1

SINDROM PSIHO-ORGANIC IN TCC

TCC pot fi produse în cadrul politraumatismelor sau izolat. Ele pot avea variate forme de
prezentare şi evoluţie clinică.
După cum se ştie, creierul, din cauza complexităţii sale funcţionale, răspunde la factorul
traumatic adesea neaşteptat, polimorf, aproape individualizat de la caz la caz.
În clasificarea TCC, noţiunea de traumatism închis sau deschis trebuie să aibă un rol
secundar şi nu este o noţiune fundamentală. Sunt cazuri de aşa-zise TCC închise care se pot
complica cu o meningo-encefalită fără a detecta o fisură a lichidului croniocerebral sau
fractură de sinusuri.
De aceea o clasificare a TCC a fost totdeauna dificilă datorită, pe de o parte complexităţii
acestora, iar pe de altă parte a caracterului lor evolutiv.
Pentru clasificarea neurotraumatologiei trebuie să se ţină seama de natura efectelor
traumatice induse, care rezultă din sumaţia factorilor fizico-mecanici şi a celor biologice
asupra structurilor capului (creier, meninge, vase, os, scalp).
Unele dintre aceste efecte sunt imediate, altele se dezvoltă ulterior după impact.
Pentru o decizie terapeutică şi o apreciere prognostică este mai puţin important să cunoaştem
natura mecanismului traumatic, dar este de o importanţă decisivă să ştim dacă efectul
traumatic imediat este primar (comoţie, contizie, dilacelare) sau unul secundar (revărsat
sanguin sau lichidian intracranian, sau unul subsecvent (edem central, colaps cerebro-
ventricular).
Consecinţele TCC se pot clasifica, astfel:

- Imediate:
- Plăgi ale scalpului şi fractură cutie craniană
- Neurologice:
Comoţie cerebrală
Contuzie cerebrală
Dilacerare cerebrală
- Subsecvenţe:
- Edem cecebral
- Colaps cerebro-ventricular (pierdere lichid cefalorahidian
- Secundare:
- Hemoragice:
hematom extradural
hematom subdural
hematom intraparenchitar
- Nehemoragice:
meningită
fistulă lichid cefalorahidian
- Leziuni vasculare intracraniene:
- Ocluzii traumatice ale diferitelor vase de sânge
- Fistulă arterio-venoase

1
 2
- Anevrism posttraumatic (dilatarea peretelui arterial într-o anumită regiune cu
risc de a se rupe şi sângera)
- Efecte evolutive
- Abcesul cerebral
- Hidrocefalee internă (creşterea cantităţii de lichid cefalorahidian intracranian şi
apariţia semnelor de risc)
- Epilepsie posttraumatică
- Encefalopatie posttraumatică
- Fongusul central (hernierea creierului prin plagă)
- Efecte secundare:
- Stare vegetativă persistentă
- Sindrom de mutism akinetic
- Rigiditate decorticală
- Rigiditate decerebrală

Tulburări psihice
Tulburările neuropsihice sunt in raport cu sediul şi felul leziunii.
După TCC, tulburările psihice pot fi:
- Acute: ititabilitate, confuzie mintală şi agitaţie psihomotorie, delir traumatic,
obnubilare

- Cronice: tulburări de memorie şi orientare, sindromul Korsakov caracterizat prin

tulburări de memorie şi stare confuzivă;

Pe primul plan, după un TCC se situează pierderea stării de conştienţă cu durată

variabilă şi intensitate de la obnubilare la comă.
La ieşirea din comă sau uneori şi în comoţie mai mare, se poate instala o stare
de confuzie mintală şi agitaţie psihomotorie, alteori delir traumatic cu
halucinaţii vizuale sau auditive).
După delirul traumatic, poate urma sindromul Korsakov caracterizat prin
tulburări de memorie şi stare confuzivă.
Aceste tulburări se pot vindeca în 2-3 săptămâni sau se pot croniciza.

- Tulburări psihice tardive postraumatice sunt:

- Cerebro-astenia posttraumatică
- Demenţa postraumatică
- Epilepsia posttraumatică

Leziunile centrale sunt degenerative, abiotrofice, iar tabloul clinic este polimorf.

Simptomatologia psihică poate să apară după TCC de intensităţi diferite cu efecte lezionale
mici, mijlocii sau majore (grave).
În unele cazuri apare după un TCC mic sau după traumatisme multiple repetate, cum se
întâmplă la fotbalişti, boxeuri, ruigbisti.
În TCC grave, tulburările psihice pot apărea după un grad de remisiune.

2
 3
Evoluţia este mai lentă sau mai rapidă şi pot să apară succesiv sau simultan semne
neurologice şi psihice.

Efectele traumatice tardive pot evolua după sămpămâni, luni sau ani de zile de la accident,
datorită unor cauze locale iritative la care se pot adăuga factori favorizanţi.
Encefalopatia posttraumatică este un sindrom anatomo-clinic evolutiv, cronic, care se
dezvoltă de obicei tardiv.
O formă particulară de tulburare psihoorganică asociată cu epilepsia, o constituie
encefalopatia cronică a boxeurilor şi ea se datorează TCC repetitive cu efecte cumulative.

Tulburările mintale sunt progresive. Scăderea posibilităţilor intelectuale, instabilitatea

emoţională şi o marcată diminuare a atenţiei fac bolnavul nesociabil. În cele din urmă, starea
psihică este grav deteriorată. Personalitatea anterioară a pacientului joacă un rol important.

De menţionat că în sindromul psiho-organic determinat de TCC inversarea ritmului somn-

veghe cu agitaţie psihomotorie marcată în cursul nopţii şi somnolenţă ziua este foarte
frecvent.

Simptomatologia se agreavează la pacienţii cu antecendente de boli psihice, consumatori de

alcool, de droguri, cei care au lucrat în mediul toxic sau prezintă alte afecţiuni (hepatice,
renale).

De remarcat că aunci când TCC este însoţit de edem cerebral sau există tendinţa a se produce
hidrocefalie, administrarea de antiedematoase cerebrale are efecte spectaculoase,
comparativ cu medicaţia sedativă.
Tratamentul este simptomatic şi vizează combaterea factorului depresiv, cefaleea, insomnia
sau agitaţia psihomotorie.
Este foarte important tratamentul bolilor asociate.
Psihoterapia şi terapia operaţională ocupă un loc important în recuperarea acestor pacienţi.

De menţionat că tratamentul trebuie individualizat de la caz la caz şi de la o etapă la alta a

bolii, cu supraveghere atentă clinică şi imagistică (pentru a surprinde eventuale complicaţii
care necesită intervenţie chirurgicale (hematom în doi timpi, hidrocefalie, abces cerebral, etc.
Integrarea socială a pacienţilor este de asemenea de o importanţă deosebită, rolul familiei
alături de personalul medical fiind foarte important.