DEGERĂTURILE

DEGERĂTURILE, apărute în cadrul hipotermiilor accidentale, sunt Ieziuni

locale datorate acţiunii frigului sau zăpezii asupra corpului omenesc şi datorită
inhibiţiei centrilor termoreglatori.
Fenomene foarte grave de hipotermie cu risc letal foarte ridicat survin la
alcoolici.
Degerăturile apar mai frecvent spre extremităţile corpului (mâini, picioare),
acolo unde circulaţia este mai slabă.
Se instalează mai frecvent la persoanele fără cunoştinţă (intoxicaţii acute cu
alcool, comă) .
Sunt leziuni de tip necrotic cu răsunet general determinat de temperatura
scăzută.
Clasificarea degerăturilor
În raport cu gravitatea leziunilor, degerăturile sunt clasificate în 4 grade:
• gradul I - eritem, uşor edem, prurit local foarte supărător;
• gradul II şi III - flictene (vezicule) cu conţinut clar sau sanguinolent, care
atunci
când se sparg, pun în evidentă un tegument necrozat, care cuprinde şi hipodermul;
• gradul IV - gangrenă uscată (ischemică).
Tratament
Preventiv înaintea expunerii la frig
- interzicerea fumatului (care provoacă vasoconstricţie);
- nu se va consuma alcool (eventual cantităţi foarte mici);
- exerciţii de mişcare, elementul cel mai important (produce vasodilataţie
locală);
- utilizarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte potrivite, uscate;
Curativ
- bolnavul va fi introdus într-un loc adăpostit (dacă este posibil);
- incălzire dinăuntru în afară prin administrare de lichide calde.
- inlăturarea tuturor factorilor care împiedică circulaţia sângelui, în special
îmbrăcămintea şi îcălţămintea de la locul zonelor înghetaţe;
- in degerăturile uşoare de gradul I-II pentru reîncălzire se recomandă
apropierea de un corp cu temperatură normală. Aplicarea corpului cu temperatură
mai ridicată pe zona răcită, folosirea căldurii mâinilor proprii sau căldura din axila
proprie sau a celorlalţi.
- transportul bolnavului într-o unitate sanitară pentru tratament
medicamentos.
În dispensar sau spital
Vasodilatatoare:
• tolazolin (comprimate a 25 mg; fiole a 10 mg).
• euphilin (miofilin) = comprimate a 100 mg, fiole a 2 ml = 48 mg şi fi o le a 10
ml = 240 mg,
• nitroglicerină.
- refacerea fluxului sanguin cu: dextran 40, soluţii micromoleculare, heparină.
- când sunt interesări masive de membre se administrează streptokinază.
- antibiotice, cortizon, analgetice.
- profilaxie antitetanică.
Tratamentul local:
- dezinfecţie şi/sau ablaţie (îndepărtarea unei părţi din corp) dacă este
necesară.
Atenție! Nu se fricţionează cu zăpadă sau cu mâinile uscate. În cazul
degerăturilor grave (profunde) nu trebuie să se facă reîncălzirea regiunii degerate la
faţa locului sau în timpul transportului, ci la unitatea spitalicească. Aceasta pentru că
un segment dezgheţat şi neprotejat suficient de un pansament steril corespunzător
este mult mai expus unor infecţii în timpul transportului, decât unul congelat.
In aceste situaţii dezgheţarea corectă trebuie să se facă rapid (1/2 oră) prin
cufundarea extremităţii îngheţate în apă adusă la 40-42ºC, până la disparitia palorii
extremităţii. Se face numai într-o unitate spitalicească.

INGHEȚARE GENERALIZATĂ
Expunerea prelungită la frig cu scăderea temperaturii centrale rectale sub 35°C
determină modificări în organism, care duc la instalarea fazei de hipotermie paralitică
(imobilitate, astenie musculară, somnolenţă, bradicardie, bradipnee, hiporeactivitate
la excitaţii).
Temperatura compartimentului exterior (tegument, ţesut subcutanat,
musculatură, membre inferioare şi superioare) scade cu 10°C faţă de cea a
compartimentului central.
 Stadiul de comă hipotermică se instalează când temperatura centrală rectală
tinde spre 30°C.
Disocierea termică dintre cele două compartimente continuă să fie de 10°C. Din
acest motiv mobilizarea unui îngheţat riscă să ducă la moarte rapidă prin scăderea
tempera turii viscerale, prin amestecarea sângelui periferic cu sângele central.
De aceea, pentru a acorda primul ajutor unui îngheţat trebuie să se ştie mai
întâi ce nu trebuie făcut. Astfel, sunt interzise cu desăvârşire:
• orice mobilizarea pasivă sau activă a persoanelor aflate în stare de hipotermie
mai avansată (în faza paralitică sau comatoasă). Decesul (după cum s-a menţionat)
se explică prin faptul că sângele rece din zonele periferice care stagna în special în
reţeaua capilară subcutanată, mobilizându-se spre organele din zona centrală,
provoacă reacţii reflexe violente la frig ale creierului şi ale inimii, adesea cu inhibiţia
bruscă a funcţiei acestora;
• fricţionările energice şi masajele cu zăpadă, cu prosoape (agravează prin
hemoragii, hematoame, sau leziuni viscerale, starea îngheţatului, pentru că pune
sângele în mişcare);
• transportul înainte de a se fi aplicat măsurile de încălzire.
Ce putem face?
- Impiedicarea pierderii de căldură. Pentru aceasta accidentatul este aşezat
între doi salvatori, astfel încât pieptul unui salvator să se lipească de spatele victimei,
iar al doilea salvator îşi lipeşte spatele de pieptul victimei.
• La dispensar sau spital se va trece la reîncălzire, care se va face sub
monitorizarea funcţiilor vitale (înregistrarea continuă a pulsului, temperaturii şi
respiraţiei), în paralel cu administrare de perfuzii (dextran 40, ser glucozat,
bicarbonat de sodiu 8,4% ), tonicardiace, vit. C (500-1 000 mg), oxigenoterapie.
• Ingerarea alcoolului este permisă numai dacă temperatura rectală atins 35°C.
Observaţie: în hipotermiile uşoare şi moderate se poate face reâncălzirea
totdeauna gradat, prin mijloace improvizate (buiote cu apă caldă, băi calde etc.).