Onicomicoza (Infectia fungica a unghiei)

verifica-ti sanatatea

Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul
prezumtiv.

sanatate a-z

consulta medicul online

comunitate

Pagina printabila

Generalitati

Vezi galerie foto

Onicomicoza este o infectie micotica (ciuperca patogena umana)

care apare atunci cand fungii invadeaza unghiile de la maini sau
de la picioare, precum si pielea subiacenta (patul unghial). Sunt
afectate mai frecvent unghiile membrului inferior, deoarece
acestea cresc mai foarte incet, favorizand astfel dezvoltarea
micozei.

Astfel, onicomicoza cu localizare la nivelul piciorului necesita un tratament mai indelungat decat
cea cu localizare la nivelul degetelor mainii. Exista 4 tipuri de infectii fungice ale unghiei, dintre
acestea, cel mai frecvent tip intalnit in peste 90% dintre cazuri, este cel cu Dermatophytes
(onicomicoza subunghiala distala).

Infectia fungica a unghiei este o boala relativ frecvanta. In toata lumea, 2% pana la 18% din
populatie au o infectie fungica a unghiei la un moment dat. Se gasesc mai frecvent in randul
persoanelor mai in varsta (peste 60 ani) si este rara in randul copiilor, aparand la mai putin de 1%
din totalul copiilor de varste diferite.

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Cauze
3. Factori de risc
4. Simptome
5. Diagnostic diferential
6. Consult de specialitate
7. Medici specialisti recomandati
 8. Investigatii
9. Tratament
10. Evolutie
11. Profilaxie

CauzeSus

Onicomicoza este cauzata de 3 tipuri diferite de fungi, independent sau in asociere, acestea fiind:

- tipul dermatophytes, este un fung care creste in mod obisnuit la nivelul pielii, parului si
unghiilor si nu invadeaza straturile profunde ale pielii. Cel mai comun dermatofit, Trichophyton
rubrum, este cauza infectiei fungice unghiale aparute la sportivi, cu localizare la nivelul unghiilor
de la picioare. Acest tip de infectie fungica se transmite fie prin contact direct, fie indirect prin
folosirea in comun a unor obiecte precum unele articole de imbracaminta si incaltaminte, obiecte
folosite in igiena personala (unghiera, forfecuta pentru unghii, pila pentru unghii, prosop, etc),
baile publice (dusumeaua, gratarul de lemn din saune, bazine de inot). Acest tip de micoza,
produce aproximativ 90% din totalul onicomicozelor cu localizare la nivelul unghiilor piciorului;

- yeats este o ciuperca saprofita (care creste in mod obisnuit la nivelul pielii si unghiilor, facand
parte din flora normala a organismului). Diferiti factori, precum unele boli, folosirea excesiva a
antibioticelor, anticonceptionalele orale si probleme ale sistemului imun, pot favoriza aparitia
infectiei;

- ciuperca de pamant, mucegaiul (cunoscut si sub numele de nondermatophytes), un tip de

ciuperca gasita de obicei in pamant, dar care poate sa creasca si la nivelul pielii si unghiilor. In
majoritatea cazurilor, aceasta boala nu se trasmite interuman
Infectiile fungice sunt clasificate de obicei in functie de locarizarea la debut, precum si dupa
localizarea finala. Majoritatea onicomicozelor afecteaza unghia si patul unghial (tesutul
subunghial).

Onicomicoza localizata la nivelul unghiilor de la picior apare mai frecvent la persoanele cu

unghie incarnata, leziuni la acest nivel sau taierea frecventa (exagerata) a unghiilor. O afectiune
denumita onicoliza, in care apare desprinderea unghiei de pe patul unghial, creste riscul aparitiei
infectiilor fungice la acest nivel.

