UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Hemiplegia

Student: Radu Florentina-Adriana

Profesor: Conf. Univ. dr. Mircea Slavila

Kinetoterapie si motricitate speciala

An III

1
 Hemiplegia

Prin termenul de hemiplegie se desemnează o perturbare tonico-motorie consecutivăunei leziuni

unilaterale a căii piramidale la nivelul neuronului motor central, antrenând tulburăricontrolaterale când
leziunea cauzată este situată deasupra decusaţiei bulbare şi ipsilaterală cândleziunea este sub acest
nivel. Această definiţie se remarcă prin faptul că aduce în prim planactivitatea motorie ca ansamblu,
indivizibila, responsabila de executarea mişcărilor, menţinerea posturii şi atitudinii corpului.

Accidentul vascular cerebral rezultǎ din restricţia sanguinǎ cǎtre creier şi cauzeazǎleziunea neuronilor.
Deficitul motor controlateral, rezultat dupǎ accident vascular cerebral estecaracterizat de paralizie ,
hemiplegie sau scǎderea parţialǎ de forţǎ, hemipareza, şi este şituat pe partea corpului opusǎ sediului
leziunii cerebrale.

Debutul hemiplegiei este de obicei brusc, cu sau fără stare de comă. Cu cât leziuneacerebrală este mai
întinsă şi atacul a fost mai brutal, cu atât mai puternică şi mai întinsă este paralizia. În primă fază se
instalează flascitatea, manifestata prin lipsa totală a tonusuluimuscular şi a miscarilor active.

Hemiplegia spasmodicǎ apare dupǎ perioada de hemiplegie flascǎ. Se caracterizeazǎ prin prezenta forţei
musculare, de obicei diminuatǎ mult, contractura şi reflexe exagerate, semnulBabinski prezent, apar
sinkinezii.

Din punct de vedere al evaluării şi al evoluţiei afecţiunii, al restabilirii funcţiilor afectatela un bolnav
hemiplegic, siluind in considerare cele doua stari specifice evolutiei bolnavuluihemiplegic-flasciditatea,

2
caracteristica stadiului acut, si spasticitatea, specifica, partial, stadiului post acut, si care devine
caracteristica stadiilor de covalescenta si cronic, sau sechelar,-siaspectele clinice specifice fiecarui stadiu
de evolutiei bolnavului hemiplegic, este necesaraetapizarea si impartirea acesteia in etape de evolutie
denumite stadii dupa cum urmeaza:

1.stadiul I – acut

2.stadiul II - post acut

3.stadiul III - de covalescenta

4.stadiul IV - cronic sau sechelar

O clasificare topografica a hemiplegiei:

1. hemiplegiile de origine corticala.

Ele apar ca si rezultat al unor leziuni la nivelul ariei motorii. F rar se intampla ca leziunea sa cuprinda
intreaga arie motorize. Este aproape imposibil ca accidental sa intereseze tot hemicorpul. De regula
o constituie hemiplegiile parcelare in care cel mai adesea afectarea se produce in mod deosibit la
membru superior si fata si mult mai rar la membrul inferior. Uneori aceste hemiplegii se pot extinde
posterior, cuprinzand si ariile parietale, se exprima clinic prin tulburari de sensibilitate. Tulburarile
de sensibilitate se pot forma de la anestezie. Caracteristica e un deficit predominant distal. In plus
pot sa apara ataxia corticala si astereognozia. Daca e vb de o leziune care apare in lobul stg apar
tulburari de vb si tulburari de schema corporala. Exista riscul extinderii in profunzime a accidentului
si dak se formeaza intereseaza teritoriile temporooccipitala => hemianopsia omonima laterala (pac
pierde capacitatea de a vedea in jumatatea laterala a campului vizual pe partea afectata,
hemiplegica). Exista si mai multe variante clinice: hipertonii spastice intense, tulburari psihice.
Hemplegiile corticale au tulburari psihice: tulburari de afectivitate, comportament, intelectuale si ale
fctiei de cunoastere. Tulburarile de afectivitate apar dak e lezat lobul frontal, pp euforie si un
comportament ilar din partea subiectului, uneori poate sa mearga si cu bulimie. Tulburarile de
activitate = subiectul isi pierde initiative si indifferent ce solicita sa faca nu finalizeaza. Tulburarile de
comportament = lipsa simtului critic, subiectii au reactii necenzurate si de foarte multe ori au o
oscilatie de comportament. Tulburarile intelectuale = subiectii incep sa aibe vicii de atentie si
memorie, amenziile recente. Tulburari ale fctiei de cunoastere = sunt dezorientati temporospatiali.

