Terapia cu ajutorul curentului continuu

Curentul galvanic

Numit şi curent galvanic, curentul continuu este un curent a că rui intensitate este
întotdeauna constantă . Efectele sale directe asupra organismului sunt termice şi analgetice
la polul pozitiv şi de hiperexcitabilitate la polul negativ.

Astă zi, curentul galvanic este folosit tot mai des pentru ioniză ri medicamentoase
(ionoforeza), reuşindu-se introducerea unor substanţe farmacologic active în zona pe care
dorim să o trată m. Sub influenţa curentului electric, ionii pozitivi vor fi atraşi spre
electrodul negativ (catod), pe câ nd cei negativi vor fi atraşi spre electrodul pozitiv (anod).
Dacă la unul dintre electrozi plasă m o compresă îmbibată cu o soluţie ai că ror ioni activi au
aceeaşi sarcină ca electrodul, ionii activi ai substanţei vor pă trunde prin piele sub acţiunea
sarcinilor din ţesut atrase de că tre electrod.

Pot fi folosite substanţe analgetice precum: antiinflamatoare, fibrolitice, vasodilatatoare,

miorelaxante, antiedematoase, etc., în funcţie de efectul pe care îl urmă rim.

Efectele neplă cute ale ioniză rii (arsurile) pot fi prevenite folosind electrozi de aceeaşi
mă rime, fă ră contact direct cu pielea şi prin umidifierea uniformă a manşoanelor pentru
electrozi.

Bă ile galvanice bi- sau cvadri- celulare sunt o altă aplicaţie cu efecte benefice ale curentului
continuu. Acestea presupun posibilitatea imersiei membrelor superioare şi/sau inferioare
în cuve pline cu apă , conectate la un generator de current continuu. În felul acesta întregul
organism poate beneficia de pe urma efectelor terapeutice ale acestui curent.

Curentul continuu constant este curentul care are următoarele proprietăţi:

► sensul de deplasare al electronilor acelaşi

► intensitatea se menţine constantă

Curentul continuu a fost şi este foarte frecvent utilizat în terapeutică , aplicarea sa fiind
numită galvanizare.

Pentru producerea curentului electric continuu au fost folosite cronologic diferite metode,
cele mai importante fiind metodele chimice, mecanice şi termoelectronice.

1
.1 Acţiunile biologice ale curentului galvanic.

Efectele polare care se rezumă la modifică rile survenite la locul de contact al tegumentului
cu elctrozii aplicaţi şi nu se remarcă prin nici un efect terapeutic deosebit. Ele sunt
consecinţa electrolizei, cu producere de acid (HCl) la anod şi de bază (NaOH) la catod.
Efectele polare depind de:

► calitatea electrodului (forma, dimensiunea, compoziţia chimică )

► calită ţile curentului (intensitatea, direcţia, sensul, densitatea, durata)

► anumite proprietă ţi ale organismului (starea tegumentului, rezistenţa electrică ,

capacitatea, conductibilitatea diferitelor ţesuturi, reactivitatea generală ).

Efectele interpolare care au loc la distanţă , în profunzime, în zona cuprinsă între cei doi
electrozi. Acestea sunt indiscutabil importante pentru terapie fiind consecinţa modifică rilor
fizico-chimice tisulare generate de trecerea curentului ce constau în procese de
bioelectroliză , ionoforeză , electroosmoză , efecte termice şi de inducţie electromagnetică .

Efectele polare şi nepolare se manifestă concomitent iar efectul total al curentului se poate
spune că este însumarea lor.

Polarizarea biologică constă în faptul că paralel cu suprafaţa de contact a electrozilor cu

tegumentul,prin deplasarea cationilor spre catod şi a anionilor spre anod, se formează o
concentraţie de sarcini electrice de semn contrar cu electrodul.