Onicomicoza apare dupa contactul direct cu un fung, care incepe sa se dezvolte la nivelul unghiei
si a patului unghial si este favorizata de caldura si umezeala locala. Cu toate acestea, prezenta
ciupercii la nivelul pielii, nu conduce intotdeauna la aparitia onicomicozei, este nevoie de obicei
de o anumita suscceptibilitate pentru a dezvolta infectia. Persoanele predispuse pentru a dezvolta
astfel de infectii trebuie sa stie ca acestea sunt recidivante (reapar), indiferent de tratamentul
utilizat si in special daca nu se iau masuri profilactice (de preventie).
Nu se cunoaste exact motivul pentru care unele persoane sunt mai suscceptibile in a dezvolta
boala decat restul populatiei.

Factori de riscSus
Riscul de a dezvolta onicomicoza, depinde de susceptibilitatea fiecarei persoane pentru infectia
fungica unghiala.

Factori de risc neinfluentabili (care nu se pot schimba):

- susceptibilitatea pentru infectia fungica unghiala (care nu este pe deplin inteleasa) sau un istoric
de infectii micotice
- sistem imun deficitar, consecinta infectiei cu HIV (virusul imunodeficientei umane), diabet
zaharat, cancer sau tratament imunosupresiv cu corticosteroizi
- insuficienta circulatiei periferice (secundara inaintarii in varsta, sau altor boli)
- varsta, persoanele mai in varsta de 60 de ani sunt predispuse pentru a dezvolta onicomicoze
- sexul masculin.

Factori de risc influentabili:

- incaltamintea stramta
- incaltaminte care pastreaza piciorul cald si umed
- folosirea unei incaltaminti ude, pentru mai multe zile la rand
- folosirea in comun cu alte persoane a unor obiecte de uz personal, precum, pantofi, sosete,
unghiere sau forfecute pentru taierea unghiilor
- climatul cald si umed
- folosirea bailor sau dusurilor publice, fara utilizarea sandalelor, sau slapilor pentru dus
- lezarea unghiei si patului unghial (in special in cazul persoanelor care isi taie frecvent unghiile)
- persoane cu 'ciuperca sportivului' (tip de infectie fungica unghiala aparuta la sportivi)
- conditii de viata si munca care mentin mainile, respectiv picioarele ude sau umede (de exempu
spalatori)
- fumatul
- purtarea unghiilor artificiale. Infectia fungica poate sa apara la limita inserarii unghiei artificiale
de unghia natuarala in special daca aceasta nu a fost dezinfectata cu alcool inaintea aplicarii
adezivului special. De asemenea, unele produse sau manevre de manichiura pot creste riscul
aparitiei onicomicozei

SimptomeSus

Simptomele onicomicozei variaza de la un caz la altul, acestea depind in primul rand de tipul
infectiei. Simptomul frecvent intalnit este disconfortul local, durerea fiind de obicei absenta.
Onicomicoza subunghiala distala, cea mai comuna forma de infectie fungica unghiala, este
cauzata de dermatofiti. De obicei sunt interesate atat unghia cat si patul unghial. Dermatofitii
cauzeaza peste 90% din totalul infectiilor fungice unghiale.

Semnele si simptomele includ:

- striuri galbene la nivelul unghiei si patului unghial
- depozite mici de fragmente cutanate si unghiale cu localizare subunghiala
- aparitia unei unghii noi, decolorate, subtiate, sub unghia afectata de infectie
- unghie fragila, sfaramicioasa, casanta si ingrosata.

Onicomicoza alba superficiala, este o infectie localizata la suprafata unghiei, fiind a doua cauza
de infectie unghiala si este de asemenea cauzata de dermatofiti.
Semnele si simptomele includ:
- striuri sau puncte albicioase la suprafata unghiei
- suprafata unghiala moale si sfaramicioasa, fainoasa, odata cu cronicizarea infectiei
- suprafata unghiala casanta de culoare maronie, dar care nu se desprinde de patul unghial.
Celelalte tipuri de infectii fungice unghiale sunt rare. Onicomicoza candidozica apare in pana la
1% din totalul infectiilor fungice unghiale. Onicomicoza subunghiala proximala apare de
asemenea intr-un procent de 1% din infectiile fungice unghiale, cu toate ca este frecventa in
cazul persoanelor infectate HIV (virusul imunodeficientei umane).