3
2. hemiplegiile capsulare, in care leziunea intereseaza spatiul ingust dintre thalamus si nucleul reticular
si sunt caracterizate de o leziune obligatoriu totala. Caracteristici: sunetul e f spastic, deficitul motor e
global, de obicei leziunea motorie e pura. Din pacate apar la oamenii tineri si e deosebit de spastic si
intereseaza intreg hemicorpul. Exista o sg exceptie: forma in care accidental depaseste capsula si aj la
talamusul unde se adauga durerile intense de tip talamci.

3. hemiplegiile de trunchi cerebral, apar asa numitele hemiplegii alterne. Caracteristicele acestor
hemiplegii sunt deficitul motor total opus leziunii la care se adauga tulburarile caracteristicilor nervilor
cranieni atinsi dar de aceeasi parte. Exista hemiplegii de peduncul cerebral, hemiplegiile protuberantiale
si hemiplegiile bulbare.

4. hemiplegiile medulare sunt mult mai rare. Ca si caracteristice ele sunt de aceeasi parte cu leziunea,
respecta fata si apar sub forma sindromul Brown, in conditile in care leziunile se produc deasupra lui C5.
in acest caz se produc tulburari de sensibilitate superficiala, tulburari profunda de aceeasi parte, apare o
disociatie sielincomielinica de parte opusa si e conservata sensibilitatea tactila e conservata bilaterala.

Cauzele producerii hemiplegiei la adult sunt numeroase:

1. accidentele vasculare central

Acestea pot fi:
o accidente vasculare hemoragice, care sunt produse de ruperea unui vas de sânge
pefondul hipertensiunii arteriale sau de ruperea unui anevrism congenital.Hemoragia
centrală debutează brusc, cu dureri de cap, vomă, delir, pierderea cunoştinţeişi
instalarea deficitului motor.

o accidente vasculare ischemice. Ischemia cerebrală este produsă de

întrerupereacirculaţiei sanguine în arterele intra sau extra craniene. Această obstrucţie

4
 poate fi produsă de plăcile aterosclerotice sau de alte boli (arterita, boală reumatică a
inimii)Simptomele se dezvoltă rapid şi pot fi diferite în funcţie de localizarea ocluziei
vasculare.

2. hemiplegii datorate compresiunii cerebrale.

Acestea sunt datorate formatiunilor tumorale iar evoluţia este în general lentă. Tumorile pot fi
benigne sau maligne (canceroase). Evoluţia pacientului va fi, în cele mai multedintre cazuri, în
concordanţă cu tipul formatiunii tumorale.

3. hemiplegii datorate traumatismelor cranio – cerebrale

Cauzele acestor traumatisme pot fi numeroase: accidente rutiere, căderi, agresiuni,accidente de
sport, accidente domestice, plăgi produse de urme de foc etc.În afară de pierderea capacităţii de
mişcare şi a tulburărilor de sensibilitate, hemiplegiilemai pot fi însoţite de: afazie, tulburări
psihice, tulburări de echilibru.

Cauzele cele mai comune sunt:

1. Tromboza

2. Embolismul

3. Hemoragia cerebrala

Ateroscleroza este factorul major care duce la obstructia arterelor cerebrale. Placa de aterom
favorizeaza aderarea plachetelor rezultand trombi, care duc la ischemie si infarct cerebral.

Embolia este data de materii care se deplaseaza prin vasele sanguine. Acestia pot fi trombi,
grasime, aer, bacterii, etc. Cel mai frecvent se asociaza cu boli cardiace cum ar fi stenoza mitrala,
infarctul miocardic, aritmiile, etc.

Hemoragia apare in urma rupturii unui vas cerebral cu inundarea creierului si se datoreaza:

· Hipertensiunii arteriale (HTA) si aterosclerozei care slabeste vasul. Cand hemoragia

este masiva, moartea apare in cateva ore;

5
 · Ruperea unui anevrism (dilatatii arteriale innascute de obicei) in special la tineri.