Prin polarizare înţelegem apariţia în ţesuturi a unei tensiuni sau a unei diferenţe de
potenţail. Câ nd aceasta se produce la trecerea curentului, ea reprezintă o „antitensiune”,
adică o tensiune de semn opus curentului polarizat. Datorită producerii acesteia, tensiunea
curentului polarizat se reduce.

2 Efectele fiziologice ale curentului galvanic

Efectele curentului galvanic se manifestă asupra ţesuturilor uşor excitabile:

● Acţiunea curentului galvanic asupra fibrelor nervoase

► Acţiunea asupra fibrelor nervoase sezitive

Asupra fibrelor nervoase senzitive curentul galvanic are o acţiune ANALGETICĂ , mai
ales la ANOD.

2
 ► Acţiunea asupra fibrelor nervoase motorii

Acesta este un efect de STIMULARE - EXCITARE care apare la CATOD, realizâ nd contracţii
musculare.

► Acţiunea asupra sistemului nervos central

La aplicarea în sens descendent a curentului galvanic - cranial (+), distal (-), s-a constatat
un efect SEDATIV.

► Acţiunea asupra sistemului nervos vegetative

Un effect de reglare nespecifică neurovegetativă apare în cazul aplică rii în regiunea

cervicală prin acţiune asupra zonei reflexogene „gulerul Scerbac”.

► Acţiunea asupra fibrelor vegetative vasomotorii

Curentul galvanic are o acţiune hiperemiantă , de activare a circulaţiei debutâ nd cu o scurtă

perioadă de vasoconstricţie, urmat de vasodilataţie reactivă cu hiperemie, manifestată
printr-un eritem cutanat care persistă şi după întreruperea curentului fiind mai pronunţat
la electrodul negativ.

Prin înbună tă ţirea circulaţiei sanguine curentul galvanic are efect BIOTROFIC.

◘Electrodul pozitiv se comportă asemă nă tor cu gheaţa determinâ nd reducerea

circulaţiei în zona unde există tumefacţie.

◘ Electrodul negative se comportă precum că ldura îmbună tă ţind circulaţia şi mă rind

viteza de vindecare.

● Acţiunea curentului în raport cu modalitatea de amplasare a electrozilor

Efectul aplicaţiilor terapeutice ale curentului galvanic în raport cu amplasarea electrozilor:

► în aplicaţiile transversale

▪ efect analgezic sub polul pozitiv prin creşterea excitabilită ţii celulare sub catod

► în aplicaţiile longitudinale

▪ domină efectele polare

▪ efectul asupra reactivită ţii generale a SNC, datorat sensului convenţional al curentului→
sensul descendent cranio-caudal are efect sedativ, relaxant, antispastic şi trofotrop.

3
MODALITĂŢI DE APLICARE

Pentru obţinerea tuturor efectelor enumerate este obligatorie respectarea unei prescripţii
medicale corecte şi complete şi a unor reguli generale de tehnică a aplicaţiei la bolnav.

Galvanizarea poate fi aplicată :

a. cu ajutorul unor electrozi sub formă de plă ci de diferite dimensiuni

b. baie hidroelectrică galvanică :

▪ baie parţială (patru-celulară )

▪ baie completă sau generală (Stä nger)

c. iontoforeza (ionogalvanizarea) - metodă de introducere a unor substanţe

medicamentoase prin tegument, cu ajutorul curentului galvanic.

1 Galvanizarea simplă

MATERIALE NECESARE:

A) Electrozii - sunt confecţionaţi din plă ci metalice (plumb laminat)

Pentru anumite aplicaţii există electrozi de forme diferite:

► pentru ochi

▪ montaţi în ochelari speciali, pentru aplicaţii transorbitare

► pentru hemifaţă

▪ „masca Bergoniér”, utilizată în tratarea parezelor de nerv facial sau trigemen

► pentru ceafă

▪ pe zona reflexogenă denumită „gulerul Scerbac”, care influenţează favorabil

sistemul nervos vegetativ.

