Degerăturile - cauze, simptome, tratament, prevenție

Leziuni cauzate de înghețarea pielii și a țesuturilor subiacente, degerăturile pot apărea

inclusiv pe pielea acoperită de haine. Cea mai frecventă cauză a degerăturilor este
expunerea la temperaturi foarte scăzute. Degerăturile minore pot fi tratate acasă, cele
mai grave necesită tratament la medic.

Ce sunt degerăturile?

Degerăturile reprezintă deteriorarea pielii și a țesuturilor cauzate de expunerea la temperaturi

de îngheț (sub 0° C); pot afecta orice parte a corpului, dar extremitățile, cum ar fi mâinile,
picioarele, urechile, nasul și buzele, sunt de obicei cele mai afectate.

Din ce cauză apar degerăturile?

Corpul răspunde la temperaturile scăzute prin îngustarea vaselor de sânge. În caz de contact
cu temperaturi foarte mici, fluxul de sânge către organele vitale crește, pentru a le proteja, dar
cel către extremități încetinește. Pe măsură ce sângele este redirecționat departe de
extremități, aceste părți ale corpului se răcesc, iar fluidul din țesut poate îngheța în cristale de
gheață. Aceste cristale pot provoca leziuni grave ale celulelor și țesuturilor în zona afectată.

Factori de risc pentru degerături

Anumiți factori cresc riscul de degerături:

 Boli care afectează capacitatea de a simți frigul sau de a răspunde la frig, cum ar fi
deshidratarea, transpirația excesivă, epuizarea, diabetul și fluxul sangvin slab la nivelul
membrelor
 Abuzul de alcool
 Fumatul
 Frica, panica sau bolile mentale, dacă inhibă judecata
 Un istoric medical de degerături
 Vârsta (pentru un bebeluș sau un adult mai în vârstă este mai greu să producă și să rețină
căldură corporală)
 O altitudine mare (reduce aportul de oxigen pe piele).

Complicații ale degerăturilor

Complicațiile degerăturilor includ o sensibilitate crescută la frig, un risc crescut de a dezvolta

din nou degerături, amorțeală pe termen lung în zona afectată, transpirație excesivă
(hiperhidroză), modificări ale culorii pielii, pierderea unghiilor, rigiditate articulară, posibile
defecte de creștere la copii, hipotermie, infecție, tetanos, gangrenă (descompunerea și
moartea țesuturilor rezultate dintr-o întrerupere a fluxului de sânge în zona afectată, ceea ce
poate duce la amputare).

Ce simptome prezintă persoanele cu degerături?

În primă fază, persoana are senzația de piele rece, furnicături și amorțeală, după care pielea se
colorează în roșu (sau alb-albăstrui ori galben-cenușiu) și apare rigiditatea articulară și
musculară.
Degerăturile apar în trei etape:

Formă ușoară de degerături

Expunerea continuă la frig duce la amorțeală în zona afectată. Pe măsură ce pielea se

încălzește, este posibil ca persoana să simtă durere și furnicături. Acest tip de degerături nu
deteriorează permanent pielea.

Degerături superficiale

Degerăturile superficiale apar sub formă de piele înroșită care devine albă sau palidă și care
pare să frigă, acesta fiind un semn al afectării grave a pielii. Dacă degerăturile sunt tratate
prin reîncălzire în acest stadiu, suprafața pielii poate părea pătată, cu usturimi, arsuri și
umflături. De asemenea, o veziculă umplută cu lichid poate să apară în 12-36 de ore după
încălzirea pielii.

Degerături profunde

Pe măsură ce degerăturile progresează, afectează toate straturile pielii, inclusiv țesuturile

aflate dedesubt. Pielea devine albă sau gri-albăstruie și este posibil ca persoana afectată să
simtă amorțeală și să nu mai perceapă senzația de frig. Este posibil ca articulațiile sau
mușchii să nu mai funcționeze, vezicule mari se formează în 24-48 de ore după reîncălzire,
iar ulterior, zona devine neagră și dură pe măsură ce țesutul moare.

Cum se tratează degerăturile?

Degerăturile în formă ușoară pot fi tratate la domiciliu, prin încălzire. Dacă persoana afectată
prezintă simptome de degerături superficiale sau profunde, e indicat să se ceară ajutor
medical de urgență. În timpul așteptării, se vor lua primele măsuri de ajutor și anume
protejarea zonei afectate de frig (persoana va sta înfășurată într-o pătură sau mai multe) și
reducerea durerii prin administrarea unui ibuprofen. Tratamentul medical poate implica
reîncălzire, medicamente, îngrijirea rănilor, intervenții chirurgicale și diferite terapii, în
funcție de gravitatea degerăturilor.

Reîncălzirea pielii

Medicul va reîncălzi zona afectată de degerături folosind o baie cu apă caldă timp de 15 până
la 30 de minute. Pielea poate deveni moale și roșiatică sau violetă. Scufundarea într-o cadă cu
hidromasaj poate contribui la vindecare, menținând pielea curată și eliminând în mod natural
țesutul mort.

Administrarea unor antialgice

Deoarece procesul de reîncălzire poate fi dureros pentru pacient, medicul îi poate administra
un medicament pentru a ușura durerea.

Pansarea zonei afectate

După ce pielea s-a dezghețat, medicul poate înfășura zona cu degerături în pansamente sterile
pentru a proteja pielea.
Îndepărtarea țesutului deteriorat (debridare)

Pentru a se vindeca adecvat, pielea degerată trebuie să fie lipsită de țesuturi deteriorate,
moarte sau infectate. Pentru a putea distinge între țesutul sănătos și cel mort, medicul poate
aștepta 1-3 luni înainte de a îndepărta țesutul deteriorat.

Administrarea unor antibiotice

Dacă pielea sau veziculele din zona cu degerături apar infectate, medicul poate prescrie
antibiotice orale.

Administrarea unui tratament intravenos

Pacientului i se poate administra o injecție intravenoasă cu un medicament care ajută la

restabilirea fluxului sangvin (trombolitic), cum ar fi activatorul de plasminogen tisular.
Studiile efectuate pe persoane cu degerături profunde arată că acesta scade riscul de
amputare. Aceste medicamente pot, însă, provoca sângerări grave și sunt utilizate de obicei
numai în cele mai grave situații și în termen de 24 de ore de la expunere.

Intervenție chirurgicală

Persoanele care au suferit degerături severe pot avea nevoie de intervenții chirurgicale sau de
amputare pentru a îndepărta țesutul mort sau aflat în descompunere.

Cum se previn degerăturile?

Aproape toate cazurile de degerături pot fi prevenite prin luarea măsurilor de precauție pe
vreme rece:

 Evitarea expunerii inutile la temperaturi foarte scăzute și la vânt rece; în caz de expediții
pe munte, e bine ca persoana (sau grupul) să aibă telefoanele încărcate și baterii de
rezervă și să anunțe pe cineva din familie sau dintre prieteni că pleacă în drumeție;
 Purtarea unor haine adecvate, care să protejeze inclusiv extremitățile (șosete groase,
cizme solide, mănuși groase, o pălărie sau o căciulă care să acopere bine capul, inclusiv
urechile, mai multe straturi de îmbrăcăminte din materiale care țin de cald, o geacă sau o
haină care izolează bine). Hainele care se udă vor fi îndepărtate cât mai repede posibil.
 Evitarea consumului excesiv de alcool pe vreme rece (alcoolul face ca organismul să
piardă căldură mai repede) și evitarea fumatului (nicotina îngustează vasele de sânge).