Prevenire:

- controlul tensiunii arteriale;

- combaterea aterosclerozei si prevenirea accidentelor trombembolice;

- decelarea precoce a compresiunilor cerebrale - investigaţia cu tomograful sau RMN imediat ce
apar semne ale bolii (dureri de cap, greţuri, ameţeli etc.). O înlăturare precoce a formatiunii
tumorale poate face tratamentul de recuperare mult mai simplu şi mai eficace.
- prevenirea traumatismelor cerebrale - hemiplegiile provocate de traumatisme cerebrale pot fi
evitate dacă vom lua unele măsuri de protecţie. Astfel, când mergem cu bicicleta, este bine să
purtăm o cască de protecţie, când mergem cu maşina este bine să folosim centura de siguranţă
care, în caz de accident rutier, ne fereşte de a fi proiectaţi prin parbriz. Când mergem la
vânătoare este bine să nu stăm pe direcţia de tragere a partenerilor de plăceri cinegetice.
Odată hemiplegia instalata, pacientul va intra în sfera de activitate a echipei de recuperare, care
este formată din medici de diverse specialităţi, kinetoterapeuţi, ergoterapeuţi, logopezi,
asistente medicale şi infirmiere.

Factorii de risc:
 Factorii majori sunt HTA si functia cardiaca deficitara;

 Diabetul, obezitatea.

 Fumatul

 Sedentarismul

 Stresul

 Cresterea colesterolului sanguine

6
  Predispozitia genetica.

Tratamentul medical

Medicatia are un rol secundar si efectele sale se observa mai ales in formele usoare. Aceasta medicatie
este legata de evolutia bolii si de aparitia unor complicatii.

- Medicatia anticonvulsivanta – obligatorie daca din tabloul clinic al bolii fac parte convulsiile;
obisnuit se administreaza fenobarbital.

- Medicatia tranchilizanta – adeseori necesara; diazepamul este cel mai folosit, deoarece nu este
hipnotic. Alaturi de acest efect induce relaxare la nivelul spasmului si totodata are si efect
anticonvulsivant. Se administreaza al copii aniosi, hiperexcitabili sau cu o hipertonie marcata. Dozele vor
respecta varsta, greutatea si gravitatea cazului. Din aceeasi clasa se mai pot administra Napotonul cu
calitati anxiolitice si sedative. Uneori acestea doua se pot asocia.

- Medicatia neuroleptica – se apeleaza la aceasta pentru eliminarea simptomelor psihotice, fie de

acomodare, fie organice, legate de leziunea encefalica. Se recomanda clordelazinul, levopromazina,
lyogen-ul.

7
- Medicatia decontracturanta - la copii peste 3 ani se pot lua in calcul si Mydocalmul si
Clorpromazina pentru a accentua relaxarea musculara.

- Medicatie neurotrofica – vitamine din grupul B, acidul adenozintrifosforic, glicocolul, lecitina, au

efect benefic

- Medicatie trofica generala – vitamine (D, A, E, C), preparate din calciu, Decanofort.

Tratamentul ortopedico-chirurgical

a. Tratamentul ortopedic

Consta din utilzarea de orteze (aparate gipsate, aparate ortopedice), care sunt adecvate cazului, si se
recomanda mai ales pentru afectiunile insotitoare ale I.M.C.: luxatia de sold, scolioza, etc. De asemena
se mai pot utiliza aparate ortopedice pentru piciorul equin, pentru genu recurvatum, pentru membrele
superioare pentru a mentine extensia pumnului.

De asemenea se pot folosi mijloace de locomotie adaptate varstei (carucioare, triciclete speciale,
fotoliul rulant, adaptari de mobilier).

b. Tratamentul chirurgical

Acesta se adreseaza unor afectiuni precum:

- Piciorul equin – alungirea tendonului achilean devine necesara cand spasmul tricipital nu mai poate
fi controlat prin kinetoterapie.

- Genu flexum – atunci cand retractia reala a ischiogambierilor este mai mare de 30s.