 Dimensiunile electrozilor se aleg în funcţie de regiunea tratată avâ nd în mod

obişnuit forme dreptunghiulare şi mă rimi variabile, între circa 50 cm² şi 800 cm².

 În funcţie de efectul terapeutic urmă rit se pot aplica doi electrozi:

▪ de mă rime egală (metoda bipolară ) câ nd electrozii sunt aşezaţi faţă în faţă , între ei
formâ ndu-se un câ mp cu linii de forţă paralele cu densitatea egală pe toată aria electrozilor.

4
 ▪ de mă rimi diferite: la nivelul electrodului mic densitatea liniilor de forţă va fi mai mare,
devenind activ, iar electrodul mai mare ră mâ ne indiferent.

Electrozii pot fi amplasaţi transversal - de o parte şi de alta a regiunii afectate, pe care o

încadrează , astfel, faţă în faţă ; longitudinal - cu electrozii plasaţi de-alungul segmentului
tratat.

Dozarea intensită ţii are o importanţă deosebită în aplicarea procedurilor de

galvanoterapie depinzâ nd de:

> 1. sensibilitatea şi toleranţa individuală

> 2. mă rimea electrozilor

> 3. durata aplicaţiilor

> 4. efectele terapeutice urmă rite

> 5. stadiul de evoluţie al afecţiunii

1. Prin „prag de sensibilitate” înţelegem producerea senzaţiei de furnică turi

uşoare, suportabile, la introducerea lentă a curentului.

În limite fiziologice sensibilitatea cutanată este diferită de la individ la individ

iar aceeaşi persoană are sensibilitatea diferită pe suprafeţele corporale - mai mare pe
pă rţile mediale şi flexoare sau mai mică pe cele laterale şi extensoare.

Patologic putem întâ lni cazuri prezentâ nd hiperestezie sau hipoestezie

cutanată . La cei cu hiperestezie vom doza intensitatea la „pragul” de toleranţă al regiunii
respective iar la cei cu hipoestezie se va testa „pragul” urmă rindu-se cu atenţie reacţia
cutanată produsă pe zonele cu sensibilitate normală din vecină tate sau pe regiuni.

Limita de toleranţă a curentului este doza de intensitate maximă pe care o

suportă pacientul, care nu trebuie depă şită .

2. În relaţie cu mă rimea (suprafaţa) electrozilor, se obişnuieşte ca nivelul de

intensitate al curentului introdus să fie stabilit de raportul 0,1 mA/ 1 cm² de

suprafaţa de electrod, care este egală cu nivelul „pragului de sensibilitate”.

3. Durata de aplicare a curentului constă în relaţia reciprocă dintre intensitatea

curentului şi durata unei şedinţe de galvanizare → deoarece toleranţa pielii la voltaj este
redusă , se compensează printr-o durată mai mare de aplicaţie.

5
 4. Efecte terapeutice urmă rite:

 pentru efect antialgic doză m o intensitate „la prag”

 pentru efect vasodilatator doză m intensitatea „sub prag”

 pentru efect vasodilatator apreciem intensitatea „peste prag”

5. Stadiul de evoluţie al afecţiunii:

▪ în stadiile acute se preferă intensită ţi „sub prag”

▪ în stadiile cronice folosim intensită ţi „peste prag”

Numă rul şi ritmul şedinţelor de galvanizare depinde de:

◘ diagnosticul afecţiunii tratate

◘ stadiul evolutiv (în afecţiunile acute se aplică 8-10 şedinţe zilnic, iar în cele cronice,
12-20 şediţe zilnic sau la 2 zile.

◘ rezultatele obţinute

B) Stratul hidrofil este intermediar între electrod şi tegument, are caracter izolant şi poate
fi confecţionat din pâ nză (grosime de 1-1,5 cm) sau burete poros din cauciuc. El are ca scop
contracararea efectelor polare produse sub electrozi şi prevenirea arsurilor cutanate.