Diagnostic diferentialSus

Doar 50% dintre infectiile unghiale sunt de etiologie fungica. Boli cu semne si simptome
asemanatoare includ:
- eczema, o afectiune cronica caracterizata prin tegumente ingrosate si crustoase. Cand este
localizata la nivelul membrului superior, poate fi confundata cu onicomocoza
- psoriazisul, o afectiune cronica de natura imuna, caracterizata de leziuni albicioase si rosiatice,
piele lucioasa care se descuameaza cu usurinta. Aceste leziuni pot aparea si in onicomicoza, insa
nu apare descuamarea excesiva a tesuturilor
- sindromul Reiter, o infectie bacteriana care poate cauza modificari unghiale asemanatoare
onicomicozei
- pachionichia (unghia de elefant), o afectiune caracterizata printr-o unghie foarte ingrosata
- boala Darier, o boala de natura genetica, in care apare ingrosarea progresiva a tegumentelor
- lichenul plan, o boala rara, recurenta, caracterizata prin prurit tegumentar (mancarime a pielii),
pete rosii violacee si piele lucioasa
- scabia (raia) norvegiana, o forma rara dar severa de scabie, poate avea semne si simptome
asemanatoare onicomicozei.

Consult de specialitateSus

Este necesar un consult medical urgent de specialitate in cazul in care apar urmatoarele semne si
simptome specifice infectiei fungice sau bacteriene:
- durere care creste in intensitate, edem, roseata, sensibilitate accentuata sau caldura locala
- striuri rosiatice la nivelul unghiei si patului unghial
- secretie purulenta
- febra mai mare de 37.7 grade Celsius, fara o alta cauza cunoscuta.

Este necesar un consult medical, in cazul persoanelor cu onicomicoza care prezinta:

- infectie unghiala fungica care s-a extins la nivelul patului unghial si al tesuturilor periunghiale
- tesuturi periunghiale infectate, extrem de dureroase
- disconfort produs de ingrosarea excesiva a unghiei de la picior
- aspect ingrijorator al unghiei si patului unghial.

Dupa analizarea semnelor prezente, medicul trebuie sa stabileasca diagnosticul si sa recomande

tratamentul corespunzator. Daca tratamentul nu este instituit precoce, afectiunea poate sa se
inrautateasca.
Este recomandata o perioada de timp in care se urmareste evolutia infectiei fara folosirea vreunui
tratament.

Daca unghia este decolorata dar nedureroasa, tratamentul poate sa nu fie necesar, mai ales ca
medicatia antifungica nu garanteaza vindecarea iar antimicoticele cu administrare orala sunt
relativ scumpe si au multe reactii adverse. Cu toate acestea, tratamentul poate sa previna
complicatiile infectiei si leziunile permanente ale unghiei, poate de asemenea sa scurteze timpul
necesar tratamentului si sa creasca sansele de eradicare a infectiei.

Medici specialisti recomandatiSus

Personalul medical care poate diagnostica si trata onicomicoza, include:

- medicul de familie
- medicul generalist
- dermatologul
- medicul rezident dermatolog.