- Soldul – adductia soldului se trateaza chirurgical atunci cand contractura adductorilor are un efect
negativ asupra achizitiei motorii a unei faze superioare de dezvoltare

- Membrul superior – chirurgia este rar indicate

Fizioterapia

Mijloacele fizice sunt clasificate in doua categorii:

8
- mijloace care se adreseaza troficitatii generale, proceselor de crestere si de aparare
(climatoterapia, balneoterapia, helioterapia, talasoterapia – de preferat zonele cu climat sedtiv, de
coline, de zone impadurite)

- mijloace specifice.

Factorii balneari utilizati sunt apele actratoterme slab radioactive, cele sarate slab concentrate si apele
sulfuroase sub forma de bai calde. Baile calde reprezinta un mijloc controversat – copii manifesta o
relaxare psihosomatica apreciabila, procedurile pasive sunt acceptate mai usor, iar copilul raspunde mai
bine la solicitari pentru actiuni voluntare, obositoare. Baia peste 35s este suportata greu de copilul
spastic, care prezinta sub influenta ei, fenomene de oboseala rapida si o stare de neliniste.

Dintre mijloacele specifice se utilizeza:

- Ionizarile transcerebrale – folosesc clorura de potasiu, clorura de sodiu, iodura de potasiu sau clorura
de calciu; se aplica un pol pe frunte si unul in regiunea cervico-occipitala, se foloseste un curnt de 0,5-2
mA mp de 6 – 10 min. Contraidicatiile sunt reprezentate de comitialitate, sechele recente de encefalita
sau meningo-encefalita, factor E puternic exprimat.

- Ionizarea longitudinala – se aplica la membre si are indicatia pentru prevenirea atrofiei.

- Galvanizarea decontracturanta – se foloseste pentru decontracturarea ischiogambierilor, relaxarea

flexorilor soldului, adductorilor coapsei; se recomanda electrozi plati mici, de 3-4 mA, 6 – 10 min.

- Faradizarea – sau terapia cu impulsuri excitatorii – curent de 50 Hz, de forma triunghiulara, 4-6 mA, 8 –
10 min, cu frecventa de 6 -8 impulsuri pe minut. se utilizeaza pentru marirea capacitatii de contractie a
gambierului anterior, a cvadricepsului, a peronierilor, iar la membrele superioare, a extensorilor
degetelor si pumnului.

9
 Programul de recuperare utilizat

In functie de situatia particulara si nivelul de evolutie al copilului s-a aplicat programul de kinetoterapie
diferentiat din punct de vedere al complexitatii sau dozarea a fost modificata.

Kinetoterapia a cuprins metoda Bobath, elemente din matoda Vojta si Le Metayer plus tehnici de
relaxare, exercitii de stimulare a echilibrului si reeducare a mersului.

Metodologia programului kinetic

1. Exercitiile sa fie usor de inteles sau sa se explice pe intelesul copilului si sa fie usor de executat

2. Exercitiile se vor executa initial din pozitii cu baza mare de sustinere si ulterior baza se va micsora
treptat

3. Exercitiile vor fi adaptate i functie de fiecare caz in parte (forma clinica, nivelul de gravitate al bolii,
boli asociate)

4. Sa fie variate pentru a evita monotonia

5. Sa solicite efort progresiv: ritmul si intensitatea activitatilor sa creasca,iar perioadele de repaos sa

se scurteze

6. Sa se execute permanent sub supravegherea cadrelor de specialitate pregatite tehnic si cu

remarcabile calitati pedagogice

7. Programul kinetic standard va avea o anumita ordine

8. Fiecare exercitiu propus se va executa intr-o serie de 5 – 10 executii in functie de fiecare caz in
parte

Programul de kinetoterapie a cuprins programul standard:

1. Exercitii de decontracturare la inceputul sedintei – aprox. 10 – 15 minute

2. Exercitii pentru dezvoltarea miscarilor importante – aprox. 10 minute

3. Exercitii pentru membre si trunchi - aprox. 15 minute

10
4. Exercitii de echilibru - aprox. 15 minute

O data pe saptamana o sedinta de recuperare va cuprinde etodele de facilitare neuro-proprioceptive.

Programul propus va contine:

1. Exercitii de decontracturare 10 – 15 min

2. Exercitiile pentru miscari importante 5 – 10 min

3. Exercitii pentru membre si trunchi 12 min

4. Exercitii de echilibru 5 min

5. Terapie ocupationala 15 min

O data pe saptamana o sedinta de recperare va cuprinde metodelede facilitare neuro-

proprioceptiva;

Programul de exercitii executat acasa va dura intre 10 – 15 min.