C) Subiectul - pacientul va fi aşezat pe pat ţinâ ndu-se cont de posturile cele mai antalgice şi
regiunile pe care dorim să le trată m.

Se va evita aplicarea electrodului pe zona pă roasă şi se vor îndepă rta înaintea fiecă rei
şedinţe unguentele topice, calmante.

După terminarea procedurii se va urmă ri reacţia zonei cutanate aflate sub electrozi.

Înroşirea pielii pe locul aplică rii electrozilor este normală atâ ta timp câ t nu apare o leziune
tegumentară . După un numă r de aplicaţii apare o uşoară reepitelizare, zona respectivă
tinzâ nd spre înă sprire.

6
2 Băile galvanice

Bă ile galvanice reprezintă metoda care combină acţiunea curentului continuu cu efectul
termic al apei, recomandâ ndu-se pentru tratarea unor regiuni mai întinse sau a întregului
corp.

Băile galvanice patru-celulare

Apa introdusă în cele patru vase numite şi celule trebuie să fie la temperatura corpului
(34˚C pâ nă la 38˚C). În apă caldă (37˚-38˚C), putem să aplică m intensită ţi mai mari, mai
bine tolerate spre deosebire de apa rece care accentuează senzaţia neplă cută dată de
trecerea curentului. Se pot face aplicaţii patru-celulare, tricelulare, bicelulare sau
unicelulare.

În cazurile de aplicaţii uni- sau bicelulare putem să adă ugă m un electrod de plumb sau zinc
pe o altă regiune corporală : lombară , lombo-sacrală , abdominală sau cervicală . În funcţie de
scopul terapeutic, direcţia curentului poate fi ascendentă sau descendentă .

Cantitatea de apă din vase defineşte mă rimea suprafeţei de contact a tegumentului cu apa
astfel încâ t dacă dorim să avem un pol mai activ, reducem la minimum cantitatea de apă din
vana membrului asupra că ruia vrem să acţionă m.

Aparatura actuală este formată din două componente principale: electrostimulatorul şi

ansamblul de celule (2 pentru membrele superioare/ 2 pentru membrele inferioare),
precum şi de două componente auxiliare: scaunul reglabil şi etajera pe care se montează
electrostimulatorul.

Electrostimulatorul generează curent galvanic fiind prevă zut cu patru borne, câ te una
pentru fiecare membru.

Amplitudinea curenţilor, frecvenţa şi durata de tratament sunt programabile.

Prin intermediul a patru comutatoare, pe fiecare electrod din celule poate fi aplicat un
curent pozitiv, negativ sau poate fi lă sat fă ră curent.

În fiecare celulă , există un electrod care este conectat la bornele corespunză toare ale
electrostimulatorului.

Celulele se umplu cu apă prin intermediul celor patru robinete. Sistemul de închidere a
scurgerii celulelor, care asigură şi prea plinul, este proiectat în aşa fel încâ t să reducă la
minimum posibilitatea scurgerilor nedorite.

Băile galvanice generale (Stänger)

Actual vanele propriu-zise sunt construite din material plastic izolant.

7
 Sunt prevă zute cu 8 electrozi din grafit fixaţi şi conectaţi în peretele că zii: 3 pe pă rţile
laterale, unul cranial la nivelul regiunii cervico-cefalice şi unul caudal la nivelul plantelor.
Sensul curentului poate fi dirijat în multiple variante între electrozi: descendent, ascendent,
transversal (cu polaritatea pozitivă sau negativă fixată de partea stâ ngă sau dreaptă ) şi în
diagonală .

Intensitatea curentului aplicat este mai mare decâ t la baia patru-celulară , fiind repartizat
pe întreaga suprafaţă corporală .

Dozarea intensită ţii la nivelul pragului senzitiv se realizează pâ nă la senzaţia de

furnică tură plă cută şi de uşoară că ldură .