InvestigatiiSus

Pentru a determina etiologia infectiei unghiale si a confirma diagnosticul de onicomocoza,

medicul specialist va trebui sa efectueze mai multe teste si investigatii, si anume:
- anamneza si istoricul medical pozitiv pentru infectii fungice unghiale sau boli care asociaza
onicomicoza (infectia HIV-SIDA, diabet zaharat)
- examinarea atenta a regiunii unghiale si periunghiale
- prelevarea de tesut afectat de infectie, direct din zona subunghiala unde pielea este
sfaramicioasa, sau cu ajutorul unui bisturiu fin. Mostrele sunt apoi analizate prin diferite metode
si anume:
- KOH (hidrohidul de potasiu), este folosit pentru a determina daca leziunea cutanata are o
etiologie fungica. Testul poate fi efectuat de medicul dermatolog, in laborator.
- cultura fungica, care poate evidentia tipul si tulpina fungica incriminate in infectie.
Dezavantajele acestei metode sunt cresterea lenta a microorganismului, astfel ca sunt necesare
cateva saptamani pentru obtinerea rezultatului dorit. Se stie ca peste 90% din onicomicozele
piciorului sunt cauzate de dermatofiti, de aceea daca testul cu KOH este pozitiv, se presusupune
ca acesta este agentul etiologic si se poate institui tratamentul antimicotic corespunzator. Totusi,
in unele cazuri, dermatologul decide ca trebuie sa cunoasca exact etiologia infectiei, astfel ca este
necesara cultura fungica.

TratamentSus

Tratament - generalitati

Tratamentul corect al onicomicozei necesita eradicarea infectiei, profilaxia recurentelor si in

cazurile necesare, indepartarea chirurgicala a unghiei. Tratamentul este eficient in majoritatea
cazurilor, totusi un procent de 20%-25% dintre pacienti prezinta un esec al tratamentului initial.
Medicul dermatolog poate sa nu trateze onicomicoza necomplicata (unghie decolorata, fragila
dar nedureroasa), datorita costurilor mari precum si a efectelor adverse a medicatiei antimicotice.
In lipsa tratamentului, infectia tinde sa se agraveze, extinzandu-se la tesuturile periunghiale.
Tratamentul precoce este mai eficient deoarece necesita un timp mai scurt si creste sansa
eradicarii infectiei.

Persoanele cu onicomicoza, care acuza disconfort progresiv, durere, sunt jenate de aspectul
leziunii, pot cere medicului initierea tratamentului. De asemenea persoanele cu diabet zaharat
care sunt predispuse pentru a dezvolta diferite leziuni cutanate si infectii fungice, trebuie sa
inceapa tratamentul antimicotic, indiferent daca disconfortul si durerea sunt sau nu sunt prezente.

Tratamentul standard pentru infectiile fungice unghiale unul sau mai multe din urmatoarele
medicamente:
- medicatia antimicotica orala, este tratamentul cel mai eficient, totusi necesita o monitorizare
atenta in legatura cu efectele secundare potential periculoase (in special hepatotoxicitate). Aceste
medicamente se folosesc de obicei in formele medii-severe de onicomicoza. Dintre
antimicoticele cu administrare orala, cel mai frecvent folosite, amintim: terbinafina (Lamisil),
itraconazole (Sporanox) si fluconazolul (Diflucan).
- medicatica topica antimicotica (creme, lotiuni, geluri si lacuri), se aplica la nivelul unghiei si
ariei periunghiale afectate. Eficienta lor este relativ scazuta si este folosita de obicei in formele
usor-moderate de onicomicoza. Se folosesc ca si tratament profilactic in onocomicozele
recidivante precum ciuperca sportivului.

Dintre medicamentele antimicotice cu uz topic, amintim: terbinafina (Lamisil) si ciclopirox

(Penlac).
Indepartarea chirurgicala a unghiei infectata este necesara doar in cazurile grave, recurente.
Asocierea tratamentului local cu tratamentul chirurgical este mai eficient decat tratamentul
antimicotic singular.

Indepartarea non-chirurgicala a unghiei infectate se realizeaza prin administrarea in prealabil a

unui unguent cu uree, care inmoaie unghia, fiind astfel mult mai usor de indepartat.
Indepartarea chirurgicala a unghiei infectate se realizeaza prin indepartarea totala a unghiei
(avulsie), sau partiala (debridare).
Tratamentul oral sau local antibiotic este necesar doar in cazul in care onicomicoza s-a complicat
cu o infectie bacteriana.