PROGRAMUL KINETIC PENTRU DECONTRACTURARE

Reducerea spasticitatii care este frecventa la copii cu I.M.C. este foarte importanta pentru ca miscarea
sa se faca fara efort fizic deosebit.

I. Pozitii reflex-inhibitoare

1. pentru membrul superior si trunchi

- Extensia cefei si trunchiului

- Rotatia externa a umarului

- Extensia completa a cotului cu antebratul in supinatie

- Pumnul si degetele in extensie cu policele in abductie maxima

2. pentru membrul inferior

11
- Soldul in flexie, abductie si rotatie externa

- Genunchiul in flexie; eficienta posturii creste prin flexia piciorului si abductia halucelui

II. Diagonalele Kabat

a. Diagonala 1 – miscarea de jos in sus (pt membrul superior: flexia-adductia-rot. ext.)

pozitia initiala:

. umar extensie, usoara abductie, rotatie interna

. antebrat – pronatie maxima

. mana – extensie, adductie

. degete – extensie; police – extensie,abductie

miscarea consta din:

. degete – flexie; police – flexie, adductie

. mana - flexie, abductie

. antebrat – supinatie

. umar – adductie, flexie, rotatie externa

b. Diagonala 1 – miscarea de sus in jos (pt. membrul superior: extensia – abductia – rotatia interna)

pozitia initiala:

. umar – flexie, adductie, rotatie interna

. antebrat – supinatie

. mana – flexie, abductie

. degete – flexie; police – flexie, adductie

miscarea consta din:

12
. degete – extensie; police – extensie, abductie

. mana – extensie, adductie

. antebrat – pronatie

. umar – extensie, abductie, rotatie interna

. scapula – adductie

c. Diagonala 2 – miscare de jos in sus (pt. membrul superior) – flexia – abductia – rotatia externa

pozitia initiala:

. umar - extensie, adductie, rotatie interna

. mana - extensie, adductie

. antebrat – pronatie

.degete – flexie; police – flexie, abductie

miscarea consta din:

. degete – extensie; police – extensie

. mana – extensie, abductie

. antebrat – supinatie

. umar – flexie, abductie, rotatie externa

. omoplat – adductie

d. Diagonala 2: miscarea de sus in jos (pt. membrul superior – extensie - adductie - rotatie interna)

pozitia initiala:

. umar - flexie, abductie, rotatie externa

13
. antebrat – supinatie

. mana – extensie

. degete – extensie; police – extensie

miscarea:

.degete – flexie; police- abductie

.mana – flexie, adductie

. antebrat – pronatie

. umar – extensie, adductie, rotatie interna

. omoplat – abductie

e. Diagonala 1 – miscarea de jos in sus (pt. membrul inferior: flexia – adductia- rotatia externa)

pozitia initiala:

. coapsa – extensie, abductie, rotatia interna

. genunchi – extensie

. picior – extensie, pronatie

. degete – flexie

miscarea:

. degete – extensie

.picior – flexie, supunatie

.genunchi – extensie

. coapsa- flexie, adductie, rotatie externa

14
f. Scheme pentru cap si gat –pacientul in decubit dorsal, cu capul in afara mesei

. extensia capului cu rotatie spre dreapta

. flexie cu rotatie spre stanga,pana cand barbia atinge clavicula si invers

g. Schemele pentru trunchi

. pacientul in decubit lateral – cu o mana pe frunte si cealalta pe genunchi se face flexia trunchiului

. in decubit lateral – cu o mana pe ceafa, antebratul pe coapse deasupra plicii poplitee, se executa
miscarea: extensii ale capilui, trunchiului si membrelor inferioare

. asezat – cu priza pe umeri se opune flexiei trunchiului

. asezat – cu priza pe fata posterioara a umerilor se contreaza extensia trunchiului

III. Metoda Le Metayer

a. Pacientul in decubit dorsal cu membrul superior de decontracturat intins pe langa trunchi in usoara
abductie

