Timusul

Deşi timusul este un organ puţin cunoscut al organismului nostru, are o funcţie extrem de importantă.
Face parte din sistemul limfatic, alături de amigdale, amigdale faringiene şi splina. De asemenea, face
parte şi din sistemul endocrin.

Funcţii

Funcţia principală a timusului este de a produce lifocite celule T, esenţiale pentru sistemul
imunitar. Acestea ajută la distrugerea celulelor infectate sau canceroase. Mai mult, celulele T
create de timus ajută şi celelalte organe ale sistemului imunitar să crească.

În ultima vreme, acestor celule li s-a acordat foarte multă atenţie datorită capacităţii lor de a
putea fi donate celor cu nevoie. „Timusul este principlul donator de celule pentru sistemul
limfatic, aşa cum măduva oaselor este donatorul de celule pentru sistemul cardiovascular”,
conform unei lucrări intitulată The Thymus: A Forgotten, But Very Important Organ, publicată în
NLM (National Library of Medicine) din SUA.

Dimensiunea şi forma

Timusul este localizat în piept, sub claviculă. Este relativ mare la nou-născuţi şi creşte până la
pubertate. Din perioada de adult, însă, începe să scadă în dimensiuni şi devine înlocuit de
grăsime. La persoanele în vârstă, poate cântări numai 5 grame.

Pe măsură ce devine mai mic, organul devine din ce în ce mai puţin important. Conform
Encyclopedia Britannica, „înlăturarea organului la adulţi are efecte minore, dar atunci când
timusul este înlăturat la nou-născuţi, celulele T din sânge şi ţesutul limfatic sunt epuizate, iar
problemele sistemului imunitar cauzează boli care pot fi fatale”.

Timusul are numele datorită formei sale de frunză de cimbru. Are doi lobi separaţi de o medulă
şi un cortex periferic.

Boli şi condiţii

Cele mai comune boli asociate timusului sunt aplazia limfoidă, miastenia gravis şi
hipogamaglobulinemia.

Aplazia limfoidă poate fi cauzată de propriile celule imunitare ale organismului care atacă
celulele stem generatoare de sânge. Se poate întâmpla atunci când timusul are o tumoare.
Transfuziile de sânge pentru a creşte nivelul de globule roşii şi terapia care inhibă sistemul
imunitar reprezintă tratamente pentru această condiţie.

Miastenia gravis are loc atunci când timusul este anormal de mare, producând anticorpi care
blochează sau distrug receptorii muşchilor. Acest lucru duce la slăbirea muşchilor. La fel ca în
cazul anterior, pentru tratament se pot administra medicamente care inhibă sistemul imunitar, dar
se pot administra şi medicamente care ajută la comunicarea dintre nervi şi muşchi.
Hipogamaglobulinemia este o condiţie în care corpul nu produce suficienţi anticorpi. Nou-
născuţii, de obicei, îşi revin fără intervenţie medicală.

Tonifierea timusului pe cale naturala

Fiecare este interesat, chiar si daca nu in mod direct, de posibilitatea vindecarii cancerului.
Astfel, prin tonifierea acestei pretioase glande, timusul, ne putem redobandi sanatatea.

Dar tonifierea acestei glande nu pare usor de realizat. In fapt, timusul este minuscul pe de o
parte, si pe de alta parte inaccesibil din exterior, fiind protejat de stern.

Exista doua posibilitati pentru a-l stimula: una prin interiorul toracelui, alta prin tonifierea
suprarenalelor, pentru ca exista o corespondenta intre acestea si timus. Sa abordam prima optiune
si sa vedem prin ce exercitiu fizic putem realiza acest lucru.

Acest exercitiu fizic este pozitia "Lumanarii", pe care, multi dintre noi, am invatat-o inca de la
gradinita. Intinsi pe spate, ridicam picioarele in pozitie verticala, sprijinindu-ne spatele cu
mainile.

Presiunea barbiei asupra sternului comprima glanda tiroida si o tonifica, aceasta fiind o veriga
importanta in lantul sistemului endocrin. Executia pozitiei lumanarii determina un aflux sanguin
sporit in lobii pulmonari superiori, adica in regiunea claviculara, si asigura o irigatie mai buna a
acestei zone.

In timp ce o realizam, putem folosi puterea mentala a vizualizarii interioare. Se stie ca respiratia,
forta vitala, urmeaza comenzile mentalului. Daca ne dirijam gandirea catre un organ oarecare,
forta vitala va urma traseul vizualizat mental, si in consecinta, circulatia sanguina prin acel organ
se va ameliora.

Asezati in pozitia lumanarii, respirati cat mai lent si mai profund, inspiratia si expiratia sunt
egale. In plus, aerul este franat prin contractia glotei, ceea ce va face ca sa auzim un zgomot usor
la trecerea aerului. Franarea modifica presiunea intratoracica astfel: la patrunderea aerului
depresiunea intratoracica creste, iar la iesirea lui, presiunea intratoracica se va mari. Aceste
modificari de presiune actioneaza asupra timusului ca un veritabil masaj respirator, dulce, bland
dar eficace.

Pentru a intensifica fluxul fortei vitale, ne concentram in regiunea timusului, deci in spatele
sternului, la nivelul barbiei, care preseaza pe piept. Intreaga atentie este focalizata in aceasta
zona, la fel si suflul. Este dificil sa simtim glanda la nivel fizic, dar acest lucru nu este atat de
important, deoarece prin aceasta tehnica, intreaga zona este vitalizata, inclusiv timusul.

Un alt exercitiu este cel in care ne asezam pe spate, ridicam picioarele ca la lumanare, dar le
ducem in continuare spre cap, pana atingem cu degetele de la picioare solul. Barbia preseaza, de
asemenea, sternul. Totusi, afluxul de sange sub actiunea gravitatii este mult mai redus in raport
cu pozitia lumanarii.
Exercitiile fizice si tehnicile de respiratie

A doua optiune este cea in care putem influenta timusul in mod indirect, prin tonifierea
suprarenalelor. Tonifierea le hraneste, normalizeaza activitatea si intensifica circulatia in
suprarenale si rinichi.

Posturile care genereaza efecte deosebite in acest sens sunt: "Balansoarul" (intinsi pe burta, ne
prindem de picioare cu mainile si ne balansam in fata si in spate) si pozitia "Cobrei" (intinsi pe
burta ne sprijinim in maini, radicand partea superioara a trunchiului, capul se va lasa usor pe
spate).

Exercitiile de respiratie constienta sunt cele care actioneaza asupra plamanilor, inimii, toracelui,
si implicit, asupra timusului.