Optiuni de medicamente

Primul medicament antimicotic folosit in tratamentul onicomicozei a fost Griseofulvinul

(Fluvicin U/F, Grifulvin V), insa acesta nu a putut fi folosit in tratamentul cronic datorita
efectelor adverse serioase si necesitatea folosirii acestuia pentru un timp indelungat (12- 18 luni)
pentru a eradica infectia.

Noile medicamente antimicotice sunt mult mai eficiente, mai sigure, cu putine efecte adverse si
care necesita un timp de administrare mai scurt.
Persoanele cu boala cronica de ficat (hepatita, ciroza hepatica) si persoanele care consuma alcool
pe perioada tratamentului au un risc crescut de a dezvolta reactii adverse severe la tratamentul cu
antimicotice orale.

Interactiuni medicamentoase - Medicatia antimicotica orala, poate sa prezinte reactii incrucisate

cu alte tratamente prescrise de medic (de exemplu tratamentul cronic al afectiunilor hepatice),
aceasta poate sa creasca sau sa scada concentratia sau eliminarea altor medicamente asociate.
Medicul trebuie sa fie informat in legatura cu alte tratamente administrate, in cazul in care
doreste sa prescrie un tratament antimicotic, pentru a se evita astfel reactiile adverse neplacute.

Dozarea tratamentului - Stabilirea tipului de tratament, precum si dozele corespunzatoare, depind

de severitatea infectiei fungice, astfel ca se poate opta intre puls terapie (administrarea unei doze
de antimicotic o data pe saptamana, timp de 2, 3 sau 4 luni) sau terapie continua (administrarea
zilnica a antimicoticului). Desi mai indelungata, puls terapia este mai putin costisitoare decat
tratamentul antimicotic zilnic.

Tratament chirurgical

Indepartarea chirurgicala a unghiei infectata este rezervata cazurilor grave si recurente. Odata
indepartata unghia, se poate aplica un unguent antimicotic direct la locul infectiei, crescand astfel
eficienta tratamentului onicomicozei. Cu toate acestea, tratamentul chirurgical este rareori
necesar.

Alte terapii

Unele persoane cu onicomicoza considera eficient tratamentul adjuvant cu ulei din frunze de ceai
verde, acesta fiind folosit si in profilaxia ciupercii piciorului la atleti. Produsele cu ceai verde,
sunt folosite de asemenea in tratamentul arsurilor minore, acneei, infectiilor fungice unghiale
minore, infectiilor micotice vaginale si problemelor respiratorii (in ultimul caz este folosit sub
forma infuziilor nazale). Eficienta uleiului de ceai verde nu este dovedita pe deplin in cazul
onicomicozei.

EvolutieSus

Onicomicoza, este in marea majoritate a cazurilor o infectie cu evolutie lenta, rata progresiei
infectiei depinde de mai multi factori, printre care amintim:
- starea generala de sanatate si susceptibilitatea la infectie
- temperatura si umiditatea mediului ambiant
- localizarea infectiei, deoarece locarizare cea mai frecventa, cu evolutia cea mai trenanta, este
cea de la picior, acolo unde unghiile cresc mai incet.

Primele semne ale unei infectii unghiale fungice sunt decolorarea, ingrosarea sau ruperea unghiei
si patului unghial. Daca nu este tratata, infectia se extinde treptat catre patul unghial si tesuturile
invecinate periunghiale. In timp, infectia cuprinde unghia in totalitate si este urmata de caderea
acesteia. Infectiile fungice unghiale se trateaza relativ usor, totusi, unele tipuri de onicomicoze
sunt mai usor de tratat ca altele. Onicomicoza subunghiala distala, este o afectiune cronica,
trenanta si greu de tratat, in contrast cu onicomicoza alba superficiala care este usor de tratat.
Chiar si dupa terminarea tratamentului, unghia poate sa aiba un aspect neregulat, deformat,
deseori fiind necesara o perioada mai mare de un an pana la aparitia aspectului normal initial.

