CURS GERIATRIE

DEMERSUL PALIATIV

Demersul paliativ cuprinde toate tratamentele medicale şi chirurgicale, toate

îngrijirile, nursing, toate sisţinerile psihologice şi spirituale destinate să aline suferinţele
somatice şi psihice, să amelioreze calitatea vieţii şi să asigure respectarea demnităţii
condiţiei umane a oricărui bolnav, indiferent de diagnostic, pentru care orice strategie
curativă este incertă sau ineficace. Acest demers trebuie continuat până la moartea
bolnavului.
În prezent există tendinţa de a situa îngrijirile paleative ca a patra modalitate
terapeutică alături de îngrijirile preventive, curative şi recuperatorii.
Desacaralizarea societăţilor moderne şi progresul tehnologic, prin mentalitatea
pe care au generat-o, au au marginalizat sfârşitul vieţii, ceea ce a dus la două atitudini
extreme şi antinomice: abandonul bolnavului incurabil sau muribund sau încetarea
manevrelor terapeutice. La aceasta s-a adăugat şi faptul că în societatea de azi ,
sfârşitul vieţii şi moartea, uneori şi bătrâneţea avansată, au fost ostracizate din cadrul
familiei.
Respectul faţă de sfârşitul omului, care determină în fond poziţia paleativă, îşi are
şi un suport etic sau bioetic şi a fost dezvoltat la noi de C. Maximilan.
Demersul paliativ are la bază dreptul omului de a se bucura de o anumită calitate
a vieţii, de o anumită îngrijire şi de un anumit respect şi în cursul bătrâneţii şi al bolilor
cronice incurabile degradante. Este vorba şi de dreptul de a muri cu demnitate şi
înconjurat de afecţiune şi de consideraţie şi cu o anumită imagine.scop.
Obiective:
- controlul simptomelor (durerea);
- garantarea unei autonomii cât mai mari posibile;
- optimizarea relaţiei dintre suferind şi anturaj (bazată pe respect şi afecţiune);
- sprijinul psihologic al bolnavului (prin dialog susţinut cu răbdare şi înţelegere);
- sprijinul familiei ca să suporte starea bolnavului şi sfârşitul său.
1. Combaterea durerii.
Durerea poate fi localizată sau generalizată (panalgii). Este însoţită şi de alte
simptome: anorexie, greţuri, vărsături, diaree, constipaţie, creşterea TA, tahicardie,
tulburări respiratorii.
Combaterea durerii se face prin terapia în trepte:
 - analgetice non-opioide: aspirină, algocalmin, novalgin, eferalgan, panadol,
paracetamol;
- asociaţii de două sau mai multe analgezice: fasconal, codamin, saridon;
- opioide uşoare sau opioide grele în stările grave. În formele grave se pot
administra sedative, anxiolitice şi mai ales neuroplegice (clordelazin,
plegomazin).
Se mai recomandă: fizioterapia, masaje, activităţi fizice şi medicina neconvenţională.
2. Controlul simptomelor, altele decât durerea (greţuri, vărsături, constipaţie,
diaree, tulburări sfincteriene, escare, „gura nefuncţională”, dispnee).
Cauzele principale ale „gurii nefuncţionale” sunt:
- lipsa de îngrijire, de igienizare a gurii, dinţilor, protezelor;
- respiraţia cu gura deschisă;
- deshidratarea,
- avitaminozele;
- infecţiile micotice;
- tratamentul cu anticolinergice;
- radioterapia;
- chimioterapia antineoplazică.
Combaterea „gurii nefuncţionale se face prin:
- igienizarea sistemică a gurii şi protezelor;
- curăţirea gurii cu glicerină boraxată;
- aşezarea unui tifon umezit pe buze şi ungerea periodic cu glicerină;
- hidratarea corectă;
- folosirea antimicoticelor,
- stimularea sialosecreţieicu pilocarpină.
3. Asistarea psihologică – psiholog - medicamentaţie
4. Demersul paliativ care aparţine în exclusivitate nursei.
Obiectivele principale sunt:
- asigurarea hidratării;
- asigurarea alimentaţiei;
- igienă riguroasă;
- mobilizare activă;
- îngrijirea pielii;
- asigurarea micţunilor;
- asigurarea defecaţiei;
- „mobilarea timpului” (cărţi, radio, tv, vizite);
- dreptul la o anumită imagine – grija faţă de îmbrăcăminte, coafură.
5. Locul unde se aplică demersul paliativ – ideal acasa la bolnav.