- miscarea: - extensia – pumnului

- flexia – antebrat pana la 90s

- se schimba prizele – flexia – brat

- palma se fixeaza pe suprafata de sprijin in apropierea articulatiei pumnului, degetele orientate caudal,
se roteaza dgegtele prin exterior si se extinde membrul superior pe langa ureche apoi se revine la pozitia
initiala.

b. Pacientul sezand in fata oglinzii:

- flexie – extensie pumn

15
- flexie – supinatie mana

- abductie brat

- se trece mana pe sub axila si se duce in plan posterior

- scuturari usoare ale mainii

- „mangaierea” suprafesei de sprijin cu fata dorsala si palmara

- membrul superior e adus prin lateral in plan anterior in pozitia initiala

- se schimba prizele

- se efectueaza un balans inainte – inapoi urmat de extinderea membrului superior pe verticala pe langa
ureche si apoi in lateral

c. decontracturarea membrului inferior la copilul mic

- copilul sezand turceste – se executa o inclinare laterala ampla de partea opusa simultan cu intinderea
membrului inferior de decontracturat si usoara abductie a acestuia

- revine la pozitia initiala dupa care se executa miscarea de partea opusa

d. decontracturarea membrului inferior la copilul mare

- copilul sezand departat – se inclina trunchiul lateral de partea opusa simultan cu tripla flexie sim
rotatie externa.extensie si adductie a membrului inferior

- se fixeaza membrul si se executa miscarea de partea opusa

IV. Leganarea

- din pozitie fetala

- leganarea copilului cu capul in jos

- leganarea pe plansa, balansoare, etc.

16
V. Miscari pasive executate lent atat la nivelul membrelor inferioare cat si superioare cu mentinerea
pozitiei finale cateva secunde (8 – 10 sec).

VI. Pozitionari

- pe rulou calare

- pe banca de gimnastica

VII. Exercitii de stretching

- durata 8 – 10 sec urmate de relaxare 10 – 15 sec.

IX. Scuturari ale extremitatilor

X. Tehnici de facilitare neuro – proprioceptiva

- „rotatia ritmica” – se executa rotatii pasive ale fiecarui membru in axul lui: cand se simte ca bolnavul
are segmentul destul de relaxat,se executa miscari pasive ale fiecarui segment pe intreaga cursa de
amplitudine a miscarii normale

- „initiere ritmica” – se foloseste in continuarea tehnicii precedente; se executa tot pasiv si atunci cand
segmentul este relaxat, este miscar pasiv amplu intr-o directie, apoi in cea contrara.

 PROGRAMKINETIC PENTRU DEZVOLTAREA MISCARILOR IMPORTANTE

Are la baza metoda Bobath avansati.

I. Controlul capului

17
1. din deubit ventral, copilul este stimulat cu ajutorul unei jucarii sa ridice capul si sa-l mentina cateva
secunde

2. din decubit ventral copilul este stimulat cu ajutorul unei jucarii sa ridice capul si sa-l roteasca lateral
stanga – dreapta

3. din decubit dorsal copilul este stimulat sa flecteze capul si sa-l mentina

4. acelasi exercitiu cu rotatie laterala a capului stanga – dreapta

II. Intoarcere de pe o parte pe alta

1. din decubit dorsal se extinde membrul superior p langa ureche, se flecteaza membrul inferior opus si
e stimulat pentru a face rostogolirea.

2. acelasi exercitiu din decubit ventral

III. Tararea

1. se aseaza copilul in decubit ventral se extinde mb. sup. Pe langa ureche se flecteaza mb. inf. Opus si se
stimuleaza pacientul pentru a ridica capul si a extinde mb. sup. Ce se afla pe langa corp, concomitent cu
flexia membrului sup ce era extins si flexia mb. inf concomitent cu extensia mb. inf. Ce era afectat.

IV. Sederea

1. din decubit dorsal se stimuleaza copilul prin ridicarea sa in sezand (printr-o rotatie laterala in
momentul ridicarii) si se sprijina pasiv pentru mentinerea pozitiei

2. mentinerea pozitiei intre perne

3. mentinerea pozitiei cu sprijin pemantebrat

4. mentinerea pozitiei cu sprijin pe mana

18
V. Patrupedie

1. din decubit dorsal se flecteaza mainile la nivelul pieptului si un membru inferior, iar apoi prin transfer
de greutate se stabilizeaza in pozitia de patrupedie concomitent cu flexiamembrului inferior opus (ce nu
a fost flectat)

2. se mentine activ pozitia de patrupedie cu numaratoare

3. pentru stabilizarea pozitiei se fac dezechilibrari laterale si anterior – posterior.