Se pot adă uga diferite preparate farmaceutice sau extracte de plante, astfel la efectul
electric se adaugă cel chimic produs de substanţele adă ugate.

3 Iontoforeza (ionogalvanizarea)

Pentru denumirea acestui procedeu se întâ lnesc mai multe sinonime: ionoterapie,
galvanoionoterapie, ionoforeză , iontoforeză , ionizare sau ionogalvanizare.

Iontoforeza este procedeul prin care se introduc în organism diferite substanţe

medicamentoase cu ajutorul curentului electric, care le transportă prin tegument şi
mucoase.

Principiul acestei forme de terapie se bazează pe disocierea electrolitică a diverselor

substanţe farmacologice adă ugate polilor aplicaţi şi pe transportarea anionilor (-) şi
cationilor (+), spre electrozii de semn contrar încă rcă rii lor electrice, prin respingerea lor
de că tre electrozii de acelaşi semn şi atragerea cţtre polii de semn contrar.

Pot trece dincolo de bariera cutanată exploatâ nd proprietă ţile curentului galvanic, avâ nd
efect antalgic mai pregnant.

Particularită ţile de acţiune a ionogalvaniză rii constă în:

►► efecte benefice:

• efect local demonstrat şi recunoscut

• efect de pă trundere pâ nă la stratul cutanat profund

• posibilă acţiune reflexă la nivelul dermatomioamelor

• efect de depozit realizat de acumularea de substanţe farmacologice intruduse

8
• posibilă dozarea precisă a substanţelor medicamentoase

►►inconvenienţe:

● deoarece majoritatea medicamentelor conţin ioni bipolari, în aplicarea

curentă acţionează , de obicei, numai componenta inflenţată de semnul polului respectiv,

cealaltă ră mâ nâ nd neutilizată .

● viteza de migrare a ionilor este diferită

Parametrii importanţi pentru a fi luaţi în considerare sunt tipul agentului

farmaceutic, acţiunea agentului farmaceutic şi farmacokinetica acestuia, concentraţia
optimă pentru transportul iontoforetic, amplitudinea curentului şi durata tratamentului.

La aplicarea procedurii ţinem cont de câ teva aspecte particulare practice cum ar

fi testarea sensibilită ţii bolnavului la produsul utilizat, soluţia se va prepara extemporaneu,
utilizarea soluţiilor de protecţie, compresa utilizată trebuie să fie individuală şi durate mari
ale timpului de aplicare.

CONTRAINDICAŢII

Curenţii galvanici nu se aplică în regiunile în care sunt încorporate piese metalice de

osteosinteză , endoproteze (chiar nemetalice, cum este proteza totală de şold), sterilete;

• tumori maligne

• infecţii sau boli ale pielii în zona tratată

• pacemaker implantat

• osteomielită

• epilepsie

• pericol acut de hemoragie

• tromboflebite venoase superficiale şi profunde

• regiunea abdominală în timpul menstruaţiei şi a uterului gravid

• pe regiunea precordială

9
INDICAŢII

 Afecţiuni ale aparatului locomotor

Reumatice:

• reumatism al ţesutului moale:

 mialgii

 tendinite

 tenosinovite

 epicondilite

 periartrite

• reumatism degenerativ cu diverse localiză ri

• reumatism inflamator:

 poliartrită reumatoidă

 spondilită anchilozantă

Ortopedice:

• sechele posttraumatice

 Afecţiuni ale sistemului nervos

• nevralgii şi nevrite:

 nevralgii intercostale

 nevralgie occipitală

 nevralgie femuro-cutanată

 radiculopatie scitică

 nevralgie parestezică

• pareze şi paralizii:

10
 pareză facială

 Afecţiuni ale aparatului circulator

• tulbură ri de circulaţie periferică

• boală hipertensivă în stadiu neurogen

11