, poarta de intrare este reprezentat adesea de solutii de continuitate
provocate de micoze interdigitale cronice, ulcere varicoase, escoriatii.

Streptococii se multiplica în spatiile limfatice ale dermului, realizând o

dermatita acuta, caracterizata prin hiperemie, vasodilatatie, edem si infiltratii
celulare rezultând un placard dermitic cu tendinta extensiva, centrifuga. Exudatul
inflamator poate patrunde între straturile epidermului determinând un clivaj al
acestora, cu formarea de flictene si/sau bule. Epidermul se poate necroza, în special
în zona centrala.

Propagarea infectiei în hipoderm duce la un edem si/sau la procese

supurative: celulite, abcese, flegmoane. Propagarea procesului infectios pe cale
limfatica explica limfangita si adenita, ca si raritatea tromboflebitelor si
septicemiilor, mult mai frecvente în infectiile stafilococice.

MANIFESTARI CLINICE
Nu departe de poarta de intrare a erizipelului, când aceasta este
cunoscută, apare, la scurt timp de la producerea acesteia, o înroșire a pielii, bine
delimitată, pe o anumită suprafaţă din zona cu risc de apariţie a edemului limfatic
sau cu edem limfatic manifest, însoţită de durere locală, încălzirea pielii,
accentuarea edemului, adică semnele tipice de inflamaţie.
Debutul este brusc, cu frisoane intense si febra ridicata (38-40 oC), stare
generală alterată, senzaţie de oboseală, greaţă.
Incubatia dureaza 1-3 zile, maxim 7 zile.
Deosebită și caracteristică este instalarea rapidă a erizipelului, precum și
evoluţia sa rapidă (ceea ce face necesară și rapiditatea în administrarea
tratamentului, de la primele semne de erizipel).

Erizipel grav la nivelul braţului cu edem limfatic

 Înroșirea pielii este, în general, destul de intensă, fiind descrisă, în mod
clasic, ca o culoare roșie ca focul, pielea devenind sticloasă, datorită faptului că
este foarte întinsă și subţiată, sub presiunea exercitată de lichidul de edem.
Erizipelul este, cel mai frecvent, unilateral, chiar în cazul în care edemul
limfatic afectează ambele membre inferioare sau superioare, deoarece infecţia
apare în teritoriul din vecinătatea leziunii cutanate care a funcţionat ca poartă de
intrare a infecţiei. Erizipelul poate fi bilateral doar în cazuri excepţionale.
Cazurile cele mai frecvente sunt formele clinice de intensitate medie,
când roșeaţa este mai puţin intensă și lipsește febra.

Formă ușoară de erizipel la nivelul piciorului

În unele cazuri, înroșirea pielii este foarte ușoară și doar senzaţia locală
dureroasă, ca de arsură sau starea subfebrilă ajută la a stabili că este vorba de un
erizipel.                
Cele mai severe forme de infecţie sunt erizipelul bulos, hemoragic,
flegmonos, gangrenos sau necrotizant.               
 DIAGNOSTIC
Sunt necesare mai multe explorari diagnostice:

 teste de inflamatie: VSH, leucocitoza cu neutrofilie, proteina C-reactiva;

 explorarea functiei renale;
 examen bacteriologic direct si cultura din leziunea solutiei de continuitate;
 serodiagnostic: pentru erizipel biopsie profunda; pentru erizipel:
antistreptokinaze, antistreptodornaze B;
 examen bacteriologic prin aspirat tisular: examen direct colorat Gram,
cultura.

TRATAMENT

Tratamentul in cazul acestei boli infectioase a stratului superficial al

pielii este administrarea de penicilina. In cazul pacientilor care sunt alergici la
penicilina, medicul poate folosi eritromicina sau cefalexina.
Cand persoana primeste tratamentul corespunzator cat mai rapid, aceasta
infectie se va vindeca, fara sa existe efecte de durata. Lasata netratata, infectia
poate duce uneori la complicatii grave.
Atat erizipelul, cat si celulita infectioasa sunt tratate cu antibiotice.
Medicamentele sunt administrate direct in vena. In cazurile mai blande ale
infectiei, tabletele pe baza de antibiotic sunt suficiente.
Tipul exact de antibiotic necesar va fi ales in functie de mai multi factori,
cum ar fi tipul de bacterie pe care medicii cred ca pacientul o are in piele. Pentru a
verifica progresul tratamentului, zona infectata a pielii este demarcata cu un pix
marker special.
In acest mod, medicul poate vedea daca antibioticele au un efect si daca
infectia si roseata pielii dispar.
De asemenea, este bine ca pacientul sa mentina zona umflata cat mai
racoroasa si sa aplice genul de comprese recomandate de medic. Medicamentele
antiinflamatoare, precum ibuprofenul, pot fi folosite pentru a calma durerea si
pentru a reduce febra pacientului.