VI. Ingenuncherea

1. din patrupedie se pozitioneaza pacientul si se consolideaza pozitia

2. din pozitia pe genunchi prin transfer de greutate pacientul va adopta pozitia „cavalerului”.

VII. Postura bipeda si mersul

1. din „cavaler” pacientul va fi ridicat in ortostatism unde se fac exercitii de echilibru pentru mentinerea
posturii cu numaratoare

2. pozitionare in verticalizator

3. pentru mers se face transfer de greutate unipodal; rotarea bazinului de partea membrului inferior
care realizeaza pasul; pas inainte cu membrul inferior; transfer de greutate anterior pe membrul inferior
care a afectuat pasul

4. exercitii de mers intre bare paralele, cu cadrul, sustinut de o parte.

 PROGRAM KINETIC PENTRU MEMBRELE INFERIOARE

1. Din decubit dorsal:

a. flexii – extensii din sold

19
b. rotatii externe din sold

c. flexii – extensii dinn genunchi

d. cu mb inf extins isi imagineaza ca deseneaza cu ajutorul degetelor de la picior diverse figuri
geometrice

e. abductii si adductii alemembrului inferior

f. flexia genunchiului ti abductia membrului inferior

2. Din decubit ventral

a. extensii ale membrelor inferioare din sold

b. flexii ale genunchiului

c. flexii ale plantei

d. extensia din sold cu genunchiul flectat

3. Din stand

a. extensii ale membrului inferior si flexii din told

b. abductii – adductii ale membrului inferior din sold

c. extensii- flexii din genunchi

d. rotatii externe din sold

e. ridicare pe varfuri si coborare pe toata planta

f. stand pe calcaie cu mainile la ceafa

g. sarituri pe ambele picioare petoata planta

20
4. La spalier

a. repetarea pozitiei de „cavaler”

b. cu fata spre spalier un mb. inf. este urcat treapta cu treapta laun nivel propus

b. idem, mainile apuca una din bare la nivelul pieptului, un mb. este suit pe treapta a II-a si aluneca
pelungimea ei in abductie

c. cu fata la spalier, mainile apuca bara la nivelul pieptului, ambele picioare pe a II-a treapta a spalierului,
se lasa greutatea corpului posterior, calcaiele se indreapta spre sol

d. cu spatele la spalier, mainile deasupra capului abductii si adductii

5. Intre bare paralele

a. exercitii de mers pe toata planta cu un obstacol ce imparte planul in doua jumatati

b. exercitii de mers pe calcaie

c. exercitii de mers cu pasire peste obstacole

d. exercitii de mers cu spatele.

6. La masa de gimnastica

a. decubit ventral, picioarele atarna liber in afara mesei, ridicarea fiecarui membru

b. idem, cu ridicare simultana

c. idem, cu ridicare alternativa

7. Exercitii cu alte aparate si obiecte

a. exercitii de flexie, extensie, abductie, adductie, rotatie cu saculeti denisip prinsi de member

21
b. exercitii de pedalare la bicicleta verticala, ergometrica

c. exercitii la stepper

d. exercitii la scripete

 PROGRAM KINETIC PENTRU MEMBRELE SUPERIOARE

1. flexii – extensii din umar

2. abductii – adductii din umar

3. rotatii interne – rotatii externe din umar

4. flexii – extensii din copt

5. flexii – extensii din pumn

6. flexii- extensii din degete

7. abductii – adductii degete

8. exercitii de pedalare manuala lla icicleta verticala

9. la spalier prinde fiecare treapta si urca treptatn cu mana

10.rotatii din pumn

11. ridicari simultane ale membrelor superioare

12. ridicari alternative ale membrelor superioare

13. scuturari ale membrelor superiare

14. idem, cu obicte ajutatoare

22
  PROGRAM KINETIC PENTRU TRUNCHI

1. din decubit ventral extensii ale trunchiului

2. din patrupedie ridicarea unui membru superior concomitent cu membrul inferior opus

3. exercitii pentru tonifierea musculaturii paravertebrale

4. exercitii pentru corectarea – cifozei, scoliozei, lordozei – cu sau fara obiecte ajutatoare

