Principalele sindroame neurologice posttraumatice

1. Comoția cerebrală reprezintă o manifestare clinică minimă și total

reversibilă, care nu are substrat morfopatologic. Ea apare imediat după traumatism
sub forma unei pierderi de cunostiință de durată variabila (ordinul minutelor). În
momentul observației se poatre pune dg doar de pierdere de cunostință. Dg. De
comioție se va face numai retrospectiv atunci cand vor apărea tulburări neurologice
imediate sau tardive. Obiectivarea unor semne neurologice imediate dsau tradive
infirma dg de comoție. Tulburări postcomoționale nu exista pt ca ea nu are substrat
morfologic.
2. Contuzia cerebrala constituie mai mult o notiune morfologica,
manifestările clinice fiind extrem de variate în raport cu intensitatea si localizarea
leziunii cerebrale, cu felul contuziei (corticală sau difuză). In mod practic, și in
functie de gravitatea modificărilor morfologice, contuzia cerebrală se clasifică de
catre clinicieni in minora și grava, cu coma de 1-4 grade sau depășită. Pt. clinicieni
contuzia minoră e o alterare a stării de cunoștiință cu durată < 1 h cu sau fără
semne neurologice discrete – toate cu tendință la remisiune. E necesară constatarea
unor semne obiective: modificări EEG, LCR, hemipareze etc. Contuzia medie e
definită de clinicieni ca o abolite a stării de cunoștiință de durată de mai multe ore
sau zile și care se asociază cu evidente semne neurologice, putând fi difuză sau
predominantă la un emisfer sau lob cerebral. Contuzia gravă manifestată clinic cu
comă de diferite grade și durată de ore sau zile, este asociată cu semne neurologice
evidente, persistente și urmate de sechele sau determină moartea, fie direct, fie prin
complicații locale sau generale.
Sindromul de compresie cerebrală posttraumatică este determinat mai frecvent de
hematoamele epidurale și suarahnoidiene. Compresia cerebrală secundară
edemului cerebral sau prin hematoame intracerebrale ori hemorafgii
intraventriculare impune examinări atente, ridicând adesea problema dg diferențial
cu afecțiunile patologice. Simptomele principale în sindromul de hipertensiune
intracraniană sunt: cefalee, vărsături, staza papilară.