Onicomicoza, este o afectiune recidivanta, dintre pacientii tratati cu medicamente antimicotice,

un procent de 15%-20%, prezinta o recidiva pana la un an de la infectia initiala. Dupa terminarea
tratamentului initial, este importanta profilaxia (prevenirea) infectiei, prin folosirea unguentelor
antimicotice si pastrarea uscata a pielii picioarelor.

Unele persoane cu onicomicoza prezinta dificultati de mers, in special cele cu tulburari ale
circulatiei sanghine periferice, care scad fluxul sanghin la nivelul extremitatilor (picior si degete
de la picior). Acest lucru poate sa inrautateasca alte afectiuni asociate, favorizand aparitia
ulcerelor piciorului la diabetici (leziune nedureroasa, deseori trecuta cu vederea), sau ulcerelor
venoase (aparute in special la pacientii cu insuficienta venoasa si varice).
Infectia bacterina poate sa apara secundar onicomicozei. O infectie bacteriana relativ frecventa,
asociata infectiei fungice unghiale, este paronichia acuta, care cauzeaza inflamatia tesutului
periunghial.

Cu toate ca onicomicoza nu prezinta un pericol pentru sanatatea generala, poate sa afecteze totusi
calitatea vietii. Unele persoane cu onicomicoza, evita diferite activitati, datorita aspectului
neplacut al unghiilor precum si fricii de a raspandii boala in randul altor peroane. Uneori, durerea
poate sa limiteze unele activitati sau chiar munca de zi cu zi. Din pacate, onicomicoza este
privita ca o afectiune cosmetica si nu dermatologica, de aceea tratamentul poate fi mai scump,
nefiid compensat de Casa de Asigurari Medicale.

ProfilaxieSus

Chiar si dupa un tratament aparent eficient cu antimicotice orale sau locale, in unele cazuri pot
aparea recurente, fie ca acestea au aceeasi localizare, fie ca apar intr-o alta regiune si au un alt
agent etiologic. Unele onicomicoze cu localizare aparte, (de exemplu degetul mare de la picior,
halucele) sunt greu de tratat si prezinta recidive frecvente.

Profilaxia onicomocozei necesita urmarea unor pasi si anume:

- igiena corespunzatoare a picioarelor (spalarea si uscarea) si aplicarea unghiala si priunghiala a
unui unguent antimicotic precum cel cu terbinafina (Lamisil), sau ciclopirox (Penlac)
- pastrarea uscata a picioarelor si aplicarea pudrei de talc dupa baie
- purtarea sosetelor din bumbac si schimbarea acestora ori de cate ori este nevoie (uneori chiar de
2-3 ori pe zi)
- evitarea pantofilor incomozi care produc leziuni la nivelul varfurilor degetelor, lucrul cel mai
frecvent implicat in recurentele infectiilor de la acest nivel
- purtarea pantofilor lejeri care lasa piciorul sa respire (nu musama sau materiale care fac pielea
piciorului sa transpire)
- purtarea sandalelor sau a slapilor in baile si dusurile publice
- evitarea folosirii in comun a pantofilor sosetelor sau a ustensilelor de manichiura personala
- evitarea leziunilor din regiunea periunghiala, sterilizarea ustensilelor de manichiura si
pedichiura inaintea fiecarei folosiri, etc
- atentie sporita in cazul persoanelor cu diabet zaharat susceptibile la onicomicoze
- abandonul fumatului.

In cazul persoanelor cu infectii fungice unghiale usoare sau medii, care vor sa evite efectele
adverse ale tratamentului oral antimicotic, este recomandata folosirea unguentelor antimicotice
precum Lamisilul sau Penlacul.

http://www.sfatulmedicului.ro/Candidoza-si-alte-infectii-micotice/onicomicoza-infectia-fungica-a-
unghiei_1347