5. exercitii pentru abdomen

 PROGRAM KINETIC PENTRU ECHILIBRU

1. mentinerea pozitiei stand

2. dezechilibrari in pozitia stand

3. exercitii pe placa de echilibru

4. mers cu mainile la spate

5. mers pe varfuri

6. mers pe calcaie

7. mers pe o linie dreapta

8. mentinerea pozitiei unipodale

9. mers pe plan inclinat

10. mers cu spatele

11. mers lateral

Toate aceste exercitii vor fi adaptate in functie dr nivelul functional, de capacitatea de intelegere i
de varsta fiecarui pacient.

23
Concluzii

Rezultatele cele mai bune se obtin acolo unde s-a inceput cat mai precoce tratamentul kinetic, iunde se
lucreaza si in afara internarilor si unde numarul internarilor este mai mare.

Castigurile recuperatorii sunt importante in timpul tratamentului, dar se pierd usor odata cu incetarea
acestuia, ceea ce recomanda continuarea la domiciliu.

Este foarte important ca acolo unde este posibil, pacientul sa fie constientizat de efortul si dozarea
exercitiilor.

Lucrul pe fond de oboseala duce la aparitia sincineziilor si a clonusului si are efect daunator asupra
coordonarii miscarilor fine.

S-a obtinut o scadere evidenta a spasticitatii atat la membrul superior cat si la cel inferior. Urmare a
acestor scaderi spastice s-a reglat tonusul, postura, amplitudinea de miscare s-a imbunatatit.

Copii, mai ales cei mari, au reusit sa dobandeasca capacitati de adaptare a unor pozitii reflex-inhibitorii.

Metoda „Le Metayer” intarzie intarzie aparitia instalarii contracturii totale a membrului superior
favorizand imbogatirea bagajului motric prin celelalte metode, parintii declarand ca relaxarea cea mai
puternica se observa in dimineata zilei urmatoare celei in care s-aaplicat metoda „Le Metayer” pentru
membrul superior.

Perfectionarea mersului (reducerea equinului) s-a obtinut mai ales atunci cand intre metodele
decontracturante a fost introdusa si metoda Kabat.

Se poate afirma ca mijloacele kinetice de diminuare a spasticitatii, pe langa efectul direct de scadere
aintensitatii de manifestare a acesteia, au avut influenta pozitiva si in:

- cresterea amplitudinii de miscare la nivel articular

- imbunatatirea controlului postural, a coordonarii miscarilor si a echilibrului general

- formarea capacitatii de adaptare a pozitiilor reflex-inhibitorii (de relaxare).

24
Propuneri

Se pot sistematiza in:

1. Tratamentul kinetic sa se inceapa cat mai curand de la punerea diagnosticului care este vital sa se
puna cat mai precoce.

2. Testarile sa fie periodice.

3. Asigurarea unei succesiuni a exercitiilor in cadrul programului, astfel incat sa se interconditioneze sau
sa favorizeze anumite miscari ce urmeaza a fi executate.

4. Internari ritmice.

5. Toate programele sa aiba obiectiv distinct scaderea spasticitatii.

6. Folosirea ergoterapiei sub forma de jocuri si activitati de grup sau individuale.

7. Recomandarea unor posturi facilitatoare in timpul desfasurarii unor activitati, precum si a unor
sporturi sau activitati recreative, care sa respecte obiectivele recuperarii.

25
 Bibliografie

 Monica Sabău „ Neurologie - Note de curs” Editura Universităţii din Oradea, 2006
 Monica Sabău „Neurologie: ghid pentru asistente medicale” Ed. Univ. din Oradea, 2009 Mircea
Ioana,
 Bota C. Fiziologie, Editura Globus, Bucuresti, 2000
 Tudor Sbenghe „Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului”, Editura Medicala 1996,
Bucuresti.
 Sbenghe T., Recuperarea medicala la domiciliul bolnavului, Editura Medicala, Bucuresti, 1996
 Miroiu R., Fozza C., Curs de kinetoterapie in afectiunile neurologice, A.N.E.F.S, 2001
 Cretu A., Afectiuni reumatice care beneficiaza de kinetoterapie, Editura Romfel, Bucuresti –
1996

26