DEGERATURILE

DEFINITIE
 Degerăturile sunt leziuni tisulare
produse de acţiunea frigului
Etiologie.
 Degerăturile se produc pe părţile descoperite al corpului (nas,
obraji, urechi) sau la extremităţile mâinilor şi piciorelor. După
condiţiile de apariţie se pot intâlni două situaţii:
 frigul puternic însoţit de vânt produce degerături pe părţile
descoperite;
 frigul umed, chiar mai puţin intens, provoacă degerături la
picioare.
 Acţiunea frigului este facilitată de factori favorizanţi (deficienţe
organice, denutriţie, oboseala, hipoxia prin efort la altitudine,
consumul de alcool) şi de condiţii adjuvante (tulburări
circulatorii prin imobilizare prelungită, încălţăminte strâmtă
etc.). Degerăturile se întâlnesc frecvent la soldaţi, alpinişti,
naufragiaţi, prizonieri de război.
CLASIFICARE
 gradul I – eritem şi edem localizat;
 gradul II – edem, eritem şi apariţia flictenelor,
nu se produc necroze profunde;
 gradul III – edem, cianoză tegumentară,
gangrena poate apărea după câteva zile;
 gradul IV – cianoză intensă, edem, flictenă,
gangrena apare în câteva ore după accident.
FIZIOPATOLOGIE
 Etapa I – are loc vasoconstricţia datorată
frigului, ţesuturile se ischemiază;
 Etapa II – după expunerea la frig, prin
trecerea la căldură, se produc vasodilataţii
care determină apariţia de leziuni la nivelul
endoteliului vascular şi care angrenează
apariţia trombilor, vasele de sânge se
trombozează ceea ce conduce la gangrenă.
FORME CLINICE
 - Degerături uşoare, care apar frecvent la
mâini şi la picioare, şi care constau din leziuni
rotund-ovalare cu piele palidă, apoi roşie-
violacee, cu edem, dureri, pacientul are
senzaţia de furnicătură, apar zone de
anestezie cutanată sau hiperestezie. După 2-3
zile de la instalarea edemului, se formează
flictene cu conţinut sero-hemoragic, cauzate
de tromboze vasculare limitate care se
repermeabilizează cu timpul.
 - Degerături grave, care apar adesea la membrele inferioare, cu
dureri violente ce împiedică mersul, cu tegumente palide având
paloare de fildeş, insensibilitate la durere, foarte reci, cu degete
cianotice, numeroase flictene şi ulceraţii, cu zone de anestezie
sau hiperestezie, cu tulburări de sudoraţie (apar complicaţii
septice). După deschiderea flictenelor se formează un placard
(escară neagră) sau în cazurile grave cu leziuni profunde apare
gangrene. De multe ori apar şi complicaţii ca: atrofii musculare,
retracţii tendinoase cu anchiloze vicioase a membrului inferior,
suprimarea secreţiei sudorale, căderea părului de pe membrul
degerat, deformarea unghiei, gangrene. Infecţia secundară,
uneori cu anaerobi, poate genera la rândul ei septicemii sau
septicopioemii. Gangrena evoluează foarte rar spre vindecare iar
ulceraţiile care apar după escare se vindecă foarte lent.
TRATAMENT
 Tratamentul profilactic constă în măsuri
de protecţie a persoanelor expuse timp
îndelungat la frig şi umezeală:
îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată,
alimentaţie corespunzătoare,
vitaminizare etc
 - Tratamentul curativ este general şi local. Local, se
interzic masajul şi frecţia pe zonele afectate,
reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie
cu apă încălzită până la 400C, timp de 20-30 minute;
dacă este cazul se aplică pansamente cu antiseptice,
deschiderea şi debridarea colecţiilor purulente şi
necrotice. Tratamentul general impune: tratarea
şocului, anticuagulante, antispastice, antibioterapie,
profilaxie antitetanică. Amputaţiile se practică mai
târziu (după 2-3 luni), când demarcaţia este
definitivă.
Evaluare
1.In aparitia degeraturilor acţiunea frigului este
facilitată de:
a. deficienţe organice,
b. denutriţie,
c. oboseala,
d. hipoxia prin efort la altitudine,
e. consumul de alcool,
f. tutunul,
g. tulburări circulatorii prin imobilizare prelungită,
h. încălţăminte strâmtă
2. Tratamentul curativ local consta in:
a. reîncălzirea zonei degerate se face
treptat într-o baie cu apă încălzită pana
la 40 grade,
b. se aplică pansamente cu antiseptice,
c. deschiderea şi debridarea colecţiilor
purulente şi necrotice.
d. tratarea şocului